A.A. și W.C.

de Giovanni Papini

Londra, 3 august

Ies acum dintr-un imens restaurant de lux. Oribil.

Nimic mai respingător decît toate acele guri care se deschid, ca acele mii de dinți care mestecă. Ochi atenți, lacomi, strălucitori; fălci care se contractă și se mișcă; obraji care, încet, încet, se înroșesc... Existența ospătăriilor publice este dovada cea mai bună că omul n-a ieșit încă din faza animalică. Această lipsă de rușine, chiar la cei care se cred nobili, rafinați, intelectuali, mă înspăimîntă. Faptul că mintea omenească n-a făcut încă asociație între mestecare și ieșirea afară, dovedește grosolana noastră nesimțire. Numai unii monarhi din Orient și Papii de la Roma au ajuns să înțeleagă necesitatea de a fi fără martori în unele din momentele cele mai penibile ale sclaviei trupești — și mănîncă singuri, așa cum ar trebui să facă toți.

Va veni o vreme cînd lumea se va mira de obiceiul nostru de a mînca în societate, pînă chiar și în aer liber și în prezența străinilor — după cum ne înfiorăm de dezgust citind că cinicul Diogene își satisfăcea în piața publică cele mai urîte instincte. Nevoia de a înghiți cu lăcomie bucăți de plante și animale, ca să nu murim, este una din cele mai rele umilinți ale vieții noastre, unul din semnele cele mai rușinoase ale subordonării noastre față de pămînt și de moarte. Dar în loc să o satisfacem în secret, facem din ea o sărbătoare, o ceremonie vizibilă; o oferim ca spectacol zilnic, cu indiferența unor brute.

În casa mea din New-Parthenon am suprimat de multă vreme obiceiul quaternar al meselor în comun. Ici și colo, pe coridoare, sînt uși închise, pe care o tăbliță de lemn arată gravate două litere: A.A. Toți oaspeții mei știu că înlăuntru, la orice oră se găsește de mîncare și de băut. Sînt odăițe strîmte, dar luminoase, cu o singură masă și un singur scaun. Cui îi e foame, se duce înăuntru și se închide. După ce s-a săturat iese, fără să fie văzut și se întoarce la treburile sau la trîndăvia sa. Valeții, însărcinați cu acest serviciu, vizitează aceste cabinete de mai multe ori pe zi, fac să dispară farfuriile murdare și le aprovizionează din nou cu mîncăruri bine pregătite, care se mențin calde multe ore. În apropierea fiecărui cabinet alimentar este un water-closet, prevăzut cu ultimele perfecționări igienice.

După cîte secole va fi adoptat sistemul meu în toate locuințele oamenilor?

mai multă Proză satirică de Giovanni Papini, sau înapoi la Gog