T-U-V

Trifoiul, bun in terapia spondilozei

Ungurasul calmeaza tusea seaca

Vinetele tin de foame si de sete

In traditia populara, din flori de trifoi alb se facea un ceai pentru durerile de stomac. Planta intreaga se folosea contra leucoreei. Se mai punea in bai pentru copiii slabi, ca sa se intareasca. Trifoiul alb contine saponozide, flavonoizi, ulei volatil, substante minerale. Planta este tonic, antiinflamator, decongestiv, fortifiant tonic, calmant al durerilor. Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: convalescenta, dureri gastro-intestinale, gripa, leucoree, raceli. Se folosesc doar florile, doua lingurite de planta maruntita se vor pune in 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi. Trifoiul rosu, e o planta furajera, dar ceaiul din tulpini florifere e bun contra tusei. Se mai foloseste la sate la bai contra reumatismului. Florile contin saponozide, flavonoizi, ulei volatil, proteine, albumina, grasimi, caroten, celuloza, substante minerale, vitaminele: A, C, D. Planta e recomandata ca agent antiinfectios antitusiv, antimicotic, antiasmatic, antireumatic, antianemic, emolient antiinflamator, diuretic. Se poate folosi foarte bine si la urticarie si alergii, elimina crizele de astm, ajuta la durerile reumatice, inlatura colicile. Curata organismul de toxine, fiind util in guta, spondiloza, reumatism. Pentru afectiunile interne, se foloseste ceaiul de trifoi rosu. 100-200 g de plana maruntita se pun la 5 litri de apa. Se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoara in cada. Se fac frectii usoare in cada, in caz de spondiloze, chiar anchilozante, obtinindu-se ameliorari evidente. Se sta in apa circa 30 de minute. Patru linguri de planta la 500 ml de otet se tin timp de 8 zile. Se strecoara. Se foloseste extern in mancarimi de piele sau alte afectiuni. Pentru bronsita, o infuzie din flori de trifoi rosu actioneaza atat ca antiinflamator, cit si ca expectorant usurind eliminarea excesului de mucus din plamani. Trifoiul rosu ajuta si la curatarea sangelui.

Turita-mare drege vocea

Ungurasul este o planta medicinala cu tulpina paroasa si flori albe. La sate, se foloseste ca tonic amar pentru pofta de mancare. Mareste secretia bilei, ajutand astfel la decongestionarea ficatului. Este bun in combaterea diareei. Are proprietatea de a fluidifica secretiile bronhice, ajutand la elimanarea lor, calmeaza starile de spasm in tusea convulsiva si astm. Din acest motiv, intra in formula ceaiului antiasmatic. Ceaiul se prepara prin infuzarea unei lingurite de planta la o ceasca de apa. Se iau doua-trei ceaiuri pe zi, de preferinta pe stomacul gol. Planta fiind foarte amara, se mai poate prepara o infuzie mai concentrata (doua linguri la o ceasca de apa), din care se bea cate o lingura, cu o jumatate de ora inaintea meselor principale. Extern, baile cu aceasta planta dau bune rezultate in unele boli de piele. Ungurasul are si efect cicatrizant. Ceaiul de unguras provoaca scaderea tensiunii si se recomanda pacientilor hipertensivi, efect care se datoreaza continutului de azotat de potasiu si colinei. Ungurasul, datorita ingredientilor activi pe care ii contine, indeparteaza lacustele.

In sezonul vinetelor, e bine sa profitam din plin de salata de vinete, aliment gustos care potoleste foamea si hidrateaza deopotriva. Cunoscute si sub numele de patlagele vinete, aceste legume sunt originare din India. Vinetele contin potasiu pentru stimularea inimii, magneziu pentru combaterea stresului, calciu pentru sanatatea sistemului osos, vitaminele A si C pentru intarirea sistemului imunitar, dar si multa apa (93%). Datorita acestei compozitii de exceptie, vinetele sunt ideale in prevenirea bolilor cardiovasculare, a obezitatii, a imbatranirii precoce si a cancerului. Conform unor studii japoneze, aceste legume se claseaza imediat dupa varza ca efect anticancerigen. Pentru a beneficia de aceste proprietati, este bine sa mancam vinetele coapte. Doar cu aceasta metoda de preparare termica, vinetele isi pastreaza calitatile terapeutice. Vinetele sunt foarte apreciate si in curele de slabire, gratie apei, fibrelor si aportului caloric scazut. Potolesc rapid foamea si nu ingrasa. De asemenea, ajuta persoanele care sufera de insomnii sau nervozitate, au efect antidepresiv. Cercetari recente arata ca nasunini, un antioxidant puternic continut de vinete impiedica distrugerea lipidelor din membranele celulelor creierului si scad nivelul colesterolului. Vinetele sunt foarte usor digerabile. Pectinele pe care le contin stimuleaza digestia si se dovedesc eficiente in combaterea constipatiei. Nasuninul ajuta si la mentinerea in limite normale a nivelului de fier. Insa patlagelele vinete nu sunt recomandate in afectiunile gastrice si intestinale, dar fac minuni in boli de circulatie, renale, hepatice, diabet, guta. Infuzia din vinete, cate o cana de trei ori pe zi, ajuta in detoxifiere. In uz extern, se folosesc frunzele strivite, care au proprietati antiinflamatorii si calmante. Pot fi folosite in caz de abcese, hemoroizi, sub forma de cataplasme aplicate local, de trei ori pe zi. Piureul de vinete cu ulei de migdale este o masca excelenta pentru ten. Sucul proaspat de patlagele vinete este foarte bun pentru curatarea ficatului si a pancreasului.

Varza alba, leguma diabeticilor

Turita-mare sau buruiana-de-friguri, cum i se mai zice pe la sate, se culege in luna iunie si este o iarba de leac pentru mai multe afectiuni: inflamatii ale gatului si gurii, anghina, faringita, stomatita ulceroasa, anemie, rani, reumatism, lumbago, tulburari digestive, ciroza hepatica, emfizem pulmonar, cord marit, boli renale si vezicale, varice si ulceratii ale gambei, boli hepatice. Se foloseste o lingurita de planta la 250 ml de apa pentru obtinerea ceaiului, iar in baie, se recomanda 200 grame de planta la o cada de apa. Baile ajuta in ulcere varicoase si plagi, afectiuni oculare. Oamenii care, datorita profesiunii, vorbesc sau cinta mult, ar trebui sa faca, preventiv, in fiecare zi gargara cu ceai de turita-mare. Acelasi ceai e ideal pentru vindecarea litiazei biliare, decongestionarea ficatului si a vezicii biliare si tratarea cirozei hepatice. in afectiunile hepatice, turita-mare este mai blanda ca actiune decat rostopasca, drenand ficatul si ajutand la regenerarea sa. Se recomanda un amestec de 100 g turita mare, 100 g dragaica si 100 g vinarita. Se prepara sub forma de infuzie, cate o lingurita de amestec la cana si se bea zilnic, dimineata, pe stomacul gol, cate o cana, iar in restul zilei se beau inca 2 cani. Alifia de turita-mare se recomanda in varice si ulceratiile gambei. Ceaiul este contraindicat celor care sufera de ulcer gastric, deoarece excita secretiile gastro-intestinale.

Troscotul, un hipotensiv natural

Varza poate fi folosita cu succes in prevenirea si tratarea unui numar foarte mare de boli. Este bogata in provitamina A, vitaminele C si E si in fibre, elemente care asigura sanatatea celulelor. Varza este o leguma foarte putin calorica, in schimb figureaza printre legumele cu cel mai mare continut de vitamina C (cele mai bogate sunt foile din exterior). Prin fierbere insa se pierde cam 30-40 % din continutul de vitamina C. Varza este foarte bogata si in vitamina E: 2-7 mg la 100 g, 200 grame de varza consumate zilnic acoperind necesarul zilnic de vitamina E si A. E benefica in prevenirea cancerului de colon, a celui de stomac, dar si de plamini, esofag si rect. Continutul in minerale si oligoelemente este deosebit: calciu, magneziu, fier, iod, cupru, mangan, sulf. Varza este un aliment alcalinizant nutritiv, energetic, remineralizant si tonifiant si este preferabil sa se consume in stare cruda. Prezinta proprietati dezinfectante si cicatrizante la nivelul tesuturilor. Are actiune antiseptica pulmonara importanta si proprietati expectorante. Favorizeaza metabolismul glucidelor si absorbtia oxigenului in celule. Diminueaza tumorile, asigurand eliberarea toxinelor. Este antidepresiva, antidiareica, antiscorbutica, antiseptica, depurativa. Este recomandata in regimul pentru diabetici. Varza restabileste flora intestinala si contribuie la cresterea numarului de hematii (in special varza alba). De aceea, este recomandata in: astenii, imbatranire prematura, demineralizari. Afectiunile care se trateaza cu varza sunt: ulcere varicoase, anemie simpla, afectiuni bronho-pulmonare, TBC, ulcer gastric si duodenal, colita ulceroasa, angina, laringita, sinuzita, infectii cutanate, nevroza, insolatii, stari congestive cerebrale, nevralgii, diabet. Extern, varza se foloseste sub forma de cataplasme in entorse, nevralgii faciale, guta, abcese, furuncule, afectiuni ale gambelor (varice, flebita, arterita).

Troscotul este o planta de leac cu intrebuintari din cele mai vechi timpuri. Gama afectiunilor care se trateaza cu troscot este atit de mare, incat aceasta iarba nu a lipsit niciodata din farmacia gospodariilor taranesti. Folosim in scop medicinal de la troscot doar partile aeriene din care se prepara ceai. Se beau una, doua cani pe zi impotriva hipertensiunii arteriale. Infuzia de troscot are rolul de a neutraliza tranzitul intestinal si de a combate diareea. Actioneaza asupra epiteliului renal favorizand cresterea cantitatii de urina eliminata. Este un antiinflamator in combaterea reumatismului, in ulcer stomacal, hemoragii intestinale, guta, tuberculoza, afectiuni ale aparatului cardiovascular. Sub forma de decoct, are putere mai mare. Extern, ajuta la cicatrizarea ranilor, iar sub forma de bai locale, amelioreaza durerile reumatice si bolile ginecologice. Infuzia de troscot mai e recomandata in infectii urinare, hemoroizi, enterite, lipsa poftei de mancare, insuficienta cardiaca, raceli. lnfuzia se prepara din 1-2 lingurite de planta uscata la 200 ml de apa clocotita. Decoctul se obtine din 20-25 g de planta uscata la un litru de apa rece. Se fierbe pana scade Ia jumatate si se consuma integral in cursul unei zile. Atentie! Nu se administreaza intern Ia pacientii care sunt sub tratament cu anticoagulante. Sucul proaspat obtinut din presarea plantei verzi, indoit cu apa si introdus cu un tampon in nari, opreste hemoragia nazala, avand rol antiinflamator si hemostatic.

Sucul de telina combate degeraturile

De la telina (Apium Graveolens) se utilizeaza ramurile si capatina. Datorita continutului bogat in vitamine (A, C si E), minerale (mangneziu, fier, iod, calciu) si diferiti acizi, telina consumata ca atare sau in salate este un tonic eficient al sistemului nervos. Stimuleaza glandele suprarenale, tonifica organismul si constituie un excelent remediu impotriva obezitatii. Are rol curativ in inapetenta, astenie, artrite, mentinerea tenului si combaterea bronsitelor. Echilibreaza functiile sexuale. Stimuleaza pofta de mancare si este un bun diuretic pentru bolnavii de ficat, inima, rinichi si plamani. Combate constipatia si stimuleaza diureza. Sucul de telina se foloseste cu succes contra degeraturilor, iar semintele au rolul de a mari pofta de mancare, de a stimula digestia si de a combate gazele stomacale si intestinale. Radacinile de telina se folosesc in edeme, febre, icter, astm bronsic sau boli de vezica urinara. Sucul de telinasunt excelente in reumatism, guta sau pletora. Potoleste tusea si combate inflamatiile secretiei bronhice. Salata de telina cu grau: Se pun 2-3 linguri de grau la macerat in apa rece, cu o seara inainte, astfel incat sa stea la macerat 14-15 ore. Se amesteca graul macerat cu o telina mare rasa, 2-3 morcovi, un fir de praz taiat fideluta si frunze de telina. Se adauga dupa gust ulei de masline presat la rece, sare, lamaie sau otet de mere. Vinul tonic de telina se obtine prin macerarea a 200 g radacina rasa in 1/2 litru de vin alb curat. Dupa 48 de ore se filtreaza si se adauga 3-4 linguri de miere. Se ia cu 1/2 ora inainte de masa. in cosmetica se poate folosi radacina de telina fiarta in lapte. Se paseaza si se adauga miere, cateva picaturi de ulei de masline si putina argila. Masca se aplica dupa ce tenul s-a curatat cu tarite de grau. Dupa 20-30 de minute se inlatura cu apa minerala, daca tenul egras sau cu ceai de galbenele si musetel pentru ten uscat.