Leul

de Nagy Lajos

Leul este regele animalelor, poziție pe care și cei din partidul republican consimt s-o respecte. Puterea leului este uriașă, este mai mare chiar decît puterea lui Hackenschmiedt! (Georg, campion mondial la lupte libere). Cu o singură lovitură de coadă poate dărîma un om. Dacă nu-l dărîmă înseamnă că a nimerit alături. Leul este foarte agil și elastic, aleargă mai repede decît un cal de curse, dar, dacă vrea, știe să meargă mai încet decît un cal de birjă. E capabil să sară și doisprezece metri, mai cu seamă cînd metrii nu sînt așezați unul după altul, în lungime, ci alături, în lățime.

Leul este cel mai curajos dintre toate animalele sălbatice, dar pentru această supremație nu are pretenții la nici o decorație. Patria lui e Africa și Asia. În celelalte continente figurează doar ca supus al unei puteri străine și, în lipsă de pașaport sau alt act doveditor, e internat în grădini zoologice.

Dacă cineva se plimbă singur prin deșert și întîmplător se întîlnește cu un leu, întîi și întîi i se recomandă a se preface că nu-l cunoaște, simulînd a-l crede un vițel oarecare. Dacă totuși leul îl acostează, atunci omul să se oprească și să se uite fix în ochii leului; cît timp are privirea ațintită asupra lui, leul nu-i face nimic, și dacă omul va izbuti să-l privească fix în ochi pînă ajunge acasă, atunci se poate considera scăpat de orice necaz.

Leul mascul e mai mare și mai bine dezvoltat decît leul femelă, lucru foarte important de știut, pentru a putea stabili la timp dacă omul e atacat de un mascul sau de o femelă. Masculul, grație grijii atente a naturii, are ceafa acoperită cu o coamă deasă, care îi ține foarte cald. Chiar dacă astăzi în patria leului e o căldură de patruzeci-cinzeci de grade, se poate întîmpla ca peste cîteva sute de mii de ani, cînd soarele se va răci, să se lase și acolo frig și atunci coama îi va prinde de minune. Culoarea leului este galbenă; încă o dovadă de cît este de înțeleaptă natura-mamă, care se îngrijește de așa-zisa adaptare la condițiile mediului; leul are tocmai culoarea nisipului din deșert, fiind greu de observat și, deci, ferit de atacul mișelesc al zebrelor, al antilopelor, al iepurilor și al celorlalte animale sîngeroase. Măsura de prevedere a naturii se dovedește perfect utilă: numitele sălbăticiuni nu-l atacă niciodată pe leu, într-o asemenea măsură nu-l atacă, încît, dacă ar ține cu tot dinadinsul să fie atacat de ele, leul ar trebui să-și îmbrace peste blană un loden roșu.

mai multă Proză satirică de Nagy Lajos