Cămila

de Nagy Lajos

Cămila este vaporul deșertului. De aici rezultă că deșertul este marea cămilei și vaporul este cămila mării.

Cămila se hrănește deosebit de simplu și ieftin, mulțumindu-se cu ghimpi de cactuși; mulți oameni răsfățați i-ar putea urma exemplul.

Arabii folosesc cămilele la căratul poverilor, în sensul că le încarcă cu poveri de diferite mărimi, firește însă că ele preferă să care poveri mai mărunte. Cămilă fără povară probabil că nu există, deoarece după părerea unor cercetători, cămila se naște cu o povară și cu un pui de arab în spinare și pe măsură ce cămila crește, și încărcătura de cîteva kile sporește, ajungînd la cîteva tone, așa cum și pruncul arab se dezvoltă, devenind un călăreț bătrîn, cu barbă și mustață. În grădinile zoologice se pot vedea și cămile goale, dar acestora li s-au amputat în prealabil povara și arabul.

În afara de capacitatea ei de încărcare, cămila mai e indicată pentru rolul de vapor al deșertului și din cauza vitezei cu care circulă. Desigur, mai multe cămile circulă la fel de încet ca una singură, motiv pentru care, din punct de vedere cinetic, e de neînțeles de ce se adună în caravane drumeții din deșert.

Neîndoios, într-un fotoliu de piele englezesc se stă cu mult mai comod decît pe spinarea unei cămile. Să stai călare pe o cămilă cu o cocoașă, chiar în vîrful cocoașei, nu este deloc agreabil, iar dacă ești și cherchelit este de-a dreptul periculos.

Există cămile cu o cocoașă, cu două cocoașe, dar, cum nici copacii nu cresc pînă la cer, nici cămile cu trei, patru, cinci, șase sau mai multe cocoașe nu există. Cămila care nu are cocoașă e schiloadă, și colegele ei își bat joc de ea, exact așa cum își bat joc oamenii de cei care au cocoașă.

Părul cămilei se tunde și se preface în stofă, din stofă se croiește haină, haină pe care o poartă arabul, și cum acesta este cărat de cămilă, înseamnă că ea își poartă din nou propriul păr, deci tot cămila poartă totul: ea e adevăratul cărăuș.

mai multă Proză satirică de Nagy Lajos