Cumnate

de Tudor Mușatescu

Află despre mine, că mi-ai distrus viața, după 33 de ani și opt luni de căsnicie acuma, la zi-întîi, cu nepricopsitul de frate-tău și să dea D-zeu ca răul pe care mi l-ai făcut - lăsîndu-mă pe drumuri, și divorțată după ce mi-am mîncat tinerețele și zestrea cu el, plus prăvăliile din față - să te izbească și pe d-ta, cum m-a lovit pe mine, de rîde tot Calafatul, că așa ceva nu s-a mai văzut, să-l prind că mă-nșeală la București, om bătrîn ce se află, cu una, Mimicela, care, în trei zile de moravuri ușore, cînd s-a dus la doftor să-i facă telegrafie fără fir că zicea că are piatră la vezicatoare - i-a mîncat venitul de la case pe un trimest întreg cumpărîndu-i vulpi de renar aranjaté și plimbînd-o prin toate birturile mari unde numai remizia la garson, face mai mult decît îmi dă mie o lună pentru casă.

Dar asta n-ar fi fost nimic, dacă eu n-aș fi aflat căci atunci n-aș fi știut și numai dumneata ești de vină că te-ai amestecat și mi-ai stricat casa de-am ajuns la o etate de vîrstă ca a mea, să mă divorțez și să mai și plătesc la advocați ca să mă fac de rîs. Dar așa este cînd se amestecă rudele în casa altuia, că dacă nu-mi trimiteai d-ta carnea de porc care mi-ai trimis-o săptămîna trecută, nu făceam sarmale și nu aflam adevărul fi-ar șoriciul de rîs cu cine mi l-a trimes cu tot, că d-ta știi foarte bine că de anul trecut cînd m-am operat de ce mi-am scos, la Craiova, eu am ținut regim și n-am mîncat tocătură, sau sos sau alte preparative care cade greu la stomac, dar acuma făcînd sarmale, din carnea care mi-ai trimes-o, n-am putut să mă apțiu văzîndu-le grase și calde și cu mămăliguță și am luat și eu de gust vreo șapte-opt că erau mici și pe urmă am zis că dacă am gustat, cel puțin să mănînc cumsecade că și doctorii ăștia nu știu nimic și se contrazice unii pe alții, căci al nostru, de aici, a spus că pot să mănînc ce vreau, chiar și cărămidă pisată, dar pe răspunderea mea. Așa că am mîncat pe răspunderea mea și n-am avut nimic la apendicita care mi-am scos-o, cînd m-am operat la Craiova, dar am avut arsuri pe piept, de credeam c-am mîncat plumb topit și-atunci mi-am zis că să iau o linguriță de picarbonat de sodă și m-am dus să caut pungulița în care-l aveam, în cutia bufetului, și cînd am găsit-o și-am băgat lingurița în pungă să iau, am văzut că nu intră, căci era o hîrtie deasupra și scoțînd hîrtia ce crezi d-ta că era hîrtia aceasta? Era o scrisoare pe care i-a scris-o lui Costică al meu, la otel, la București cînd a fost pentru vezicatoare, domnișoara Mimicela, în care îi mulțumea despre vulpi și despre tot și-l ruga să-i trimită cînd o ajunge acasă, 50.000 de lei că are o soră bolnavă și vrea să-i facă operație, că m-am mirat eu de ce Costică a trimes cum a venit bani la București că zicea că pentru o afacere. Or acuma știu ce fel de afacere a fost aia, căci el a ascuns scrisoarea în punga de picarbonat, care o avea la el în valiză că nu pleacă niciodată la drum fără picarbonat de sodă la el, că schimbă vinul, pe acolo unde se duce, și are acidulație la intestine. Așa că a uitat biletul acolo în picarbonat și eu l-am găsit și l-am citit și-am aflat tot și mi-am stricat viața din sarmale și din carnea d-tale de porc, căci a doua zi m-am dus la advocat și-am internat acțiune să mă divorțez, acuma la bătrînețe, după 33 de ani și opt luni la zi-ntîi, plus că a aflat și tot orașul, că nu puteam să nu spui să afle și lumea cine mi-a fost pricopsitul de Costică, care de-atunci a fugit de-acasă și s-a dus la București că zicea că l-am făcut de rușine taman acuma înainte de deces.

Așa că de-asta ți-am scris și d-tale, cumante, că să-ți mulțumesc de binele care mi l-ai făcut ca să ajung acuma prin tribunale de-mi zice toată lumea madam ”Picarbonat” și m-arată cu degetul. Rog pe bunul D-zeu să te răsplătească după inima mea și după fapta care ai făcut-o ca să-mi strici casa și să-mi distrugi toată configurația.

De cap să-ți fie, a dumitale după considerație,

Măndica Conovăț

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu