Secolul automatelor

de Charles Bernard

M-am trezit ceva mai tîrziu ca de obicei.

― Ai dormit cam mult, scîrțîi patul.

― Ce te interesează? l-am repezit eu.

― Trebuie să-mi plătești în plus trei franci.

― Asta s-o crezi tu! i-am strigat și am dat să mă scol, dar patul întinse brațul automat și mă apucă de gît.

― Bine, am șoptit sufocîndu-mă. Am să plătesc.

Patul slăbi strînsoarea, timp în care deschisei portofelul. Acesta mă întrebă, însă, alarmat:

― Ce cauți?

L-am informat că sînt dator patului cu trei franci. Portofelul oftă și spuse cu amărăciune:

― Nu mai știu ce să mă fac cu tine!

Am scos trei franci și i-am băgat în dispozitivul special. Patul înghiți banii, dar nu-mi mulțumi. Apoi m-am dus în baie să mă bărbieresc. Oglinda era aburită.

― Numai un franc, mă anunță ea.

I-am dat banii fără alte comentarii și oglinda s-a luminat de îndată. În clipa aceea mi-am văzut fața posomorîtă. Barba crescuse ca un covor roșietic. Oglinda zîmbea de parcă nu i-aș fi dat bacșiș.

Am deschis robinetul, dar se scurse doar o picătură de apă și pe țeavă se auzi un oftat.

― De ce oftezi? am întrebat. Nu cumva trebuie să-ți plătesc și ție?

― Nefericitule, îmi răspunse robinetul. Ai depășit rația, așa că acum va trebui să plătești un litru întreg.

Rezervorul de apă din W.C. mi-a luat doi franci, fără nici o explicație. Ușa frigiderului n-a vrut să se deschidă pînă cînd nu i-am dat trei franci. Dar mie îmi rămăseseră numai doi franci și cincizeci de centime. Stomacul meu protestă vehement.

― Dă-mi măcar o bucată de pîine pentru o jumătate de franc, am rugat, cu voce stinsă, dulapul de alimente.

― Imposibil, mi-a replicat. Cea mai mică felie costă șaizeci și cinci de centime.

Simțeam cum se învîrtește pămîntul cu mine și, mai mult mort decît viu, m-am rezemat de perete. Nu aveam bani nici măcar să mă pot așeza pe un scaun. În acel moment soția mea intră pe ușă, exclamînd:

― Iubitule, azi ai uitat să mă săruți!

Eram flămînd, furios și nu aveam nici un chef să o sărut. Dar soția mă luă de după gît cu o mînă, iar cu cealaltă îmi introduse în buzunarul pijamalei cîteva monede. În mod automat, m-am întors și am sărutat-o de trei ori: fiecare sărutare pentru un franc și douăzeci de centime!

mai multă Proză satirică de Charles Bernard