Lemnul dulce

Tratamentele cu lemn dulce mentin sanatatea tractului digestiv, a rinichilor si ficatului si amelioreaza simptomele osteoporozei

• Leacul hepatitelor

Actiunea antispastica si cea diuretica recomanda lemnul dulce in cazuri de calculoza renala si biliara. O lingurita de pulbere de radacina se pune in 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma trei cani pe zi, pentru eliminarea pietrelor la rinichi, dar tratamentul e indicat si in artrita. Hepatita virala de tip A, B, C isi au leacul tot in radacina de lemn dulce. Cercetatorii japonezi au pus in evidenta faptul ca tratamentul cu lemn dulce favorizeaza stagnarea hepatitelor virale. De asemenea, au tratat cu succes carcinoamele hepatice, mai ales in faza incipienta. Pentru bolile ficatului, se administreaza pulbere de lemn-dulce, o jumatate de lingurita de patru ori pe zi, in cure de 15 zile, cu 10 zile de pauza. Expertii japonezi au descoperit si ca glicirizina din lemnul dulce este benefica in cazul hepatitei cronice si a cirozei hepatice. Tinctura de lemn dulce e de folos in reumatism, in cure de 21 de zile, cu 10 zile pauza. Tinctura stimuleaza productia proprie de hidrocortizon, substanta care reduce rapid inflamatia tesuturilor si care e folosita si in terapia alopata. Stimuland cortizonul natural, lemnul dulce devine util si in lupusul eritematos, ca tratament de sine statator sau ca adjuvant.

Pe 21 noiembrie 2011, la Frankfurt, lemnul dulce a fost desemnat planta medicinala a anului 2012, pentru rolul ei deosebit in mentinerea sanatatii oamenilor. Selectia a fost facuta de un grup de cercetatori de la Universitatea din Würzburg si specialisti din organizatii ecologice. „Lemnul dulce este o planta speciala, deoarece poate calma rapid durerile de git si tusea si a fost folosita cu secole in urma de medicii greci si egipteni“, a spus profesorul Johannes Mayer, expert in istoria botanicii. „Proprietatile curative ale lemnului dulce fac din el un ingredient esential al oricarei farmacii“, a adaugat Susanne Honnef, specialist in conservare al organizatiei World Wildlife. Care este secretul acestei plante medicinale aflata la loc de cinste in medicina traditionala chineza, dar si in cea romaneasca? Cum a reusit lemnul dulce sa produca o adevarata revolutie in industria farmaceutica si sa devina una dintre cele mai folosite plante medicinale de pe glob?

• O planta mai dulce ca zaharul

Lemnul dulce este o planta medicinala care creste spontan prin albiile secate ale riurilor si in luncile neimpadurite, fiind intilnita in tara noastra in zonele Vrancea, Galati, Suceava si Dobrogea. Popular i se mai spune si dulcisor, iarba dulce sau radacina dulce. Are tulpini verticale inalte de circa un metru pe care cresc frunze in manunchiuri. Florile sunt mici, liliachii. Partea subterana are forma asemanatoare unui fus, ingrosat in partea superioara, din care pornesc radacini lungi de 1-2 metri. Planta face fructe ca niste pastai de culoare brun-rosiatica. Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra) este o planta iubitoare de soare si lumina. Recoltarea se face in general toamna, dar si la inceput de iarna. Rizomul plantei se dezgroapa cu o cazma, apoi se spala in apa rece, dupa care se despica in fisii mici si se pune la uscat in strat subtire, in locuri calduroase si bine aerisite. Din 3-4 kg radacini proaspete se obtine 1 kg produs uscat. De la lemnul dulce se foloseste radacina, foarte bogata in substante zaharoase, de 60 de ori mai dulci decat zaharul, de unde si denumirea de lemn-dulce. Saponozidele triterpenice confera actiunea de fluidificare si de expectorare a secretiilor traheo-bronho-faringiene, derivatii flavonoidici au actiune antispasmodica, antiinflamatoare, antiulceroasa si diuretica, iar compusii steroidici asigura o actiune estrogena. S-au identificat in compozitia radacinilor peste 150 de substante benefice sanatatii: calciu, fosfor, sodiu, mangan, zinc, fier, cupru, molibden, vitamina B. Continutul in amidon e de 30%, iar cel de lipide sub 1%. Mai sunt prezente substante amare, rezine in jur de 5% si aminoacidul asparagina.

• Calmeaza tusea

Istoria fitoterapiei mentioneaza ca aceasta planta este folosita in medicina de mai mult de 5.000 de ani. In antichitate, lemnul dulce era folosit ca adjuvant pe toare retetele din Tibet, China, Coreea. Medicii din Tibet considerau ca lemnul dulce intareste organismul, mai ales al batrinilor si copilor, ca planta confera longevitate si contribuie la imbunatatirea celor sase simturi. Nu numai ca trateaza maladiile, dar si previne complicatiile care pot aparea in organismul slabit de boli. Preparatele din lemn dulce ajuta la asimilarea altor medicamente si mareste efectul lor curativ. Radacina de lemn dulce a fost folosita in special pentru usurarea expectoratiei. Dar mai are si actiune mucilaginoasa si emolienta, de aceea e recomandat in afectiuni ale cailor respiratorii superioare, insotite de procese inflamatorii. In aceste cazuri, se face un macerat din 1/2 de lingurita de radacina de lemn dulce la o cana de apa, preparat la rece timp de 6 ore. Dupa filtrare, se bea in cursul unei zile. Se poate bea si infuzie dintr-o lingurita de pulbere de radacina la 250 ml apa. Se strecoara si se beau cate 2-3 cani pe zi, in cazul tusei si bronsitei. Infuzia de lemn dulce are efecte exceptionale de contracarare a urmarilor nocive ale aspirinei, protejand stomacul, sporind imunitatea, blocand dezvoltarea microorganismelor invadatoare. Are de asemenea efecte febrifuge(care inlatura sau reduc febra), fiind recomandata in timpul racelii si gripei, mai ales daca recurgem la aspirina. Infuzia e buna si la gargara in caz de tuse uscata si tuse iritativa.

• Hormon natural

Cea mai mare valoare a lemnului dulce consta in faptul ca unele substante din radacini sunt foarte asemanatoare cu hormonii steroidici, secretati de glanda suprarenala. Acessti hormoni maresc imunitatea organismului la infectii. De asemenea, lemnul dulce stimuleaza productia de hormoni a glandelor suprarenale si reduce descompunerea steroizilor de catre ficat si rinichi, fiind benefic in maladia Addison. Pentru prevenirea si combaterea osteoporozei, se face un tratament cu tinctura de lemn dulce timp de trei saptamini, cu doua saptamini de pauza. Se ia cate o lingurita de tinctura diluata in jumatate de pahar de apa, de trei ori pe zi. Acest preparat este foarte bogat in estrogeni naturali, substante hormonale care favorizeaza asimilarea calciului si mentinerea densitatii osoase normale la femei. Pentru tratarea bufeurilor, a transpiratiilor si iritabilitatii, tulburari specifice premenopauzei, se face timp de trei luni un tratament cu tinctura de lemn dulce. Maceratul de 1% (circa 200 ml pe zi) se administreaza ca antidismenoreic. Pana si infertilitatea la femei si frigiditatea se pot trata cu acesta planta. Se face o cura cu tinctura de lemn dulce, din care se iau 3-4 lingurite pe zi, pe o perioada de 14 zile, cu 14 zile de pauza. Tratamentul da rezultate mai ales in cazurile de amenoree (absenta ovulatiei), precum si in infertilitatea sau in frigiditatea care apare la femei cu valori crescute ale testosteronului (hormonul masculin). Tot in Japonia, s-a constatat ca administrarea de lemn dulce timp de cateva luni la femei care sufereau de sindromul ovarelor polichistice si nu puteau ramine insarcinate s-a solvat cu sarcini la 25% dintre femei. Este ideala combinatia lemn dulce, seminte de marar si iarba de cretisoara, pentru mentinerea echilibrului hormonal al femeilor.

• Special pentru femei

Planta are si actiune antialergica, fiind indicata in inflamatii ale ochilor, dermatite de natura alergica, urticarie, eczeme. Se face o cura cu tinctura de lemn dulce, timp de 10 zile, cate 2-4 lingurite pe zi. Astfel, se stimuleaza secretia de cortizon natural, substanta antialergica si antiinflamatoare puternica.Lemnul dulce mai este si un bun antiinflamator articular. Din radacini s-a obtinut un preparat capabil sa micsoreze cantitatea colesterolului din sange. Cu radacina de lemn dulce se andulcesc ceaiurile si, in acelasi timp, se amelioreaza gustul neplacut al unor medicamente. Matreata si iritatiile de la nivelul pielii capului trec cu infuzie de lemn dulce. Pentru cresterea si redobandirea fermitatii sanilor, se fac cure de cate 15-20 de zile cu tinctura de lemn-dulce, incepand cu ultima zi a ciclului menstrual. Zilnic, se iau 3-4 lingurite de tinctura dizolvata in apa, pe stomacul gol. Tratamentul este mult mai puternic decat cel cu seminte de marar, efectele estrogene ale lemnului dulce fiind foarte intense. Femeile care se pling de dezvoltarea carcateriscilor masculine (par in exces) pot face un tratament de 21 de zile cu tinctura de lemn dulce, care are efecte estrogene directe, scade concentratia de hormoni masculini si, in timp, favorizeaza amplificarea caracterelor feminine: pielea catifelata, accentuarea contrastului intre talie si bazin, incetinirea ritmului de crestere a pilozitatilor.

• Bauturi si bomboane

Lipsa de energie, oboseala si interesul scazut pentru diverse activitati, simptome asociate de regula stresului si depresiei, remediile din lemn dulce administrate cu lapte pot alunga aceste stari. Lemnul dulce este intrebuintat si in alimentatie. Lastarii tineri, recoltati primavara devreme, sunt preparati exact ca sparanghelul. Radacinile sunt folosite in regimurile dietetice si ale bolnavilor de diabet zaharat. Din radacini se obtine suc, folosit pentru andulcirea bauturilor (bere, lichioruri, limonada) si dulciurilor (halva, bomboane). Pe vremuri, s-a observat ca extractul din radacini imbunatateste gustul tutunului de mestecat, motiv pentru care e folosit si in industria tutunului. Pompierii stiu ca incendiile pot fi stinse eficient daca in componenta spumantului se gaseste lemn dulce. Radacinile se mai folosesc la producerea tusului, cernelei, a diferitelor vopsele, a cremei pentru ghete, a sapunului, tesaturilor. Reziduurile ramase dupa producerea extractului sunt utilizate ca ingrasamint. Din fibrele radacinilor se produce hirtie. Decoctul din radacini este folosit la vopsirea linii de la crem pana la albastru, in functie de sarurile folosite. Planta este un bun melifer si un nutret hranitor pentru animale.

• Contraindicatii

Lemnul dulce este un medicament puternic si, ca atare, se impun anumite masuri de precautie atunci cand il folosim. Nu trebuie administrat perioade lungi de timp fara intrerupere. O cura nu trebuie sa dureze mai mult de patru saptamini. Administrarea de lemn dulce este contraindicata in cazurile de hipertensiune grava, sarcina (poate produce nasterea prematura), boli tumorale in faze foarte avansate, hipotiroidie pronuntata, ciroza avansata, boli biliare aflate in faza acuta. Persoanele care fac tratamente cu medicamente care contin digoxina nu vor lua intern lemn dulce. Persoanele cu probleme cardiace care iau lemn dulce vor lua si suplimente pe baza de potasiu, deoarece nivelul acestuia scade la administrarea acestei plante. Toate preparatele din lemn dulce se folosesc intern numai cu avizul medicului. Trebuie sa fiti informati si de efectele interactiunii plantei cu alte medicamente pe care le luati.

Cititi si PLANTE-dictionar.

• Balsam pentru stomac

Cu macerat de lemn dulce se poate face o cura timp de 1-2 luni, toamna si primavara. Este indicata mai ales in cazul ulcerului. Lemnul dulce este un leac eficient si in inflamatii cronice ale tractului digestiv, mai ales cele cu aciditatea sucului gastric ridicata. Tot pentru tratamentul ulcerului si gastritelor, se obtine un preparat din 100 g de pulbere de radacina in 50 ml apa rece. Se tine la frigider. Se iau cate 3 lingurite pe zi in crize. Contra constipatiei, o jumatate de lingurita de planta maruntita se pune in 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 15 minute, apoi se strecoara si se bea pe parcursul zilei. In functie de doza, lemnul dulce este laxativ, dar si cicatrizant. In cadrul unei cercetari efectuate in Bulgaria pe pacienti cu ulcer gastric, dupa 40 de zile de tratament cu lemn dulce, 47% dintre ei erau vindecati, iar la 32% dintre ei se redusesera semnificativ dimensiunile leziunilor. Planta a fost administrata sub forma de pulbere: jumatate de lingurita, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Substantele active din lemnul dulce au si actiune antibacteriana si antitoxica, inactivand toxina titanica. Decoctul este ideal ca antidot in intoxicatia cu stricnina sau cu ciuperci. Lemnul dulce are efecte uimitoare in tratarea afectiunilor bucale. Trei linguri de radacina maruntita se pun la 100 ml apa si se fierb 5 minute. Se strecoara si se foloseste la clatirea gurii, dupa mese. Licoricidina si licorisoflavanul extrase din planta s-au dovedit eficiente in combaterea bacteriilor din cavitatea bucala, responsabile cu aparitia cariilor dentare si a bolilor gingivale.

• Tinctura are cea mai mare eficienta

Din radacini de lemn dulce se prepara pulbere, extracte, siropuri si elixir. Cel mai eficient preparat este tinctura. Se obtine prin macerarea a 10 linguri de planta maruntita in jumatate de litru de alcool de 70 de grade, vreme de doua saptamani, intr-un borcan inchis ermetic. Se filtreaza prin tifon, iar tinctura se trage in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de regula o lingurita de tinctura, diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi.