J-K-L

Limba mielului e floarea inimii

Limba mielului se mai numeste popular si alior, laptele ciinelui, limba boului, mierea ursului sau otratel. in traditia populara, frunzele si florile se puneau in oblojeli pe rani. Decoctul se lua contra varsatului, scarlatinei si in bolile basicii udului. Ceaiul din flori era leac contra tusei si contra retentiei de urina. Planta contine acid salicilic, saponina, acizi flavonici, acizi grasi, flavonoide, rasini, mucilagii, proteine, tanin, clorofila, saruri minerale (in special de potasiu si calciu), caroten, vitamina C. Florile au si o componenta toxica pentru ficat. in fitoterapie, limba mielului e utilizata pentru actiunea sa diuretica datorita sarurilor de potasiu, sudorifica in stari de raceala si bronsite, cicatrizanta, febrifuga. Normalizeaza functionarea renala, favorizeaza eliminarea clorurilor, intareste memoria, euforizant linisteste inima. Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, afectiuni cutanate, afectiuni respiratorii, afectiuni renale, amenoree, arterita, arsuri, astm, boli ale vezicii urinare, boli infecto-contagioase, boli de stomac, boli hepatice, bronsita, cistita, colita, constipatie, colici renale, crampe musculare, depresie (in special in menopauze), dismenoree, gripa, guta, inflamatii, iritatii in gât insomnie, memorie slaba, metroragie, migrena, palpitatii, rani, raceala, retentie de urina, reumatism, scarlatina, sedativ cardiac si nervos tulburari ovariene, tuse, ulceratii, varsat. Infuzia se prepara din 2 lingurite de flori si 250 ml apa clocotita. Se lasa 10 minute acoperit. Se pot consuma 2-3 cani pe zi. Macerat: se lasa 2 lingurite de planta maruntita la 250 ml apa, la temperatura camerei, pentru 8 ore, dupa care se strecoara. Planta proaspata se poate consuma in diferite salate de cruditati sau ca adaos la orice mancare. Radacinile de limba mielului sunt folosite pentru aromatizarea bauturilor alcoolice. Florile au mult nectar, de aceea planta este deseori semanata in apropierea stupariilor. in antichitate era folosita drept calmant fiind numita floarea inimii.

Ceaiul de leustean topeste grasimile

In limba latina i se spune Levisticum offidnale. in germana, denumirea este de Liebstockel (betigasul dragostei) datorita proprietatilor afrodisiace. in Romania planta se mai numeste leostean, libistoc, lustrean, buruiana de lungoare. Frunzele si radacina de leustean se foloseste pentru tratamentul urmatoarelor afectiuni: hidropizie, reumatism, boli de inima, guta. Provoaca o buna diureza (eliminarea apei din corp) ceea ce ajuta la eliminarea litiazei renale (nisip la rinichi). Totodata, ajuta la solubilizarea secretiei bronsice si usureaza expectoratia. Radacina de leustean e buna in tratamentul bolilor de stomac. La tratamentul eruptiilor de pe piele, se foloseste un decoct din frunze si radacini rase de leustean. Se fac spalaturi ale portiunilor de piele bolnave. in popor, traditia spune ca femeile gravide trebuie sa evite consumul de leustean. Banalul leustean are efecte spectaculoase asupra sanatatii organismului. Ceaiul din aceasta leguma este diuretic, laxativ, dezinfectant si antialergic. Este bun nu numai pentru a da jos kilogramele, ci li pentru a da stralucire tenului, pentru a scapa de toxinele care incarca organismul. Se bea in fiecare seara cate o cana din acest ceai cald sau rece, dupa gust. Efectul va fi topirea surplusului de grasimi de pe ficat, inima si o circulatie buna. Infuzia de frunze se prepara astfel: o lingurita varfuita cu frunze de leustean la o cana cu apa clocotita, se lasa un minut, se strecoara. Se beau pana la trei cani pe zi.

Lucerna, prietena stomacului sanatos

„Ce le face bine vitelor tale, iti face bine si tie“, spuneau vechii chinezi. Au inceput sa manance frunzele fragede ale acestei plante, preparate sub diferite forme. Au constatat ca lucerna ajuta in stimularea poftei de mancare, probleme ale aparatului digestiv, mai ales pentru ulcere de stomac si duoden. Vracii indieni utilizau in antichitate aceasta planta ca remediu in ulcere, durerile cauzate de artrite, retentii de lichid. De multa vreme, in intreaga lume, lucerna este considerata o planta furajera importanta, insa in ultimii 35 de ani, este foarte apreciata (mai ales germenele plantei) si pe post de aliment nutritiv. Frunzele lucernei pot fi considerate adevarati nutrienti biologic-activi, care pot ajuta la scaderea colesterolemiei, la alcalinizarea organismului si, astfel, la prevenirea afectiunilor cardiovasculare si a infarctului miocardic. Frunzele verzi ale acestei plante contin opt aminoacizi esentiali (pe care organismul nu este capabil sa ii sintetizeze). in plus, fiecare gram de lucerna contine 8.000 U.I. de vitamina A, respectiv 20.000-40.000 U.I. De vitamina K, care protejeaza impotriva sangerarilor si ajuta la dizolvarea cheagurilor de sange. Este o sursa importanta de vitamina B6 si vitamina E, dar contine si o cantitate suficienta de vitamina D, precum si calciu si fosfor, care fortifica scheletul osos si dentitia copiilor. Numerosi medici recomanda lucerna in afectiuni ale stomacului, balonari, ulcere si lipsa poftei de mancare, deoarece contine vitamina U (ajuta la reinnoirea mucoasei lezate a stomacului si, in general, a aparatului digestiv). Datorita continutului ridicat de fibre este benefica in constipatie, are un usor efect purgativ, reduce balonarea. Este un antipiretic si diuretic natural. Se recomanda pentru prevenirea inflamatiilor vezicii urinare. Actioneaza benefic si in durerile articulare si reumatice. Accelereaza vindecarea ranilor si, stimuland cresterea tesuturilor noi, scade riscul infectiilor. Are un efect benefic mai ales la varstnici, deoarece fortifica sistemul imunitar, ajuta la anihilarea si eliminarea reziduurilor acumulate in organismde-a lungul anilor si, astfel, creste capacitatea fizica. Lucerna se consuma proaspata, in salate.

Uleiul de levantica are puteri curative

Levantica este folosita ca antiseptic, antibiotic, antidepresiv, sedativ si detoxifiant. Corecteaza sau diminueaza aspectul neplacut al cicatricelor. Vechii greci foloseau uleiul de lavanda pentru a trata infectiile gitului, constipatia si durerile din piept. Romanii puneau flori de levantica in baile comunale, pentru proprietatile antiseptice si parfumul lor deosebit. in Evul Mediu, apa de levantica prevenea si scapa oamenii de paduchi. Cu levantica se trata insomnia si se alungau moliile. Levantica (Lavendula angustifolia, Lavendula officinalis sau Lavendula vera) este folosita in producerea uleiului esential utilizat in aromoterapie. Desi aceasta planta este asociata cu clima calda, ea poate sa creasca si-n zonele reci. Se recolteaza dupa ce florile se deschid, dimineata sau seara. Florile trebuie uscate la soare si apoi inflorescentele desfacute de pe tulpina. Esenta florilor de lavanda se realizeaza prin spalarea in aburi a acestor plante care sunt asezate pe niste gratare. Vaporii eliberati sunt colectati intr-un rezervor si raciti. Prin acest proces se obtine uleiul le lavanda. Nu trebuie sa fie diluat inaintea utilizarii. cativa stropi din acest ulei picurati pe perna pot ajuta in procesul de insanatosire, protejeaza pielea de infectii si induc un somn placut si usor. Aroma florala care se degaja in urma pulverizarii pe becurile din camera alunga nervozitatea, relaxeaza corpul, mintea si reduce anxietatea. Masajul cu ulei de levantica sau baia fierbinte in care s-a adaugat putin ulei ajuta la relaxarea muschilor si scaderea durerilor reumatice. Durerile menstruale pot fi alinate printr-un masaj usor, realizat cu miscari circulare, in partea inferioara a abdomenului. Utilizarile cele mai frecvente ale uleiului de lavanda sunt: vindecarea arsurilor minore (inclusiv cele cauzate de soare), taieturi, zgarieturi, inflamatii, eczeme, dermatite, stari de ameteala, dureri de cap, insomnie, migrene, greata, infectii bacteriene, acnee, furuncule, reumatism si artrita.

Limba-cainelui, bun cicatrizant

Putina lume a auzit de limba-cainelui, dar, pe vremuri, era o planta cunoscuta si folosita frecvent in tratarea anumitor afectiuni, cum ar fi dizenteria, hemoroizii, hemoragiile pulmonare. Radacina era folosita si la vopsit lana in rosu. Fiertura de radacina ajuta la vindecarea abceselor, a bubelor din cap, si dezinfecta ranile. Actiunea farmacologica a plantei este una emolienta si antialgica. Are si proprietati narcotice si sedative. Se poate folosi in tratarea bronsitei, a contuziilor, durerilor intestinale, eczemelor, hemoragiilor, hemoroizilor, matretei, tromboflebitelor, ulcerelor pielii. Infuzia se face dintr-o lingurita de planta maruntita in 250 ml apa clocotita. Se beau 3 cani pe zi. Decoctul se prepara din o lingurita de radacina macinata la 250 ml apa. Se fierbe timp de 10 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 2 cani in cursul unei zile. Pentru uz extern, sub forma de cataplasme sau pansamente umede, se foloseste o cantitate dubla de planta. Planta proaspata se aplica dupa strivire extern, ca cicatrizant. Radacina proaspata de limba-cainelui (Cynoglosum officinalis) este mult mai puternica decat planta uscata.

Lamaita, leac digestiv

Lamaita este un arbust, originar din zonele temperate sau subtropicale ale Americii de Sud. Mai este cunoscuta si sub alte denumiri, ca iarba Luizei, verbina de India. Cind este cald, lamaita degaja un miros puternic, citric. Frunzele contin flavonoide, acizi fenolici, ulei esential de culoare galbena si cu miros de lamaie. Aceste substante sunt recunoscute pentru proprietatile antioxidante, luptand cu radicalii liberi. Compusii din uleiul esential sunt bacteriostatici si bactericizi, antivirali si antifungi, activi impotriva Candida albicans, excelente pentru stomac, calmante ale sistemului nervos central. Pentru infuzie, se pot folosi frunze verzi sau uscate: o lingurita - doua de planta la o cana cu apa calda. Se lasa la infuzat 1 minut. Leacul este recomandat pentru: facilitarea digestiei in caz de dispepsie cronica, combaterea insomniilor, calmarea tulburarilor digestive cu crampe, calmarea setei si favorizarea transpiratiei in caz de febra. Uleiul esential se poate folosi pe cale orala, cate 2-6 picaturi pe zi. Este folosit ca antidepresiv, calmant, usureaza digestia si tulburarile stomacale, util in cazuri de infectii gastro-intestinale. Extern, se poate folosi ca unguent pentru masaj cu efect calmant, relaxant. In Argentina, se prepara un lichior de lamaita.

Liliacul, floarea care vindeca arsurile fara urme

Liliacul, floarea mov a primaverii, este si remediu naturist pentru sanatate si frumusete. in scopuri terapeutice, de la liliac se folosesc frunzele si florile, care au calitati tonice, astringente si revulsive. Frunzele sunt un remediu excelent in cazul arsurilor de tot felul. Pentru tratament, frunzele de liliac se fierb pana cand apa se innegreste. Frunzele racite se aplica pe arsura cu un pansament, tifon sau cu o panza curata si se tin 24 de ore. Pansamentul nu trebuie lasat sa se usuce, pentru ca ar agrava rana. Dupa 24 de ore, se scoate pansamentul, care va ridica primul strat de impuritati si arsura, lasand locul curat si sterilizat. Pielea va ramine catifelata si elastica, fara nicio urma de arsura. in tratamentele cosmetice, cu frunze de liliac fierte in lapte dulce se pot face spalaturi pe fata, in scopul curatirii tenului de pete. in cazul unui ten inrosit, ars sau pistruit, frunzele de liliac strivite si inmuiate in apa calduta calmeaza tenul, il invioreaza si ii confera suplete. Un alt remediu benefic pielii este apa din flori de liliac. Se pun florile intr-o sticla, se umple pe jumatate, apoi se adauga alcool pana la un litru. Sticla se astupa bine si se pune la intuneric, timp de 2-3 saptamani. Filtratul se amesteca cu apa distilata in proportie de 1 la 2 si se foloseste sub forma de comprese pe ten sau pentru lotionari tegumentare in igiena corporala generala. Din 25-40 g flori de liliac lasate la macerat intr-un litru de ulei, timp de doua saptamani, intr-un loc cald si intunecos se prepara o alifie care alina durerile reumatismale. Aceasta este folosita de cateva ori pe zi, masandu-se usor zona dureroasa.

Uleiul de lamaie, leac pentru varice

Lamaia nu mai are nevoie de descriere. Este un citric folosit in bucatarie, in cosmetica, dar si ca leac pentru mentinerea sanatatii. Putina lume stie insa ca lamaia este utila in medicina naturista prin uleiul obtinut prin presare la rece. De obicei, 1 kg de ulei se obtine din 3.000 de lamai. Cele verzi sunt surse de ulei esential intr-o mai mare cantitate decat lamaile galbene. Acest ulei este un tonic al sistemului circulator, imbunatatind circulatia sangelui. Ajuta la diminuarea vascozitatii sangelui si astfel scade presiunea in venele varicoase. Este un remediu traditional pentru tratarea capilarelor sparte, vizibile sub piele. Mentine vitalitatea celulelor rosii (eritrocitele), efect favorabil in caz de anemie. Totodata, stimuleaza leucocitele, ceea ce duce la o imbunatatire a imunitatii organismului. Se foloseste sub forma de masaj, bai sau inhalatii. Datorita proprietatilor antiseptice este util sub forma de masaj local sau inhalatii in raceala, gripa, tuse, chiar si cand acestea sunt asociate cu febra. Uleiul de lamaie are proprietati detoxifiante si decongestionante asupra ficatului si rinichilor, ajuta la reducerea celulitei, trateaza durerile de cap, guta, reumatismul, daca e utilizat sub forma de inhalatii, candele, masaj. Amestecat cu miere, are actiune eficace impotriva aftelor si stomatitelor.

Loboda, medicamentul cailor respiratorii

Dintre verdeturile de primavara, frunzele de loboda sunt apreciate mai ales ca ingredient pentru ciorbe, insa, folosite in stare crud, ca salata sau suc proaspat, au efecte terapeutice mult mai puternice. In medicina populara romaneasca, loboda e planta de leac, sub forma celor trei varietati cunoscute: cu frunze rosii, verzi si galbene. Specialisii in medicina naturista recomanda aceastand planta in tratamentul chisturilor ovariene si mamare aparute pe fondul dezechilibrului hormonal. O cura de 28 de zile cu suc de frunze de loboda are efecte miraculoase. Se bea o jumatate de pahar, de trei ori pe zi, pe nemancate. Acneea si alte boli de piele isi gasesc rezolvarea daca veti consuma salate de frunze de loboda, cate 2-3 portii pe zi. Loboda e si adjuvant in terapia bronsitei si a astmului. Se mesteca frunze proaspete. Acestea au efecte antiinflamatoare, emoliente si antiinfectioase asupra cailor respiratorii superioare. De asemenea, frunzele acestei plante scad febra. Pentru persoanele suferinde de alergie, salatele din frunze proaspete de loboda calmeaza eruptiile cutanate. Durerile abdominale trec cu frunzele proaspete de loboda tocate marunt, amestecate cu miere si aplicate pe abdomen. Datorita continutului mare de fier, loboda ajutand hemoglobina la fixarea oxigenului si imbunatateste circulatia sanguina.