de Art Buchwald
Cu o săptămînă în urmă, la New York, a ieșit din funcțiune, temporar, rețeaua de televiziune.
Avaria aceasta a produs mare panică în casa lui mister Burkins. Pentru început, Burkins nădăjdui că s-a defectat doar televizorul din salon. Se năpusti în dormitor și deschise celălalt televizor.
― Televizorul acesta al tău nu-i bun de nimic – îi spuse miss Burkins soțului. S-a întîmplat ceva cu antena.
― Dar cine sînteți dumneavoastră? întrebă Burkins foarte surprins.
― Soția ta, Edith.
― O, exclamă Burkins, atunci înseamnă că și copiii aceia de acolo sînt tot ai mei.
― Absolut sigur, răspunse miss Burkins.
― Dar sînt măricei, spuse Burkins privindu-și fiul și fiica. Cît au?
― Treisprezece și cincisprezece, răspunde miss Burkins.
― O-ho! Felicitări, copii!
― Cine e dînsul? întrebă Henry, fiul domnului Burkins.
― Tatăl tău, zise miss Burkins.
― Sînt fericită că vă cunosc, spuse cu sfială Mary, fiica domnului Burkins.
Se așternu liniștea.
― Ascultați, spuse în sfîrșit Burkins. Știu că n-am fost niciodată un tată atent. Acum aș vrea să repar trecutul. Spuneți, pentru început, la ce școală învățați?
― La colegiul Forrest Hills, zise Henry.
― Dar dumneavoastră cu ce vă ocupați? întrebă Mary.
― Eu? Sînt contabil, răspunse Burkins.
― Cum? Credeam că ești vînzător, interveni, mirată, în discuție miss Burkins.
― O, asta a fost cu doi ani în urmă. Nu v-am spus că mi-am schimbat serviciul?
― Nu, n-ai spus. De fapt, cu mine nici n-ai stat de vorbă în ultimii doi ani.
Din nou tăcură. În sfîrșit, Henry îi spuse tatălui:
― Vrei să-ți cînt ceva la chitară?
― Ia te uită! Știi să cînți la chitară? Apropo, parcă aveam și o fată care știa să cînte la chitară?
― Da, Suzy, spuse miss Burkins.
― Unde e?
― S-a măritat anul trecut. Exact în momentul în care tu urmăreai niște emisiuni la televizor.
― A, da! exclamă Burkins foarte satisfăcut. Sper s-o tărăgăneze ăștia cu antena lor încă vreo două-trei ceasuri. E o senzație grozavă să-ți știi familia așa de aproape.
mai multă Proză satirică de Art Buchwald