Costel scump
Astăzi începînd a se ninge primii fulgi de zăpadă sau nea, cum se exprimă moldovenii voștri care și V. Alecxandri a fost tot moldovean ca tine, dar el era și pictor, pictînd acele frumoase pasteluri care avem și noi o copie cu moară de vînt în odaia lui maica-mare, dar nu vrea să ni-o dea, zicînd că o are de zestre, cîștigînd-o la tombolă la balul garnizoanei din regiment, cînd era dînsa tînără și mămica nici nu se născuse și deci nici eu nu știam precis că am să te cunosc și să te iubesc din tot organismul meu sufletesc, m-am așezat la fereastra din spre strada mare, privindu-i cum se cerne peste această provincie de oraș într-un sens foarte poetic, spre a contempla puțin natura de afară, care îmi pătrunde în tot sufletul cu boarea crivățului său, umplîndu-mi-l de dor și de alte substraturi, astfel că nu mă pot apține să nu-ți scriu starea sufletească în care sînt transpusă, deși mă doare puțin capul din motive care nu te interesează pe tine și care mai bine nu mă duceam aseară la Lica, la ziua ei, căci a fost lume multă și tratație foarte numeroasă, dar eu n-am avut chef de nimic, nici de vorbă, nici de dans, nici de mîncare, gîndindu-mă tot timpul numai la acel care este supratotul pentru mine și care acea ființă scumpă ești numai tu, Costelul meu drag, astfel că orice vorbe vei auzi cînd mai vii pe aici, sau ți se va scrie în autograf la București, de către toate persoanele terțe ce are interes să ne strice corelația, să știi, Costeluș dulce, că sînt numai expresii de venin invidios care și știu de la cine pornește, fiindcă ființa asta mă urăște la paroxism din cauza lui Cezărică, care este moartă după el și nu sînt eu de vină că, la ziua lui Lica, el s-a eronat puțin cu vișinată și a făcut pe amorezatul de mine, zicînd că am cel mai frumos corp din tot fizicul fetelor de acolo și niște ochi care păcat că nu fac film cu ei, însă tu îți închipui că nu i-am dat nici o importanță și, dacă am dansat mai mult cu el, a fost prin faptul că știe mai bine ca alții, care aber n-au de această artă coriografică așa că am stat mai mult la bufet, dar nu fiindcă îmi făcea el declarații supra, mă-nțelegi, ci pentru a mînca sandviciuri și prăjituri care mie îmi plac grozav, căci avea și crem ranverse, făcută de maică-sa, ceea ce turbez după ea, dar ca să nu mai dau loc la vorbe ostracizate și la priviri șașii din partea ei, căci mai bine s-ar opera la albeață decît să facă scene de gelozie la ziua lui Lica, am preferat mai bine să mă duc cu Cezărică în chioșc, ca să stăm liniștiți, dar nu s-a putut din cauza frigului și a băieților care ieșeau mereu în grădină să ia, zexe, aer și prin urmare, Costelăchelul meu scump, tu să nu te iei după ei, căci îți jur pe acești fulgi de zăpadă, care cade atît de alb și impuri pe stradă, că eu nu te iubesc decît pe tine, în modul cel mai suprasingur și care restul este numai intrigi și apă de ploaie.
Te sărut din tot sufletul și te suprapup de mii de ori, a ta fetiță dulce care așa de frumos îmi zici tu, pe moldovenește,
Șoltîcuța
mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu
