Terapii ciudate

De-a lungul timpului, medicii si-au tratat pacientii cu leacuri dintre cele mai ciudate, dar multe dintre aceste tratamente sunt folosite si azi

• Ventuzele, valabile si azi

Ventuzele sunt folosite frecvent si azi in satele românesti pentru tratarea racelilor si a junghiurilor. Erau foarte populare in Egiptul antic. Galen si Hipocrate isi criticau discipolii care nu includeau ventuzele in trusa lor medicala. Primele ventuze au fost din corn de animal. Apoi s-au folosit cele din tulpina de bambus, ceramica, alama. Astazi, gasim ventuze la faramacie. Cum se procedeaza? E simplu, dar, totusi, trebuie ceva experienta. Se tine luminarea in dreptul gurii ventuzei, flacara va arde consumand oxigenul, iar prin aplicarea ventuzei, la suprafata pielii se produce un vid, vasele capilare se rup si sangele se aduna sub piele, rezultand pete de culori diferite. Pare a fi o metoda brutala, dar nu e deloc si, in niciun caz nu e daunatoare. Se produce un aflux al sangelui in zonele bolnave, grabind resorbtia toxinelor, vindecarea si disparitia simptomelor bolii. Dupa scoatere, pielea se frectioneaza cu alcool sanitar. Ventuzele se aplica pe spate, in zonele dureroase, dar niciodata in dreptul inimii sau a stomacului. Printre avantajele acestui tratament se numara fortifierea sistemului nervos si imunitar, imbunatatirea microcirculatiei, ameliorarea tensiunii acumulate in muschi. Medicina traditionala chineza foloseste ventuzele la rece (din cauciuc) pe care le aplica in punctele de presopunctura. Astfel se trateaza astmul, hipertensiunea, probleme stomacale, impotenta, bolile prostatei, hemoroizi, reumatismul si durerile musculare. Infectiile, raceala se pot remedia de asemenea cu ajutorul ventuzei acupunctuale din cauciuc. Aceste obiecte se poate folosi si in timpul zilei, la munca, la volan. Una dintre cele mai populare aplicatii ale ventuzelor de cauciuc este celulita. Actioneaza asupra tesuturilor, angrenand circulatia sanguina in zona si ajutand astfel la eliminarea toxinelor si a depozitelor de grasimi.

Medicina n-a fost intotdeauna un domeniu al ultimelor descoperiri stiintifice. Candva, in lipsa celor mai bune metode de terapie, pe care omenirea le-a descoperit mult mai tirziu, medicii isi tratau pacientii cu practici mai putin ortodoxe, unele chiar bizare, pe care astazi sub nicio forma n-am avea curaj sa le incercam. Unele nu functionau deloc, ba chiar erau daunatoare. Alte tratamente, insa, au dat rezultate bune si bolnavii s-au vindecat. Catva dintre aceste tehnici medicale stravechi sunt si astazi folosite prin unele colturi de lume, chiar si la noi. Iata care sunt cele mai ciudate metode de terapie care au fost folosite vreodata.

• Lipitorile, medicamente vii

Una dintre practicile medicale foarte la moda in Antichitate si Evul Mediu era hirudoterapia, adica vindecarea cu ajutorul lipitorilor. Animalele erau puse pe piele, in dreptul vaselor de sange, iar acestea, dupa o mica intepatura, incepeau sa suga sangele bolnavului. Medicii traci foloseau lipitorile pentru normalizarea presiunii sangelui, in comotii cerebrale, traume, pentru alungarea deochiului, a blestemelor, pentru calmarea acceselor de isterie. Cele mai vechi informatii despre tratamentul cu lipitori provin din Egiptul Antic. Mai tarziu, in Europa, hirudoterapia se folosea atat de frecvent incit numai Franta a cumparat 100 de milioane de lipitori in 1850. In Tarile Române, in secolele XIX-XX, tratamentul pentru oricare boala incepea cu aplicarea lipitorilor. Erau folosite nu numai in scop medical, ci si in tratamente cosmetice, pentru imbujorarea domnitelor (se aplicau dupa ceafa). Ca fel de mincare extrem de apreciat de catre nobili, lipitorile erau lasate sa suga sangele unei gaste, apoi erau rumenite. Astazi, hirudoterapia revine in forta, fiind din ce in ce mai populara in cabinetele de medicina alternativa. Analizele stiintifice au confirmat actiunea terapeutica a hirudinului (substanta din saliva lipitorilor) asupra organismului uman. In saliva animalelor se mai gasesc inca 30 de substante active, care nu pot fi suntetizate sau create pe cale artificiala. Tratamentul cu lipitori are efecte imediate: se opresc spasmele vasculare, se imbunatatesc irigarea tesuturilor si metabolismul, durerile se calmeaza. In plus, saliva lipitorilor are actiune antinflamatoare si antibacteriana. Combinata cu folosirea plantelor, hirudoterapia creste efectul tratamentului de 1,5 ori. Lipitorile folosite in hirudoterapie trebuie sa fie crescute in laborator. Aplicatiile cu lipitori se folosesc si in unele spitale din strainatate, in caz de coagulare a sangelui, pentru a elibera presiunii venoase si reducerea umflaturilor, pentru a stimula circulatia sangelui si pentru a trata diferite cazuri de osteoartrita. O infocata practicanta a hirudoterapiei este actrita Demi Moore, dar si alte staruri de la Hollywood.

• Medicina extrema

Sifilisul, o boala careia i s-a gasit leacul abia dupa aparitia penicilinei, a fost tratat de-a lungul timpului prin fel si fel de metode ciudate. Una dintre ele foloseste virusul malariei. Wagner von Jauregg, un neurolog vienez, si-a tratat bolnavii de sifilis folosind sange de la persoane infectate cu malarie. Desi pare extrem de periculos, neurologul considera ca astfel, febra crescuta putea distruge virusul sifilisului din corp. Apoi, pentru ca exista un tratament pentru malarie, pacientului i se dadea chinina, care trebuia sa-l scape de ambele afectiuni. In 1927, Wagner von Jauregg a primit Premiul Nobel pentru inocularea de malarie, iar tratamentul sau a fost utilizat pe scara larga pana cand a fost descoperita si generalizata penicilina ca tratament medical. Trepanatia reprezinta una dintre putinele tehnici ciudate folosite pana in zilele noastre, dar care acum este sigura si eficienta. Consta in gaurirea craniului cu scopul de a expune creierul. Astfel scade presiunea intracraniana si unele simptome, cum ar fi migrenele, sunt ameliorate. Tehnica a parut in neolitic pentru alungarea oricarei boli, deoarece se credea ca prin gaura din cap vor iesi demonii care au provocat boala. Astazi, aceasta procedura, numita craniotomie, este utilizata pentru a trata hematoame epidurale si subdurale. Lobotomia este, poate, cea mai barbara din istoria medicinei. Era folosita pentru a trata bolile mintale, inclusiv depresia. Perioada de virf a folosirii lobotomiei a fost intre anii 1930-1950, unul dintre cei mai cunoscuti adepti ai practicii fiind psihiatrul Walter Freeman. Lobotomia consta in ruperea conexiunilor catre si de la cortexul prefrontal. Separarea dura 10 minute si se realiza cu ajutorul unui instrument de metal introdus prin orbita, pe linga globul ocular. Doctorii realizau cat 50 pe zi, iar dr. Freeman facea lobotomii in direct, la televizor. Ba chiar a utilizat o scobitoare obisnuita pentru a finaliza interventia. Desi unii au sustinut ca aceste operatii au functionat, multi oameni au murit din cauza lor, si adesea rezultatul a dus la pierderi de memorie si la transformarea pacientilor in legume. Lobotomia s-a mai folosit pana in 1980, cand tehnica a fost inlocuita cu medicamente psihotrope.

• Furnicile care stiu sa coasa rani

In stravechea terapie cu larve de musca, larvele sunt aplicate pe rana si sunt tinute aproximativ trei zile, stranse intr-un pansament special, care nu le permite sa se miste. Oricit ar parea de ciudat, larvele nu numai ca duc la vindecarea rapida a ranii, dar ajuta si la curatarea acesteia, consumand tesutul mort sau infectat si omorand orice bacterie. Multe popoare au folosit aceasta practica de-a lungul timpului. Un studiu al cercetatorilor francezi din acest an arata ca ranile sunt curatate considerabil mai repede cu viermi, decat daca ar fi lasate sa treaca de la sine. Serpii sunt alte animale folosite in tratamente neconventionale. In Israel, de exemplu, intr-un astfel de cabinet, pacientul sta linistit pe pat, in timp ce sase serpi i se plimba pe spate. O sedinta costa in jur de 70 de dolari, fiind chiar mai ieftina decat alte tipuri de masaj. Procedura cu serpi alina crampele. O specie de furnici din Africa este folosita pe post de material de sutura a ranilor. Procedura consta in plasarea furnicii in plaga si tinerea stransa a marginilor ranii. Instinctul o va face sa muste zona respectiva. Desi furnica moare, maxilarul ii ramine inclestat, ca un fir de sutura care tine rana inchisa. Pestii care te ciugulesc de picioare, devorind epiderma moarta si bataturile, nu mai constituie o metoda cosmetica neobisnuita, de cand a devenit o moda printre vedete. Aceeasi metoda da roade si in terapia psoriazisului, in Turcia. Pacientii sunt scufundati cu partile cu probleme intr-o apa minerala in care inoata pesti, acestia incepand sa manince imediat pielea moarta. Pestele-doctor (Garra rufa obtusas), specia folosita pe post de agent terapeutic, lasa doar epiderma sanatoasa, mincand doar celulele moarte si pe cele bolnave. Dar pestii sunt buni si in tratamentul astmului, conform unei tehnici cu adevarat ciudate. Se practica in India si este un secret transmis din tata in fiu, de 160 de ani incoace. Bolnavul trebuie sa inghita cat un pestisor viu, o data la 15 zile. Rezultatul e remarcabil, spun sutele de mii de pacienti: crizele de astm dispar.

• Controversata urinoterapie

Urinoterapia este practicata de 5.000 de ani in Orient si a dat roade, cu toate ca este una dintre cele mai respingatoare metode de tratament. Practic, pacientul trebuie sa bea urina umana. Practicantii acestei metode spun ca lichidul este un elixir, previne si vindeca numeroase afectiuni. Exista si produse cosmetice pe baza de urina umana, care ar face bine tenului. In India, se bea in scop terapeutic urina de vaca, despre care se spune ca are puterea de a vindeca o serie intreaga de boli, de la cancer pana la isterie. In aceasta tara, urina intra chiar in componenta aftershave-ului, fiind antiseptica. Ciudata este si bacterioterapia cu fecale. Infectia cu bacteria Clostridium difficile poate fi greu de vindecat prin metode medicamentoase, astfel ca unii medici practica si terapia prin transplant de materii fecale. Acesta poate fi realizat printr-un colonoscop sau cu ajutorul unei clisme. O proba de fecale de la o ruda sanatoasa este transformata in lichid. Acesta este administrat anal, cu scopul de a transfera bacteriile din colonul persoanei sanatoase catre cea bolnava. Metoda a dat roade si in colite ulceroase.

Cititi si Lipitorile si Sindromul cladirii bolnave si Obiceiuri alimentare si Diete periculoase

• Vindecari cu intepaturi de albine

O alta metoda oarecum ciudata de vindecare, dar inca in vigoare si chiar in expansiune, este sa te lasi intepat de albine. Medicina chinezeasca traditionala foloseste albinele pentru ameliorarea durerilor artrozice, a eczemelor si chiar a Zonei Zoster. Un studiu american din 2010 a demonstrat ca veninul de albine vindeca, dar si previne inflamatiile si artrita. Metoda e raspandita si in România, in terapia naturista. Veninul albinelor producatoare de miere are in componenta 18 substante active. Dintre acestia, metionina si cistina stimuleaza secretia de cortizon a glandelor suprarenale. De asemenea, veninul este bactericid. Melitina este unul dintre cei mai puternici agenti antiinflamatori cunoscuti (de 100 de ori mai puternic decat hidrocortizonul). Adolapinul este un alt antiinflamator puternic, avand si rol analgezic. Terapia cu venin de albine a fost popularizata pe la sfirsitul anilor ’60, ca solutie acolo unde orice alt fel de tratament nu a dat rezultate. Cea mai intalnita situatie in care veninul de albine a a avut efect e reumatismul. Ajuta si in diminuarea umflaturilor. Chiar colitele ulceroase sau astmul pot fi ameliorate. Inflamarea tendoanelor si ranile care apar in alte zone raspund foarte bine la terapia cu venin de albine. Durerile cronice de spate si git sunt rezolvate tot cu veninul albinelor. Specialistii americani in imunologie studiaza efectele extrasului de venin de albine pe pacientii care sufera de scleroza multipla, punandu-si sperante in gasirea unei terapii salvatoare. Pentru tratarea reumatismului cu venin de albine se procedeaza prin intepaturi directe ale insectelor. Numarul, locul si frecventa acestor intepaturi depind de pacient si de stadiul bolii. Pentru o boala cronica, asa cum este artrita, sunt necesare doua-trei sedinte pe saptamana, cu mai multe intepaturi la o sendinta, timp de una-trei luni. Se mai poate introduce veninul medicament si odata cu acele folosite in acupunctura. Sau, poate actiona asupra pielii sub forma de pomada.

• Taiatul sub limba

Scurgerea sangelui este una din tehnicile de vindecare cele mai vechi din lume, care a supravietuit si la noi, continuand sa fie practicata in unele sate. A fost folosita de catre mesopotamieni, greci, egipteni, azteci, mayasi. Scurgerea sangelui, numita si flebotomie, se bazeaza pe principiul pierderii unei mari cantitati de sange in scopul de a preveni sau vindeca o boala sau mai multe boli. Desi multi au considerat ca pierderea de sange scapa organismul de „sangele contaminat” si restaureaza echilibrul in organism, metoda este riscanta, mai ales atunci cand sangele este infectat. Un caz particular al slobozirii sangelui „rau” este taiatul sub limba. Vraciul cresteaza anumite vase de sub limba, lasand sangele sa se scurga pana se opreste singur. In general, metoda e folosita pentru bolnavii care sufera de afectiuni ale ficatului si ale sangelui. Este foarte periculoasa, daca tamaduitorul greseste vasul de sange, zona fiind puternic vascularizata, iar hemoragia putand duce chiar la deces. Oricit de putin recomandata ar fi azi, „lasarea de sange” a avut o cariera spectaculoasa. In Evul Mediu, o practica barbierul, care considera ca are si rol profilactic. Astfel ca, o data pe luna, toata lumea se prezenta la taietorul de limbi, in speranta ca nu se vor lipi bolile de ei. Astazi, metoda a fost abandonata de medici, dar mai e utilizata in doua cazuri, ce-i drept foarte rare: ca tratament pentru hemocromatoza (o afectiune congenitala caracterizata prin acumularea fierului in sange in cantitati foarte mari, pana la niveluri toxice) si policatmia (excesul de globule rosii in sange).

• Remedii inselatoare

In 1917, un fermier american din Kansas, care suferea de impotenta, s-a gandit ca poate imprumuta din vitalitatea tapilor sai extrem de activi sexual. I-a propus doctorului sau sa-i transplanteze un testicul de tap. Dupa operatie, pacientul parea sa se fi vindecat. Vestea s-a raspandit si mii de barbati au ajuns la cabinetul doctorului Brinkley cerand interventii chirugicale asemanatoare. Peste 16.000 de asemenea operatii au fost realizate de Brinkley, pana cand medicului i-a fost revocata licenta. Tot o sarlatanie a fost si remediul contra cheliei pe baza de plumb. In secolul al XIX, Hall's Vegetable Sicilian Hair Renewer, era o pomada minune preparata dupa o reteta secreta. Unul dintre ingrediente era plumbul (despre care fabricantul sustinea ca va da parului nou-crescut o culoare inchisa, frumoasa), dar care n-a facut decat sa duca la imbolnavirea grava a multor persoane. In 1903, s-a descoperit ca apa multor izvoare termale era radioactiva, ceea ce a a dus imediat la concluzia gresita ca radioactivitatea face bine organismului si astfel s-a cladit o intreaga industrie. Chiar medici si publicatii medicale serioase anuntau ca radioactivitatea face minuni: vindeca bolile mintale si malaria si incetinea imbatranirea. Bolnavii faceau bai in aceasta apa sau o beau. Se gaseau chiar si produse cosmetice ce contineau substante radioactive. Nebunia s-a sfirsit cand pacientii au inceput sa moara. Pana in1940, au fost la mare moda asa-numitele bobine electromangnetice, capabile sa vindece aproape orice. Ele se bazau pe faptul ca fierul din organism contribuie la transportul oxigenului in tesuturi, dar, se credea gresit ca electricitatea ar activa fierul, supraincarcandu-l cu energie, astfel incit celulele ar fi aprovizionate mai bine cu oxigen. Bobinele, care se infasurau in jurul taliei, au beneficiat mult timp de pe urma efectului placebo, numerosi oameni declarand ca simt efectele benefice ale curentului electric care circula in jurul lor.