Stîlpul fericirii

de Aziz Nesin

― Prietene, am cunoscut o femeie extraordinară. Așa ceva n-am mai văzut.

― Așa de frumoasă?

― Hm, privește-i numai fotografia!

― Într-adevăr… hm… ultra… Ar fi păcat dacă ți-ar scăpa.

― Fii liniștit, ce, sînt eu omul acela?

― Te simpatizează?

― Așa s-ar părea.

― Atunci n-o pierde! Cucerește-o! Mai rar întîlnești așa o femeie!

― S-ar putea să-mi scape? Drept cine mă iei?

*

― Ei, ce mai e nou?

― Ce să fie… Îți povesteam zilele trecute despre o femeie…

― Da, da… Șiii?

― Am luat foc, nu alta. O iubesc ca un nebun.

― Dar ea?

― Nu-mi dau seama încă.

― Fă-o să te iubească!

― Dar cum să procedez?

― Tu știi că eu am ceva experiență. Așa că ascultă-mă. Mai întîi cumpără-i cîteva cadouri. Să nu uiți niciodată că femeile sînt moarte după flori, și mai cu seamă după garoafe roșii… Apoi să-i cumperi un dar ceva mai scump… Și să te mai învăț ceva: spune-i tot timpul că e tare, tare deșteaptă. Asta e slăbiciunea lor. Femeilor le place să fie lăudate.

― Așa am să fac, precis.

*

― Prietene, nici nu știu cum să-ți mulțumesc.

― Dar ce s-a întîmplat?

― Să știi că te pricepi grozav în materie de femei. Am făcut întocmai după cum am discutat și am constatat că doamna cu pricina a început să mă încurajeze. Te rog, pentru numele lui Dumnezeu, învață-mă ce să fac mai departe!

― Scoate-o în lume. Du-o la cinema. Dar nu care cumva la un film serios… Să fie ori tragic, ori o comedie siropoasă, ori un film muzical. După aceea o duci neapărat la o cofetărie. Comanzi înghețată de vanilie. Dar neapărat de vanilie! Și încă ceva: nu uita să ai întotdeauna în buzunar drajeuri de ciocolată, pe care să i le ofei din cînd în cînd.

― Te ascult pînă la ultimul cuvînt. Ce vrei, îs mort după femeia asta…

*

― Ieri am dus-o la cinema. I-am oferit și drajeuri de ciocolată. S-a bucurat tare mult. După aceea, am trecut pe la o cofetărie, unde am comandat înghețată de vanilie. Știi ce mi-a spus? ”Ești un bărbat cu gust ales”… Săptămîna aceasta trebuie să ieșim la plimbare, spune-mi, unde s-o duc?

― Cel mai bine cred că ar fi pe insula Prinkipo. Faceți un tur pe măgăruși. Vă prăjiți la soare, pe plajă… După care dansați… Ai grijă însă, numai valsuri…

― Te ascult, te ascult… Ah, unde-aș cuceri-o odată pe femeia asta!

― Fă ce-ți spun eu și ai să mă săruți.

― Nici nu știu cum să-ți mulțumesc, prieten drag…

― Lasă, lasă, n-are rost… Sîntem prieteni și asta e! Și, vorba ceea, eu doar îți împărtășesc din experiența mea…

*

― Ei, ați fost la plimbare?

― Daa… ne-am distrat splendid… N-am izbutit incă…

― De ce?

― E măritată. Așa că degeaba ne plimbăm…

― Nu știi, îl iubește pe bărbată-su?

― Da' de unde! Zice că bărbatul ei seamănă cu un măgar, că e prost ca noaptea, că e grosolan și insensibil la sufletul femeii.

― Sărmana… Atunci de ce nu divorțează?

― Mi-a spus ea: ”Dacă aș fi sigură de tine, aș divorța și-n clipa asta”. Nu știu, zău, cum să procedez.

― N-o scăpa! Ce mai stai?

*

― Ei, ceva noutăți? Unde ați ajuns?

― Nu mă mai întreba… N-am reușit încă nici s-o sărut măcar. E extrem de timidă… Și, totuși, îmi dau seama că mă iubește.

― Nu pierde pasul! Continuă să-i cumperi cadouri. Să-ți mai dau cîteva sfaturi. De pildă, ia-i o colonie fină, Cuma ar fi ”Scandal”. Apoi tenteaz-o cu o stofă fină… De altfel, majoritatea femeilor preferă culoarea bleu. Or, stofa de care-ți vorbesc are culoarea cerului.

― Dar dacă simte ceva bărbatul ei?

― Fii pe pace! Nu ți-a spus doar femeia că e un prost? Dacă vrei, îți aleg chiar eu stofa…

― Bine… Hai s-o cumpărăm chiar acum.

*

― Cum stăm?

― Merge strună. Cum a văzut colonia, a exclamat: ”E chiar colonia mea preferată!” Și culoarea stofei i-a plăcut enorm… Totuși, ne purtăm tot ca doi elevi. Nu știu ce, dar ar mai trebui să-i spun ceva ca s-o cuceresc. ― Citește-i cîteva poezii de-ale lui Yahya Kemal, după care îi spui pe un glas ferm: ”Desparte-te de soțul tău și ești a mea!”

*

― Ce mai faci, omule, nu te-am văzut de-un veac! Pe unde mi-ai fost?

― Am fost extrem de ocupat. Știi, s-au aranjat toate. Femeia a divorțat.

― Și vă căsătoriți?

― Bineînțeles…

― Nu pierde ocazia. Mai poți știi ce se întîmplă? Dă fuga!

*

― Nici nu am cuvinte de mulțumire! Ieri m-am căsătorit. Tu m-ai ajutat enorm. Ție îți datorez fericirea mea.

― Ba, dimpotrivă, dragul meu, eu îți mulțumesc din inmă. Tu mi-ai redat fericirea. Datorită ție am izbutit să divorțez de nevastă-mea… Îți mulțumesc mult, prieten drag.

― … !!!

mai multă Proză satirică de Aziz Nesin