Alimente iradiate

Alimentele de import sunt conservate prin iradiere, metoda legala, dar controversata, fiind incriminata ca ar putea fi extrem de periculoasa pentru sanatate

• Profitul al producatorilor, bolile, ale noastre

Iradierea este aplicata cu succes, de peste 30 de ani, de producatorii si distribuitorii din industria alimentara din peste 40 de tari. Anual, volumul de produse alimentare tratat prin iradiere este estimat la peste 500.000 de tone. Insa putini se gandesc la faptul ca, tot mancand legume si fructe iradiate, sanatatea noastra nu poate fi aceeasi ca in cazul in care am fi consumat doar produse naturale. E posibil ca efecte secundare adverse, a caror manifestare este lenta (de durata), sa fie dificil de depistat de timpuriu. De aici si ingrijorarea crescanda a comunitatii stiintifice. La nivel economic, insa, iradierea este o mina de aur. Radiind alimentele pentru a le salva de degradare, este incurajata productia de alimente nesigure, spre profitabilitatea unor ferme. Deseurile nucleare sunt ridicate la rangul de „agent binefacator”, ceea ce ar trebui sa ne puna pe ganduri. Dar, dincolo de aceste aspecte, intai si intai trebuie sa ne gandim la sanatatea noastra. Un raport dat publicitatii de catre o organizatie ecologista internationala, care se opune iradierii alimentelor, precizeaza ca studiile efectuate pe termen scurt pe copiii din India, hraniti o perioada cu alimente iradiate, au indicat distrugeri ale cromozomilor acestora. Testele au fost facute si pe un esantion de caini care au mancat, un timp, numai carne de vita iradiata. Veterinarii au constatat, in urma examenelor clinice, ca toti cainii aveau splina marita. Cancerul, bolile de rinichi, imunotoxicitatea nu sunt decat unele dintre bolile deosebit de grave care pot fi declansate in urma consumului de alimente tratate cu raze ionizante, mai sustin cercetatorii.

Mancam mai multe legume si fructe si speram ca facem un lucru bun. Dar e posibil ca acest tip de alimentatie sanatoasa sa ne afecteze tocmai sanatatea. Nu vegetalele sunt de vina, ci omul care le-a aplicat o metoda de conservare moderna, dar extrem de daunatoare: radierea. Ardeii grasi imensi si viu colorati, rosiile perfecte, merele uriase si strugurii cu boabele cat pruna n-ar trebui sa ne lase gura apa, daca am cunoaste adevarul despre tratamentul cu radiatii ionizante la care sunt supuse aceste alimente pentru a-si mentine prospetimea. Desigur, taranii nu ne ofera produse iradiate, dar supermarket-urile, da. Legumele si fructele importate sunt cele iradiate, ca sa tina mai mult. Metoda este pe deplin legala si, dupa parerea unor specialisti, complet inofensiva. Insa nu toata lumea e convinsa ca iradierea legumelor si fructelor nu afecteaza decat microbii plantelor, ci si alimentul in sine, deci ne poate imbolnavi si pe noi. Exista voci care sustin ca, la originea cancerului si a altor boli grave, sta tocmai conservarea prin radiatii ionizante. Care este adevarul?

• Alimente mai „sigure”, prin bombardare cu radiatii

Atunci cand mancam legume si fructe de import, s-ar putea sa ne expunem unor riscuri imense pentru sanatate. Iradierea alimentelor este o modalitate curenta de conservare, lucru pe care consumatorii nu prea il stiu. Metoda consta in expunerea alimentelor la radiatii ionizante, in vederea distrugerii microorganismelor si a insectelor parazite. Iradierea se face cu un flux de electroni de energie inalta, raze Gama si X. Electronii pot patrunde in alimente numai la o adancime de maximum trei centimetri, deci produsele tratate nu trebuie sa fie mai groase de atat. Razele gamma provin din dezintegrarea spontana a radionuclizilor de cobalt-60, obtinuti prin bombardarea cu neutroni, intr-un reactor nuclear. Tehnologia este veche de 30 de ani si este folosita si in sterilizarea produselor medicale sau chiar in tratamentul cancerului. Cu alte cuvinte, deseurile nucleare sunt utilizate de zeci de ani pentru a face mancarea „mai sigura”. Nivelul radiatiilor gamma folosite incepe de la 1kiloGray (unitate de masura, echivalentul a 16.700.000 raze X pulmonare sau de 333 de ori doza letala umana) si ajunge pana la 30 kiloGray (500.000.000 raze X pulmonare sau de 10.000 de ori doza letala umana). Circa 100 de instalatii de iradiere a alimentelor exista in prezent, la scara planetara. Costul unei astfel de instalatii este intre 3 si 5 milioane de dolari, iar acesti bani trebuie recuperati, evident, prin costurile ridicate ale fructelor si legume. Aparatul cu raze X pentru alimente este asemanator cu cel folosit in spitale pentru radiografii, insa e mult mai puternic.

• Efecte secundare

Tehnologia este controversata. Cei care sustin ca iradierea alimentelor este lipsita de riscuri biologice, se bazeaza doar pe faptul ca, intr-adevar, alimentele trecute prin radiatii ionice nu sunt radioactive. Dar mai sunt ele legume si fructe naturale? Pana in prezent, nu s-a dovedit stiintific o legatura directa intre consumul de alimente iradiate si aparitia unor forme de cancer. Insa, numeroase studii de specialitate au evidentiat riscuri si dezavantaje asociate iradierii alimentelor, precum aparitia radicalilor liberi (a caror implicare in declansarea cancerului este dovedita) sau aparitia unor tulburari metabolice sau chiar malformatii genetice. Unul din produsele secundare, 2-alklycyclobutanoes, este citotoxic (distruge celulele), genotoxic (distruge ADN-ul) si cancerigen (dezvolta cancerul), dupa cum au demonstrat studiile pe animale. Radiatia gamma este capabila sa creasca alergenicitatea unor proteine alimentare, prin denaturarea lor (ca de exemplu in cazul laptelui), iar acest efect secundar a fost identificat chiar si la doze reduse de radiatii. Nutritionistii sustin ca nu e bine sa omoram bacteriile din alimente, pentru ca acestea au un efect pozitiv pentru sanatatea oamenilor, intarindu-le sistemul imunitar, iar treptat, bacteriile vor invata sa reziste radiatiilor, devenind si mai puternice. Un alt aspect este acela ca, prin iradiere, se distrug doar microorganismele, nu si toxinele bacteriene, deci pericolul cel mai mare ramane. Un rezultat daunator al iradierii este si pierderea vitaminelor. O alimentatie lipsita de vitamine duce la avitaminoze. Un alt neajuns e ca, fructele si legumele, parand proaspete, vor ajunge pe masa oamenilor, desi acestea sunt de fapt vechi, devitalizate, fara arome, niste produse reciclate. Cu alte cuvinte, vom manca alimente expirate.

• Cate etichete cu mentiunea „Iradiat” ati vazut?

Alimentele iradiate au avantajul ca nu mai pot germina, iar factorii externi (microorganisme, bacterii, mucegai) sunt anihilati. Astfel, produsele nu se mai degradeaza, ba chiar isi pastreaza acelasi aspect pe termen lung. Conform specialistilor, aplicata corect, iradierea alimentelor nu este nociva. Insa, conform directivelor Uniunii Europene, procedura trebuie realizata sub control strict si cu etichetare corespunzatoare, ceea ce nu prea vedem in Romania. Cerintele legislatiei in vigoare specifica faptul ca alimentele iradiate vandute in magazine ar trebui sa aiba pe ambalajul produsului simbolul international Radura sau sa fie inscriptionat cu mentiunea „iradiat” sau „tratat cu radiatii ionizante”. Cu toate acestea, controlul in aceasta privinta este destul de redus, iar hrana din restaurante si cea procesata, care contine ingrediente iradiate, nu sunt supuse unor prevederi legale in ceea ce priveste mentionarea iradierii. Astfel ca nu mai stim ce mancam si nu avem posibilitatea sa alegem intre alimente iradiate sau naturale. Organizatia Mondiala a Sanatatii a aratat ca orice aliment iradiat cu o doza medie de cel mult 10 kGy este sanatos pentru consum si prin urmare poate fi aprobat fara testari suplimentare. Uniunea Europeana a reglementat procedeul incepand cu anul 1999. La inceput, in UE, era permis doar pentru condimentele vegetale, insa, deoarece fiecare tara europeana isi poate stabili propia lista de alimente ce pot fi iradiate, numarul acestora a crescut rapid. Marea Britanie, Franta, Italia, Olanda, Belgia si Polonia au legi permisive. Adaugati si ca iradierea e folosita pentru cereale, pastai uscate, fructe si legume uscate, carne si fructe de mare, inhibarea incoltirii la cartofi si ceapa, intarzierea maturarii fructelor si legumelor proaspete, scaderea numarului de microorganisme din alimente. Adaugati si faptul ca noi importam masiv legume si fructe din Turcia, unde iradierea este la ordinea zilei. Si astfel, puteti aproxima dimensiunea fenomenului.

• Metode mai sanatoase de conservare

In lipsa unei concluzii definitive, conservarea prin iradiere ramane o procedura permisa. Daca aveti indoieli asupra sigurantei unor astfel de alimente, puteti alege produsele conservate prin alte metode, mai putin controversate. De exemplu, procesarea prin inalta presiune, sau pasteurizarea, inventata in secolul XVII, de catre Blaise Pascal. Alimentele sunt supuse unei presiuni masive care inactiveaza microbii si conserva alimentele de pana la 10 de ori mai mult, comparativ cu termenul de valabilitate obisnuit. Ingroparea este o tehnica eficienta de conservare, deoarece lumina si oxigenul nu mai pot deteriora mancarea, iar solul uscat si rece o mentin proaspata. O alta metoda veche este confierea carnii, adica scufundarea ei in propria grasime. Apoi, carnea era racita astfel incat grasimea sa se transforme intr-un strat solid protector. La fel, fructele pot fi conservate in apa si zahar. Aerul este cel mai mare dusman al alimentelor, contribuind la dezvoltarea microbilor si la aparitia oxidarii, grabind procesul de descompunere. Pentru mentinerea alimentelor se poate modifica compozitia aerului. Introducerea in ambalaj a diverselor amestecuri de gaz (oxigen, azot, dioxid de carbon) creste termenul de valabilitate al produselor alimentare. Ar mai fi si congelarea rapida, cu pastrarea proprietatilor nutritive, expunerea la radiatii ultraviolete, ozonificarea, afumarea, ambalarea in vid, deshidratarea. Unii spun ca iradierea este metoda cel mai putin nociva, altii ca e cea mai rea. Pana cand oamenii de stiinta se vor pronunta, e mai bine sa consumam legume si fructe din gradina taranilor.

• Iradierea alimentelor, veche de un secol

Folosirea radiatiilor ionizante pentru conservarea produselor alimentare a fost sugerata pentru prima oara in 1916 si a fost patentata in Statele Unite in 1921 si in Franta in 1930. Totusi, metoda nu a fost folosita imediat la scara comerciala, pentru ca obtinerea radiatiei ionizante costa foarte mult. Din anii 50, iradierea produselor alimentare a constituit un subiect de interes stiintific, politic si public si a fost aplicata unui domeniu larg de produse alimentare, incluzand peste, moluste, pui, fructe de mare, cereale, fructe si legume, nuci si condimente. In 1981, au fost adoptate principalele documente privind iradierea alimentelor si includerea acestui procedeu in Codex Alimentarius.

• Cum se coc fructele la intuneric?

Mai exista o problema legata de fructele de import. Acestea sunt tratate cu etilena, ca sa se coaca mai repede. Fructele exotice nu pot fi transportate pe distante lungi decat daca sunt culese inca verzi. Apoi sunt refrigerate si transportate in containere unde temperatura este mentinuta la 4 grade. Uneori se foloseste si silicagel, substanta care impiedica formarea mucegaiurilor. Bananele genereaza dioxid de carbon si apa, iar mucegaiurile se dezvolta in conditi de umiditate. Cand bananele ajung la marii distribuitori, sunt tratate cu vapori de etilena, care accelereaza coacerea. Etilena este un hormon de crestere care se genereaza pe cale naturala, in procesul de coacere al merelor. Etilena nu ramane in compozitia bananei, doar amorseaza unele procese enzimatice implicate in procesul de coacere, procedeul fiind inofensiv.

Cititi si Biorezonanta si Radiografiile si Alimente rele si Aluminiul si Cactusi de leac