Alfa-ca-zăpada

de Eduard Jurist

Așa că Maștera hotărî s-o trimită pe fată în pădure unde, după părerea ei, o aștepta o dispariție sigură. Dar fata, avînd un bun simț de orientare (făcuse parte din cercul "Prietenii pădurii"), nu se sperie nici de zgomotele nopții și nici chiar de întuneric. Și, tot umblînd ea pe poteci nebătute, dădu peste o căsuță ultramodernă și cît se poate de îmbietoare. În căsuță erau de toate, și lumină și apă caldă și alte elemente de confort sporit. Erau acolo și șapte hamace în care fata habar n-avea cine ar fi putut să doarmă.

... Trecuse de miezul nopții cînd, de departe, se auzi un cîntec voios care răsuna dintr-un minicasetofon portabil: "Hai-ho, hai-ho, noi bem doar H2O, Sîntem glumeți, sînteți isteți, Hai-ho, Hai-ho!" Pasă-mi-te erau tocmai cei șapte roboți care se întorceau de la muncă. Și care nu le-a fost mirarea cînd au văzut făptura aceea nespus de frumoasă pe care o notară deîndată cu Alfa. Apoi i-au spus Alfa-ca-zăpada pentru că, în concepția roboților, zăpada întruchipa suprema frumusețe, după forma cristalelor care alcătuiau fulgii de nea. A doua zi dimineața, cînd se deșteptă din somn, făcu și fata cunoștință cu stăpînii căsuței. Rînd pe rînd, clipind din becurile lor de control, i s-au prezentat: PISĂLOGUL - (robotul tobă de informații), FRICOSUL - (care nu furniza datele decît cu aprobare), VORBĂREȚUL - (specialist în disociații de idei și comentarii redundante), TĂCUTUL - (nu s-a aflat niciodată despre ce nu voia să vorbească), LĂUDĂROSUL - (perfecționist de profesie), PRICEPUTUL - (cînd cineva nu se pricepea la ceva, se pricepea el) și POETUL - (robot capabil nu numai să compună orice text cu rimă, dar spunea oricui dispus să-l asculte: "am să vă spun un secret, sînt singurul și cel mai mare poet").

Alfa-ca-zăpada mult s-a mai bucurat cu noii ei prieteni, și le-a declarat că nu-i va părăsi niciodată și că le va fi pe veci ca o soră. Poate așa s-ar fi petrecut lucrurile (cine știe?!), dacă Maștera n-ar fi văzut pe terminalul ei din palat ce descoperise radarul în pădure...

La obișnuita formulă de contact cu computerul:

Radar, radar,

Cauți în zadar

Mie nici că-mi pasă,

Eu-s cea mai frumoasă.

pe ecran apăru următorul text:

N-ai ghicit, Sîc.

după care se ivi chipul suav al fetei pe care bătrîna cea rea și invidioasă o crezuse de mult pe celălalt tărîm.

Plină de venin și dornică de răzbunare, vrăjitoarea (aceasta era de fapt adevărata ei identitate) pregăti un măr în care introduse LSD, o substanță foarte nocivă, cu care fata ar fi ajuns definitiv în țara viselor. Fata pofti într-adevăr la măr, îl mîncă și căzu într-un somn adînc. Roboții erau atît de mîhniți, încît Vorbărețul deveni tăcut, Tăcutul - pisălog, Lăudărosul - priceput, Poetul - fricos, iar Priceputul compuse, cu lacrimi în ochi, o poezie de adio.

Și, cînd totul părea pierdut pentru totdeauna, iată că se auzi zgomotul unui motor de mașină de curse de formula 1. Pasă-mi-te, pilotul ieșise de pe circuit și, nemaifiind în stare să controleze direcția, pătrunse ca un bolid în poiana în care roboții o așezaseră pe un pat de crengi pe Alfa-ca-zăpada. Pilotul fu proiectat afară din cabină și ateriză chiar lîngă fată, șocul smulgînd-o din starea de catalepsie în care se găsea. Fata deschise ochii.

― Cine ești tu, străine? spuse ea clipind des, neștiind dacă nu cumva mai visează.

― Eu sînt concurentul cu numărul 64, spuse tînărul. Am pierdut cursa, dar, în schimb, te-am găsit pe tine și-ți cer să-mi fii soție.

N-au fost obiecții. Roboții se înveseliră. S-a făcut nuntă mare, iar ca dar de nuntă, cei șapte roboți le-au oferit un video cu mai multe viteze și telecomandă. Și, cum toate aceste întîmplări au putut fi urmărite în direct pe ecranele televizoarelor de pe Tellux, de necaz, Maștera se îmbolnăvi grav de gălbinare și, în scurt timp, își luă viața, mîncînd unul din merele pregătite pentru Alfa-ca-zăpada.

Și așa triumfă binele și pe planeta Tellux.

mai multă Proză satirică de Eduard Jurist, sau înapoi la Povești pentru copiii de pe planeta Tellux