Escrocule

de Tudor Mușatescu

Murdăria este cea mai mare lașitate sufletească, a zis un mare filosof, care degeaba ți-l spun, căci, incult cum ești, habar n-ai de el. De aceea scîrba repulsiei pe care o resimt scriindu-ți aceste cîteva cuvinte cu fierul roșu, este atît de mare, că mă mir ce mă împiedică să nu le dezinfectez cu indiferența pe care o meriți.

Află că știu tot și că ești cel mai necinstit om din toți hoții cu care am lucrat în viața mea.

Cît privește șperțul ordinar pe care, ieri de dimineață, în timp ce știai că sînt la baia de aburi, ca răcit, te-ai dus să-l încasezi, fără știrea mea, de la firma „Drulea & Comp.”, află că te-ai dus degeaba, fiindcă am fost mai șmecher, excrocule, și l-am încasat înainte, astfel că partea pe care o pretinzi , deși n-ai făcut decît vînt de primăvară în această afacere, o să ți-o dau după decesul meu.

Știam de mult că ai o inimă venală și un suflet cupidon de bani, dar nu m-așteptam ca tocmai mie să vrei să-mi faci sanchipontul cu optzeci de mii de lei, cînd, de pe urma mea, ai cîștigat milioane de lei nefăcînd decît o scîrbă de prevenție de cinci săptămîni.

Ei bine, acuma, cărțile se va da pe față. Toată justiția și toate cabinetele ei va afla cine ești și din ce trăiești, prin denunțurile ce le voi face, ca să vezi ce e aia recidivist și să te văd cu îți stă și în haine vărgate, că în pijamaua mea te-am văzut, cînd ai avut îndrăzneala să-mi profanezi casa, de necaz că ți-am luat-o înainte cu șperțul și în timp ce mă aflam la baia de aburi, ca răcit.

Ei bine, Dumnezeu m-a ajutat să fac 39 grade și să renunț la baie, venind acasă, pentru a mi se da primele ajutoare ca ventuze și altele și în schimb să te găsesc pe d-ta în pijamaua mea, lîngă acea persoană care a fost prietena mea trei ani de zile și pe care vream s-o legiferez cu cununie, pentru a nu mai fi acuma pentru mine, decît o femeie de stradă și neant.

Să vă fie de bine la amîndoi, iubiților...

Recunosc că am ținut la această epavă, vrînd a o ridica pînă la ecuatorul meu de cultură și rang, căci, în afară de fizic, n-avea nici o clasă primară și un trecut tenebros pe care îl știa o lume întreagă, chiar și tu, cînd mi-ai spus că mă fac de mezalianță și rîs, încurcîndu-mă cu această clandestină care nu merită a intra în sfera nivelului meu social de celibatar.

Acuma, după ce am transformat-o radical, învățînd-o, în cîteva luni, cei șapte ani de-acasă, ți-ai schimbat părerea și, ca un mișel ce ești, ți-ai însușit, prin metode de fante și bani, opera mea socială, înșelîndu-ți cel mai bun prieten care te-a făcut din sacîz bici și ți-a dat tot azilul prieteniei lui, plus întreținerea, cînd trăgeai pe dracul de coadă la bursa neagră.

Dar, în sfîrșit, așa e pe lumea asta! Eu însă îmi voi face datoria pînă la urmă și deși nu sînt vendicativ, iar răzbunarea nu-mi incumbă în arsenalul meu de om, jur că nu mă las pînă nu te bag pe tine în pușcărie și pe ea la brigada de moravuri, de unde, de fapt, v-am scos pe amîndoi.

Mitică

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu