Flori de iulie

In luna iulie, infloresc si se culeg macii rosii, albastrelele, galbenelele, cicoarea si floarea soarelui, plante cu efect curativ puternic, in culorile drapelului românesc

• O floare de leac, jos palaria!

Floarea soarelui este planta alimentara, dar si medicinala, care infloreste din iulie pana in octombrie. In scop terapeutic, de la floarea soarelui se recolteaza radacina, tulpina, frunzele, petalele, semintele si palaria florii, fara seminte. Pulberea obtinuta din radacina are proprietati laxative si este calmant gastric. Tulpina si frunzele au puternice efecte febrifuge, dar si actiune expectoranta si decongestiva pulmonara. Vinul care se poate obtine din frunzele si tulpinile verzi scade febra si poate fi folosit si ca adjuvant in formele usoare de tuberculoza. Petalele florii sunt folosite numai proaspete pentru prepararea tincturii, extrem de utila persoanelor care racesc des. Semintele de floarea soarelui sunt cunoscute mai mult ca aliment, consumate prajite, stare in care-si pierd mare parte din proprietatile terapeutice. Neprajite, dar bine uscate, semintele cu tot cu coaja, rasnite prin masina electrica de cafea, se recomanda pentru combaterea bolilor de rinichi, de bila si circulatorii. La cinci lingurite de pudra se adauga tot atatea de apa si se amesteca pana se obtine o pasta care, dupa ce se lasa un sfert de ora la temperatura camerei, se ia intr-o singura priza, pe nemancate. Aceste seminte sunt o importanta sursa de vitamine E, B1, B5, magneziu, seleniu si fosfor. Neutralizeaza radicalii liberi din organism, imbunatatesc vederea si joaca un rol foarte important in reducerea simptomelor asociate artritei si astmului. Ajuta la regenerarea celulelor, activarea hormonilor tiroidieni si mentin elasticitatea tesuturilor. Neutralizeaza si efectul substantelor cancerigene si contribuie la regenerarea muschiului cardiac. Semintele de floarea soarelui contin magneziu, care combate eficient stresul si migrenele. Dieta cu seminte de floarea soarelui are efecte benefice si asupra scaderii colesterolului. Ceaiul preparat din palaria florii este un leac de neegalat contra durerilor de cap, a insolatiei si bolilor de piele. Mierea de floarea-soarelui este singura miere care contine lecitina in stare pura. Se recomanda in caz de anemie, surmenaj, efort fizic si intelectual.

Farmacia naturii e deschisa toata luna iulie, cu plante de leac dintre cele mai bune. Acum infloresc si se culeg albastrelele, galbenelele si macii rosii, trei plante medicinale in cele trei culori ale drapelului românesc. Au mare putere terapeutica si sunt nelipsite din tratamentele cosmetice. Daca va aflati intr-un lan de grau sau in drumetie prin zonele nepoluate, puteti culege aceste flori colorate care inlocuiesc cu succes medicamentele si redau frumusetea.

• Albastrelele, pentru ochi frumosi si sanatosi

Albastrelele au rasarit in lanurile de cereale, iar agricultorii stiu ca trebuie smulse pentru ca produc pagube. Insa aceasta planta este nepretuita in medicina traditionala. Cunoscuta si sub denumirile de floarea paiului, iarba frigurilor, maturica sau potroaca, albastreaua infloreste din iulie pana in septembrie, perioada in care poate fi culeasa pentru farmacia verde de peste an. Florile se recolteaza numai pe timp uscat, dupa ce se ridica roua. De la albastrele sunt utilizate florile albastre care se usuca la soare si se pastreaza in saculete de panza sau pungi de hartie. Din 3-4 kg flori proaspete se obtine 1 kg produs intreg uscat. Infuzia de albastrele este ingredient foarte utilizat in cosmetica. Se prepara dintr-o lingura de flori proaspete la o cana cu apa clocotita. Se lasa la infuzat 5 minunte, se strecoara si se imbiba in ea o compresa (tifon) sterila, care se aplica pe ochi. Aceasta este o solutie antirid dar si anticearcane. Albastrelele sunt renumite si ca remediu pentu afectiunile oculare: ochi obositi, iritatii oculare si conjunctivite. Se utilizeaza, de asemenea, in tratarea eczemelor, ulcioarelor, a leziunilor ulcerate, pentru revigorarea si tonifierea tenului, a parului. Principiile active din flori au proprietati astringente, antiinflamatorii, mai ales in oftalmologie. Albastrelele sunt indicate si pentru uz intern, avand proprietati diuretice si antidiareice. In bolile renale si in cele diareice, infuzia trebuie sa fie mai slaba decat cea pentru uz extern. Se prepara cu o lingurita de flori la o cana cu apa clocotita. Planta e recomandata si in tratamentul afectiunilor renale, in anorexie, diskinezie biliara, dispepsie, edem, flebita, insuficienta cardiaca. Pentru tratarea bolilor intestinale, pe langa ceaiul de albastrele, trebuie sa se consume si iaurt. Pentru tratarea diareei, infuzia de flori de albastrele se va combina cu frunze de afin. Constipatia poate fi combatuta cu ajutorul tincturei de albastrele si aloe. In eczeme pruriginoase, ceaiul de albastrele se combina cu ceai de laamaie. La tara, florile se pun pe taieturi, iar macerate in vin sau bere, erau indicate celor care nu puteau urina. Se faceau inhalatii pentru cei cu friguri, iar fiertura din radacini era buna contra bolilor de piele, in timp ce ceaiul din flori de albastrele era leac in boli renale.

• Macul rosu, util in osteoporoza

Macul rosu, un dpunator al lanurilor de grau, este o planta populara in medicina naturista inca din antichitate. Atletii greci primeau inainte de competitii, o potiune magica, un amestec din seminte de mac cu miere si vin. In scop medicinal, putem folosi petalele macului. Un kilogram de petale uscate se obtine din 8-10 kg petale proaspete. In consumul intern, ajuta in afectiuni ale aparatului respirator (bronsite, astm bronsic, laringite, tuse, raguseala, raceala, stari gripale). In uz extern, infuzia de mac rosu (1-2 lingurite de petale uscate si maruntite la 200-250 ml apa clocotita) are efect antirid si e folosita si in spalaturi vaginale. Tot infuzia este eficienta sub forma de gargara in faringite. Se pot face spalaturi in blefarite oculare si cataplasme calde cu petale oparite pentru abcese dentare. Macul ajuta in combaterea insomniilor la adulti (are efect sedativ), a starilor de nervozitate, in aritmii functionale si in crampe abdominale. O jumatate de lingurita de seminte de mac ajuta la calmarea tusei si a crizelor de astm. Ajuta la calmarea durerilor provocate de colici si sciatica. Sursa importanta de minerale, macul contine iod, magneziu, mangan, zinc si cupru. Acidul linoleic din compozitie protejeaza de atacuri de cord si alte afectiuni cardiace. Macul are eficienta impotriva cancerului de san, datorita continutului de acid oleic. Recent s-au descoperit si efecte benefice in combaterea osteoporozei, dupa ce s-a descoperit intr-un cimitir din Slovacia ca oasele celor decedati nu erau atinse de osteoporoza. Locuitorii acestui sat erau mari cultivatori de maci si crescatori de albine si consumau din abundenta mac si miere. Cercetarile ulterioare au aratat ca femeile care au consumat ulei de mac au scapat de osteoporoza. Fenomenul se explica prin continut ridicat de fosfor care ajuta la absorbtia mai buna a calciului in organism. Siropul din seminte de mac trateaza raceala, iar infuzia calmeaza durerile de dinti si urechi. Se recomanda multa precautie in utilizarea macului, administrarea produselor pe baza de mas rosu se face numai sub indrumarea medicului. Dozele mari pot provoca convulsii, animalele care mananca aceasta planta putand sa ajunga chiar in coma. Industria farmaceutica prepara din mac morfina, codeina, papaverina, medicamente care anuleaza senzatia de durere.

• Cicoarea, protectoarea stomacului

Cicoarea este floarea albastra cunoscuta inca din antichitate ca leac pentru ficat si pentru digestie, dar si ca remediu puternic impotriva otravurilor. Radacina este plina de vitaminele A, B, C, E si K, dar si de potasiu, calciu, fosfor, cupru, zinc si magneziu. Are in compozitia ei si inulina, o substanta care scade riscul aparitiei cancerului de colon si mentine oasele sanatoase. Pulberea din radacina e buna in caz de raceli. Infuzia, un tonic amar, recomandat pentru ficat si bila, se prepara din doua lingurite de planta uscata peste care se toarna o cana de apa clocotita. Amestecul se fierbe cinci minute, se infuzeaza un sfert de ora si se bea dupa mesele principale. Infuzia de cicoare are efect hipoglicemiant si scade colesterolul din sange. Cicoarea stimuleaza functionarea normala a metabolismului si domoleste pofta de mancare excesiva. O cana de infuzie bauta dimineata, pe stomacol gol, rezolva constipatia. Datorita principiilor amare pe care le contine, cicoarea stimuleaza functiile hepatice, de aceea se recomanda in caz de hepatita acuta sau cronica, dischinezie biliara sau colici biliare. De asemenea, poate sa refaca mucoasa intestinala afectata, in cazul bolnavilor de ulcer, si poate fi un remediu util contra calculilor renali. Cafeaua preparata din praf de cicoare prajita are acelasi gust ca licoarea din boabe de cafea, stimuleaza sistemul nervos si sporeste puterea de concentrare. Radacina plantei este indicata in obezitate, hemoroizi, diabet. Sucul obtinut din stoarcerea radacinilor proaspete, se amesteca cu lapte (50 ml suc, 100 ml lapte) si se bea dimineata pe stomacul gol sau seara inainte de culcare. Acest suc laptos, pe langa efectele specifice cicorii, prezinta si o actiune antioxidanta puternica. De asemenea, preparatul se constituie intr-un pansament gastric alcalin, util in caz de ulcer gastric sau duodenal. Planta nu contine principii toxice. Doar la o administrare de peste 100g de cicoare pe zi apar fenomene secundare (bradicardie).

• Florile galbene ale imunitatii

Galbenelele au o mare putere terapeutica, mai ales prin florile acestor plante de leac. Se pot utiliza sub forma de infuzie, decoct, ceaiuri, comprese, spalaturi, masti si produse cosmetice. Popular, galbeneaua se mai numeste alinica, filimica, floare galbena, caldarusa. Se recolteaza florile fara codite incepand cu iulie pana toamna. In uz intern, preparatele din galbenele ajuta in gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, boli de ficat. Extern, se folosesc in leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancer al pielii, leziuni ulceroase ale sanilor, cancer mamar, micoze, osteoporoza. Galbenelele cresc capacitatea de lupta a organismului cu infectiile, avand actiuni antiinflamatoare, antiseptice, antibacteriene si antifungice. Se folosesc ca adjuvant in toate infectiile sau tratamentele care scad imunitatea, cum ar fi citostaticele sau la administrarea antibioticelor. Sunt recomandate in tulburarile menstruale de orice fel, combat anemia. In cosmetica sunt reunimite pentru efectele de mentinere a tineretii si frumusetii tenului, reducerea ridurilor si tratarea petelor maronii. Compresele cu ceai de galbenele activeaza tenurile uscate. Galbenelele au proprietati anticancerose, consumul a trei cani de infuzie de galbenele pe saptamana fiind util in protectia antitumorala. Cea mai buna crema in cicatrizarea si vindecarea rapida a leziunilor pielii contine extract de galbenele. Este, de asemenea, foarte utila in cazul arsurilor provocate atat de razele puternice ale soarelui, cat si de foc. Crema de galbenele este un ingredient perfect si in tratarea hemoroizilor externi. Alifia din flori de galbenele vindeca varicele, infuzia din frunze e buna impotriva problemelor gastrice, pentru cicatrizarea ranilor, iar tinctura din flori, diluata cu apa fiarta, ajuta in escare, ruputri musculare si contuzii. Florile uscate la umbra timp de 24 de ore, puse intr-o pernuta si aplicata pe abdomen, amelioreaza durerile ulceroase si renale.

• Alte plante de leac ale lunii iulie

Coada soricelului este planta medicinala cea mai utilizata in anorexie, bronsite, tuse, rinite si rinosinuzite, alergii, gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, colici gastro-intestinale, colici hepato-biliare, cistite, metroanexite, eczeme, arsuri, contuzii, rani, abcese dentare. Sucul de coada soricelului se obtine din planta proaspat culeasa folosind un mixer si apa plata. Din acest suc se iau 50 ml pe zi, pentru tratarea afectiunilor hepato-biliare, a celor intestinale si a inapetentei. Extern, sucul ajuta la tratarea bataturilor si a arsurilor.

Margaretele cicatrizeaza ranile. Florile proaspat recoltate se preseaza si se aplica pe rani, pe arsuri solare si pe eczeme. Margaretele pitice sau paralutele, cum mai sunt numite, sub forma de infuzie, sunt indicate in gastrite, ulcer si colite, dar si in bronsite.

Busuiocul infloreste chiar in aceasta luna si este cea mai buna perioada pentru recoltare. Planta se recomanda in tulburari gastrointestinale (colite, balonari abdominale), sub forma de infuzie preparata din frunze si flori proaspete. Busuiocul e util in gripa si guturai.

Podbalul, de la care se recolteaza frunzele in luna iulie, este indicat in afectiuni ale aparatului respirator, pentru proprietatile antiinflamatoare, antispastice, emoliente, expectorante. Bronsita, laringita, emfizemul pulmonar, astmul bronsic, tusea pot fi remediate cu infuzie de podbal, preparata din doua lingurite de planta uscata la 250 ml de apa clocotita.

Salvia se recolteaza in luna iulie si se utilizeaza in tratamentul unui mare numar de afectiuni: gastrice (colite, gastrite), hepatice, renale, respiratorii. Se utilizeaza in mod frecvent sub forma de infuzie, cu o lingurita de frunze la o cana cu apa.

Infuzia din frunze de roinita combate tulburarile gastrointestinale, stimuleaza secretia biliara, dar actioneaza si asupra sistemului nervos, ameliorand starile de anxietate si nervozitate. Pentru infuzie se foloseste o lingura de frunze uscate la 250 ml de apa. Se consuma doua-trei cani pe zi.

Cititi si PLANTE-dictionar