Plante melifere

Albinele prefera florile care au cu cel mai mare potential medicinal

• Miere pentru bronsite

Mierea de floarea-soarelui poate fi aurie pana la galben mustar. Are un gust fructat, unic. In sedimentul sau granulele de polen pot ajunge si pana la 100%. Se cristalizeaza foarte repede, chiar in faguri si din acest motiv trebuie extrasa extrem de repede. Este utilizata mai ales la producerea de biscuiti si nugat. Mierea de floarea-soarelui e adjuvant in tratarea bronsitelor si a bolilor de stomac. Floarea-soarelui are un mare potential nectaro-polenifer. Romania cultiva anual 900.0000 ha, situanduse pe locul doi in Europa, dupa Franta. De pe un hectar de floarea-soarelui se obtin 34-130 kg de miere. 40% din mierea romaneasca este obtinuta din aceasta planta. Mierea de dovleac, provenita din florile de dovleac, e folosita in prepararea deserturilor dar si in combinatie cu diverse ingrediente iuti, cum ar fi sosul pentru barbeque. Are un gust extraordinar si in amestec cu iaurt sau cartofi dulci. Contrar denumirii sale, mierea de dovleac nu are nici pe departe gustul placintei de dovleac. Raguseala si tusea pot fi alungate cu ceai din flori de dovleac, baut de 2-3 ori pe zi. Din dovleacul alb se pot obtine pana la 100 de kilograme de miere la hectar. Mierea de castan are culoarea chihlimbarului intunecat, aroma este intensa, intepatoare, un pic amaruie. Ramine in stare lichida pentru o lunga perioada de timp. Ca produs alimentar este consumat in combinatie cu diverse sortimente de branza. Acest tip de miere este recomandat in tratarea urmatoarelor afectiuni: boli de stomac, intestinale, renale, decongestionarea ficatului, prostata, osteoporoza. Perspoanele hipertensive trebuie sa consume cu prudenta mierea de castan salbatic, deoarece acest sortiment contribuie la cresterea tensiunii arteriale.

• Miere antibacteriana

Mierea de menta este extrem de aromata, iar culoarea variaza de la verzui-brun la roscat. Este produsa mai ales in Delta Dunarii. Are un continut ridicat de vitamina C. Usureaza digestia, durerile provocate de colici abdominale si combate balonarea. Pentru aceste proprietati este un tip de miere extrem de cautat pentru consum. Preparatele naturiste pe baza de menta sunt, probabil, cele mai placute leacuri naturale. Ceaiul de menta este leac vechi pentru crampele abdominale. Previne balonarea, rezolva indigestiile, dispepsiile si starea de voma. Consumul regulat de ceai de menta previne cancerul de colon. O cescuta de sare de mare, o treime de cescuta de ulei de masline si sase picaturi de ulei esential de menta vor relaxa picioarele umflate si obosite. Menta dizolvata in otet de cidru, folosita la masarea pielii capului, stimuleaza circulatia singelui in scalp, prevenind si alungand matreata. De asemenea, acelasi tratament are efecte in caz de paduchi. Inhalarea de ulei esential de menta la fiecare doua ore determina scaderea poftei de mincare, ajutand in curele de slabire. Inhaland arome mentolate, pofta de tigara se atenueaza pana la disparitie. Aceleasi inhalatii cu ulei de menta elibereaza caile respiratorii, fiind ideale in raceli, astm, bronsite, stari febrile. Uleiul de menta calmeaza durerile de cap si migrenele atunci cand este aplicat direct, prin masaj, la tample si la ceafa. Menta are efect antibacterian. Previne si vindeca pete, puncte negre si acnee, improspateaza tenul. Reduce inflamatia epiteliilor urinare, diminueaza senzatia de arsura si de jena la urinare, fiind indicata in tratamentul cistitelor si nefritelor. De asemenea, sub forma de comprese, ajuta in micoze, arsuri solare si mincarimi ale pielii. Frunzele de menta adaugate in salate, deserturi si sucuri de fructe sau de rosii, dau un gust delicios. Baia in care ati pus doua miini de frunze de menta va reface la sfiarsitul unei zile obositoare si da pielii un parfum placut. Daca se freaca dintii cu frunze proapete de menta, se albesc.

In flora Romaniei exista o serie de specii de plante melifere care sunt pe placul albinelor, astfel ca micile zburatoare care culeg nectarul acestor flori dau o productie de miere mult mai mare decat in cazul altor plante. Unele cresc salbatic, altele sunt special cultivate pentru albine. Dintre cele care infloresc in lunile aprilie si mai, regina florilor melifere este cea de salcam. Dar si rapita, teiul, salcia, artarul, pomii fructiferi ofera albinelor din belsug materie prima pentru fabricarea mierii. Aceste flori nu sunt doar preferatele albinelor. Au si mare potential farmaceutic. Iata care sunt cele mai productive plante melifere si cum sunt de folos omului. Protejand aceste plante, avem grija de propria noastra sanatate.

• Plantele melifere dau miere terapeutica

Mierea este un aliment cu mare valoare nutritiva. Contine vitamine, in special vitamina C, riboflavina, acid nicotinic, piridoxina, tiamina si un numar mare de saruri de fier, potasiu, calciu, sodiu, mangan, aluminiu, magneziu, cupru precum si clor, siliciu, fosfor. Substantele din miere au si actiune antimicrobiana si antifungica. Mierea e buna aproape pentru orice afectiune, fiind unul dintre cele mai complexe si mai eficiente medicamente naturale. In timp ce vindeca, mierea hraneste, energizeaza, vitaminizeaza si imunizeaza. Datorita acestui renume castigat pe merit, mierea este in centrul atentiei cercetatorilor. S-a constatat ca valoarea terapeutica a mierii este conditionata in mare masura de specia de planta de pe care provine nectarul recoltat de albine. Astfel, in afectiunile cailor respiratorii se recomanda mierea de munte, de cimbrisor, maghiran, tei si brad, molid. Pentru afectiunile stomacale si intestinale e buna mierea de menta, maghiran, cimbru si alte plante de campie. Pentru afectiunile cardiace, se recomanda mierea de padure si de flori care cresc in regiunile colinare si de ses, de levantica, menta. Iar in caz de afectiuni renale, face minuni mierea provenind din flori de castan comestibil, arbori fructiferi, maces. Acestea sunt suficiente argumente pentru o preocupare tot mai mare pentru plantele care asigura albinelor materia necesara producerii mierii.

• Salcamul, cel mai mare furnizor de nectar

In aceasta perioada, cand pomii se pregatesc sa infloreasca, apicultorii au mult de lucru. Curata si repara stupii, verifica sanatatea familiilor de albine si, daca e cazul, le aplica tratamente specifice. Toate aceste pregatiri sunt necesare deoarece in lunile aprilie si mai apar primele plante melifere, iar albinele sunt dornice sa cutreiere din floare in floare colectand nectar pentru productia de miere. Unele flori sunt mai bogate in nectar si, automat, productia de miere este mai mare, planta respectiva prezentand astfel un mare potential economic. Dar si medicinal. Campionul plantelor melifere este salcamul alb. Infloreste din primele zile ale lunii mai si pana la sfarsitul lunii iunie. Mierea de salcam este de calitate superioara, cu aroma si gust placut si nu cristalizeaza timp andelungat. Productia de nectar la salcam este de 1-4 mg/floare, cu un continut de zahar de 40-70%. Sporul mediu zilnic este de circa 4 kg miere/familie. La un cules, apicultorul poate obtine 10-25 kg miere de la fiecare familie. In medie, dintr-un hectar de salcami se poate obtine cel putin o tona de miere. O adevarata avutie nationala, salcamul alb este un arbore pretuit si in medicina traditionala pentru florile lui. Acestea sunt indicate in calmarea tusei, migrenelor sau ca afrodisiac. Pulberea de flori se poate aplica direct pe rani. Afectiuni ale sistemului nervos se trateaza prin inhalarea parfumului florilor de salcam, cu efecte linistitoare asupra psihicului. La fel de benefice sunt si plimbarile pe sub salcami infloriti. Scoarta copacului e utila in hiperaciditate, este antispastica, fiind recomandata in ulcer gastric si duodenal sau ca purgativ, antireumatic.

• Mierea de rapita e medicament

Tot in aprilie infloreste rapita, o planta medicinala extrem de valoroasa. Aceasta deoarece din florile ei se obtine un ulei asemanator celui de masline, ca valoare terapeutica. Contine grasimi sanatoase, vitamina E, acizi grasi Omega 3,in special alfa-linolenic. Rapita e bogata in proteine, hidrati de carbon, calciu, fier, fosfor, potasiu, sodiu, celuloza, glucide, grasimi, rezine, mucilagii, vitaminele: A, B1,B2, niacin, C, beta-caroten. Uleiul de rapita reduce cu pana la 62% numarul accidentelor cardiace si cu pana la 50% numarul infarctelor miocardice. Protejeaza vasele sangvine. In plus, nu are aroma, ceea ce inseamna ca poate fi folosit la prepararea toate mincarurile. In diete, acest ulei lupta cu grasimea abdominala si colesterolul si reduce riscul de sindrom metabolic. Uleiul extravirgin din seminte de rapita anihileaza trigliceridele in exces si are efect antiinflamator asupra vaselor sangvine, care devin mai rezistente. Reduce hipertensiunea, prevenind formarea cheagurilor de singe, asigura o buna functionare a creierului, previne depresiile si boala Alzheimer. Doua linguri cu ulei de rapita, administrate zilnic, sunt suficiente pentru a acoperi, aproape in intregime, necesarul zilnic de omega-3. Primul efect va fi un mai bun tonus psiho-fizic si reducerea frecventei starilor de oboseala. Albinele care culeg nectar din florile de rapita sau o miere cu aroma specifica, culoare galbena si cristalizare rapida. Cantitatea de nectar pe floare este de 0,3-0,8 mg, iar la hectar se pot obtine 35-100 kg miere. Mierea de rapita e utila in tratamentul osteoporozei, protejeaza ficatul, splina si pancreasul de diverse boli.

• Aspirina din mierea de salcie

Salcia a inflorit deja. Cele mai importante varietati din punct de vedere melifer sunt: salcia capreasca zalogul si rachita. La un hectar se pot obtine 150-200 kg miere. Aceasta are culoare deschisa si gust placut, putin amarui, dar savoarea este una cu totul deosebita. Zahariseste in cristale marunte. Cunoscuta sub numele de aspirina naturala, salcia are efecte terapeutice asemanatoare cu acidul acetilsalicilic. Are proprietati antireumatice, antiinflamatoare, analgezice, sedative, astringente si hemostatice. De altfel, salcia ca arbore este recunoscut pentru tratarea durerii, ajutand si in vindecarea febrei, durerilor musculare, menstruatiilor dureroase, anxietate. Decoctul de coaja de salcie este folosit ca leac impotriva febrei, a nevralgiilor, reumatismului si gutei. Se pun la fiert, pentru 20-30 de minute, doua linguri de planta uscata, in 250 ml de apa. Se strecoara si se iau cate 2-3 linguri pe parcursul unei zile. Datorita proprietatilor sale sedative, salcia alunga insomnia. Florile de salcie sunt bune in tratarea insomniilor, a starilor de irascibilitate si nervozitate, tonifierea nervilor. Mierea de salcie aduce organismului un aport important de vitamina B 6 si vitamina C. Mierea de fenicul poate trata tusea, raguseala, balonarea, retentia de apa in organism, gastrita si viermii intestinali. Mierea de rozmarin are o culoare alba, fiind destul de rar comercializata, in ciuda gustului extrem de placut. Este utilizata pentru a trata insuficienta hepatica.

• Mierea de lucerna „unge” inima

Lucerna infloreste in mai-octombrie. Florile de culoare albastru-violet prezinta o secretie ridicata de nectar. Productia de miere poate atinge 25-30 kg/ha, la cultura neirigata, si circa 200 kg/ha, la cultura irigata. „Ce le face bine vitelor tale, isi face bine si tie“, spuneau vechii chinezi, care au constatat ca lucerna ajuta in stimularea poftei de mancare, probleme ale aparatului digestiv, mai ales pentru ulcere de stomac si duoden. Vracii indieni utilizau in antichitate lucerna ca remediu in ulcere, durerile cauzate de artrite, retentii de lichid. Lucerna este considerata o planta furajera importanta, insa frunzele lucernei sunt nutrienti biologic-activi, care pot ajuta la scaderea colesterolemiei, la alcalinizarea organismului si, astfel, la prevenirea afectiunilor cardiovasculare si a infarctului miocardic. Frunzele contin opt aminoacizi esentiali (pe care organismul nu este capabil sa ii sintetizeze). Lucerna e o sursa importanta de vitamine B6, D si E. Numerosi medici recomanda lucerna in afectiuni ale stomacului, balonari, ulcere si lipsa poftei de mincare. Datorita continutului ridicat de fibre este benefica in constipatie, are un usor efect purgativ, reduce balonarea. Este un antipiretic si diuretic natural. Se recomanda pentru prevenirea inflamatiilor vezicii urinare. Actioneaza benefic si in durerile articulare si reumatice. Accelereaza vindecarea ranilor si, stimuland cresterea tesuturilor noi, scade riscul infectiilor. Are un efect benefic mai ales la virstnici, deoarece fortifica sistemul imunitar, ajuta la anihilarea si eliminarea reziduurilor acumulate in organism de-a lungul anilor. Lucerna se consuma proaspata, in salate.

• Teiul da o miere parfumata

Mierea de tei este produsa de albine din nectarul florilor parfumate ale arborelui de tei. Este delicioasa, cristalizeaza foarte repede, mai ales intr-un mediu rece, si este considerata ca fiind una dintre cele mai bune varietati de miere. Este foarte bogata in vitamine, mai ales cele din complexul B, amino acizi, polen si mana. Are un continut de polen foarte ridicat, nefiind recomandata persoanelor cu alergie la polen. Mierea de tei are proprietati antiseptice, fiind utilizata pentru a trata raceli, gripe, tusea si bronsita. Dizolva mucusul si curata gitul. Este extraordinara in cazuri de stres si insomnie. Un pic de miere de tei, seara inainte de culcare, este mai buna decat orice somnifer. Proprietatile sale antiinflamatorii o fac ideala in tratarea crampelelor si a problemelor renale. Mierea de tei e prescrisa in caz de afectiuni ale sistemului nervos, insomnii, stari febrile, tuberculoza, dureri gastrice, prevenirea migrenelor, profilaxia pneumoniilor, astmului bronsic, starilor nervoase. Florile de tei le plac foarte mult albinelor, astfel ca, de pe un hectar de tei argintiu, se pot obtine circa 1.200 kilograme de miere. Aceste plori inmiresmate sunt folosite si in terapia naturista. Mireasma florilor de tei calmeaza. Cine planteaza un tei in fata casei, va avea parte de liniste. Florile teiului contin colinina, acetilcolina, flavonoide si saponine, dar si ulei volatil, cel care le confera mirosul imbatator. Ceaiul este recunoscut drept cel mai eficient calm. Acelasi ceai reduce inflamatia cailor respiratorii si ajuta la eliminarea secretiilor bronhice.

• Dulce, dar antidiabet

Mierea de hrisca este inchisa la culoare si extrem de bogata in fier. S-a descoperit ca are mult mai multi compusi antioxidanti decat alte tipuri de miere. Consumul ei reduce considerabil sansele de a face cancer sau diverse boli cardiovasculare. Un hectar de hrisca furnizeaza circa 50 de kilograme de miere. Hrisca este o cereala asemanatoare orezului, chiar daca boabele seamana cu cele de grau. Are gust dulce-aromat. Hrisca se prepara la fel ca orezul sau alte cereale, prin fierbere. 200 g boabe de hrisca, bine spalate si acoperite cu apa, dupa circa doua ore, adica dupa ce se umfla, pot fi consumate ca atare, mai ales in regimurile de detoxifiere si revitalizare. Ca medicament, hrisca trateaza diabetul zaharat. Studiile recente demonstreaza ca hrisca influenteaza procesul de toleranta al glucozei. O lingura de hrisca se amesteca cu trei linguri de iaurt sau lapte, se lasa amestecul peste noapte intr-un loc calduros, iar dimineata se mananca pe stomacul gol. Hrisca are o extraordinara calitate: intareste vasele subtiri de singe la nivel local. Contine mai mult calciu decat graul. Ceaiul de hrisca reduce umflaturile si edemele. Levantica este o planta melifera, dar si medicinala. Este folosita ca antiseptic, antibiotic, antidepresiv, sedativ si detoxifiant. Uleiul le lavanda, folosit in aromoterapie, alunga nervozitatea, relaxeaza corpul, mintea si reduce anxietatea. Masajul cu ulei de levantica sau baia fierbinte in care s-a adaugat putin ulei ajuta la relaxarea muschilor si reducerea durerilor reumatice. Acelasi ulei ajuta in vindecarea arsurilor minore (inclusiv cele cauzate de soare), taieturi, zgirieturi, inflamatii, eczeme, dermatite, stari de ameteala, dureri de cap, insomnie, migrene, greata, infectii bacteriene, acnee, furuncule, reumatism si artrita. Mierea de lavanda este foarte parfumata si are o granulatie extrem de fina. Este recomandata in oboseala cronica si epuizare fizica si intelectuala. Trateaza afectiunile pulmonare, insomniile si migrenele. Poate inlocui tratamentul medicamentos la copiii care sufera de oxiuri. La un hectar de planta se pot obtine si 100 kilograme de miere.

• Fiecare miere cu recomandarile ei

Miere de mar: antidiareica

Miere de paducel: buna pentru inima

Miere de rapita: osteoporoza

Miere de rozmarin: boli de ficat, stimuleaza digestia

Miere de mana: puternic antibactericida, calmeaza tusea

Miere de stejar sau frasin: laxativ si calmant in inflamatiile intestinale

Miere de conifere (brad, molid): actiune antiseptica si antiinflamatoare, utila in bolile cailor respiratorii

Miere de castan comestibil: buna in anemii, boli de stomac, osteoporoza

Miere de par: enterocolite

Miere de crusin: laxativ

Miere de flori de camp: puternica actiune antimicrobiana

Miere de pajiste: antiseptic in tratarea cistitelor, a reumatismului si a infectiilor intestinale

Miere de izma: stomac si instetine

Miere de iarba neagra: diuretic, antianemic, antiseptic al cailor urinare

Miere poliflora: cea mai complexa si cea mai buna in orice terapie naturista.

Cititi si Mierea si Dacii si romanii si Zodiacul ierburilor si Silvoterapia