Perpetuum Comic nr. 10/1984

selecții subiective

Abuz

Fragment dintr-o pledoarie

Într-o gară

Memento vivere

Fabula îngustimii

Lui Marțial

Necrofagie

Burtă verde

Anunț

Promisiuni

Girafele

Abuz

Aurel Storin

Am mușcat

Din tine,

Ca dintr-un măr,

Și-mi scrîșnesc

În dinți

Și acum

Sîmburii tăi

De adevăr...

Am șuierat

Din tine,

Cîntec

Ca dintr-un șarpe,

Și m-au mustrat

Duioasele naiuri

Și blîndele

Harpe...

Te-am iubit

Pe tine,

Lume,

Ca pe o femeie,

Și tu

M-ai pleznit

C-un amant,

C-un război,

Cu-o ideie...

M-am rugat

La tine,

Femeie,

Ca la Domnul,

Și tu

Mi-ai trădat

Și ruga,

Și capul,

Și somnul...

M-am repezit

La tine,

Fericire,

Lacom

Ca un păstrăv

În apele clare,

Și n-am știut

Că poți fi

Ucis

De momeala

Unei muște

Imaginare...

De toate astea

Dacă știam -

Doamne,

Ce fericit

Mai muream...

Începutul paginii

Fragment dintr-o pledoarie

(sau ”Mult e dulce și frumoasă...”)

Mircea Ionescu Quintus

Așadar, inflexibil, rămîn în disonanță

Cu-ntreaga acuzare și față de instanță

Conced invariabil, în sens preponderent,

Că-n speță, adevărul, țîșnește transcendent.

Pragmatic sau empiric, ca Aristot sau Kant,

Escamotînd mobilul dintr-un delict flagrant,

Prolix în recunoașteri, puțin prezumțios,

În boxă nu se află un tip periculos.

Intransigent cu mine și consecvent în cereri,

Nu am incertitudini și nici măcar n-am temeri

C-ar fi premeditare și că-n acest dosar

Încape vreo premiză sau vreun subsidiar.

Și neostentativ, afirm cu devoțiune

Că fapta-ncriminată nu e infracțiune

Justiția imanentă nu are ochi legați!

........................................................

Pentru aceste toate, vă rog să-l achitați

Începutul paginii

Într-o gară

Mircea Ionescu Quintus

Înfrățindu-se cu noaptea,

Trenul m-a lăsat să sufăr,

Tocmai pe linia-șaptea,

Trist și singur, ca un cufăr.

Pînă-n zarea ce mi-o fură

O petrec cu lungi priviri,

Ca un lujer de răsură

Pe-un morman de amintiri.

Clipele-s o veșnicie

De cînd mi-a plecat stăpîna,

Gara a rămas pustie

Și eu tot mai flutur mîna.

E un lac albastru noaptea,

Presărat cu flori de nufăr.

Tocmai pe linia-șaptea,

Plouă stele peste-un cufăr...

Începutul paginii

Memento vivere

Emilia Căldăraru

În această toamnă convertită

Spre originare galaxii,

Pesemne că și cățelul pămîntului

Primește, în sînge și os,

Porția lui de lins și de ros

Din nevoia de cosmos.

În acest anotimp absolut,

Cu un ”memento vivere”-n ferestre,

Balcoanele devin extraterestre,

Leagănă ovulite arhetipale

Și cîmpuri antigravitaționale.

În acest anotimp insolit

Toate bietele noastre calote craniene

Se înscriu pe orbite uraniene,

Denunțînd categoric

Spaima de spațiu și timp infinit

(La urma urmei - nu-i așa? - S+T=Ș+T)

În acest anotimp empiric

Toți, de la mici pîn'la mari,

Hăpăie-n modul cel mai oniric

(Astrofagi conștiincioși și autoironici)

Pilafuri de pulsari și quasari,

Ciosvîrste și porții integre

De găuri negre.

Începutul paginii

Fabula îngustimii

George Petrone

Un bloc înalt, semeț și suplu zis-a

Așa, în față, Turnului din Pisa:

- Mă rog, pe ce criteriu aiuristic

Te-ai proclamat obiectiv turistic:

Că ești un monument arhitectonic,

Triumf deplin al formei și-al structurii?

Dar știi ce ești? Amprena imposturii!

Ce urmărești, de fapt? Provoci senzații

Cu-aceste deprimante malformații

Ba chiar ți-adaugi demnități deșarte

De hurdubaie slută și-ntr-o parte

Tu, care nu faci trebuință nici

Pentru-aciuat găini sau bibilici!

Știi că pe-alocuri ai stîrnit oprobrii

Fiind un grav pericol pentru snobii

Ce năvălesc, din nu știu ce pricină,

Spre-a se zgîi la tine, o ruină!

Păi dacă vine un cutremur poți

Să te prăvali grămadă peste toți!

Eu neprecupețind nici un efort,

Mă angajez să nu mă las nici mort

Și obținînd un sprijin pe măsură

Să scap pămîntul de o surpătură.

MORALA

Și printre noi mai e cîte-un tălîmb

Ce șade drept, da-n judecată-i strîmb.

Începutul paginii

Lui Marțial

Niculae Stoian

Iertat să-mi fie dară, Marțiale,

De mă încumet azi să-ți calc pe urme

Și-ncerc cu stihurile-mi marțiale

Justițiarul verb să nu se curme.

De-ar fi să spulber doar menajeria

Jivinelor proscrise de Baudelaire,

Și tot ar trebui să am tăria

De a le arde cu-nroșitul fier.

Un lucru cer, maestre, ca și tine:

Cuvintele-mi, mai drepte ca o rază,

Cu false tălmăciri să nu le-ntine

Acei pe care-i cauterizează.

Începutul paginii

Necrofagie

Niculae Stoian

S-ajungă vrea amicul, din cîte înțeleg,

Și cît mai sus, în frunte, îi dă inima ghes,

Ca necrofag vădind talente de strateg.

Pîndind al celui dinaintea sa deces.

Eu, unul, însă, de o viață, cîștigîndu-mi

Doar în sudoarea frunții plata pîinii

O-nțelepciune, trează, mereu o țin în gîndu-mi

Că nu mor caii, totuși, cînd vor cîinii.

Începutul paginii

Burtă verde

Niculae Stoian

Te-ai cam ajuns, prietene, ce mai!

Ești mare bos, de-afaceri te poți ține,

O casă cît o primărie ai

Și-ntrînsa acareturi, nu puține.

De blănuri fine garderobe gem

Și pietre prețioase zac în scrinuri

Doar inima, ciujdită-n tine, ghem,

E-o cucuvea cobind pe reci ruinuri.

Începutul paginii

Anunț

Rodica Tott

N-am nimic

la schimb de dat.

Ce-am avut

s-a consumat

fiindcă-am fost

pe-a noastră sferă,

mînă spartă,

hahaleră,

și din sufletu-mi

restrîns

n-am păstrat

și n-am ascuns.

Azi,

săracă și puțină,

mi-aș dori întinsă-o mînă

nu să-mi ceară

nici să dea

ci s-o strîngă

pe a mea

simplu,

din pritenie...

Amatorii, pot să-mi scrie!

Începutul paginii

Promisiuni

Rodica Tott

Într-un decor superb, de vis,

îndrăgostitul

i-ar fi zis:

O, de mă chemi - oriunde-ai fi -

cu prețul vieții

aș veni!

Ca Saint Bernard-ul auster

te-aș căuta

prin munți de ger

și cu-al iubirii mele strop

te-aș smulge-avid

din horoscop.

De-ar fi-n păduri, cu iguane,

să zaci cuprinsă

de frisoane,

mi-aș lua bilet

sau doar cu-n cal

spre-un Matto Groso, tropical,

m-aș avînta. Ș-apoi în zori

te-aș duce-n țara-mi

de răcori.

De te-ai afla

(cum? cine știe?)

poate-n vreo altă galaxie

și dîndu-mi semn din recea-ți

sursă

eu aș porni în lunga cursă

spre mult rîvnitul

randevu.

Mă crezi, sau nu?

Și l-a chemat pe-acest iubit

de mărțișor.

Și n-a venit!

Începutul paginii

Girafele

Rodica Tott

Girafele au gîtul lung

De-aceea par că ceru-mpung

cu îngîmfare, insolente.

Dar antilopele,

prudente,

de coapsa lor se țin aproape -

fiindcă primejdia în zare

le-acordă timp

de apărare.

La oameni jocul

e pe dos:

cînd dau de-un ins

crescut frumos

și apt să vadă-n depărtare

cum se apropie urîtul,

nevrednicii, de neînstare,

îi taie, cu fervoare,

gîtul!

Începutul paginii