Declarație (3)

de Tudor Mușatescu

Subsemnatul Arsene Ciuciulete, domiciliat chiar deasupra prăvăliei, în casele mele propri, cu onoare declar următoarele care le știu nesilit de nimeni, cu privință la faptul de adulter care s-a petrecut aseară pe la orele două noaptea, chiar în curtea caselor mele, la chiriașul meu dl. Vasile Pelinescu, funcționar la primărie, serviciul barometric, din care trăiește și se hrănește cu întreaga familie, fiind un om dintre cei mai cumsecade atît ca pașnic cît și ca om de societate, care niciodată nu l-am văzut beat, de cînd are ceroză la ficat și s-a lăsat complect de băutură și care acest vițiu l-a obținut din cauza și în timpul serviciului, din motiv de materialul cu care umblă și care nu se poate să nu bei ca să uiți, cînd în fiecare seară umbli cu această substanță, astfel că, aseară, pe la orele două noaptea, mă trezesc din somn, căci tocmai visam pe răposata mea soție și eram inervat că nici după lumea cealaltă nu mă lasă în pace, cînd aud nește zgomote venind de jos din curte și crezînd că este vorba de ceva răufăcători, mi-am tras inexprimabilii pe mine și am luat revolverul care nu era încărcat fiind un sistem distrus, dar ca să am și eu o armă în mînă și ieșind în geamlîc am întrebat cine e acolo și mi-a răspus o voce foarte alterată: "Eu sînt, nea Arsene, vino repede jos c-am prins-o, e în casă și nu vrea să descuie și să știi că dau foc la imobil dacă nu descuie să-i prinz, că am ambiție". Care auzind aceste cuvinte, m-am dat imediat jos și l-am găsit pe chiriașul meu într-o stare foarte surexprimată, bătînd cu pumnul în ușă, care soția sa Eleonora refuza s-o deschidă, zicînd că este beat și nu-l primește în casă și-atunci eu i-am spus cu frumosul că n-are acest drept căci el îmi plătește chiria și dînsa mi-a contrarăspuns că să-mi văz de treburile mele dîndu-mă dracului, și-atunci ne trezim că se oprește la poartă individul Costică Regina-nopții, care noi îl bănuiam că se află în casă la adulter cu ea și zice: "Da' ce faceți, șefilor, la ora asta în curte", iar noi, văzîndu-l, am rămas încremeniți și tocmai a descuiat ușa și ea și zice: "Veniți mă în casă, fir-ați ai dracului de bețivi, să vedeți dacă sînt cu cineva, că ești martor și d-ta d-le Costică că m-a bănuit de corp delict și zicea că sînt cu cineva în casă și eu sînt femeie cinstită și-o să vă dau în judecată că mi-ați ponegrit reputația mea", și în timpul acestor expresii care nu face de autoritatea dvs. să le comemorez aci, a bătut oleacă vîntul și s-a deschis singură fereastra care da în stradă, ceea ce eu imediat mi-am dat cu ideea că corpul delict sărise pe fereastră și i-am zis individului Costică Regina-nopții: ”Da, d-ta, ce vînt te-a adus pe-aici la ora asta”, și el a început să se răstească la mine și să zică cum îmi permit să-i cer cont, iar chiriașa mea a-nceput să sară și ea cu gura, astfel că inervîndu-mă i-am înjurat și eu pe cîteștrei și-atunci, unindu-se cu toții în contra mea, m-a luat la bătaie și abia am scăpat cu viață, ascunzîndu-mă la umblătoarea din curte, unde am stat închis în acea atmosferă pînă dimineața la șapte, cînd, deschizîndu-se cîrciumile, cei trei asasini s-a dus să bea țuică și să se rîză pe reputația mea, drept care vă rog să binevoiți a cerceta cazul și am face imediată dreptate, la caz contrariu fiind decis să-i omor.

Aceasta îmi este declarația și jur pe mormîntul meu că mă țiu de ce-am spus.

Arsene P. Ciuciulete

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu