Degețel

de Rene Goscinny

Învățătoarea ne-a explicat că directorul școlii noastre o să plece de la noi pentru că se pensionează. Pentru a sărbători asta, se pregătesc niște lucruri grozave la școală, o să facem ca la serbarea de sfîrșit de an: tăticii și mămicile vor veni, se vor pune scaune în sala cea mare, fotolii pentru director și profesori, ghirlande și o scenă pentru a da reprezentație. Actorii, ca de obicei, vom fi noi, elevii.

Fiecare clasă pregătește cîte ceva. Cei mari vor face gimnastică, o să se cațere unul în spinarea altuia și cel care va fi în vîrf va flutura un drapel și toată lumea va aplauda. Au mai făcut asta și anul trecut cînd s-au împărțit premiile și a fost foarte frumos, chiar dacă au ratat treaba cu drapelul, pentru că au căzut înainte să-l fluture. Clasa de deasupra noastră o să danseze. Vor fi îmbrăcați în costume populare, cu saboți. Vor face o horă, vor bate în scenă cu saboții, dar în loc să fluture un drapel, vor flutura batiste strigînd „iup-la”! și ei au mai făcut asta anul trecut, dar n-a fost așa frumos ca la gimnastică, deși ei n-au căzut. Mai este o clasă care va cînta „Frère Jacques” și un fost elev care va recita o poezie și o să ne spună că urmînd sfaturile bune date de directorul nostru a devenit el un om adevărat și un bun funcționar.

Noi o să facem ceva formidabil. Învățătoarea ne-a zis că o să jucăm într-o piesă! O piesă ca la teatru și ca la televizorul lui Clotaire, fiindcă tata nu vrea încă să ne cumpere și nouă unul. Piesa se cheamă „Degețel și Motanul Încălțat” și acum, în clasă facem prima repetiție. Învățătoarea trebuie să ne spună ce roluri o să jucăm. Geoffray, pentru orice eventualitate, a venit îmbrăcat în cow-boy, tatăl lui este foarte bogat și-i cumpără o grămadă de lucruri, dar învățătoarei nu-i plac deghizările lui Geoffray.

„Te-am prevenit, Geoffray”, i-a spuns învățătoarea, „că nu-mi place să vii la școală deghizat. De altfel în piesă nu este nici un cow-boy” „Nici un cow-boy?” a întrebat Geoffray „și numiți asta piesă? O să fie ceva urît!” și învățătoarea l-a pus la colț.

Povestea piesei este foarte complicată și n-am prea înțeles-o bine cînd ne-a povestit-o învățătoarea. Știu că este în ea Degețel care-și caută frații și se întîlnește cu Motanul Încălțat și mai este și marchizul de Carabas și un căpcăun care vrea să-i mănînce pe frații lui Degețel și Motanul Încălțat îl ajută pe Degețel și căpcăunul este înfrînt și el se face bun și eu cred că pînă la urmă nu-i mai mănîncă pe frații lui Degețel și toată lumea este mulțumită și mănîncă fiecare altceva.

„Să vedem”, a zis învățătoarea, „cine va juca rolul lui Degețel!” „Eu, domnișoară”, a zis Agnan „este rolul principal și eu sînt premiantul clasei!” Este adevărat că el este premiantul clasei și mai este și alintatul învățătoarei, dar este un coleg rău care plînge tot timpul și poartă ochelari și nu poți din cauza lor să-l pleznești.

„Ai o mutră de Degețel, ca eu de croșetat dantelă!” a zis Eudes, un prieten, și Agnan s-a pus pe plîns și învățătoarea l-a pus pe Eudes la colț, alături de Geoffray.

„Am nevoie de un căpcăun acum”, a zis învățătoarea, „un căpcăun care să aibă chef să-l mănînce pe Degețel.”

Eu l-am propus pe Alceste pentru că e foarte gras și mănîncă tot timpul. Dar Alceste nu era de acord, s-a uitat la Agnan și a zis: „Eu așa ceva nu mănînc!”

Era prima dată cînd l-am văzut pe Alceste strîmbîndu-se la mîncare, dar este adevărat că nu-ți lăsa gura apă la gîndul că-l mănînci pe Agnan. Agnan s-a supărat că nu vrea să-l mănînce. „Dacă nu-ți retragi cuvintele”, a strigat Agnan, „o să mă plîng părinților mei și-o să te dea afară din școală!” „Liniște!” a strigat învățătoarea „Alceste, tu vei reprezenta mulțimea de săteni și-o să mai fii și sufleur, ca să-ți ajuți colegii în timpul reprezentației”. Ideea că o să le sufle colegilor, ca atunci cînd ieșeau la tablă, l-a amuzat pe Alceste, a luat un biscuit din buzunar, l-a băgat în gură și a zis: „O.K.” „Așa se vorbește”, a strigat învățătoarea, „nu vrei să vorbești corect?” „O.K. domnișoară” s-a corectat Alceste și învățătoarea a oftat; îmi pare cam obosită zilele astea.

În privința Motanului Încălțat l-a ales mai întîi pe Maixent. I-a spus că o să aibă un costum frumos, o sabie, mustață și o coadă. Maixent era de acord cu costumul, cu mustața și mai ales cu sabia, dar nici nu voia să știe de coadă. „O să fiu ca o maimuță” a zis el. „Și ce”, a zis Joachim, „abia ești mai natural!” și Maixent i-a tras un picior, Joachim i-a dat o palmă, învățătoarea i-a pus pe amîndoi la colț, și mi-a spus că o să fiu Motanul Încălțat că-mi plăcea ori ba, fiindcă ea începuse să se sature de banda asta de obrăznicături și-i deplînge pe părinții noștri care se chinuie să ne crească și că dacă vom continua tot așa vom ajunge la închisoare și că-i e milă de gardieni.

După ce Rufus a fost ales căpcăun și Clotaire marchiz de Carabas, învățătoarea ne-a dat niște foi scrise la mașină, unde era ceea ce trebuia să zicem noi. Învățătoarea a văzut că era o grămadă de actori la colț, atunci i-a chemat la loc să-l ajute pe Alceste să reprezinte mulțimea sătenilor. Alceste s-a supărat, el voia să fie singur mulțimea de săteni, dar învățătoarea i-a spus să tacă. „Bine”, a zis învățătoarea, „o să începem, citiți bine rolurile. Agnan, uite ce-o să faci: sosești aici, ești disperat, ești în pădure, îți cauți frații și te trezești în fața lui Nicolas, Motanul Încălțat. Voi ceilalți, mulțimea, spuneți toți împreună: dar acesta este Degețel împreună cu Motanul Încălțat! Să-i dăm drumul, haideți!”

Ne-am așezat în fața tablei. Eu aveam la brîu o linie în loc de sabie și Agnan a început să-și citească rolul. „Frații mei”, a spus el, „unde sînt bieții mei frați?” „Frații mei”, a strigat Alceste, „unde sînt bieții mei frați?” „Alceste, ce faci?” a întrebat învățătoarea. „Cum ce”, a răspuns Alceste, ”sînt sufleur, deci suflu!” „D-ra”, a zis Agnan, „cînd Alceste suflă mă împroașcă cu bucățele de biscuiți pe ochelari și nu mai văd nimic! O să mă plîng părinților mei”! și Agnan și-a scos ochelarii să-i șteargă, atunci Alceste a profitat iute și i-a ars o palmă. „Peste nas”, a strigat Eudes, „trage-i peste nas”. Agnan a început să țipe și să plîngă. A spus că e nefericit, că toți voiau să-l omoare și a început să se tăvălească pe jos. Maixent, Joachim și Geoffray făceau pe mulțimea: „Iată-l pe Degețel”, ziceau ei „și pe Motanul Încălțat!”. Eu mă băteam cu Rufus. Eu aveam linia și el un penar. Repetiția înainta binișor, cînd deoadată învățătoarea a strigat: „Destul! La locurile voastre! N-o să mai jucați această piesă la serbare. Nu vreau ca d-l director să vadă așa ceva!” Am rămas toți cu gura căscată.

Era prima dată cînd o auzeam pe învățătoare pedepsindu-l pe director!

mai multă Proză satirică de Rene Goscinny