Alunite

Depistarea din timp a alunitelor cu risc crescut de malignizare poate duce la vindecarea totala a melanomului

• Cand e necesara extirparea alunitei?

Diagnosticarea prin biopsie a unei alunite se face numai prin extirparea ei. Potrivit statisticilor, rata de supravietuire de 5 ani la persoanele diagnosticate cu melanom in stadii avansate este de 16%, in timp ce stadiile incipiente asigura o rata de supravietuire la 5 ani de 98%. Extirparea unei alunite este o procedura chirurgicala care elimina nu doar alunita, ci si o portiune importanta din jurul acesteia, pentru siguranta. Interventia dureaza cateva minute, cu anestezie locala. Firele se scot dupa o saptamana. Zona este tratata cu o crema cicatrizanta, recomandata de doctor. Tesutul este trimis apoi la un laborator, pentru biopsie. Daca rezultatele nu sunt favorabile, pacientul este indrumat catre investigatii suplimentare sau catre oncolog. Nu este nevoie sa ne extirpam toate alunitele de la suprafata pielii pentru a reduce la zero riscul de cancer de piele, intrucat boala poate sa apara, daca este programata, chiar si in lipsa acestor semne de piele. Medicul specialist este singurul in masura sa decida asupra necesitatii rezectiei. Este un mit ca scoaterea unei alunite provoaca melanom. Cereti sfatul dermatologului, scoaterea alunitelor nu este o manevra cu risc cancerigen. Mai exista varianta cauterizarii, alunita fiind topita cu electrocauterul. Cea de-a treia varianta de excizie este laserul, aceasta fiind o metoda mai noua de indepartare a nevilor la care se recurge doar cand alunita in cauza este mica. Pentru ca razele laserului nu patrund suficient de adanc in piele, aceasta metoda este folosita mai rar si numai in cazul alunitelor superficiale sau al celor rosii. Indiferent de procedura, indepartarea alunitei lasa o cicatrice, care poate fi apoi indepartata cu laserul.

Aproape ca nu exista om sa nu aiba macar o alunita, adica un nev pigmentar, cum ii spun dermatologii, sau semn din nastere, cum se spune pe la tara. Uneori, aceste alunite sunt la vedere si fac parte din personalitatea noastra, dandu-ne un aer sarmant. Unele alunite au facut cariera, mai ales cele ale vedetelor de la Hollywood. Insa, aceste simpatice pete de culoare pot deveni, uneori, extrem de periculoase. Este bine sa ne gandim la ele, iar in timpul campaniilor, e bine sa profitam de controlul de specialitate gratuit. Nu neglijati schimbarile care apar pe pielea dumneavoastra, mergeti la dermatolog, el va va spune dintr-o privire cu ce va confruntati si daca este cazul sa va ingrijorati. Fiindca, numai depistat din timp, melanomul, un cancer foarte agresiv, poate fi invins. De fapt, in stadiile incipiente, boala maligna este perfect vindecabila. Iata ce trebuie sa stim despre alunite, ce sunt, cum apar, cum pot fi tratate si, mai ales, cum le putem proteja de influenta nefasta a arsurilor solare.

• Unde si cand apar alunitele?

Termenul de alunite este folosit pentru mai toate petele de culoare maronie sau rosiatica, dar in literatura de specialitate, sunt fie leziuni benigne, fie hemangioame (anomalie vasculara), fie lentiginoza solara (pistrui), fie papiloame, fie alunite (nevi pigmentari congenitali), prezente din nastere si care nu sufera modificari pe parcursul anilor. Alunitele nu ne fac niciun rau. Uneori, aparitia lor e determinata genetic, alteori, se datoreaza expunerii in exces la soare sau stilului de viata sau anumitor afectiuni interne. Unii cred ca pericolul de a face cancer de piele creste odata cu numarul alunitelor. E total gresit. Nici macar traumatizarea sau ruperea unei alunite nu inseamna automat cancer. Este cazul sa ne punem intrebari doar daca, la suprafata pielii, putem numara mai mult de 50 de alunite sau atunci cand cel putin 5 sunt displazice, dupa cum afirma specialistii. Periculoase sunt doar acele alunite atipice care sufera deformari si modificari ale aspectului, care sunt traumatizate in mod repetat, care dau senzatii de mancarime sau care au aparut dupa varsta adulta. Alunitele normale sunt formatiuni clare, bine delimitate, intr-o singura culoare, avand un diametru de cel mult 5 milimetri, rotunde sau ovale, sub forma de excrescenta sau de pata. La persoanele cu pielea maslinie, alunitele au nuante mai inchise. Alunitele apar, de obicei, pe zonele expuse mai des soarelui, cum ar fi bratele, spatele, gatul, decolteul, fata, urechile. Rareori pot sa apara si pe scalp, sani, fese. In cazuri rare, aceste semne se pot ivi din nastere, insa cel mai adesea, apar in copilarie sau adolescenta, iar la femei in perioada sarcinii. La persoanele in varsta, alunitele banale au tendinta de a se decolora, astfel ca, dermatologii spun ca ne nastem si murim fara alunite.

• Cele cinci semne ale alunitelor periculoase

Alunitele atipice sau displazice sunt mai complexe, mai mari comparativ cu cele normale, nu au contururi bine delimitate, nu au forme perfect simetrice si nu au o coloratie uniforma. Pentru a fi mai usor retinute, cele cinci indicii ale alunitelor cu potential cancerigen sunt reunite intr-un alfabet al alunitelor: A (asimetria de dimensiuni sau culoare), B (Borders-margini neregulate), C (mai multe culori in aceeasi alunita), D (diametru mai mare de 6 mm) si E (evolutia celorlalte semne). In anumite cazuri, atat alunitele care nu prezinta niciun risc, cat si cele displazice pot evolua spre cancer. In privinta alunitelor normale, rareori ar trebui sa ne facem griji, insa atunci cand observam orice modificare de dimensiune, culoare, textura, ca sangereaza, ne jeneaza sau ne mananca, se descuameaza sau creeaza orie alta senzatie, ar trebui sa mergem la dermatolog. De obicei, cele plane sunt mai susceptibile de a ascune un cancer decat excrescentele. Consultul de specialitate e indicat cel putin o data pe an. Medicul va analiza alunitele, fie cu ochiul liber, fie cu dermatoscopul, un instrument care permite vizualizarea structurilor pielii in profunzime, pentru a surprinde extinderea in plan orizontal si vertical. De asemenea, pentru a urmari evolutia alunitelor la intervale regulate, dermatologul va dori sa le fotografieze si sa le stocheze pe un suport electronic. In felul acesta, la fiecare vizita va face comparatii si va putea pune un diagnostic corect. Insa nu orice alunita cu aspect ciudat are profil malign, asa ca inainte sa va ingrijorati inutil discutati cu un specialist.

• Paza buna trece primejdia rea!

Ce putem face pentru protectia alunitelor si, implicit, a sanatatii noastre? In primul rand, trebuie sa avem grija cum, cand si cat ne expunem la soare. In functie de tipul de piele, trebuie sa folosim creme sau lotiuni de fotoprotectie. O alta regula e sa evitam orele de varf ale radiatiilor UV si sa alegem o imbracaminte adecvata (palarii cu boruri largi, tricouri, mai ales la copii si la persoane cu pielea sensibila la soare). Anumite categorii au o sesibilitate crescuta fata de radiatiile ultraviolete: persoanele blonde sau roscate, cu pielea foarte alba, cu pistrui si alunite mari, cu forme neregulate. Copiii trebuie sa se protejeze si ei, deoarece au pielea subtire si sensibila. Arsurile repetate pot duce la malignizarea alunitelor. Conteaza toate arsurile din timpul vietii, chiar si cele din copilarie pot avea consecinte nedorite mai tarziu. O arsura solara in copilarie dubleaza riscul aparitiei cancerului de piele odata cu inaintarea in varsta. In general, cancerul cutanat este diagnosticat dupa 10-30 de ani de la aparitia arsurilor solare grave din copilarie sau adolescenta. Razele ultraviolete au ca efect modificarea ADN-ului din celulele pielii, astfel incat cancerul cutanat ajunge iminent in cazul expunerii excesive la soare. Renuntati la plaja daca v-au iesit pistrui in exces. Acoperiti zonele cu alunite atunci cand stati la plaja. Daca alunitele sunt situate intr-o zona a corpului care vine in contact frecvent cu imbracamintea sau accesoriile (curea de ceas, curea de pantaloni, marginea sutienului, gulerul camasii), se recomanda indepartarea preventiva a alunitei. In general, paza buna trece primejdia rea. Cel mai bun lucru e sa nu uitati sa faceti un control de specialitate o data la un an!

• Plantele ne ajuta sa tratam afectiunile pielii

Alunitele nu se trateaza cu nimic, nici macar cu produse naturiste. Deci nu trebuie sa aplicam unguente, tincturi sau orice alte comprese pe alunite, nu ne vom proteja de cancer in acest fel, dimpotriva, e posibil sa facem mai mult rau decat bine. In schimb, medicina naturista ne poate veni in ajutor in tratarea altor afectiuni dermatologice:

- Sucul proaspat de aloe vera se pune pe rani pentru a ajuta cicatrizarea, calmeaza arsurile solare, are proprietati antimicrobiene, hidratante si antiinflamatorii. Aloe vera hraneste si hidrateaza pielea ofilita. Se poate folosi si in cazul intepaturilor de insecte.

- Florile de galbenele se folosesc ca cicatrizant si antiinflamator sub forma de spalaturi, comprese si cataplasme in plagi, arsuri, degeraturi, acnee, herpes sau pentru activarea tenului uscat. Cataplasmele si tinctura din flori de galbenele se folosesc ca pansament pentru ranile care se vindeca greu. Galbenelele ajuta la vindecarea in profunzime a tesuturilor si la tratarea cuperozei.

- Coada-soricelului este o planta indicata in eczeme, arsuri, ulceratii, sub forma de comprese cu suc proaspat. Tinctura are cele mai bune efecte in tratarea infectiilor, inflamatiilor si a leziunilor pielii, in aceste cazuri actionand ca un foarte eficient dezinfectant. Uleiul de coada-soricelului reda pielii necesarul de grasime.

- Cremele pe baza de musetel hidrateaza pielea mainilor si a corpului. Ceaiul de musetel e cunoscut pentru calitatile sale antiseptice si bactericide. Se administreaza sub forma de comprese si spalaturi in eruptii cutanate care provoaca mancarimi sau supuratii, precum si in alte dermatoze.

- Virtutile terapeutice ale sunatoarei sunt bine cunoscute de veacuri, aceasta planta avand un renume in vindecarea bolilor de piele. Este folosita ca analgezic, antiseptic, cicatrizant, calmant al mancarimilor. Uleiul din sunatoare lupta impotriva alergiilor, eczemelor, iritatiilor.

- Rozmarinul are rol antiseptic, cicatrizant, stimulent al circulatiei pielii capului (de unde si un efect de crestere a parului).

- Tinctura de brusture este excelenta in tratarea bolilor de piele (psoriazis, impetigo) si pentru sanatatea firului de par. Decoctul e bun contra mancarimilor, iar in cazul afectiunilor cutanate, al eruptiilor, cosurilor si furunculelor, se foloseste radacina de brusture sub forma de infuzie cu care se pun comprese. Frunzele zdrobite sunt bune contra muscaturilor de sarpe sau intepaturilor de insecte. Brusturele reprezinta un remediu valoros pentru tratarea pielii uscate si cu cruste. Extern, cataplasmele si compresele de brusture pot accelera vindecarea ranilor si ulcerelor.

- Ceaiul din coada-calului este recomandat in eruptii de piele insotite de mancarimi. Baile fierbinti la picioare cu decoct din planta ajuta la tratarea transpiratiei abundente a picioarelor. Planta, aplicata extern, are efect antitumoral (mecanismul de actiune nu a fost deocamdata elucidat) si cicatrizant, ajuta in dermatoze si plagi cu risc de malignizare.

- Mugurii de plop inhiba formarea si dezvoltarea tumorilor, favorizeaza procesele de regenerare. Extern, tinctura se foloseste ca antiseptic, stimulent al imunitatii locale, favorizeaza cicatrizarea estetica si ajuta in dermatoze.

- Rostopasca se poate folosi extern contra bolilor de piele, bataturilor, a verucilor si a eczemelor care nu vor sa se vindece. Unguentul pe baza de rostopasca trateaza tuberculoza pielii. Pentru caderea negilor, se utilizeaza sucul proaspat din tijele de rostopasca. Rostopasca are si actiune antimicotica, trateaza si herpesul, bubele dulci, psoriazisul.

- Talpa-gastei are rol antiinflamator, antiseptic, astringent si cicatrizant, regenerativ epitelial. Este folosita pentru tratarea ranilor, arsurilor.

- Morcovul este cicatrizant al plagilor si adjuvant in dermatoze, arsuri, furuncule, degeraturi, crapaturi.

- Catina alba e folosita in urticarie, arsuri, degeraturi.

- Cicoarea ajuta la vindecarea ranilor si taieturilor.

- Hameiul se foloseste in uz extern in cazul seboreei si acneei, sub forma de comprese.

- Spirulina accelereaza vindecarea traumatismelor si metabolismul pielii, previne aparitia fisurilor epidermice.

- Nalba mare este un excelent calmant al pielii senisbile.

- Panseluta salbatica elimina cosurile.

- Infuzia de patrunjel albeste tenul si il usuca, indeparteaza pistruii.

- Ceaiul verde se recomanda in caz de cearcane, pungi sub ochi, ten gras.

- Foarte eficiente pentru sanatatea pielii sunt compresele cu argila si suc de varza, alge marine sau lapte din migdale zdrobite.

Cititi si Pielea si Arsurile solare si Micoze

• Ce este cancerul de piele?

Cancerul de piele se formeaza in straturile epidermei si, in functie de localizare, poate fi de mai multe feluri, melanomul fiind cea mai agresiva forma de cancer de piele. Acesta se formeaza la nivelul celulelor pigmentare (melanocite). In profunzimea epidermei (stratul exterior al pielii) poate fi carcinom bazocelular sau carcinom spinocelular, cancerul care se formeaza in celulele scuamoase se numeste carcinom scuamos celular, iar cel care se formeaza la nivelul celulelor neuroendocrine, adica acelea care elibereaza hormoni ca raspuns al stimularii sistemului nervos, se numeste carcinom neuroendocrin cutanat. Mai exista si alte forme rare de cancer de piele, cum ar fi carcinomul Merkel, limfomul cutanat, keratoacantomul, sarcomul Kaposi si alte forme de sarcom, niciuna dintre aceste forme nefiind insa melanocitare. Cancerele de piele nemelanocitare nu pornesc intotdeauna de la alunite, ci, cel mai adesea, includ alt tip de simptome, cum ar fi rani care nu se vindeca, noduli, ulceratii, pete. Melanomul se dezvolta fie la nivelul unei alunite deja existente care incepe sa sufere transformari, fie la nivelul unei suprafete de piele sanatoase, unde poate sa apara o pata pigmentara. La barbati, melanomul apare cu precadere pe scalp, fata, gat sau spate. La femei, zonele predispuse sunt spatele si picioarele. De asemenea, persoanele cu pielea alba sunt mai predispuse imbolnavirii decat cele cu pielea inchisa, la acestea din urma cancerul fiind localizat uneori chiar subunghial, la nivelul palmelor sau talpilor. In general, melanomul apare la persoanele care s-au expus la soare in mod exagerat in copilarie ori au suferit in repetate randuri arsuri solare. In trecut, aceasta maladie aparea cu precadere in randul persoanelor in varsta, astazi poate sa apara inclusiv la copii. Din pricina subtierii stratului de ozon, ultravioletele au devenit in ultimii zeci de ani deosebit de periculoase.