Vulturul

de Nagy Lajos

Vulturul este o pasăre răpitoare, în sensul că de cîte ori apare undeva, oamenii se întreabă ce a răpit oare? Independent de această însușire însă vulturul se hrănește îndeobște cu animale mici.

Vulturii sînt de mai multe feluri, deosebindu-se între ei prin mărime și culoare. Cel mai mic este denumit gaie, iar cel mai mare, vultur de stîncă, deși la început și acesta este mic și numai o dată cu vîrsta crește la proporția de cel mai mare.

Vulturii provin din vulturi, tradiție care va rămîne neschimbată, cîtă vreme pantera nubiană nu va genera un iepure fricos.

Vulturul este o pasăre foarte curajoasă: ucide și mănîncă animalele mai slabe decît el, incapabile de a se apăra, sfidîndu-le cu noblețe moartea, apucătură pentru care e numit regele păsărilor.

În zilele senine și însorite poate fi văzut cu ochiul liber descriind cercuri largi în aer, ridicîndu-se din ce în ce mai sus, apoi venind în picaj pînă aproape de pămînt, stil de zbor care îl aseamănă cu specia avioanelor. (Linne se rotește în mormînt ca o elice.)

Vulturul este vînat cu multă plăcere, după următorul sistem: vînătorul se pitește în apropierea cuibului, pîndind clipa cînd vulturul va decola. Cînd acesta apare, vînătorul trimite spre el, cu ajutorul puștii, un glonte. Dacă îl nimerește, vulturul este obligat să efectueze o aterizare forțată, din cauza penei de motor. Atunci, vînătorul se apropie și îl capturează după o străveche metodă europeană: dîndu-i cu o bîtă în cap.

Vulturul este un animal foarte deștept și continuu preocupat de tot felul de extraordinare experiențe de tehnică aeronautică. Astfel se reține încercarea sa de a învăța un copil mic să zboare, luîndu-l în gheare și urcîndu-l în aer spre a-i da drumul. Din păcate, această experiență s-a soldat cu un eșec.

Vulturul își construiește cuibul în locuri dificil de atins, în vîrfurile copacilor înalți, pe care fără a săpuni în prealabil trunchiul copacului, puștilor le este imposibil să se cațere. Aici își depune femela ouăle, ca oamenii răi să nu le poată face jumări.

Glasul vulturului se numește croncănit, fiindcă seamănă cu cel al cațelor bătrîne.

Vulturul are ochii atît de ageri, ca un vultur. Vede cu ei foarte departe, și cînd se rotește în înaltul cerului poate distinge perfect și cel mai mărunt animal, spre a se arunca asupra lui. Animalele se apără de aceste atacuri, adunîndu-se cît mai multe la un loc și, cum vulturul nu poate ucide decît unul singur, celelalte scapă tefere și se pot distra pe socoteala victimei ghinioniste.

Rudă apropiată a vulturului este vultanul, care practic nu este altceva decît un vultur care mănîncă animale moarte, preferință care dă dovadă de prost gust, dar mai dă dovadă și de un stomac excelent. Vultanii sînt mai mari decît vulturii și trăiesc în munții Anzi, motiv pentru care ar putea fi numiți și vultanzi.

Vultanii și vulturii trăiesc foarte mult, uneori chiar un secol, termen ce se poate reduce prin împușcarea acestor păsări mai devreme.

Cel mai simpatic din familia vulturilor este vulturul cu două capete, care poate fi întîlnit doar în stare defunctă, cuibărit pe unele embleme de odinioară. (n.t. Aluzie la vulturul cu două capete, aflat pe vechea emblemă a Austro-Ungariei)

mai multă Proză satirică de Nagy Lajos