O schiță nemuritoare

de Anton Tănăsescu

Terminasem o nouă schiță și o priveam obosit și cu pesimism. Va fi ea, oare, retipărită și peste o mie de ani? Rîndurile începură să danseze în fața ochilor, să se amestece și o plăcută somnolență mă purtă treptat pe aripile visului… Eram în secolul XXX și stăteam într-un fotoliu. În brațe aveam un volum deschis exact la ultima mea schiță. Ceea ce m-a mirat a fost marele număr de trimiteri ale editorului la explicațiile de la subsolul paginii. Iată, deci, ce citii în acele clipe stranii (explicațiile editorului le redau aici între paranteze):

GHINIONUL LUI FĂNICĂ

Fănică (nume arhaic) se întoarse obosit acasă. Soția lui (în urmă cu secole – un fel de prietenă pe viață) îl sărută (obicei neigienic, primitiv), ceea ce îl uimi:

― Ce s-a întîmplat? mormăi el. Mai bine dă-mi ciorba (un fel de lichid energetic, folosit înainte de inventarea transplanturilor cu clorofilă).

― Dar bine, Fănică, tu nu știi nimic? N-ai citit ziarul (hîrtii conținînd știri de ultimă oră)? Ești milionar! (E vorba de o maladie psihică specifică epocii autorului). Ai cîștigat la loterie (o instituție care provoca maladia)!

― Bine, răspunse el, dar azi e ultima zi de depunere a lozurilor. Să alergăm (în vechime, unii oameni se deplasau folosindu-și picioarele) la cea mai apropiată agenție!

Grăbindu-se pe străzi, Fănică își făcea tot felul de planuri. Să-și ia o limuzină (mijloc mecanic antic de deplasare)? Sau o vilă în mijlocul naturii (prin natură se înțelegeau aglomerări de plante și animale asemănătoare cu rezervațiile noastre de pe Marte)? Ori, pentru ca vecinii să crape de ciudă (expresie intraductibilă), să ne cumpărăm un avion (tot un vehicul rudimentar din perioada în care a trăit autorul)?

― Mai sînt trei minute și expiră termenul de depunere, strigă disperată soția.

― Iată agenția, răspunse Fănică gîfîind.

Ajunseră la ușă și priviră stupefiați anunțul:

”Închis pentru inventar” (se pare că e vorba de un vechi obicei care producea vizitatorilor amețeli, tulburări psihice sau chiar coma).

mai multă Proză satirică de Anton Tănăsescu