Schimbarea hîrtiei și revolta poetului

de Paul Everac

Poezia era mediocră, de-aceea nu plăcu prea tare și rafturile rămaseră încărcate. Poetul gîndi că volumul nu atrăgea fiind pe o hîrtie obișnuită, putem zice cam de duzină. Făcu diligențe, – avea posibilități! – și la tirajul viitor schimbă hîrtia, ba chiar aduse una de mare calitate, lucioasă, bună la pipăit, o plăcere! Dar poezia rămînea mediocră și n-avea căutare. Omul se gîndi că nici coperțile nu erau de soi, pe cartonul acela fără noblețe, și făcu demersurile necesare să capete unul mai bun, ceea ce îi reuși!, un pictor talentat îi compuse pe contrapagină o ilustrație nemaipomenită. Poezia continua însă să rămînă mediocră. Fură presărate vignete peste tot; apoi schimbate caracterele tipografice, schimbată tipografia cu totul, iar la cea nouă schimbați cîțiva din cei ce păreau a nu lua munca în serios, care se comportau încă iresponsabil. Se făcu și o remaniere a cernelurilor, se aduseră noi mașini de cules, ba și rotative proaspete, încît ediția viitoare, definitivă, ieși aproape desăvîrșită, avînd un singur, unic, cusur: poezia era mediocră…

Vindicativ, Poetul visă că-i bate la sînge pe toți cei ce l-au boicotat, publicul inclusiv, și că o urle pînă la cer că i s-au făcut o imensă nedreptate istorică. Se gîndi la toate mijloacele speciale cu care ar putea corecta, cu forța situația. Mediocritatea poeziei era singurul lucru la care nu se gîndea.

mai multă Proză satirică de Paul Everac