Gelosul

de Nagy Lajos

Gelosul o întreabă pe soția sa ce cuprinde romanul pe care îl citește. O întreabă iritat, fiindcă i-a pătruns în suflet o cumplită bănuială: în romanul respectiv este vorba sau de o dragoste fericită, sau de una nefericită. Dacă e o dragoste fericită, înseamnă că soția lui citește romanul numai pentru a-și alimenta din el visurile unui trai nefericit pe care-l duce cu el. Dacă în roman e vorba de o dragoste nefericită, ea îl citește pentru a regăsi acolo propria ei nefericire. Dacă, să zicem, nu-i un roman de dragoste, ci doar un simplu roman polițist, atunci Gelosul se simte păcălit. Aha! Deci femeia citește un roman polițist și nu unul de dragoste, tocmai pentru a-i distrage lui atenția de la adevăratele ei preocupări sentimentale.

Cînd Gelosul se duce cu soția lui la un vernisaj, și femeia se uită mai cu atenție la un portret de bărbat, devine suspectă. Darmite dacă se uită la un bărbat veritabil, care privește portretul de bărbat! Dacă femeia nu se uită la portretul de bărbat, ci admiră portretul unei bătrîne, înseamnă că își ascunde adevărata preocupare. Dar dacă, de pildă, contemplă fascinată o natură moartă sau un peisaj cu sfeclă? Ce mai! E o simulantă nerușinată!

Dacă soția vrea să meargă la teatru, îi place desigur domnul Ix, prim-amorezul. Dacă se duce la cinematograf, se duce numai ca să-l admire pe superbul Valentino. Dacă nu i-a plăcut filmul și declară mofturoasă că „a fost o tîmpenie”, e numai fiindcă nu joacă în film Valentino.

Dacă soția vrea să plece la plimbare cu soțul ei, oare cui vrea să i se arate? Sau pe cine vrea să vadă? Da, da, și data trecută a zis: „Să n-o luăm pe aici, să mergem pe dincolo, că e mai aproape!” Deși pe acolo e cu mult mai departe! Chiar va măsura cele două drumuri și va obține astfel dovada hotărîtoare că ea are pe cineva, fără îndoială, trebuie să aibă pe cineva.

Dacă soția gătește foarte des mazăre? Probabil că „lui” îi place mazărea. E mîncarea „lui” preferată! Groaznic.

Odată, soția Gelosului s-a uitat lung, cu privirea blîndă, plină de duioșie, la... soțul ei. I s-a uitat în față, drept în ochi, și i-a zîmbit tandru. Gelosul a pălit, a început să tremure și a decis în mintea lui: „Deci are totuși pe cineva, și acel cineva seamănă leit cu mine!”

mai multă Proză satirică de Nagy Lajos