Atitudinea braşovenilor
faţă de medicina alternativă
sondaj de opinie – Braşov, 2013
Camelia ONCIU
MSPPS
Universitatea Transilvania Braşov
ABSTRACT. Mulţi români apelează la medicina alternativă, în încercarea de a fi sănătoşi. Studii anterioare au demonstrat că această preferinţă este tot mai frecventă, însă, la nivelul oraşului Braşov, o cercetare a opiniilor faţă de medicina alternativă nu s-a făcut. Iată unul dintre motivele care au declanşat acest sondaj. Este medicina alternativă o opţiune frecventă în rândurile locuitorilor acestui oraş? Au braşovenii încredere în medicina alternativă tot atâta câtă au şi în cea alopată? Ancheta a descoperit răspunsuri neaşteptate la aceste întrebări: în general, braşovenii apelează la terapiile alternative, sunt mulţumiţi de rezultate, vor să beneficieze de aceste tratamente şi în viitor, dar nu vor să le primească de la terapeuţi, ci de la medicii alopaţi.
1. INTRODUCERE
1.1. Ce este şi ce nu este medicina alternativă? O încercare de definire a medicinei alternative (MA) se dovedeşte a fi destul de dificilă, deoarece domeniul este foarte larg şi în continuă schimbare. În general, se înţeleg prin medicină alternativă sau complementară acele sisteme de îngrijire medicală bazate pe practici şi produse care nu sunt considerate parte a medicinei convenţionale. Medicina convenţională (alopată) este medicina aşa cum e ea practicată de către medicii din România şi alţi profesionişti din domeniul sănătăţii, cum ar fi fizioterapeuţii, psihologii şi asistentele medicale. Graniţele dintre MA şi cea alopată nu sunt absolute, unele practici ale MA, de pildă ceaiurile din plante, putând fi acceptate pe scară largă şi de către medicii alopaţi. MA se diferenţiază şi de medicina integrativă, care combină tratamente din medicina convenţională cu cele alternative pentru care există dovezi de înaltă calitate, siguranţă şi eficacitate.
MA utilizează o varietate de medicamente pe bază de plante, vitamine, minerale, şi alte „produse naturale[1]”. Vindecătorii tradiţionali pot fi, de asemenea, consideraţi practicanţi ai MA. Aceştia utilizează metode bazate pe teorii, credinţe străvechi şi experienţele transmise din generaţie în generaţie. Alţii folosesc bioenergia propriului corp pentru a-i vindeca pe alţii.[2]
În lipsa unei definiţii operaţionale unanim acceptate, se poate înţelege mai bine domeniul MA prin enumerarea ramurilor care o compun. Ordinul Prcaticienilor de Medicină Complementară/Alternativă din România, organism care organizează, controlează şi supraveghează activitatea practicienilor de MA, foloseşte următoarea taxonomie: practici farmacologice si biologice (agenţi antioxidanţi), apiterapie, terapii pentru creşterea imunităţii, terapii metabolice, terapii bazate pe oxidanţi (ozon, hidrogen, peroxid), practici herbalistice (terapia herbală, algoterapie, aromaterapie, oligoterapie), dietă, nutriţie, stil de viaţă (Terapia Gerson, terapie macrobiotică, megavitamine, vegetarianism, Feng Shui, suplimente alimentare), sisteme alternative la practica medicală (acupunctură, homeopatie, Qigong medical, naturopatie, Ayerveda, astrologie medicală, practici tradiţionale Su Jok, medicină tradiţională chineză), terapii manuale (presopuntură, Tehnica Dian Xue, chiropractică, osteopatie, Metoda Feldenkrais, rofling, reflexologie, terapie prin masaj Tui Na) şi aplicaţii bioelectromagnetice şi energetice (tratamente cu lumină naturală şi artificială, electropunctură, câmpuri electromagnetice, stimulare electrică şi neuromagnetică, terapie cu câmp magnetic, cristaloterapie, cromoterapie, terapie holografică, spectroscopie, bioritmologie, terapie cu biocâmp, reiki, magnetorezonanţă, tehincă radiantă).[3]
1.2. O opţiune planetară. Medicina alternativă a prins teren în întreaga lume. În SUA, conform studiului realizat de către National Health Interview Survey (NHIS) în 2007, aproximativ 38% dintre adulţii americani folosesc terapii alternative. Produsul cel mai frecvent utilizat s-a dovedit a fi uleiul de peşte, urmat de echinacea. Cochraine Collaboration a arătat că, „în ultimul deceniu şi jumătate, unele dintre aceste terapii au fost integrate în programele şcolare medicale şi au fost oferite alături de terapiile convenţionale în cabinetele medicale, clinici şi spitale”[4]. Şi în Europa, MA este o opţiune frecventă în rândul cetăţenilor UE.
1.3. Studii şi legi. CAMbrella, un proiect finanţat de UE, arată că serviciile de MA sunt furnizate de circa 178.000 practicieni non-medicali şi 150.000 medici. Acupunctura (96.380) este terapia cea mai la îndemână practicată de ambii terapeuţi, 80.000 fiind medicii. Există 65 furnizori de servicii de MA pentru fiecare 100.000 de cetăţeni UE. 100 de milioane de oameni beneficiază de aceste tratamente în UE.
Marea Britanie are una dintre metodele cele mai organizate de înregistrare şi reglementare a activităţii practicienilor non-medicali. Iar Germania şi Franţa, aceste tratamente sunt aproape întotdeauna parte din practica medicală atât în comunitate, cât şi în spitale[5]. În timp ce Statele Unite ale Americii, China, Australia şi India au o abordare clară, guvernul finanţând cercetarea strategică a MA, nu este şi cazul ţărilor din cadrul UE. MA este un domeniu de cercetare neglijat, cu sprijin academic nesemnificativ şi are nevoie de încurajare activă[6]. De ce? Pentru că Europa se confruntă cu un număr tot mai mare de provocări în domeniul asistenţei medicale, cum ar fi îmbătrânirea populaţiei, bolile cronice, menţinerea unei forţe de muncă sănătoase, creşterea nevoii de asistenţă medicală şi a bugetelor alocate sănătăţii. Este timpul ca MA să fie luată în serios şi studiată cu rigurozitate ştiinţifică. Acest sector este şi o afacere, dar acest lucru este avantajos pentru oameni. MA a impus schimbări şi în peisajul asigurărilor de sănătate, există companii care acoperă îngrijirile medicale complementare şi alternative[7].
Cu toate acestea, lipsa cercetărilor de bună calitate şi absenţa totală a cercetării în unele dintre noile state membre UE din Europa de Est pun piedici unei bune cunoaşteri a fenomenului.
Dacă la nivel global, peste 70 % din populaţia lumii apelează la terapii alternative atunci când se confruntă cu o problemă de sănătate, conform statisticilor realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)[8], în România, puţinele investigaţii asupra percepţiei şi preferinţelor pentru MA demonstrează contrariul. Un studiu din 2009 referitor la atitudinile şi obiceiurile de tratament ale românilor, probabil unicul cu această temă, arată că terapia cea mai utilizată de către români este cea medicamentoasă (52%), urmată de tratamentele cu produse naturiste (15%)[9].
2. METODOLOGIE
2.1. Scop, concepte, ipoteză. Studiul de faţă porneşte de la cel puţin două întrebări:
- cum percep braşovenii eficienţa tratamentelor alternative din prisma propriei experienţe?
- cât de înclinaţi sunt să înlocuiască tratamentul alopat cu cel complementar?
Cercetarea a căutat să pună în evidenţă în ce măsură răspunsurile la aceste întrebări conduc şi spre ipoteza adoptării terapiilor alternative în locul celor alopate, în cazul persoanelor cu o bună situaţie materială.
Pentru cunoaşterea comportamentului şi a opiniilor, s-a utilizat metoda sondajului, bazat pe chestionar (tehnică) autoadministrat (procedeu). Studiul de faţăă este descriptiv şi transversal. Chestionarul, ca instrument de investigaţie, a constat într-un set de 24 de întrebări închise şi deschise, pentru obţinerea de date cantitative, dar şi de opinii şi informaţii despre atitudini şi comportamente orientate în sensul satisfacerii unei trebuinţe, respectiv, a aceleia de a fi sănătos (vezi Anexa 1). Conceptul de atitudine face referire la ceea ce se crede că se află în spatele comportamentului. Atitudinea este ceea ce spunem că facem, iar comportamentul e ceea ce facem realmente. În acest studiu, variabila „atitudine” măsoară convingerile respondenţilor în legătură cu principiile şi aplicaţiile medicinei alternative, iar variabila „comportament” înglobează actele subiecţilor, experienţa practică în folosirea terapiilor alternative. Tematica întrebărilor este variată, atingând mai multe aspecte, utile unei analize secundare.
Ipoteză: „Dacă braşovenii au studii superioare, atunci aceştia refuză terapiile alternative”.
2.2. Eşantion. Populaţia suspusă investigaţiei (41 de persoane) a fost selectată din oraşul Braşov, aleatoriu şi stratificat (vezi Anexa 2). Pentru o mai bună omogenitate a eşantionului, nu au fost incluşi în studiu subiecţi sub 18 ani şi nici peste 60 de ani. Dimensiunile spaţiu şi timp sunt restrânse la zona urbană Braşov, respectiv, ianuarie 2013. Populaţia a fost grupată în trei clase, după criteriul profesional, raportat la calitatea de a fi autorizat să acorde tratament medical sau alternativ: clasa A (personal medical şi farmaceutic), clasa B (practicanţi ai terapiilor alternative şi cei care le popularizează - jurnaliştii) şi clasa C (persoane care nu aparţin niciuneia dintre categoriile anterioare). 9 subiecţi (categoria A) au vârste cuprinse între 27-53 de ani, reprezentând personal medical şi din farmacii. Cei zece respondenţi din categoria B au între 30 şi 53 de ani şi reprezintă clasa celor care promovează terapiile alternative, practicându-le (terapeuţi şi cosmeticiene) sau popularizându-le în rubrici sau emisiuni de profil (jurnalişti). În clasa C au fost incluşi 22 de indivizi (26-58 de ani) şi profesii non-medicale. Se observă că raportul între practicieni şi pacienţi este aproximativ unitar: 19:21, ceea ce asigură e reprezentare echitabilă a celor două mari categorii în cadrul eşantionului.
După gen, populaţia eşantionului conţine 10 bărbaţi, aflaţi în raport de 1:3 faţă de femei.[10] Ca nivel de studii, 65% dintre respondenţi au absolvit o facultate. 23 (57,5%) sunt căsătoriţi şi 20 (48,7%) au copii, acest criteriu fiind necesar pentru obţinerea de informaţii despre comportamentul medical în familie. 36 subiecţi au declarat că sunt ortodocşi, 2 sunt catolici, iar 2 nu îmbrăţişează nicio religie. Aceste date factuale sunt necesare pentru a diferenţia respondenţii care acceptă să beneficieze de servicii medicale, faţă de cei cărora doctrina religioasă nu le încuviinţează aceste tratamente.
22% din eşantion este reprezentat de subiecţi care au apreciat că nivelul situaţiei lor materiale este printre cele mai ridicate (notele 4 şi 5, pe o scală de la 1 la 5). (Graficul 1. Distribuţia pe profesii şi intervale de vârstă a populaţiei din eşantion)
Chestionarele au fost distribuite în format tipărit, răspunsurile au fost colectate după 3-4 zile. Excepţie au făcut cinci subiecţi care au completat chestionarele online. Toate cele 41 de chestionare completate au fost recuperate în primele zece zile de la declanşarea investigaţiei (11-22 ianuarie 2013). Datele au fost prelucrate manual şi prin programul statistic Statistical Product and Service Solutions, oferit online la adresa de Internet: www.quantpsy.org.
3. REZULTATE
Primele trei întrebări au urmărit să afle în ce măsură respondenţii apelează la medic, pentru stabilirea diagnosticului şi tratament medicamentos. Cei mai mulţi au încredere în medic (31 de alegeri), de 6 ori mai mulţi decât cei care preferă terapeuţii naturişti. Cele 12 răspunsuri „mă tratez singur” vin din partea a 3 terapeuţi, 5 medici şi 4 pacienţi. Dintre aceştia, un medic şi 3 terapeuţi nu pun preţ nici pe diagnosticul medicului. Au încredere în tratamentele alopate 34 de subiecţi (83%). Dintre care, trei consideră că şi terapiile alternative pot fi benefice. Există 18 preferinţe pentru terapiile alternative, dar nu există niciun cadru medical care să fi apelat la terapii complementare în tratarea propriilor probleme de sănătate. În schimb, terapeuţii au încredere şi în medicina alopată şi în cea pe care o practică. În ceea ce priveşte nivelul de educaţie, 13 din 18 adepţi ai terapiilor alternative (72%) au absolvit o facultate. Preferinţa pentru MA este unica metodă de tratament la care apelează 7 persoane (17% din eşantion). 4 dintre ele sunt specializate în aplicarea acestor terapii, 6 (85,70%) au studii superioare şi tot 6 (85,70%) apreciază că au un nivel de trai mediu (nota 3 din 5).
Iată reprezentarea grafică a felului cum se relaţionează subiecţii cu medicul alopat (Graficul 2. Distribuţia preferinţelor pentru tratamentele alopate sau alternative, înfuncţie de gen)
Se observă că bărbaţii reprezintă proporţia dominantă (71%) în rândul respondenţilor care aleg să se prezinte la medic atunci când au o problemă de sănătate, femeile fiind predominant cele care aleg să se trateze după indicaţiile farmacistului (86%), ale cunoştinţelor (75%), fără alt ajutor (92%) sau la cabinetele terapeuţilor naturişti (75%).
Întrebările nr. 5 şi 6 au cerut subiecţilor să spună de cât timp apelează la metode de terapie alternativă şi cât de des le folosesc. Se observă că mai mult de jumătate dintre subiecţi beneficiază de terapiile MA de mai mult de un an, iar un procent semnificativ (39%) chiar de mai mulţi ani. Preferinţele pro sau contra acestor tratamente înregistrează frecvenţe relativ egale: rar (49%) şi ori de câte ori e nevoie (49%).
7% dintre subiecţi declară că nu folosesc MA (3 răspunsuri). (Graficul 3. Vechimea cunoaşterii beneficiilor terapiilor alternative si Graficul 4. Frecvenţa cu care se apelează la tratamente alternative)
Comportamentul în familie este orientat spre utilizarea terapiilor alternative la 70,7% dintre subiecţi. Rezultatele cercetării arată că 62% dintre aceştia se autoevaluează ca fiind de condiţie materială medie, în consecinţă şi familiile lor putem aprecia că se situează la acelaşi nivel de venit, 27% se consideră înstăriţi (nivelele 4+5), cei 8 subiecţi reprezentând 80% dintre cei cu situaţie prosperă. În Graficul 5., se poate observa că MA este preferată preponderent în familiile celor cu o situaţie economică medie şi peste medie. (Graficul 5. Preferinţapentru medicina alternativă în familie, după criteriul situaţiei materiale)
Întrebarea nr. 10 a solicitat subiecţilor să bifeze acele răspunsuri care arată de unde îşi culeg informaţiile despre procedurile MA şi efectele acestora. 28% dintre răspunsuri au vizat Internetul, ca sursă de documentare (68% dintre respondenţii care se informează de pe Internet au absolvit o facultate), iar următorul scor a fost: cărţi şi reviste de specialitate (20%). (Graficul 6. Sursele documentării şi proporţia studiilor superioare în tendinţa dominantă)
Prin intermediul întrebării nr. 8, s-au identificat afecţiunile pe care respondenţii şi le-au tratat prin alte metode decât cele alopate. Cea mai mare frecvenţă a răspunsurilor s-a înregistrat la răceală şi gripă (14,5%), urmată de purificarea organismului şi boli digestive şi stres, iar cel mai mic scor l-a obţinut variabila diabet (1,06%). După criteriul stării economice, persoanele înstărite au apelat la MA - după răceli şi gripă - pentru terapia stresului, iar cele cu veniturile cele mai mici, pentru probleme digestive (Graficul 7. Afecţiuni propriipentru care respondenţii au apelat la metodele MA)
Medicina alternativă este apreciată de către subiecţi din motive variate, cel mai frecvent fiind acela că aceste terapii ar avea reputaţia de tratamente naturale (24 răspunsuri din 100). Se constată că, pentru respondenţi, mai sunt importante sunt şi următoarele motive: nu creează dependenţă (18%) şi sunt bine tolerate de organism (14%). Niciun subiect nu a bifat opţiunea „Nu mai ştiu ce să încerc pentru afecţiunea de care sufăr”. Doar 6% dintre subiecţi consideră că remediile alternative sunt mai eficiente decât medicamentele convenţionale. Răspunsurile înregistrate la întrebarea nr. 12 sunt ilustrate în Graficul 8. Ierarhizarea scorurilor la motivele care determină subiecţii să apeleze la MA
La întrebarea nr. 19, respondenţii au selectat caracteristici negative ale MA, principala nemulţumire a acestora fiind legată de faptul că terapiile alternative nu rezolvă problemele medicale imediat, e nevoie de cure de lungă durată pentru îmbunătăţirea sau păstrarea sănătăţii (23,61%). Respondenţii au bifat în număr mare şi opţiunea „nu sunt suficient mediatizate” (19,44%). Cel mai puţin nemulţumiţi sunt de faptul că MA ar putea avea efect placebo (Graficul 9. Topul dezavantajelor pe care le prezintă MA)
„Consideraţi că medicii alopaţi ar trebui să recomande tratamente alternative?” La această întrebare, 68% dintre respondenţi au răspuns DA. Dintre aceştia, 57% sunt oameni fără pregătire medicală, 36% sunt terapeuţi. De remarcat că şi medicii (7%) ar dori ca, uneori, pacienţii lor să urmeze o terapie alternativă sau să se trateze cu produse naturiste.
În ceea ce priveşte ipoteza de la care am pornit, validitatea acesteia se poate verifica prin metode statistice. Semnificaţia corelaţiei trebuie căutată între întrebarea nr. 21 şi datele factuale (nivelul de educaţie).
[1] În categoria produselor naturale sunt incluse şi suplimentele alimentare, dar nu trebuie confundate cu cele ale medicinei alopate care au menirea de a acoperi cerinţele minime nutriţionale. La fel, microorganismele probiotice, disponibile şi în alimente (iaurturi) sau ca suplimente alimentare, trebuie diferenţiate de alimentele cu aceleaşi ingrediente din comerţ.
[2] National Center for Complementary and Alternative Medicine. What Is Complementary and Alternative Medicine? 2012. http://nccam.nih.gov/health/whatiscam
[3] www.opmca.ro/codificarea-practicilor
[4] WIELAND. L. Susan, MANHEIMER, Eric, BERMAN. Development and classification of an operational definition of complementary and alternative medicine for the Cochrane Collaboration. 2011. www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3196853/#BX1
[5] www.cambrella.eu/aduploads/cambrellaroadmap.pdf
[6] LEWITH, George. Why we need to research the use of complementary medicine. 2012. www.guardian.co.uk/healthcare-network/2012/nov/29/complementary-alternative-medicine-research-regulation
[7] Sectorul pieţei MA este de aşteptat să ajungă la aproape 115 miliarde dolari până în 2015, potrivit Global Industry Analysts. Creşterea pieţei este alimentată de o tendinţă spre produse pe bază de plante şi naturale. Studiul GIA arată că preferinţa pentru produsele naturale are la bază prezumţia că acestea provoacă mai putine efecte secundare decât medicamentele moderne. Circa 75% din populaţiile din ţările în curs de dezvoltare au primi asistenţă medicală de tipul MA. În ţările dezvoltate, proporţia depăşeşte 50%. www.reportlinker.com/ci02242/Alternative-Medicine.html
[8] Câtă încredere au românii în remediile alternative? http://adevarul.ro/sanatate/medicina/cata-incredere-romanii-remediile-alternative-1_50bd42017c42d5a663c94777/index.html
[9] Tratamentele medicamentoase, preferate celor naturiste sau homeopate. www.gfk-ro.com/public_relations/press/multiple_pg/004570/index.ro.html
[10] Deşi bărbaţii par să fie puţin reprezentaţi, trebuie să luăm în considerare şi faptul că femeile medici sau asistente medicale, în România, reprezintă aproximativ 80% din personalul dispensarelor medicale, al cabinetelor de medicină de familie şi al cabinetelor de medicină generală, iar bărbaţii, de patru ori mai puţini, ocupă funcţiile de conducere. (www.paginamedicala.ro/stiri-medicale/Va-fi-elaborat-Ghidul-pentru-dezvoltarea-carierei-femeilor-din-sanatate_17452) De asemenea, populaţia judeţului Braşov la ultimul recensământ, a fost de 505.442 de persoane, din care 259.072 sunt femei, cu aproape 13.000 mai multe decât bărbaţi. În plus, trebuie să ţinem cont de obiceiul ca femeia să fie cea care manifestă, în mod tradiţional, mai multă grijă faţă de starea de sănătate a membrilor familiei.
Tabelul 1. Corelaţia între opţiunile pro sau contra medicină alternativă şi nivelul de studii
Cu datele din Tabelul 1 şi aplicând Testul Chi Pătrat, la gradul de libertate 1, probabilitatea 0,01, se constată că nu există nicio corelaţie între cele două variabile, ipoteza nu se verifică. Deci nivelul educaţiei nu influenţează în niciun fel opţiunea pentru terapii alternative sau alopate.
CONCLUZII. Cu toate limitele generate de eroarea de eşantionare (>10%), de contaminarea răspunsurilor, de gradul incert de sinceritate al subiecţilor, de dimensiunea prea mare a chestionarului sau de folosirea rezultatelor procentuale pentru un număr prea mic de răspunsuri, cercetarea soate în evidenţă câteva concluzii interesante:
- În prezent, cel mai utilizat tip de tratament este cel medicamentos
- Atunci când sunt bolnavi, braşovenii (în special, bărbaţii) preferă să meargă la medic
- Terapeuţii şi medicii nu merg la medicul alopat
- Niciun medic nu preferă MA
- Cele mai frecvente boli tratate prin terapii alternative sunt răceala şi gripa
- Braşovenii nu vor să renunţe la sfatul medicului, dar ar vrea să primească de la acesta şi recomandări nealopate (cu alte cuvinte, vor o îndrumare naturistă de la un profesiobnist alopat)
- Acasă, cel mai des, oamenii utilizează ceaiurile din plante şi apoi reflexoterapia. Această ramură a MA este apreciată şi ca fiind cea cu rezultatele cele mai eficiente
- Unii medici recomandă pacienţilor lor şi tratamente alternative, 44% dintre respondenţi deja au primit o astfel de recomandare
- Preferinţa pentru MA nu este percepută ca fiind specifică persoanelor fără studii superioare
- Principala sursă de informare cu privire la MA este Internetul
- MA este preferată pentru că oferă remedii naturale
Inferenţele statistice, care pot constitui tot atâtea conluzii, nu au fost epuizate. Cele 24 de întrebări oferă incredibil de multe informaţii despre atitudinile şi comportamentele medicale ale respondenţilor. Dar e nevoie şi de alte studii care să extindă şi să aprofundeze rezultatele obţinute. O prelucrare suplimentară ar putea descoperi şi alte concluzii nu doar interesante, ci şi utile unor programe de sănătate adecvate nevoilor şi dorinţelor populaţiei. De pildă, cum ar fi dacă, în fiecare toamnă, la cabinetul medicului de familie, am vedea un anunţ de acest fel: „A început campania de imunizare cu cătină!”? Sau, cum ar fi dacă medicul ne-ar trimite la acupunctor pentru nevralgie, în loc să ne prescrie antialgice? Aceste practici există deja, sunt acreditate, nu şi instituţionalizate, cu toate că aceasta ar putea duce la un mai bun control al activităţii şi rezultatelor cabinetelor de MA. Medicii recomandă pacienţilor lor şi alte metode de tratament decât cele oficiale. Dar se tem să-şi recunoască încrederea în plantele medicinale, deşi chiar ei sunt beneficiarii unor tratamente naturiste.
E drept că unele ramuri ale MA sunt contestate pentru lipsa de suport ştiinţific şi de rezultate confirmate. Mai cu seamă în România, ţara dezamăgită de cazuri cum a fost cel al lui Mudava, neîncrederea poate spori scepticismul. Totuşi, românii dovedesc că pot discerne între şarlatanie şi adevăr. Nu au renunţat să poarte respect medicinei alopate, chiar dacă sunt din ce în ce mai bulversaţi de ştirile negative despre medici şi spitale, atât de des popularizate în mass-media. Nu au renunţat nici la încrederea în terapiile tradiţionale sau mai recent intrate în peisajul românesc.
Conform cercetării de faţă, se pare că braşovenii, prin opiniile şi atitudinile lor, au şi o soluţie: utilizarea celor două modele terapeutice în tandem. În fond, două direcţii care nu doresc decât sănătatea oamenilor şi care au rădăcini comune nici nu ar trebui să fie inamice.
ELEMENTE BIBLIOGRAFICE
1. http://blog.secularhumanism.ro
2. http://library.thinkquest.org/24206/facts-stats.html
3. http://www.romanialibera.ro
4. LEWITH, George. Why we need to research the use of complementary medicine. 2012.www.guardian.co.uk/healthcare-network/2012/nov/29/complementary-alternative-medicine-research-regulation
5. National Center for Complementary and Alternative Medicine. What Is Complementary and Alternative Medicine? 2012. Articol disponibil la adresa de Internet: http://nccam.nih.gov/health/whatiscam
6. SMITH-HALL, Carsten; OVERGAARD LARSEN Helle; POULIOT, Mariève. People, plants and health: a conceptual framework for assessing changes in medicinal plant consumption. 2012. Articol disponibil la adresa de Internet: www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3549945
7. WIELAND. L. Susan, MANHEIMER, Eric, BERMAN. Development and classification of an operational definition of complementary and alternative medicine for the Cochrane Collaboration. 2011. Articol disponibil la adresa de Internet:
8. www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3196853/#BX1
9. www.adevarul.ro
10. www.biomedcentral.com
11. www.cambrella.eu/aduploads/cambrellaroadmap.pdf
12. www.capital.ro
13. www.complementarytherapiesinmedicine.com/
14. www.gfk-ro.com
15. www.lege-online.ro
16. www.opmca.ro/codificarea-practicilor
17. www.paginamedicala.ro
18.www.reportlinker.com/ci02242/Alternative-Medicine.html
19. SANDU, Dumitru. Statistică în Ştiinţele Sociale. Bucureşti, 1992, Universitatea Bucureşti. Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie.
20. www.scientia.ro