Ruina unui samovar
de Emil Brumaru
Mi-e sufletul împins de rouă
Mi-e sufletul împins de rouă
În groapa unui crin adînc.
Mă țin cu mîinile-amîndouă
De marginile lui și plîng.
Nu vreau miresmele să-mi umple
Gura cu fluturi, nici lumini
Să mă îmbrace-n raze scumpe
Cu nasturi ticălos de fini.
Ci îmi doresc o portocală
Mare și grea (oh, pe-ntuneric!)
Ca să mă joc în pielea goală
Cu trupu-i copilin și sferic.
Bocet de adult
În gară la Merișani
Cad castane din castani
Și am patruzeci de ani.
Și-aș mai sta și n-aș mai sta
Să beau apă la cișmea
C-un acar alăturea.
C-am crezut, la început,
Cît marfarele-au trecut,
Că nici nu mai sînt adult.
Ci-n gară la Merișani
Cad castane din castani
Și am patruzeci de ani.
Numărătoare pentru puștoaice și babalîci
elefantul
dă
din
trompă
strada
gării
dă
din
pompă
avionul
dă
din
bombă
însă
nimeni
nu
sucombă
Bocet de adult II
Surioară, surioară,
Face-m-aș o birjă clară
De surîsuri dulci de fante,
Cu perdelele bufante,
Trasă-n praf pe două mure
Să te port tot în murmure
Pe la chioșcuri și cișmele,
Trîntită pe canapele
Ca să-ți speli trupul de jele.
Și mai face-m-aș garoafă
De pus noaptea-n șip cu apă
Ca să n-ai vise de scroafă.
Și placă de bulion
Să-mi asculți la patefon
Sufletul ca pe-un boston,
De din zori și pînă-n seară,
Surioară, surioară…
Baladă
Eram la mare, tebeciști,
Atît de grași, atît de triști
Și stam la bar, nebînd, fumînd,
În pielea albă tatuînd
Durerile și-apoi plîngînd:
De ce exist, de ce exiști?
Femeile cu șoldul gol
Și suflețelul de nămol
Treceau încet, zîmbeau adînc,
Aveau poșetă de oblînc
Și-n fiecare mîn-un țînc
Făcut după un blînd viol.
Tocuri ojate la pantofi,
Sîni mari ce-ar fi plăcut la grofi,
Talii bătute lin de vînt
Priveam, oftam făr-un cuvînt.
Cît de ciudat că ești, că sînt
În piept cu-același rumen of.
Ci tot mai tragic surîdeam
Și stam la bar, nu beam, fumam
Țigări străine, lungi, subțiri.
O, preventorii, amintiri!
De ce mă mir, de ce te miri
Că fluturii trag roua-n ham?
Chiuitură
Cînd treci prin oraș ca
Zînele prin ceață,
– Pupa-ți-aș caleașca
Pe roata din față –
Sufletul din mine
Iese-n straie fine
Și-o ia după tine
Pe ulițe line,
Cu ochii cît ceașca
Și fluturi pe coate,
– Pupa-ți-aș caleașca
Pe roata din spate.
Baladă II
Am studiat jurisprudența și cadastrul,
Dar luminozitatea mea de june astru
Fu repede întunecată de femei
Într-un oraș pierdut în nordul Angliei.
Și de atunci străbat oceane-n spume
Bînd catifele, mestecînd lungi gume
Și trimețînd, senin, din naufragii
Îngeri cifrați în sticle drept mesagii.
Iar uneori, cînd valul bate-alene,
Rad cu cuțitul solzii la sirene
Într-un lighean, spre-a fi mai pătimașe,
Și-apoi le bag în butoiașe.
Bocet de adult III
Călină, Călină
Pomușoară fragă,
La mine-n grădină
Tristețea-i pribeagă.
Melcul nu mai are
Coarne
Să răstoarne
Crinul din picioare
Lîng-un șold de carne.
Roua nu mai știe,
Călină, Călină,
Să-mi stea-n farfurie
Doldora și fină.
Și-mi dă ghes urîtul;
Cine-o să-mi desprindă
Din funie gîtul
Atîrnat de-o grindă?
Cîntec naiv
Te-ai răsturnat în clime dulci
Pe cărțile de geografie
În atmosferă-s nori naivi,
Din soluri soarele învie
Și ca să se reverse-n tine
Cruzi afluenți te urmăresc.
Cînd vin ascunzi rîzînd la spate
Sub rochii globul pămîntesc.
Chiuitură II
Vino, Tami,-umflată-n blugi,
Pe suflet să mi te culci!
Căci mi-e sufletul divan
Din cele cu arcuri fine,
De-abia-ți ține
Trupul dulce și avan:
Coapsele
Întoarsele
De-ți pocnesc lin capsele
Și se rup fermoarele
Cînd ți-ndoi picioarele,
Și sînii
Dînd ca hapsînii
Buzna-n toiul săptămînii
Peste mine,
Din bluziță.
Vino, c-o să-ți fie bine
Ca-ntr-o miere de albine,
Leliță…
Epigramă
O, melancolia
Acelor zile:
Palidul scaun Vasile
Iubea pe masa Maria!
Și-n ce bulion
Își îneca infidela
Strecurătoarea Angela
Amorul ei pentru ligheanul Napoleon!
Iar sticla Dumitru
Satisfăcea
Tristețea-i de-un litru
C-o patimă grea.
Astfel, întrucît,
Își băga către seară
O sforicică pe gît
Nemaiscoțînd-o-n-afară…
Numărătoare pentru puștoaice și babalîci II
orișice
se
poate
bea
am
băut
ieri
o
perdea
vișinie
și-o
traversă
tolănită
pe
sub
trenuri
tandră
moale
și
perversă
Cîntec naiv II
Noi sîntem motanii cei grași
Cu vechi magazii în lulea
Și sufletul plin de rîntaș.
Femeile, ele, oh da!,
Ne-arată pe cerul sublim
Un mult mai eroic destin.
Noi însă, prea leneși, iubim
Adînc doar picioare de scrin
Și-apoi ne culcăm în talaș
De crini geluiți spre-a visa.
Noi sîntem motanii cei grași
Cu vechi magazii în lulea.
Cîntec naiv III
Iubirea noastră este cu păcat.
Oh, toată ziua stăm trîntiți în pat
Ca într-un rai adînc și afînat.
Veșmintele pe trupul tău boghet
Nu ți le pui, ci numai în sipet
Le ții, pe șolduri mîngîiată-ncet.
Papucii de-i încalți, cu chiu, cu vai,
Faci doar un pas și te oprește-un pai
Căci iar te-așezi, sufletu-n cești să-mi dai…
Cîntec naiv IV
Degeaba scrisori cu reproșuri
Îți scriu pentru suflet și trup
Cînd fustele tale în cloșuri
Au trîntori fugiți de la stup
Și cînd doar serafii-s de vină
Că sînii ți-i umflă c-un pai,
Iubito topită-n lumină
Precum o biserică-n ceai.
Policier
Plantă mică și păroasă,
Am în mine o angoasă
De parc-aș fi urmărit
De un ucigaș plătit
Să mă-mpuște
(După-masă, pe la șase,
Cînd tipi deghizați în pluș te
Duc spre, lin,
Zăcătorile de crin)
C-un glonț, în plin univers,
El venind din sens invers
În trenci bleu și ochelari
Stacojii,
Pe o ploaie foarte fină
Și-un pistol d-ăl cu surdină
Ce trage prin buzunar
De cazi lat pe trotuar
Și cred toți că ”dom'le,-i beat”,
”Hai să ne-adunăm, copii!”,
Tu fiind decedat…
Chiuitură III
Mi-am pus rouă la rever,
Pantaloni de ofițer
Cu vipușcă
Bleu ce mușcă
Sufletul de muierușcă,
Și șapca
De fluturi dulci
Luați cu hapca
De pe blugi
Cu prispă, de văduvă
Curentată-n măduvă
Lîngă putina de varză,
Arz-o visu-n somn s-o arză!,
Și ciorapii din pieliță
De uger de bivoliță:
Purtătoru-i gingaș-criță.
Căci eu sînt serafu-n care
Tristețea a prins lin floare,
Cine o miroase-o dată
Moare
Crăcănată!
Numărătoare pentru puștoaice și babalîci III
fluturele
de
dulap
cu
parfum
de
crin
în
cap
zboară
peste
o
femeie
ce
capotul
și-l
descheie
ca
să
i
se
vadă
țîța
cu
ochi
mari
se
uită
mîța
Cîntec naiv V
De sub o fragedă batistă
Un mosorel cu ața tristă
A murmurat fragil și bleu:
”Ce mai încoace și-ncoló,
Viața este dată s-o
Trăim ca-n parcuri de Watteau!”
Numărătoare pentru puștoaice și babalîci IV
nimfa
și
cu
faunul
vor
să-și
fure
scaunul
faunul
și
nimfa
vor
să-ți
sugă
limfa
bum
bum
și-o
sticluță
cu
parfum
înapoi la Autori, Referinte, Titluri, Poezie satirică