Aniversare în familie

Teorie

Un soț ar trebui să nu uite că diversele aniversări joacă un mare rol în viața unei femei. Dacă se întorce acasă și găsește o sticlă de vin și o masă aranjată sărbătorește, ar trebui să se întrebe neapărat ce eveniment urmează să fie sărbătorit.

Practică

De cînd mă știu, a fost peste puterile mele să țin minte aniversarea căsătoriei, a zilelor de naștere și alte asemenea sărbători. Recunosc, propria mea zi de naștere o uit uneori, dar chiar cînd e vorba de ziua căsătoriei mele, am împins între timp data atît de departe, încît de fapt abia îmi mai aduc aminte că am fost atunci de față.

Marianne își amintește de asemenea zile cu o exactitate care îngăduie bănuiala că e înzestrată cu un creier electronic. știe precis cînd e ziua de naștere a unchiului Theodor din Aalborg și știe cînd alde Thomasen își vor sărbători nunta de argint. știe pe de rost zilele de naștere ale mătușii Olga, vărului Peter și verișoarei Alice. Poate spune exact cînd și-au celebrat nunta de diamant bunicul și bunica. Dar aș face prinsoare pe orice că habar n-are cînd Cristofor Columb a descoperit America. Poți să-i torni, fără multă vorbă, că evenimentul s-a petrecut în 1864. La o adică, nu s-a petrecut chiar atunci? Sau atunci s-a dat bătălia din Pădurea Teutoburgică?

Mă cuprinde spaima întotdeauna cînd o văd apărînd la micul dejun pieptănată cu deosebită grijă, mai gătită și mai bine dispusă ca de obicei. Anume, acesta este un semn sigur că e ori ziua ei de naștere, ori aniversarea căsătoriei noastre, ori alt eveniment de acest fel. Atunci stau pitit înapoia ziarului și înghit o chiflă după alta, fără să-mi vină în minte ce naiba i-a dat ocazia să se arate cu această înfățișare neobișnuită.

Sau mi se întîmplă ca acum de curînd, cînd am venit acasă obosit și vlăguit de munca zilei și m-am prăbușit în fotoliul meu... fără să bag măcar de seamă că pe masă se afla o sticlă de vin. Am văzut-o abia cînd m-am așezat la masa pusă sărbătorește și am întins mîna după garafa de apă. Fiindcă m-am pomenit deodată că țin în mînă o sticlă de vin. Iar lîngă tacîmurile noastre se aflau pahare de vin. și ardeau cîteva lumînări.

Marianne mi-a oferit un pahar de sherry, cu o figură foarte solemnă. Mi-am spart cu disperare capul, ca să-mi dau seama ce urma să sărbătorim cu belșugul ăsta. Ziua mea de naștere nu era, puteam s-o jur. Abia trecuse o săptămînă de cînd îmi sărbătorisem cea de-a patruzecea aniversare. Sau fusese a treizeci și noua? Nu, acum îmi amintesc, a patruzeci și una! Ei, totuna, n-am decît să mă uit pe actul de naștere.

De asemenea, ziua de naștere a Mariannei nu putea fi. În anotimpul acesta n-a avut niciodată aniversarea zilei de naștere. Sau poate că totuși? ... Nu s-a născut în octombrie tanti Olga? Careva dintre rudele noastre își sărbătorește aniversarea în timpul vacanței de toamnă. Acum îmi dau seama: eu însumi sînt acela! (Dumnezeu știe a cui aniversare a fost săptămîna trecută.)

Mi-am ridicat paharul și am spus:

― Noroc! ... ocolind privirile Mariannei. și felicitări din inimă! Am adăugat spre mai marea siguranță.

― Pentru ce? a întrebat ea pe un ton inchizitorial.

Am pățit-o. Picasem în cursă.

― Nu e ... – am murmurat – ziua ta de naștere? Prostii, vream să spun a mătușii Theodora... sau, vream să spun, Olga...

― Nu! a spus ea și a lăsat paharul jos, izbindu-l de masă.

― Acum știu! am încercat s-o dreg. Astăzi e nunta noastră de aramă! Ia te uită, zău, nu-i mai mult de...

― N-ai nimerit-o! a spus ea cu acel ton sarcastic care mă buimăcește întotdeauna.

― Așadar, atunci e totuși ziua ta de naștere? Doar nu vrei să afirmi că am uitat-o? Nu mi-aș ierta-o niciodată. Mă duc numaidecît să mai cumpăr o cutie de praline și un buchet de flori. Unde aș putea găsi acum flori...

M-a întrerupt.

― Ziua mea de naștere e la 21 ianuarie – constată ea.

După ce am aruncat o privire la pomii verzi din grădina noastră, am depus armele.

― Ei, bine – am spus în șoaptă – capitulez. Ce sărbătorim astăzi?

― Un jubileu.

― Da, așa-i. Acuma, cînd îmi spui... eh... adică... ce jubileu?

Marianne a încercat din nou să-mi prindă și să-mi rețină privirea. Apoi a spus rar și apăsat:

― Astăzi se împlinesc exact trei ani de cînd mi-ai făcut pentru ultima oară o rochie nouă.

mai multă Proză satirică de Willy Breinholst, sau înapoi la Dulcea viață a soțului în teorie și practică