Maimuța

Patria maimuței este Africa, India, America de Sud și strada Kossuth Lajos.

Maimuța se numește maimuță, fiindcă îl imită pe om: îl maimuțărește. Maimuța imită expresiile și gesturile omului. Cîte una izbutește chiar să le imite atît de perfect, încît ajunge să se culce în pat, să se spele dimineața, să se pieptene, să se îmbrace, să se plimbe, să bea o cafea la bufet, să citească ziare, să se ducă la servici, să cîștige bani mulți și să aibă și o soție. Ba, mai mult, genul ăsta de maimuțe au de obicei cele mai frumoase soții. Firește, maimuța știe să-l imite pe om numai în cîteva lucruri mărunte. Marile sale trăsături umane nici nu încearcă să le imite, știind că n-ar avea nici o șansă de reușită. Unde găsești o maimuță capabilă să fie atît de proastă, ca un conducător de oști, sau atît de rea ca un capitalist?

Maimuțele locuiesc în pădure ca urșii, mănîncă fructe ca păsările, nu înoată sub apă ca hipopotamii și nu zboară în aer ca berzele. Există maimuțe mai mari și maimuțe mai mici. Mai mari sînt socotite acele maimuțe care au corpul mai mare decît al celor mici, sau le depășesc pe acestea într-un fel oarecare.

În grădinile zoologice, din cauza provenienței lor etnice, maimuțele sînt internate în cuști, conform repartizării oficiului de locuințe. Distracția preferată a acestor maimuțe e să se uite la oameni și să se amuze de giumbușlucurile pe care le fac ei. Conducerea grădinii invită oamenii, prin afișe uriașe, să se grăbească să vină la grădina zoologică. Aceștia se conformează și sosesc. Sînt adunați în grupuri și duși în fața cuștilor în care locuiesc maimuțele. Se opresc acolo și se lasă priviți de acestea. Pentru a le distra, cetățenii mai execută și cîteva mici năzbîtii: holbează ochii, cască gura, rîd, înjură, se înghiontesc, scot oglinjoarele și le arată, ciupesc femeile de obraji, pălmuiesc copiii, cînd plîng îi alintă, fluieră, etc. etc. Cînd își termină programul, se duc liniștiți acasă.

Atunci gorila deschide ușa cuștii sale, își aprinde pipa, face o plimbare pînă la șerpi, pe cel mai mare îl ia și îl înfășoară pe robinet în loc de furtun, stropește cu el curtea, iarba, florile și florăresele. Fetele fug țipînd din fața gorilei, împreună cu animalele mai mici, cu gîștele, cu găinile, cu cîinii și mai cu seamă, cu păsările de baltă, care detestă apa. Rămîn în curte doar berzele într-un picior, și asta numai fiindcă ele sînt din ghips.

Dacă maimuța ar ști să vorbească, primul cuvînt pe care l-ar adresa omului ar fi: "Maimuță!"

mai multă Proză satirică de Nagy Lajos