Trei pe două biciclete

de Jerome K. Jerome

Introducere

(...)

Trei pe două biciclete apare în 1900 ca o continuare la Trei într-o barcă. Personajele principale sînt aceleași: autorul însuși, sub modesta inițială J., George și Harris. Lipsește însă cîinele Montmorency. Mai greu pentru el să fi făcut un tur al Germaniei pe bicicletă. Sau va fi decedat, sărmanul: doar au trecut unsprezece ani de cînd era un cîine în plină maturitate.

Factura celor două cărți este asemănătoare: o excursie, prin Germania și Boemia, îi dă prilejul lui Jerome să-și comunice impresiile, de cele mai multe ori cu umor, uneori cu o undă de sentimentalism – căci Jerome rămîne un mare ”sufletist” – iar alteori pe un ton bonom sentențios. Și în cartea de față, digresiunea, mai mult sau mai puțin la obiect, savuroasă face parte din tehnica de povestitor a lui Jerome. Satira declarată la adresa mentalității germane din acea vreme, surprinsă în manifestările ei comice – satiră realizată într-o largă gamă de nuanțe, de la absurd și burlesc pînă la umorul subțire – este punctată în contrapondere cu subtile luări de atitudine față de mentalitatea britanică. E vorba, firește, de stări de lucruri mai îndepărtate în timp – sîntem la începutul acestui secol, mult înainte de primul război mondial și de cancerul nazismului – însă ochiul amuzant al lui Jerome a reușit să surprindă trăsături cu caracter de permanență ale celor două mentalități.

Jerome duce mai departe tradiția umorului anglo-saxon, pornind de la Chaucer și continuînd cu Swift, Dickens, Mark Twain. Oricît de îngroșat sau oricît de fin, umorul lui Jerome nu are nici o doză de răutate în el – este un umor benign, avînd ca principal scop acela de a descreți frunțile. Așa cum ne-o va dovedi, nădăjduim, prin cartea de față.

Dan Duțescu

mai multă Proză satirică de Jerome K. Jerome