Zgîndăreala delicată
Toate situațiile sînt de o delicateță fără margini; nu există moment care să nu fie de cotitură; într-o clipită, omul care nici nu visa așa ceva poate neliniști opinia publică sau poate supăra vreo Structură sau poate face să rezulte de undeva că și-a exprimat Îndoiala în Eforturi. Dacă aș scrie exact ce gîndesc despre gîndacul de Colorado, ar putea să reiasă că i-am jignit fără voie pe taxatorii pensionari care mai sînt și filateliști sau pe producătorii de halebarde pașnice de carton pentru dezvoltarea Operei contemporane.
Cum ar trebui să scriu pentru ca fiecare propoziție să fie în spiritul zilei de azi și chiar al celei de mîine, cînd scrierea mea fiind publicată nu voi mai putea reface nimic din ea (asta ar cere cel puțin puteri de prooroc)? Cum să fac ca și la întrebarea ”Cît e ceasul?” să dau un răspuns pozitiv? Este necesar, fără îndoială, un curaj continuu, trebuie să ai putere de a te lua de piept cu alții ca și de a-i demasca - și toate acestea în spiritul timpului!
Eu, știți, de mult intenționez să trimit o SCRISOARE REDACȚIEI cu scopul de a contribui și eu, însă... pînă acum nu mi-a reușit. De aceea, anunțați-mă dacă merge să scriu așa, ca în exemplul de mai jos, iar eu am să alcătuiesc apoi, în numele dumneavoastră, o SCRISOARE REDACȚIEI în acest mod (dacă e bun), ca să nu avem probleme, nici dumneavoastră, nici eu.
Exemplu:
”Acum cîtva timp, a apărut un fenomen care e! El, fără îndoială, o să, însă acestui fapt trebuie să ne! La aceasta au reacționat deja toți cei care sînt, și cu această ocazie au spus că, au declarat fără îndoială că e vorba de, și că or să se străduiască să nu mai apară așa ceva sau ceva asemănător! E clar că aici e vorba, orice s-ar spune, de, așa încît n-ar trebui, în așa măsură, să ne! De toate acestea nu trebuie să ne îndoim nici o clipă, doar dacă sau în măsura în care, dar și în acest caz se poate spune ce e necesar, însă e mai bine să sperăm că nu vom fi siliți să!
Deoarece: ne stăruie încă în memorie cînd a, și asta ar trebui tuturora să le fie! În societate, însă, mai întîlnim și ceea ce, iar toate acestea se, pe de-asupra, consideră ca fiind! Astfel de exemple sînt fără îndoială, însă din fericire nu sînt prea dese, mai ales la cei care. Cînd ne gîndim la toate acestea, e greu să ne eliberăm de sentimentul de, dar schimbările arată tendința spre! Cu toate acestea, putem considera că, ceea ce nu înseamnă că nu e absolut obligatoriu să ne sprijinim pe, pentru că aceasta e una dintre cele mai sigure metode de a, chiar dacă nu e vorba de, ci numai, ca în acest caz, despre.
Deci: chiar dacă ne aflăm în, noi oricum o să ne, iar aici nu avem nevoie de niște, ci soluția se află în, ceea ce ar trebui să fie clar chiar și pentru!”
E bine? Se poate, mmm? Lucrurile sînt clare, se simte ideea de bază, iar textul e, cu toate acestea, eliberat de elementele periculoase așa cum sînt numitele ”aluzii”, adică faptele nefolositoare care pot numai să atragă Consecințe. Înțelegeți, eu sînt devotat cu trup și suflet lucrurilor pozitive, însă, cu toate acestea, nu-mi reușește mereu să vărs lacrimi în fața fiecărei comunități locale, iar asta mi s-ar putea imputa tocmai pentru a sublinia însăși lipsa de devotament sau mai știu eu ce, ceea ce nu mi-ar fi chiar plăcut. De aceea, prefer să nu fac (aluzii); textul provoacă probleme numai atunci cînd i se (adaugă faptele nefolositoare), pentru că și așa ele s-ar adăuga numai cu ajutorul iscusitelor (metode ca ”unii sînt vinovați”, ”sînt cunoscuți cei răspunzători”). Ei? Să continui? Credeți că nu...?
mai multă Proză satirică de Zoran Stanoievici
