Coloranti naturali

Ouale, lumanarile, icoanele, prajiturile pot fi colorate si cu vopsele preparate din plante

• Ouale rosii se obtin din oua galbene

Incondeierea era si mai este o tehnica foarte complicata, utilizand ceara si aplicand culorile intr-o anumita ordine: mai intii galbenul, urmat de rosu, apoi negrul. Culoarea galbena se obtine din florile, lastarii, radacinile unor plante ca: laptele-cainelui, coaja de mar-paduret, sovarf si piatra-acra, flori de hamei, coji uscate de ceapa, frunze de dud, bors, vin si depuneri din vin rosu pe doagele butoiului, flori de papadie. Roseala se poate obtine din sovarf, frunze de mesteacan, seminte coapte de floarea-soarelui, foi uscate de ceapa rosie, scoarta de arin negru, frunze de corn, cimbrisor, scoarta de mar-salbatic. Ouale vopsite in galben in prealabil se introduc si se mentin in vopsea pana se obtine nuanta rosie dorita. Culoarea verde se facea din urzica, secara-cruda de primavara, menta, seminte de floarea-soarelui cu bors, brandusa, vita-de-vie, rachitica, fructe coapte de boz. Albastrul se obtinea din brandusa si viorele. in unele regiuni, ouale pascale se impodobeau cu margelute de sticla multicolora.

• Aditivi alimentari ecologici

Colorantii vegetali au fost utilizati si in alimentatie, ca aditivi de colorare perfect sanatosi, diferiti de aditivii cancerigeni de astazi. Zeama din flori de sofran ingalbeneste pasca, painea, cozonacii, produsele lactate. Uleiul de sofran se utilizeaza in colorarea in galben a dulciurilor. Clorofila extrasa din urzica da tonuri de verde. Condimentul rosu numit boia e pregatit din ardei-rosii uscati. Fructele negre de dud, tescuite cu struguri negri, dau o culoare mai inchisa vinului. Vinurilor rosietice li se adauga zeama de cirese amare, pentru o culoare rosie-rubinie. Pentru a da vechime vinului alb, adica o culoare galben-limonie, i se adauga un extract din petale de sofran. Galbenul rachiului se obtine cu crengute de vasc. Pentru colorarea bauturilor se mai folosesc cirese-amare, mure, floare-de- sofran, siropuri de nuci verzi, visine. Extractul din ace de molid da nuante de verde-brun.

• Farduri naturale

Pana la aparitia cosmeticelor industriale, medicina populara se baza pe proprietatile terapeutice ale plantelor din flora spontana. Stejarul, sofranul, arinul, crusinul au fost folosite pentru rujuri de buze si rumeneala de fata. Culoarea rosie a obrajilor se facea si cu morcov, pepene rosu, dovleac, sfecla, cirese, visine. Cojile de nuci se utilizau la vopsitul parului. mainile se albeau cu praf alb de calcar sau de var. Pentru indepartarea petelor si imbujorarea tenului era bun sucul de laptuca. Ca fond de ten (sulemeneli) si farduri (dresuri pentru fata) se foloseau: zeama de castraveti copti, ceapa-cioreasca, roiba. Alunitele aplicate, benghiul din fruntea copiilor ca sa nu se deoache, parul si sprincenele se innegreau cu vopsea preparata din coji de nuci verzi, laptele-cainelui, funingine. Tatuajele pentru ritualuri traditionale se realizau cu carbune pisat, iarba-mare, soc, boz, stejar.

• Culorile icoanelor din schei

Unul dintrele centrele renumite de pictura pe sticla din secolul XVIII era Scheii-Brasovului. Materialele folosite de artisti erau in intregime naturale. Icoanele din Schei erau renumite pentru tonurile tari ale culorilor rosu, galben, verde-crud, alb, auriu. Galbenusul de ou statea la baza culorilor galben si portocaliu. Negrul cu care se trasa conturul icoanelor pe sticla era obtinut din negru de fum dizolvat in clei sau intr-o solutie diluata de galbenus de ou. Prin granulatia fina a aurului se obtinea un pigment auriu care, amestecat cu guma arabica, dadea vopseaua pentru aureolele sfintilor. La sfarsit, icoana era data cu propolis, care juca rolul unui strat incolor protector. Candva, oamenii dezvoltasera o intreaga stiinta a vopselelor naturale cu care isi colorau universul. Nuantele erau mai vii, sarbatoarea Pastelui era mai vie, si parca insusi Iisus invia mai frumos in vechea lume a satului românesc.

• Alb ca Floarea Pastelui

Unii coloranti naturali au fost botezati dupa numele plantei din care au fost obtinuti: castaniu, cinepiu, fistichiu, liliachiu, morcoviu, prazuriu, zmeuriu. Mineralele au dat nastere la alte denumiri de culori: aramiu, auriu, azuriu, nisipiu, rubiniu. si localitatile si-au pus amprenta asupra nuantelor cromatice: alb-de-Maramures, albastru de Voronet. Românii au construit expresii originale pentru nuante: alb-de-icoane, alb ca laptele, ca zapada, ca hirtia, ca gasca, ca ghiocelul, ca peretele, ca varul, ca spuma laptelui, ca Floarea Pastelui. La polul opus, negrul poate fi ca fundul ceaunului, ca noaptea, ca penele corbului, ca taciunii.

• Coloranti din plante

Paleta cromatica obtinuta din plante este extrem de larga. Iata cateva culori si ierburile din care provin:

- rosu: sovarf, scortisoara si pojarnita, in prezenta pietrei vinete; frunze de sovarf si de mar paduret, flori de tei cu frunze de ceapa-rosie

- verde: seminte de floarea soarelui, brandusa, urzica, bors acru sau moare, seminte de paducel si coaja de fag, troscot, leustean, stevie

- negru: coaja de nuca coapta, scoarta de stejar, arin, dud, ghinda de stejar - galben: frunze sau coaja de mar paduret, rachita, coaja de ceapa, sofran, radacini de macris, flori de garoafe, salcie, papadie

- albastru: albastrita, limba-boului, crusin, frasin

- violet: nalba mare, flori si radacini de iarba-sarpelui, fructe de soc.

Cititi si Ouale si Minerale si Alimente iradiate

Decorul sarbatoresc de Paste inseamna un stergar alb intins pe masa, peste care se aseaza farfuria cu oua rosii, un bol in care surad crengute inflorite, o lumanare care vesteste ca mantuitorul a inviat. Toate aceste simboluri pascale sunt produse industriale, fara nimic autentic si, mai ales, fara nimic natural. Culorile chimice sunt intense, dar nu atat de frumoase pe cat erau cele de odinioara, preparate de boiangite din ierburi si prafuri minerale. Daca vreti sa aveti un Paste eco si cu adevarat traditional, iata cateva din secretele vopselurilor folosite odinioara de femeile de la tara.

• Coloranti daruiti de natura

Pe vremuri, femeile preparau vopsele din plante, minerale, ingrediente animale, in combinatii iscusite, obtinand nuante si tonalitati aparte. Cu ele se colorau tesaturile, se pictau icoanele si bisericile, se incondeiau ouale, se pigmentau mancarurile si rachiul. Femeile se faceau frumoase cu aceste ingrediente culese doar din natura. Azi, in Joia Mare, cand veti vopsi ouale, puteti incerca aceste metode vechi. Retetele au la baza ierburi. O planta poate contine unul sau mai multi coloranti in fructe, flori, partile verzi, scoarta sau in radacini. Prin combinatia acestora rezulta alte culori. Adaugand anumiti fixatori, tot naturali, nuantele se intensifica. Conteaza si perioada in care a fost culeasa planta, felul cum a fost uscata. Conteaza materialul care se vopseste si timpul de actiune al culorii. Vopsirea folosind darurile naturii este curata chimie, insa una sanatoasa.

• Inalbitul cu cenusa

Cum se obtine un astfel de colorant? Storcand sucul fructului sau al plantei. Sau maruntind frunzele uscate, peste care se toarna apa de ploaie. Vasul se infasoara intr-o cuvertura de lina si se lasa cateva zile. Unii coloranti extrasi din surse vegetale trebuie sa fie utilizati imediat, in timp ce altii pot fi pastrati ani de zile. inainte de toate, tesaturile trebuie albite, pentru o vopsire uniforma. Femeile fierbeau materialele ca sa prinda mai bine culoarea. Cel mai raspandit procedeu de albire era spalarea sau inmuierea panzei in apa de var sau in apa fierbinte de cenusa de mar salbatic sau mesteacan, urmata de uscarea la soare. Sau la ger, daca tesatura urma sa fie brodata. Existau si niste trucuri. Pentru a vopsi fibrele naturale in rosu, acestea se vopseau mai intai in galben. Din amestecul de galben si albastru rezulta culoarea verde, galben si rosu dau portocaliu, iar rosu plus negru se foloseste pentru culoarea cafenie.

• Culorile cojoacelor din Dragus

Vopsitul a fost initial mestesug al femeilor de la tara. Cu timpul, aceasta indeletnicire s-a transferat in boiangeriile de pe langa manastiri, case boieresti sau de la orase. Lana se colora prin solutii fierbinti, pe cand firele de canepa, in, bumbac prin solutii la temperatura camerei. Pentru intarirea culorii se foloseau fixatori de culoare: piatra acra, piatra vinata, borsul de casa, lesia, zerul, otetul, urina, apa de var, sarea de bucatarie. Iscusitele boiangite de la sate vopseau si pieile din care cojocarii din zona Brasovului faceau piese de imbracaminte. Decoctul din coaja de corcodus se folosea drept colorant negru pentru firele de par de capra, utilizate la producerea atei de cizmarie, a nojitelor si a toartelor pentru desagi. Din decoctul de burete-de-nuc se obtinea culoarea galbena, specifica decoratiilor cojoacelor din Dragus.

• „Oua muncite“

Incondeierea oualor de Pasti folosind doar surse vegetale se mentine si in zilele noastre. in Vrancea, Tara Barsei, sudul Olteniei si Munteniei, intalnim oua acoperite cu ceara si cufundate apoi in vopsea. Motivele cu care sunt pictate sunt preluate de pe scoarte sau cusaturi. Ouale-incondeiate-de-Bran, printre cele mai frumoase din tara, se disting prin decorul geometric. in Arges, se deseneaza o linie serpuita continua, ca un labirint. La Cimpulung-Moldovenesc, ouale incondeiate au ornamente geometrice si sunt pastrate in vase de lemn impodobite cu motive pirogravate. in zona Radautilor, ouale sunt pictate cu romburi, triunghiuri, zig-zag-uri, linii drepte punctate, intrerupte, curbe, frinte. Cele mai raspandite motive sunt crucea si steaua, frunza de stejar, bradul, floarea de maces, coarnele berbecului, pestele, cerbul. Mestesugul incondeierii poarta denumiri variate, in functie de zona: a inflora (oua inflorate), a scrie (oua scrise), a sapa (oua sapate), a munci (oua muncite), a inchistri (oua inchistrite), a picta (oua pictate), a impestriti (oua impestritite), a impuia (oua impuiate), a necaji (oua necajite).

• Lumanari pictate

Ceara albinelor era folosita la fabricarea lumanarilor galbene, dar se utiliza si ceara alba sau colorata. Facliile de sarbatoare erau nu numai colorate, ci chiar pictate cu migala. Ceara neagra rezulta dintr-un amestec de ceara alba cu funingine, si cu ea se „scriau“ ouale incondeiate sau se umpleau inciziile ornamentale de pe fluiere.