Domnule ministru (2)

de Tudor Mușatescu

Subsemnatul Panait Legumiceanu, pensionar din Ministerul Justiției ce cu onoare conduceți și pentru care m-am sacrificat timp de treizeci și cinci de ani de slujbă într-un mod absolut cinstit, că alții au furat de zece ori mai mult ca mine, făcîndu-și o situație în sînul societății, iar eu am rămas numai cu pensia și imobilul care, ca case, nu produce mai nimic, drept care am ajuns, la vîrsta mea, să lucrez la bursa neagră în fiecare dimineață, astfel că vin în fața domniei voastre, prin prezentul referat, rugîndu-vă să binevoiți a-mi acorda dreptatea ce o posed și a pedepsi pe cei ce și-au bătut joc de libertatea mea individuală, arestîndu-mă împreună cu pasărea care s-a găsit asupra mea, în jurnal, pe motivul că n-am voie să-l mănînc, nefiind zi liber de mîncat carne, deși acest curcan îl luasem cu mine de-acasă, tăiat de-aseară, fiind mort și de aceea l-am și luat cu mine la bursă, pentru a-l vinde, nouă fiindu-ne imposibil să mîncăm asemenea mortăciuni și după ce mi s-a făcut percheziție în jurnal, am fost condus la poliție, atît eu cît și curcanul, spre a ni se dresa actele de sabotaj, iar eu opunîndu-mă să las pasărea ca corp delict la agentul care ne-a instruit cazul, acesta a spus că pasărea este aliment, nu corp delict, ceea ce să-nvețe el pe alții, căci am înțeles imediat unde bătea șaua ca să pricep eu, adică să-l mănînce 'mnealui pe varză călită și, din această discuție de drept civil, domnu agent s-a inervat și a spus că să facem corpul delict pe din două, adică el să confiște pieptul, picioarele și tîrtița, iar mie să-mi rămîie capul, aripile, iadeșul și celelalte dexterități sau, cu alte cuvinte, ce i-a rămas lui Bulichi sub gard și necăzînd de acord asupra partajului mi-a confiscat-o pe toată cu forța publică, luîndu-mi-o din brațe, cu jurnal cu tot, și nu numai atît dar mi-a făcut proces-verbal de ultragiu la mită, că am vrut să-i dau jumătate din aliment, dar aceasta nu este mită, ci pasăre, plus că m-a trimis și în judecată pentru faptul că am mîncat ce nu trebuie în zi de post și deci, vă rog respectuos, domnule ministru, să dispuneți imediat cercetarea cazului, spre a mi se face dreptate căci această pasăre a fost hrănită în familie, și dacă am ieșit cu ea în oraș, nu a fost pentru motivul că vream s-o vînd, ci pentru a-i căuta un loc unde s-o înmormîntez, căci în curtea noastră ne-ar fi făcut prea rău față de sentimentul ce-am avut pentru ea, căci venea și în casă și ne ciugulea din mînă, fiind un curcan foarte inteligent, căci se și oua, fiind curcă.

În așteptarea onor hotărîrii dvs. vă rog să primiți, domnule ministru, asigurarea mea și să trăiți cu cel mai profund respect.

Panait Legumiceanu

P.S. Adaug că dacă mi se face dreptate, mai am o curcă tot de la aceeași mamă, dar mult mai mare și frumoasă. S-o stăpîniți sănătos!

Același

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu