Leacuri rare

Cautati napi, coarne, roscove, bame, hrisca, mei si consumati-le pentru a fi sanatosi ca-n copilarie

• Roscovele, bune la stomac

Roscovul este un arbore din familia leguminoaselor, originar din regiunea mediteraneana. Fructele arborelui, cu aspect de pastai, de culoare brun-roscata si gust dulceag, numite roscove (sau carobe), au importanta alimentara si terapeutica. Contin o cantitate mare de glucide simple si complexe, mucilagii, pectine, amidon, vitamine. Una dintre cele mai importante substante prezente in roscove este carubina. Pulberea din pulpa de roscove are efecte antidiareice si de absorbtie a toxinelor, motiv pentru care e buna in tratarea gastritelor si enterocolitelor. Roscova are efect antitusiv, nutritiv, mineralizant. Este foarte bogata in fibre, facilitand tranzitul intestinal. De asemenea, e recomandata in tratarea osteoporozei, avand un continut mare de calciu. Nu provoaca alergii si, in plus, nu contine

acid oxalic care irita membrana intestinelor, astfel incat nu impiedica absorbtia de calciu in organism. in Orientul Mijlociu, este un bun inlocuitor al pudrei de cacao si al ciocolatei. In Egipt, din pastai se prepara o bautura energizanta. in Spania, Portugalia si Sicilia, roscova este folosita in prepararea compoturilor si prajiturilor.

• Dudele tonifica muschii

Fructul dudului, numit duda, aguda sau soroza, are culoare rosie, neagra sau alba, gust acrisor. Dudele contin apa (83%), zaharuri (9,4%), acizi(0,95%), proteine (1,2%), grasimi (0,6%), celuloza (2%), substante minerale (0,84%), vitamina C (50-199 mg la 100 g), provitamina A, vitaminele B1, B2, PP, acid folic. Valoarea energetica a dudelor este de circa 69 kcal la 100g. in fitoterapie, se folosesc fructele si frunzele dudului. Dudele au efect tonic, depurativ, antibiotic (bactericid) si antiinflamator. Sucul extras din dude inainte de maturitatea deplina contine 20-25 g acid citric la litru (care are efect bactericid). Acest suc se utilizeaza diluat cu apa pentru gargare contra anghinei, stomatitei si aftei. Dudele coapte, fiind astringente, se folosesc in tratarea enteritelor si enterocolitelor, combat constipatia. Ceaiul dintr-o lingura de frunze de dud la 250 ml apa clocotita, bauta in 3 reprize, este indicata in diabetul zaharat si pentru tratarea eczemelor. De asemenea, consumul de dude crude ajuta la tonifierea musculaturii, fiind recomandat adolescentilor si sportivilor. La femei, dudele intarzie aparitia ridurilor si a cearcanelor, reduc riscul aparitiei nodulilor la sani.

• Mosmoanele, leac pentru rinichi

Mosmoanele provin dintr-un arbust originar din Persia. La noi, creste salbatic prin poiene. in scopuri medicinale se folosesc frunzele, radacina si fructele denumite mosmoane sau scoruse nemtesti. Acestea au efect tonic, astringent intestinal, reglator intestinal, diuretic, fiind indicate in tratamentul enteritelor, diareei, dizenteriei. Pentru tratarea diareei, se consuma 200-300g de mosmoane trecute si curatate de coaja, in fiecare dimineata. Pentru tratarea gutei, dimineata, pe stomacul gol, se bea un pahar de vin alb in care s-au macerat timp de 24 de ore samburi de mosmoane pisati. Pentru litiaza renala, se ia un pahar cu decoct de radacini de patrunjel fierte in vin, in care s-a adaugat o lingurita cu praf de samburi de mosmoane. Aceste fructe calmeaza inflamatiile rinichilor si ale cavitatii bucale. Actiunea benefica a acestor fructe asupra mucoasei intestinale se datoreaza continutului ridicat de pectina si tanin.

Ati mai vazut prin piata dude? De cand n-ati mai mancat gem de coarne? Mai tineti minte roscovele? Dar gustul de hrisca? Astazi par niste denumiri exotice, dar candva, toate aceste bunatati erau in bucatariile romanilor cum sunt azi cartofii. Pe nedrept detronate, au disparut sau sunt din ce in ce mai greu de gasit. Odata cu savoarea lor deosebita, s-au dus si efectele terapeutice deosebite pe care numai ele le aveau. Bunicii nostri consumau frecvent aceste legume si fructe de care noi abia daca am auzit, dar au avut si inspiratia sa le descopere calitatile tamaduitoare. Va reamintesc cateva din fructele si legumele copilariei, gustoase si bune de leac.

• Coarnele, rezervor de vitamine

Coarnele sunt niste fructe acrisoare, de culoare rosie, liliachie, galbena sau albicioasa. Unele se coc in august, altele in septembrie. Din coarne se prepara dulceata, suc, marmelada, cu gust aparte. Se mai folosesc la extragerea de pectina. Aceste fructe contin apa (circa 83%), zaharuri (6-10%), acizi, tanin, substante pectice si proteice, celuloza, saruri minerale, provitamine (A, B1, B2, C, PP). in scop medicinal, de la corn se folosesc fructele, frunzele si scoarta tulpinii. Decoctul, maceratul si tictura sunt bune in tratarea diareelor, a enteritei si entercolitei. Avand proprietati hemostatice, coarnele se utilizeaza in oprirea hemoragiilor nazale. Decoctul din scoarta tulpinii de corn, 5 g la 250 ml apa, avand efect febrifug, foloseste la tratarea dermatozelor. La tara, pe unde mai cresc corni cu coarne, se fabrica acel minunat lichior numit cornata, dintr-un kilogram de fructe, dispuse in straturi alternative, cu zahar. Se lasa doua saptamani, apoi se adauga 300 ml alcool tare. Dupa doua saptamani, cornata poate fi savurata.

• Napii vindeca bronsita

Napul este originar din Europa de Nord. Aceasta leguma e folosita in supe si ciorbe de carne, pentru aroma placuta. Dar are si proprietati curative. Radacina comestibila contine, intre altele, vitaminele A, B, C, iod si cupru, cu rol in stabilizarea sistemului nervos si intarirea imunitatii naturale. Napul purifica sangele si mareste debitul de urina. El constituie un adjuvant excelent in tratarea acneei si a unor eczeme, cu conditia sa fie consumat crud. Frunzele sunt foarte bogate in saruri minerale: calciu, fier, cupru. Prin fierberea napului se obtine un magiun folosit in tratarea afectiunilor cailor respiratorii: 100 g de nap bine spalat se fierb intr-un litru de apa sau de lapte, timp de un sfert de ora. Se strecoara si se indulceste cu miere. Se consuma patru cesti pe zi. Siropul de nap este un excelent expectorant si e recomandat in tratarea guturaiului, anginelor, frisoanelor: Sucul proaspat are proprietati remineralizante, diuretice si desfunda caile biliare. Copt in cuptor si aplicat sub forma de pasta pe furuncule, ajuta la maturarea acestora. La fel, pentru tratarea degeraturilor.

• Bamele previn infarctul

Bamele sunt niste legume cu o aroma deosebita, usor de recunoscut. Cultivate inca din antichitate, in special in Egiptul antic, erau folosite si la fabricarea cafelei, din semintele fructului. Bamele sunt excelente in supe si ciorbe, dar numai cele tinere, fructele batrane fiind usor atoase. Cercetatorii americani sustin ca aceste legume, una dintre cele mai bogate surse de fibre pentru organismul uman, pot preveni unele forme de cancer, printre care cel colo-rectal. in plus, spre deosebire de alte legume, bamele sunt sarace in proteine si in hidrati de carbon. O portie de bame asigura 20% din doza zilnica de vitamina C, iar in compozitia acestor legume s-au mai remarcat si betacarotenul, potasiul si fibrele. Mai mult, vitaminele A si C stopeaza evolutia aterosclerozei. De aceea, consumatorii de bame au un risc de infarct sau de accident vascular mult mai mic.

• Hrisca e recomandata diabeticilor

Hrisca este o cereala asemanatoare orezului, chiar daca boabele seamana cu cele de grau. Are gust dulce-aromat. Hrisca se prepara la fel ca orezul sau alte cereale, prin fierbere. 200 g boabe de hrisca, bine spalate si acoperite cu apa, dupa circa doua ore, adica dupa ce se umfla, pot fi consumate ca atare, mai ales in cadrul regimurilor de detoxifiere si revitalizare. Semintele de hrisca sunt hranitoare si pot fi folosite ca garnitura la preparate din carne. Mai intra si in compozitia placintelor, budincilor, biscuitilor, pilafului, sosurilor, salatelor si terciurilor. Faina de hrisca, inchisa la culoare si mai putin rafinata, deci mai sanatoasa, da o savoare speciala prajiturilor. Bunicile noastre mai stiau sa prepare si miere de hrisca, viscoasa si mai inchisa la culoare, din care se facea turta dulce. Hrisca se poate manca si prajita in tigaie. Ca medicament, trebuie sa stim ca hrisca trateaza diabetul zaharat. Studiile recente demonstreaza ca hrisca (fructul plantei Fagopyrum), influenteaza procesul de toleranta al glucozei. O lingura de hrisca se amesteca cu trei linguri de iaurt sau lapte, se lasa amestecul peste noapte intr-un loc calduros, iar dimineata se mananca pe stomacul gol. Hrisca are o extraordinara calitate: intareste vasele subtiri de sange la nivel local. Contine mai mult calciu decat graul si este bogata in lisina, un aminoacid pe care organismul uman nu-l produce. Ceaiul de hrisca reduce umflaturile si edemele.

• Meiul, regele cerealelor

Meiul este o planta cu flori albe-galbui, folosita ca nutret, pentru vite. Dar inca dinainte de Hristos, se cunostea ca, datorita lipsei sale de gluten, poate fi inclus in dieta persoanelor care nu tolereaza graul. De asemenea, meiul combate retentia urinara, guta si prostata. Infuzia se prepara dintr-o lingurita de planta se in 250 ml apa si se fierbe timp de 5 minute, dupa care se strecoara. Se consuma 3 cani pe zi. Prin continutul bogat in magneziu, meiul este benefic in special celor cu probleme cardiovasculare, astm, migrene. Niacinul din mei (vitamina B3) ajuta la reducerea colesterolului, fiind de ajutor in curele de slabire. Prin continutul de triptofan, are efecte benefice in cazurile de depresie, durere cronica, iritablitate. Proprietatile diuretice sunt de ajutor la tonifierea rinchilor. Meiul asigura echilibrul fluidelor corpului. Se recomanda celor suferinzi de artrite, datorita efectului sau alcalinizant. Ajuta in prevenirea avorturilor spontane, alunga greata in primele luni de sarcina. Este un antimicotic puternic, indeparteaza mirosul neplacut al gurii. E bun si in alimentatie, sub forma de pilaf, paine, salate. Chinezii considera ca meiul este regele cerealelor si continua sa il consume de secole.

• Braga, racoritoare din mei

Braga era la mare cautare in sudul tarii, unde simigeriile imbiau trecatorii sa ude covrigii sau dulciurile, cu braga. Este o fiertura de mei macinat (de porumb ori de secara) usor tulbure si de consistenta unui nectar dulce acrisor cu slabe urme de alcool. Eficient antidot contra caniculei, licoarea era un produs perisabil, care trebuia pastrat obligatoriu la gheata, pentru ca nu rezista mai mult de 48 de ore. Iata o reteta populara de preparat braga acasa: se ia bors ( nu foarte acru), se indoaie cu apa fierbinte, se amesteca bine. Dupa racire si limpezire, gustul devine usor acrisor. Se toarna lichidul intr-un vas nou si se adauga zahar sau miere dupa gust.

• Porumbele au multa vitamina C

Porumbele sunt fructele unui arbust care creste prin finete sau pe la margini de cranguri. Cand sunt coapte, fructele de porumbe au culoare neagra-violacee si marimea unei visine mici. Contin mult tanin, ceea ce le face sa fie foarte astringente. Sucul de porumbe este foarte bogat in vitamina C.

• Ulei de jir

Fructul de fag fara coaja se prelucreaza prin presare la rece si la cald. Continutul in ulei al jirului este de 23-31%, iar in miezul curat de 42-48%. Uleiul este colorat in galben deschis si are gust foarte placut. Contine 8,5% acizi saturati, dintre care cei mai frecventi sunt acizii oleic, linoloc si linoleic, extrem de benefici pentru sanatate.

Cititi si 100 sfaturi naturiste si Baba Vanga si Carbunele.