Radiografiile

Radiografia, tomografia, mamografia, urografia sunt absolut necesare pentru o diagnosticare corecta, dar prea multe investigatii iradiante in termen scurt ne pun viata in pericol

• Diagnosticarea cu substante radioopace

Ca metode de investigatie radiante, mai exista si irigografia (irigoscopia). Aceasta implica introducerea intrarectal a unei substante de contrast cu bariu. Radiologul urmareste avansarea acestei substante radioopace in colon. Pe film se poate vedea daca exista formatiuni tumorale. Inaintea procedurii, trebuie evacuate toate resturile din colon, pentru a nu fi confundate cu formatiuni tumorale. Irigografia este indicata in diagnosticarea polipilor colorectali, a modificarilor colonului in colita ulceroasa. De obicei, se recomanda atunci cand pacientul prezinta simptome ca: modificarea tranzitului intestinal, singerari rectale, anemie si scadere ponderala. Nu se face irigografie daca se banuieste o ocluzie intestinala, fiindca bariul poate accentua ocluzia. Irigografia este contraindicata si in perforatii. Radiografia cu bariu se foloseste pentru explorarea eso-gastro-duodenala. Presupune inghitirea unei substante baritate sau radioopace iodate care opacifiaza tubul digestiv. Este o metoda usoara de a explora tubul digestiv si de a descoperi afectiuni precum: hernia gastrica, ulcerele gastrice sau duodenale, gastritele, gastro-duodenitele, formatiunile tumorale. Radiografia cu bariu la stomac este interzisa daca exista suspiciunea de perforare a tubului digestiv. Urografia intravenoasa este un examen radiologic care studiaza morfologia si functionarea aparatului urinar. Este cel mai indicat in boli urinare ca infectia urinara, litiaza reno-ureterala, hematuria, colicile nefretice si tulburarile mictionale. Nu se face urografie daca analizele indica o functionare proasta a rinichiului, de exemplu atunci cand creatinina are valori peste unu, deoarece organismul nu va putea elimina substanta de contrast. Investigatia este contraindicata in insuficienta renala acuta si cronica.

• Vrem, nu vrem, ajugem si la radiologie, cu o mana scrantita sau o masea cariata. Radiografiile sunt necesare in diagnosticare, uneori ne pot salva viata, dar, daca sunt prea multe, pot fi foarte daunatoare. De aceea, explorarile radiologice se fac in regim special si cu multa prudenta. Dozele de radiatii sunt diferite in functie de tipul de explorare: tomografie, radiografie, mamografie, urografie. Chiar si scanarile din aeroporturi intra in aceasta categorie, expunand organismul radiatiilor. Ce trebuie sa stim despre aceste metode, care sunt contraindicatiile si efectele nocive, cat de des putem face asemenea investigatii si care este doza maxima admisa de radiatii pentru a nu ne pune sanatatea in pericol?Razele care „vad“ in corpul nostru

Radiografia este o metoda de examinare a organismului cu ajutorul radiatiilor Röntgen (raze X), care impresioneaza un film fotografic. Intocmai unui aparat foto clasic, aparatul care „vede“ in corpul nostru va genera un negativ pe care zonele mai expuse la radiatii, acolo unde nu a existat niciun obstacol in calea razelor X, apar negre, iar cele mai putin expuse apar mai deschise la culoare. Astfel, zonele unde a existat tesut osos intre camera si razele X vor fi albe, iar cele corespunzatoare tesuturilor moi apar gri. In momentul in care razele X lovesc un organism, ele provoaca transformarea atomilor in ioni cu o reactivitate chimica deosebita. In acest fel, se declanseaza diverse reactii chimice care pot duce la alterarea substantei vii, a materialului genetic, ADN-ul fiind tinta preferata a radiatiilor. Efectele pot sa apara la intervale diferite, de la cateva ore, la cativa ani. Organismul poate suporta dozele mici si unice, insa dozele mari produc deficite celulare si alterari functionale. Atunci cand s-au descoperit razele X, comunitatea medicala nu a inteles cat sunt de periculoase, astfel ca multi medici si pacienti s-au imbolnavit din cauza lor. Cea mai frecventa consecinta a expunerii la doze mari de radiatii este cancerul, aparut in urma mutatiei. Celulele se transforma in celule canceroase si se multiplica formand tumori. Din toate aceste motive, medicii folosesc „cu economie“ razele X, asa incat un pacient sa nu fie expus unei cantitati prea mari de radiatii. Nu trebuie sa ne temem de radiografii, atita timp cat nu abuzam de ele. Expunerea sporadica la cantitati mici de radiatii nu este periculoasa. Riscul de a dezvolta cancer in urma expunerii la radiatii este destul de mic, potrivit specialistilor, insa el nu trebuie exclus.

• Nu prea des si numai daca altfel nu se poate

Radiografiile sunt foarte utile, practic orice traumatism se inevestigheaza mai intii radiologic. Cel mai adesea ajungem la radiologie pentru fracturi, dar la nivelul oaselor se mai pot depista si leziuni degenerative (boala artrozica osoasa), leziuni tumorale maligne sau benigne osoase si artrite. Dar cercetarile arata ca una din trei examinari radiologice sunt facute degeaba, nu aduc informatii medicale suficiente, doar radiatii. Radiologii ii acuza pe medicii din alte specializari ca elibereaza prea usor bilete de trimitere la radiologie. Conform unor statistici, pana la 2% dintre cazurile de cancer ar putea fi cauzate de iradierea provocata de computerul tomograf. Anual, romanii fac peste 3 milioane de radiografii si investigatii CT. Radiografiile trebuie facute cu o anumita ritmicitate (una la sase luni) pentru a nu se aduna doze de raze X periculoase. Copiii cu varste pana in zece ani trebuie sa se supuna la cat mai putine radiografii si numai cu protectia organelor genitale, a cristalinului si a tiroidei, cu ajutorul unor sorturi de plumb. Celulele copiilor se divid mai repede pe masura ce acestia cresc, existand un risc mai mare de formare a celulelor anormale. Radiologul este izolat de pacient printr-un paravan plumbat. Exceptie fac medicii care practica coronarografia sau angiografia. In aceste cazuri, prezenta medicului in aceeasi incapere cu pacientul este necesara pentru efectuarea unor interventii de finete. Mai trebuie stiut ca aparatele de ultima generatie sunt cel mai putin radiante. Cantitatea de radiatii emisa de dispozitivele noi cu raze X poate fi chiar de doua ori mai mica decat cea a aparatelor vechi.

• Radiografia, cea mai putin iradianta

Radioscopia era indicata in studiul infectiilor si inflamatiilor pulmonare, a tuberculozei. Uneori, aceasta investigatie se aplica si in cardiologie, pentru a se vedea dimensiunile cordului. Acum, radioscopia nu se mai foloseste, este prea periculoasa, o radioscopie echivaland cu zece radiografii pulmonare. Exista investigatii moderne precum: tomografie toraco-pulmonara, ecocardiografie, scintigrafie osoasa, rezonanta magnetica. Radiografia toracica simpla este cea mai uzitata investigatie radiologica. Nu s-a renuntat la ea fiindca ofera informatii foarte rapide despre procesele infectioase si inflamatorii pulmonare, despre traumatismele toracice. Dintre toate investigatiile, radiografia conventionala este cel mai putin iradianta, cea a unui segment osos este mai iradianta decat cea pulmonara. Aceasta pentru ca osul compact este un material dens, de aceea doza de radiatii este mai mare, pe cand plamanul este o structura ce contine mult aer si de aceea necesita o doza mai mica pentru executie. Doza de iradiere variaza si in functie de segmentul investigat. La radiatiile pe care organismul le primeste in urma investigatiilor medicale se adauga cele naturale, provenite din mediul inconjurator. Din doza maxima admisa de 20 mSv pe an, aproximativ 3 mSV provin din mediu si nu trebuie ignorate atunci cand se calculeaza doza anuala de iradiere. Medicii radiologi au obligatia de a-i intreba pe pacienti ce examinari au efectuat anterior si cat timp a trecut de la ultima examinare. El ar trebui sa recomande alt tip de investigatie, neiradianta, daca recent pacientul a mai facut o radiografie.

• Riscuri si contraindicatii

Expunerea la cantitati mari de raze X poate duce la tulburari de pigmentare, atrofie, scleroza cutanata, conjunctivita, cataracta, pierderea parului. Efectele iradierii depind de mai multi factori: doza de radiatii, frecventa expunerii, organul expus, dar si varsta pacientului. Embrionul uman si copiii, de exemplu, sunt foarte sensibili la radiatii, existand riscul ca ele sa le influenteze dezvoltarea. Gravidelor le este interzisa expunerea la radiatii, pe intreaga perioada a sarcinii. Pot aparea deformari ale corpului fatului sau afectiuni grave care pot periclita viata copilului. In urma iradierii cu raze X creste riscul de avort spontan. Expunerea gravidei la raxe X poate duce la aparitia in copilarie a leucemiei sau a diverselor tipuri de cancer. Daca totusi este absolut necesara o asemenea investigatie, fiindca altfel ar putea duce la decesul mamei, se ia decizia expunerii gravidei la raze X. In cazul in care sarcina este normala, radiografia simpla se poate efectua, eventual, in ultima luna de sarcina, insa nici in acest caz fara riscuri. Conform ultimelor studii de specialitate, s-ar putea admite, in cazuri exceptionale, efectuarea unei singure radiografii toracice. Persoanele diagnosticate cu boli de singe (afectiuni leucemoide, limfoame) si cu tumori maligne nu trebuie sa faca radiografii, deoarece aceste boli au o evolutie imprevizibila la radiatii. Pentru a evita efectele nocive ale radiatiilor X, puteti sa cereti doza cea mai mica de radiatii posibila, sa evitati scanarile repetate, sa cereti alte tipuri de investigatii: ecografii (ultrasunete) sau RMN (imagistica prin rezonanta magnetica). In cazul radiografiilor dentare, cereti una panoramica, adica o singura expunere care va arata situatia intregii danturi.

• Descoperire adoptata imediat de medicina

Razele X au fost descoperite intamplator. Fizicianul german Wilhelm Roentgen, in anul 1895, facea experimente cu un tub catodic, cand a observat ca un panou fluorescent din laboratorul sau a inceput sa straluceasca. Fenomenul a aparut si atunci cand tubul era acoperit cu o hartie neagra si groasa. Fizicianul si-a dat seama ca energia emisa de tub poate sa treaca prin obiecte, asa ca a asezat diverse lucruri in fata acestuia, obtinand acelasi rezultat. In cele din urma, Roentgen si-a pus mina in fata tubului si cu mare uimire a constatat ca pe panoul fluorescent isi poate vedea oasele. Astfel, o mare descoperire a fizicii si-a gasit aplicatia in medicina inca din primele momente.

• Stiati ca?

- Razele X reprezinta o forma de radiatie electromagnetica penetranta, cu lungimi de unda mai mici decat cele ale luminii, de la 0,01 la 10 nanometri, si frecvente de la 30 de petaherti la 30 de exaherti.

- Razele X pot cauza arsuri grave pe piele, in cazul unei expuneri andelungate.

- Datorita densitatii foarte mari, de 11.340 kg/ metru cub, plumbul reprezinta cea mai buna si mai folosita protectie impotriva razelor X, in prezent.

- Razele X au fost denumite astfel chiar de catre Wilhelm Conrad Rontgen, deoarece nu stia cu exactitate de unde provin.

- In industrie, razele X sunt folosite pentru verificarea calitatii sudurilor.

- Razele X sunt utilizate si in fotografie.

- Specialistii scaneaza picturile cu aparate cu raze X pentru a observa anumiti pigmenti si texturi greu perceptibile ochiului uman.

- Verificarea camioanelor in punctele de frontiera se face cu ajutorul dispozitivelor cu raze X. La fel, aparatele cu raze X sunt obligatorii pentru operatiunile de check-in si verificarea bagajelor in aeroporturi.

- In timpul celui de-al doilea mandat prezidential al lui George W. Bush, armata SUA a dezvoltat o arma bazata pe utilizarea razelor X. Proiectul a fost ulterior abandonat.

- Fara microscoapele cu raze X n-am putea vedea obiectele imperceptibile pentru ochiul uman.

- Folosirea razelor X in terapia medicala se numeste radioterapie.

- Iodura de sodiu face ca razele X sa poata fi vizibile.

Cititi si Laserul si Sfecla si Osteoporoza Oasele si Alimente iradiate si Cactusi de leac

• Tomografia, precisa, dar nociva

Tomografia computerizata (CT) la cap este cea mai iradianta investigatie medicala, din cauza calotei craniene, care este o structura osoasa, dar totodata este si cea mai complexa dintre toate, fiindca numarul de informatii obtinute este semnificativ mai mare decat in cazul celorlalte. Doza de radiatii rezultata in urma unui CT toracic sau de pelvis este mai mare, pana la 10 mSv, in timp ce o tomografie completa a corpului uman, care se efectueaza de obicei in cazul pacientilor cu traumatisme multiple, ajunge la o doza de 10-12 mSv, potrivit specialistilor. Pentru a reduce gradul de iradiere a pacientului, este recomandat ca tomografia sa fie efectuata pentru doua, cel mult trei segmente ale corpului: torace si abdomen sau abdomen si pelvis, iar in cazul coloanei vertebrale nu mai mult de trei vertebre. Exceptie de la aceasta regula fac pacientii oncologici, in cazul carora beneficiile diagnosticului sunt considerabil mai mari decat riscurile. Totusi, orice medic oncolog va incerca sa excluda o expunere suplimentara la radiatii, stiind ca pacientul va mai avea nevoie de investigatii in urmatorul an sau chiar in urmatoarele trei-sase luni. In plus, in cadrul unei tomografii cerebrale sunt expuse iradierii si globul ocular, glanda hipofiza, tiroida. In foarte multe cazuri, tomografia computerizata se efectueaza de doua ori: o data fara substanta de contrast si a doua oara dupa ce pacientului i s-a administrat intravenos o substanta de contrast. Practic, doza de iradiere este dubla. Totusi, desi expunerea la radiatii este foarte mare, aceasta procedura este foarte importanta pentru a pune in evidenta anumite tesuturi si invecinarea lor cu vase de singe, muschi, structuri osoase, traiecte nervoase.

• Mamografia, sansa depistarii cancerului la san

Pentru diagnosticarea nodulilor mamari, care nu pot fi depistati la simpla palpare, mamografia este cea mai buna metoda de investigare. Doza de iradiere pentru o mamografie este mai mica decat doza anuala provenita din mediul inconjurator. Beneficiile diagnosticului si ale tratamentului precoce al cancerului de sin depasesc cu mult riscurile pe care le are aceasta investigatie. Totusi, ea este recomandata numai dupa varsta de 40 de ani si numai o data pe an, tocmai pentru a preveni eventualele riscuri ale iradierii. Pana la aceasta varsta sunt de preferat investigatiile neiradiante, cum e ecografia. Unele studii au aratat ca mamografia poate reduce rata de deces in urma cancerului la sin cu mai mult de o treime. Mamografia prezinta riscuri doar in cazul femeilor care au implant de san, in timpul presarii oraganului existand riscul ca implantul sa se sparga. Capacitatea mamografiei de a depista cancerul la sunt la aceste femei scade de la 92% la 33%, tot din cauza implantului care poate obtura imaginea. Uneori, rezultatele pot fi fals negative, adica femeia sa aiba cancer, desi rezultatul investigatiei e negativ. Aceste anomalii apar mai ales in cazul femeilor tinere. Fazele ciclului menstrual nu afecteaza calitatea imaginii. Exista mamografii speciale: ductografia (cu un mic tub de plastic plasat la nivelul deschiderii ductului de la nivelul mamelonului si substanta de contrast), pneumocystografia (daca s-a depistat chist) si mamografie stereotactica (cu anestezie locala, in cazul tumorilor). Majoritatea modificarilor de la nivelul sinilor nu sunt maligne. La mamografie, se vor vedea puncte albe numite, in functie de marimea lor, calcificari sau microcalcificari. Marea lor majoritate nu trebuie sa ne ingrijoreze. Mamografia poate detecta peste 85% din tumorile sinului, iar rezultatele sunt mai precise daca este corelata cu examinarea fizica.

• Doze de radiatii (mSv)

- radiografie dentara: 0,02

- radiografie pulmonara: 0,1-0,6

- radiografie coloana vertebrala: 1,5

- radiografie extremitati: 0,001

- radiografie toracica: 0,02

- mamografie: 1-2

- densitometrie osoasa (DEXA): 0,01-0,05

- scanare cu raze X efectuate de personalul de securitate: 0,00025-0,025

- colonografie: 10

- angiografie: 12

- CT abdomen: 8

- CT pelvis: 10

- CT cap: 2

- CT coloana: 6

- CT torace: 7

- CT complet: 10-12

- radiatii din mediu: 3 mSv/an

Doza maxima admisa: 20 mSv/an.