Despre altceva

de Aurel Baranga

S-ar putea crede că altceva e opusul lui ceva, așa cum altcineva e cu totul altceva decît cineva, pur și simplu.

Nici pomeneală.

Altceva e cu totul altceva.

Altceva e paranteza senzaționalului, a bombei neexplodate, a noutății fantastice și de ultimă clipă.

Să mă explic.

Te întîlnești cu un prieten. și în loc să te întrebe de sănătate, realmente interesat, te chestionează grăbit: „Altceva?” Iar acest „altceva” înseamnă: cine a fost avansat, cine a fost retrogradat, cine a fost pus în discuție, ce a spus „X” despre „Y” și cum a reacționat „Zet”, un cumul de noutăți trăznitoare, fenomenale, gata să facă înconjurul orașului, spre satisfacția amatorilor de noutăti: altceva?

„Altceva” mai semnifică: cine a fost părăsit, cine suferă și de ce, cînd se împacă și unde, un întreg arsenal de bîrfe și mondenități pitorești și savuroase: „altceva”?

Am fost convins, toată viața, că omul a descoperit cuvîntul, semn mirific al unui cod dumnezeiesc, nu degeaba își începe evanghelistul cronica sa cu versetul: „La început a fost cuvîntul”, prin care omul comunică semenului său idei prețioase, marile lui achiziții cu privire la lume și viață.

Cît de amarnic m-am înșelat!

Ideile circulă cu viteza unei muște căzute în iaurt, singurul lucru care interesează este: „altceva”?

Adică, ce bombă poți să-mi anunți, ce moarte zgomotoasă, ce prăbușire fastuoasă, ce crah moral spectaculos, ce bancrută pe care, dînd-o mai departe, întrețin un curent de petarde și un joc de artificii, fascinant.

Zilele trecute, m-am pomenit, la mine, în birou, instalat comod în fața scaunului și a călimării mele, cu un amic.

Nu m-a văzut de luni de zile și a trecut, răzbit de un dor nestăpînit.

și, în loc să mă întrebe cum o mai duc, ce mai scriu, ce mă doare, sau să-mi spună el ce a mai făcut, m-a țintuit, de la început, cu întrebarea: „Altceva”?

Și atunci, i-am răspuns: a izbucnit războiul, a fost aruncată bomba termo-nucleară, a pierit jumătate glob, Oceanul Pacific s-a vărsat în Oceanul Indian, și alte noutăți asemănătoare.

L-am satisfăcut.

Ce altceva să-i comunic, spre mulțumirea curiozității lui nesătule? Ce altceva să inventez spre satisfacerea setei lui de senzațional?

Prostul se plictisește e un adevăr străvechi, leneșul, inactivul, abulicul, bolnavul de lingoare intelectuală așteaptă „bombe”.

„Altceva?”

Altceva, nimic.

mai multă Proză satirică de Aurel Baranga