Declarațiune (3)

de Tudor Mușatescu

Subsemnata Didina Coșcovete de profesiune personal de servici la restaurantul ”Imperial” unde mă ocup cu resortul la vase și la călcat rufele ca lenjerie la mese plus curățenia în salon că, din leafă, vai de capul meu cum o duc, fiindcă, din tron, iau numai garsonii și directorii iar noi luăm de pe jos ce măturăm astfel că mă declar despre această bătaie care s-a egzecutat în local în modul cel mai sincer că eu n-am interes nici de ăia, nici de ăilalți și intrînd să-mi fac serviciul cu mătura pe la orele cît o fi fost că nu știu, am observat la o masă toți garsonii și picolii înarmați cu sifoane plus nea albanezul paznicul de la poartă care își făcea mustața la scandal că adică pe el nu-l interesează bătaia dar avea maiul de șnițele în turul pantalonilor ca la un caz contrariu să facă abuz de el, fiindcă clienții de la masă zicea că nu plătește nimic că a fost furați la plată și le-a pus un drob de miel de patru ori drob deși ei nu erau decît trei la masă iar timbrili și remiza costă mai mult decît consumația și nu dă să-i omori că ce e aia cuver de trei ori că ei n-au cerut felul ăsta de mîncare și atunci, d. Mielu directorul, le-a esplicat că cuver este adică cu ce mănînci ca talcîmuri și farfuri și-atunci ăia a zis că dacă plătește mîncarea trebuie să-i dai și cu ce s-o mănînce că ei nu este mocofani să mănînce cu mîna și hai sictir de aici cu cuverul vostru de pungași și-atunci garsonii a spus că de ce îi înjură pe ei și după ce s-a mai exprimat unii la alții puțin, a-nceput ofensiva și s-a bătut cu toții cam un ceas și ceva pînă a venit poliția care nu știu cu cine să ție că nu era timp să se-nțeleagă de atingere de manșetă, nici cu ăia, nici cu ăia, și atunci i-a luat pe toți la secse iar eu spălînd petele de sînge de pe jos am găsit acel portofel care uitîndu-mă în el că nu știu carte să citesc actele care era n-am văzut decît banii și neștiind ai cui este am zis, i-am găsit ai mei să fie dacă așa a fost decizia mea de noroc să-i găsesc eu și portofelul l-am vîndut la nea albanezu care se ascunsese să nu-l ia și pe el la poliție că mie nu-mi trebuia portofelul avînd poșetă, iar actele ale cui o fi fost le-am introdus în comoditate că eu am acte și mie nu-mi trebuie altele așa că de unde să le dau acuma portofelul îndărăt căci banii i-am plasat în jacheta care mi-am cumpărat-o iar actele nu pot să le mai scot de acolo și nu mă privește pe mine dacă am avut noroc să găsesc acest fapt pe jos astfel că eu nu sînt vinovată dacă am avut noroc iar dintele de aur care l-am găsit lîngă portofel nu mai pot să mi-l scot acuma că mi l-am plombat eu unde îmi lipsea unul de al meu și susțin această declarație prin punere de deget eu neștiind carte.

Cu respect și mai poftiți pe la noi,

Didina Coșcovete

artistă ospătară că, în tinerețe, am lucrat și la local ca romancieră română cîntînd diferite romanțe dar acuma m-am răgușit la talent și m-am lăsat, din cauza etății de vîrstă.

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu