Buricul pămîntului

de Hary Salem

Și a zis Dumnezeu să se despartă pămîntul de ape și despărțitu-s-au. Și s-a uitat Dumnezeu și a zis că e bine. Și a fost seară și a fost dimineață. Ziua întîi.

Și a zis Dumnezeu să facem om după chipul nostru și după asemănarea noastră. Și a zidit Dumnezeu pe om din țărîna pămîntului și a suflat în nările lui suflare de viață și s-a făcut Adam ființă vie. Și s-a uitat Dumnezeu și-a văzut că e bine, ba chiar foarte bine. Și s-a bucurat și s-a scuturat. Și a fost seară și a fost noapte și a fost miezul nopții și s-a crăpat de zori și s-a crăpat bine de zori, o crăpătură de toată frumusețea și s-a uitat Dumnezeu la crăpătură și a zis că e bine, pentru că tot domnul a făcut-o și dacă de Dumnezeu e crăpat, înseamnă că așa e lăsat, că noi de nimic nu ne mirăm, totul lăudăm (chiar și crăpăturile lui Dumnezeu).

Și s-a uitat apoi Dumnezeu la pămînt și a văzut că n-are buric. Și a zis Dumnezeu că pămîntul să aibă și buric și așa s-a născut tovarășul Făsui. Și aflîndu-se că el este buricul pămîntului l-au fost uns ca responsabil al unei cooperative de colivă și prescuri. Coliva era acră, coclită, n-avea nici bombonele, nici fondante, era tare ca piatra, iute ca săgeata, îți ardea inima, n-ar fi mîncat-o nici răposații și de aceea la înmormîntări și la parastase, în loc de colivă se servea halva sau șerbet, iar la biserică, în loc de prescuri, se dădeau Eugenii și Mentosan.

Viața tovarășului Făsui se împărțea în perioade. Avea perioade cînd dispărea cu zilele de acasă și de la cooperativă, se cobora în adîncul pămîntului, la restaurantul ”Peștera” sau se cățăra într-un pom, la restaurantul ”Hanul cu prepeleac”, mînca, bea, chefuia, la femei intra, așa cum a intrat și părintele nostru Avraam la roaba lui egipteană cu învoirea femeii sale, Sara, numai că Făsui învoire n-avea, nici nu cerea, și chefuia, dansa, cînta, plîngea, la podele se închina, cu mașina gonea, nimic în cale nu-i sta; ca proorocul Moise, în vîrful muntelui, urca la o mînăstire de maici, se oprea și împreună cu ele se ruga. Dar într-o zi primea un telefon, cum că s-a anunțat un control la cooperativă. Și în ziua controlului, Făsui urmat de întreaga conducere a cooperativei ieșea în întîmpinarea inspectorilor cu un platou de argint pe care se afla o colivă de toată frumusețea realizată la nivelul tehnicii mondiale, de o babă specialistă de înaltă calificare, de la biserica Sfîntul Spiridon.

După un an sau doi a venit și o comisie specială. Oamenii au fost chemați pe rînd să spună tot ce au de spus, apoi au fost criticați că n-au luat atitudine, că s-au lăsat intimidați, cum ei nu știau că nimeni nu poate fi buricul pămîntului?! Cînd o să se termine odată cu misticismul ăsta? Și oamenii și-au făcut autocritica și și-au luat angajamentul să nu mai tolereze abuzurile oricine ar fi sau s-ar crede el, pe pămîntul acesta.

Și după ce comisia a plecat, tovarășul Făsui i-a chemat și el pe fiecare în parte și din dosarul comisiei citea, pe fiecare îl afurisea, cîte unul se căina și explica cum că procesul-verbal n-a fost bine întocmit, sau că el n-a vrut să spună ceea ce a spus, că a fost înțeles greșit, că în locul de unde este el cuvintele au alt înțeles, adică tocmai pe dos și cînd la ei cineva dă din cap vertical, nu înseamnă că a spus „da”, ci invers ”nu”, iar cînd dă din cap orizontal nu înseamnă că a spus ”nu”, ci ”da”, există și studii de specialitate în acest sens. Iar în procesul-verbal nici nu se specifică exact în ce poziție a ținut capul. De ce se scrie acolo că a dat din cap vertical, cînd el poate să aducă martori că a dat din cap pe diagonală, ceea ce în comuna de unde este el înseamnă exact: ”șeful meu este un om minunat!” deci el l-a susținut pe tovarășul Făsui, ba chiar l-a lăudat.

Și a mai trăit Făsui multe zile fericite și ar mai fi trăit dacă într-una din perioade, cunoscînd o femeie și urcîndu-se cu ea în pom, la restaurantul ”Hanul cu prepeleac”, venindu-i să-și facă necesitățile, mai precis să facă pipi, și cam amețit de băutură fiind, a călcat greșit pe o cracă și s-a făcut praf.

Și atunci mult s-a mai întristat pămîntul, pentru că iar rămăsese, săracul, fără buric…

mai multă Proză satirică de Hary Salem