Avocatul meu

de Marius Zaharia

Orice tîmpenie ai fi făcut, un avocat, și nu neapărat foarte bun, te poate scoate basma curată. Nu contează că împotriva ta sînt probe zdrobitoare. Poți comite infracțiunea în piața publică sau pe un stadion de fotbal. Sau recunoaște dînd un anunț în ziar. Chiar de vă doriți pușcăria pentru a duce o viață echilibrată sau a scăpa de vidul existențial, e greu.

Vă spun din proprie experiență. Într-o criză de gelozie împușcasem doi bărbați și o femeie. Fusesem filmat de camerele de luat vederi din toate unghiurile posibile. Mi se vedea clar și rînjetul de pe față. Polițiștilor le-am spus că regret doar că nu am scos și un chiot de bucurie.

Cînd ancheta împotriva mea părea să bată pasul pe loc, le-am făcut rost de noi martori. Pur și simplu lucram cot la cot cu ei. Aceasta deoarece eram judecat în stare de libertate: avocatul a invocat libertatea religioasă, iar în incinta poliției nu era nici un templu hindus.

Procurorii au cerut ceva între închisoarea pe viață și o injecție letală care să-mi fie învățătură de minte. Credeam că nu mai am nici o șansă. Pînă a intervenit avocatul meu. Spunea că îl poate salva de la condamnare și pe unul ce ar deține o rachetă balistică intercontinentală.

Nu-i așa că v-am făcut curioși?!

Să vă povestesc, deci, cum a decurs ședința de judecată.

Ascultați-l pe procuror încercînd să spună ca domnul ”eu”, fiul lui…, născut în 1963, la…

Procuror: Domnul…

Avocat: Obiecție! Clientul meu are vederi politice de stînga și ar prefera să i se spună tovarășe.

A urmat o lungă negociere între cei doi, ajungîndu-se la compromisul ca apelativul să fie camarade.

Procuror: Camaradul Petrovici…

Avocat: Obiecție! Spunîndu-i camarad, domnul procuror se consideră complice.

Judecător: De acord, reformulați.

Pe judecător nu-l vom mai menționa întrucît aproba fiecare intervenție a avocatului meu.

Procuror: Petrovici Serafim…

Avocat: Obiecție! După o logică elementară, prenumele este înaintea numelui.

Procuror: Serafim Petro…

Avocat: Obiecție! Am aprecia ca acuzarea să folosească numele complet.

Procuror: Serafim S. Petrovici, fiul lui Serghei și Anei…

Avocat: Obiecție, e discriminare între sexe folosirea numai a inițialei tatălui.

Procuror: Serafim S.A. Petrovici, născut în 196…

Avocat: Vă rog reformulați, întrucît acuzatul crede în reîncarnare.

Procuror: …reapărut pe lume în 1963.

Avocat: Obiecție! Vă rog să prezentați contextul geopolitic al anului respectiv, deoarece consider că a avut repercusiuni asupra copilăriei clientului.

În mai puțin de trei ore procurorul a făcut o scurtă trecere în revistă a luptei popoarelor din lumea a treia împotriva colonialismului, plus a situației din Indochina și lumea arabă.

Procuror: Deci, Serafim S.A. Petrovici renăscut în 1963, la Riga, în Letonia…

Avocat: Obiecție, la aceea dată Letonia nu era stat independent, ci făcea parte din Uniunea Sovietică.

Era prea mult. Procurorul și-a pierdut pînă la urmă cumpătul; dezarmînd un gardian, a încercat să-mi împuște avocatul în fața întregii asistențe; mîinile care îi tremurau nu l-au ajutat. Dar, pentru că pistolul nu avea amortizor, a fost acuzat de tulburarea liniștii publice.

Din fericire pentru el, cazul a fost preluat de avocatul meu. Ce mai e de spus?! Sînt la al treilea termen de judecată, iar completul nu a reușit încă să-i afle numele; evident, persistă dubii și asupra sexului.

mai multă Proză satirică de Marius Zaharia