Despre "Monografia comunei Păcureți (1912)" 

Sobre la "Monografía de la comuna de Păcureți (1912)"

Page start up on 07.07.2024_11.28 (UTC+1 / Paterna, Valencia, España).  25ºC, Humedad 87%, Viento 9 km/h  39°30'24.1"N 0°26'40.3"W

Andrei Nicolescu - Păcureți

Deviză: "Prin muncă, la izbândă"


Autorul

Monografia


Istorică, economică, statistică, culturală și socială

A

COMUNEI PACUREȚI

DIN

JUDETUL PRAHOVA

CU

O descriere amănunțită asupra Păcurei privind industria generală a Țării, - Documente, planuri, facsimile și ilustrații

(Lucrare premiată de Academia Română


PLOIEȘTI

TIPOGRAFIA "IZBÂNDA" - CALEA ROMANĂ, No 25


1912

Andrei Nicolescu - Păcureți

Lema: "A través del trabajo, hacia la victoria"

El autor

Monografía


Histórico, económico, estadístico, cultural y social

A

COMUNA DE PACURETI

DEL

CONDADO DE PRAHOVA

CON

Una descripción detallada sobre el Fueloil, sobre la industria general del país, - Documentos, planos, facsímiles e ilustraciones.

(Obra premiada por la Academia Rumana)


PLOIEŞTI

TIPOGRAFÍA "IZBANDA" - CALEA ROMANĂ, nº 25


1912

Secțiunea 2. SECTION 2. Sección 2.

Cartea lui Andrei Nicolescu, in format PDF / El libro del autor Andrei Nicolescu, en formato PDF

MONOGRAFIA COMUNEI PĂCUREŢI A5.pdf

Paginile acestei "e-carti" sunt accesibile prin derulare de sus in jos (si de jos in sus), pagină cu pagină.

 Se puede acceder a las páginas de este "e-libro" desplazándose página por página, de arriba a abajo (y/o de abajo hacia arriba), 

Secțiunea 3. SECTION 3. Sección 3.

Scurtă prezentare a autorului "Monografiei comunei Păcureți" / Breve presentación del autor de la "Monografía de la comuna de Păcureți"

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Andrei Nicolescu-Păcureți (link img) - 1866 -1925 (59 de ani).

În anul când a publicat această "Monografie" (1912) avea 46 de ani / El año en que publicó esta "Monografía" (1912) tenía 46 años.

Andrei Nicolescu-Păcureți (n. 28 mai 1866 – d. 25 aprilie 1925, Păcureți, județul Prahova) este un cărturar din secolele al XIX-lea–al XX-lea din România.  

Provine dintr-o familie de preoți din Transilvania, care acompaniau pe ciobanii din Munții Apuseni în transhumanța lor. Este străbunicul patern al academicianului Basarab Nicolescu.[1] Bunicul său, Zamfir Ghinoiu,... 

Andrei Nicolescu-Păcureți a fost învățător la Comuna Păcureți, Prahova (a urmat între 1881 și 1884 cursurile Școlii Normale de Băieți din Ploiești). A fost Primar al Comunei Păcureți si Senator de Prahova în primul Senat al României Întregite (1919). 

Andrei Nicolescu-Păcureți este autorul cărții Monografia istorică, economică, culturală și socială a comunei Păcureți din Județul Prahova [2]. Această carte a fost editată în urma obținerii premiului Kalinderu al Academiei Române în 1908, din comisia de atribuire a premiului făcând parte Grigore Tocilescu, Alexandru D. Xenopol și C. Erbiceanu. Cartea rămâne și astăzi o sursă bibliografică esențială pentru studiul originilor industriei petrolului în România.  (Sursa: RoWiki)

/

Andrei Nicolescu-Păcureți (n. 28 de mayo de 1866 – m. 25 de abril de 1925, Păcureți, distrito de Prahova) es un erudito rumano de los siglos XIX – XX. 

Proviene de una familia de sacerdotes de Transilvania, que acompañaban a los pastores de las montañas Apuseni en su trashumancia. Es el bisabuelo paterno del académico Basarab Nicolescu. Su abuelo, Zamfir Ghinoiu,...

Andrei Nicolescu-Păcureți ha sido maestro en la comuna de Păcureți, Prahova (asistió a la escuela normal para niños en Ploiești entre 1881 y 1884). Fue alcalde de la comuna de Păcureți y senador de Prahova en el primer Senado de  Rumania Reunida (1919).

Andrei Nicolescu-Păcureți es el autor del libro Monografía histórica, económica, cultural y social de la comuna de Păcureți en el condado de Prahova. Este libro fue editado tras la concesión del premio Kalinderu de la Academia Rumana en 1908, por parte del comité de premios formado por Grigore Tocilescu, Alexandru D. Xenopol y C. Erbiceanu. El libro sigue siendo hoy una fuente bibliográfica esencial para el estudio de los orígenes de la industria petrolera en Rumania. (Fuente: Wikipedia en rumano)

Secțiunea 3. SECTION 3. Sección 3.

Un pic de situare în timp/spațiu/contextUn poco de ubicación en el tiempo/espacio/contexto.

Secțiunea 4. SECTION 4. Sección 4.

În același timp vezi și aceste proiecte pe care admin le are în lucru  

Al mismo tiempo, ver estos proyectos que el admin tiene en desarrollo,


Regatul României / Reino de Rumania

Republica Populară Română / República Popular Rumana 

Rumania después de la Segunda Guerra Mundial

România după al Doilea Război Mondial

Link imagine.

Organización territorial de Rumania (mapa cliqueable)

Organizarea teritoriala a Romaniei (hartă clickabilă)

Link imagine.

Secțiunea 5. SECTION 5. Sección 5.

Page 2 of 242 (aici numaratoarea paginilor este conforma cu ordinea din PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Column A

Original text.



Lucrarea s-a tipărit într-un număr restrâns de exemplare pentru economie și destul de târziu comparativ cu timpul de când a fost ea terminată, grație și acum încurajării unor persoane de înaltă considerațiune și a abonamentelor ce ele ne-au subscris, cu condițiune de a ne achita valoarea la predarea cărților.

În deosebi Onor. Minister de Interne, cumpărându-ne un număr mai mare de exemplare, ne-a încurajat și mai mult.

Mulțumim tuturor cu cea mai vie recunoștință.

Autorul.

La obra se imprimió en un número limitado de ejemplares por razones de economía, y bastante tarde en comparación con el tiempo transcurrido desde que se terminó, gracias ahora también al estímulo de personas de gran consideración y a las suscripciones que nos suscribieron, con la condición de que pagáramos el valor al entregar los libros.

Especialmente el Excmo. El Ministerio del Interior, al comprarnos un mayor número de ejemplares, nos animó aún más.

Agradecemos a todos con nuestro más profundo agradecimiento.

El autor.

Secțiunea 6. SECTION 6. Sección 6.

Page 5 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Monografia istorică, economică, statistică, culturală și 

socială a comunei Pacureti. 1912

CUVINTE ÎNAINTE

Ministrul de vrednică amintire, Vasile Lascăr, ținea ca fiecare comună să aibă Monografia sa. Un program se alcătuise la Ministerul de Interne în această privință și el mult încuraja pe autorii unor atari lucrări.

Parându-ne mult folositoare, am întreprins și noi a da la iveală Monografia Comunei Păcureți.

Munca nu ne-a fost ușoară, mai ales cercetarea vechilor documente. Moșnenii nostri neîncrezători, totdeauna ne suspectă bunele noastre intențiuni.

Am întrecut mult programul dat, pentru că credem că e de mult interes omului de știință să cunoască viața de la sat sub toate raporturile.

Am consultat peste patru sute de documente găsite la săteni ca să documentăm afirmările noastre. Le vom publica și pe ele, prezentând particularități de natură a se trage multe învățăminte.

Toate documentele ce ni s-a lasat le-am strâns la colecție, intenționând a le dărui Academiei, cum am dăruit altele muzeului "Trecutul nostru" la Expoziția din 1906.

Planurile de Hotărnicii, le vom publica încă spre a se vedea modul figurării terenurilor, întinderea adevărată și apoi fărâmițarea micii proprietăți, ce, pentru mulți vor deveni o adevărată revelațiune,

Actele vor deveni publice și mulți își vor orienta afacerile, actele fiind în cea mai mare parte, copiate la arhiva statului și la Ministerul Domeniilor.

Ilustrațiile vor aduce și ele folosul lor.

Toate afirmările sunt bazate pe cercetările cele mai minuțioase.

Întreaga lucrare a fost cercetată de cunoscători, timp indelungat chibzuită, cercetată, văzută și revăzută. (1540 bytes),

Column A

Original text.

CUVINTE ÎNAINTE

Ministrul de vrednică amintire, Vasile Lascăr, ținea ca fiecare comună să aibă Monografia sa. Un program se alcătuise la Ministerul de Interne în această privință și el mult încuraja pe autorii unor atari lucrări.

Părându-ne mult folositoare, am întreprins și noi a da la iveală Monografia Comunei Păcureți.

Munca nu ne-a fost ușoară, mai ales cercetarea vechilor documente. 

Moșnenii nostri neîncrezători, totdeauna ne suspectă bunele noastre intențiuni.

Am întrecut mult programul dat, pentru că credem că e de mult interes omului de știință să cunoască viața de la sat sub toate raporturile.

Am consultat peste patru sute de documente găsite la săteni ca să documentăm afirmările noastre. Le vom publica și pe ele, prezentând particularități de natură a se trage multe învățăminte.

Toate documentele ce ni s-a lasat le-am strâns la colecție, intenționând a le dărui Academiei, cum am dăruit altele muzeului "Trecutul nostru" la Expoziția din 1906.

Planurile de Hotărnicii, le vom publica încă spre a se vedea modul figurării terenurilor, întinderea adevărată și apoi fărâmițarea micii proprietăți, ce, pentru mulți vor deveni o adevărată revelațiune,

Actele vor deveni publice și mulți își vor orienta afacerile, actele fiind în cea mai mare parte, copiate la arhiva statului și la Ministerul Domeniilor.

Ilustrațiile vor aduce și ele folosul lor.

Toate afirmările sunt bazate pe cercetările cele mai minuțioase.

Întreaga lucrare a fost cercetată de cunoscători, timp indelungat chibzuită, cercetată, văzută și revăzută. (1540 bytes)

PRÓLOGOS

El ministro de digna memoria, Vasile Lascăr, quiso que cada municipio tuviera su monografía. A este respecto se ha elaborado un programa en el Ministerio del Interior y el orador alienta mucho a los autores de tales obras.

Al considerarlo muy útil, también nos comprometimos a publicar la monografía de la comuna de Păcureți.

Nuestro trabajo no fue fácil, especialmente la investigación de documentos antiguos. Nuestros mayores desconfiados siempre sospechan de nuestras buenas intenciones.

Hemos superado con creces el calendario previsto, porque creemos que es de gran interés para el científico conocer la vida del pueblo en todos sus aspectos.

Consultamos más de cuatrocientos documentos encontrados entre los aldeanos para documentar nuestras afirmaciones. También los publicaremos, presentando particularidades de las que se pueden aprender muchas lecciones.

Recogimos todos los documentos que nos quedaron en la colección, con la intención de donarlos a la Academia, así como donamos otros al museo "Nuestro Pasado" en la Exposición de 1906.

Los planos de los tomadores de decisiones, todavía los publicaremos para ver la forma de parcelar el terreno, la verdadera extensión y luego la fragmentación de la pequeña propiedad, lo que, para muchos, se convertirá en una verdadera revelación.

Los documentos se harán públicos y muchos dirigirán sus negocios, siendo copiados en su mayoría al archivo estatal y al Ministerio de Dominios.

Las ilustraciones también te serán útiles.

Todas las declaraciones se basan en la investigación más exhaustiva.

Toda la obra ha sido investigada por conocedores, reflexionada durante mucho tiempo, investigada, vista y re-vista.

PRÓLOGOS

El ministro de digna memoria, Vasile Lascăr, quiso que cada comuna tuviera su propria Monografía. A este respecto se ha elaborado un programa en el Ministerio del Interior y el alentaba mucho a los autores de tales obras.

Al considerarlo muy útil, también nos comprometimos sacar a la luz a la Monografía de la comuna de Păcureți.

Nuestro trabajo no fue fácil, especialmente la investigación de documentos antiguos. Nuestros mosnens desconfiados, siempre sospechan de nuestras buenas intenciones.

Hemos superado con creces la programa prevista, porque creemos que es de gran interés para los científicos conocer la vida rural en todos sus aspectos.

Hemos consultado más de cuatrocientos documentos encontrados entre los aldeanos para documentar nuestras afirmaciones. También los publicaremos, presentando particularidades de las que se pueden aprender muchas lecciones.

Todos los documentos que nos han sido entregados  los hemos guardado en una  colección, con la intención de donarlos a la Academia, así como hemos donado otros al museo "Nuestro Pasado" en la Exposición de 1906.

Los planes de catastro, todavía los publicaremos para ver la forma de parcelar el terreno, la verdadera extensión y luego la fragmentación de la pequeña propiedad, lo que, para muchos, se convertirá en una verdadera revelación.

Los documentos se harán públicos y muchos dirigirán sus negocios, siendo copiados en su mayoría al archivo estatal y al Ministerio de Dominios.

Las ilustraciones también te serán útiles.

Todas nuestras afirmaciones se basan en la investigación más exhaustiva.

Toda la obra ha sido investigada por conocedores, reflexionada durante mucho tiempo, investigada, vista y re-vista.

Secțiunea 7. SECTION 7. Sección 7.

Page 6 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Monografia istorică, economică, statistică, culturală și 

socială a comunei Pacureti. 1912

4

Fără gând de vanitate, numai spre a învedera interesul ce are lucrarea în sine, dăm următoarele extrase:

Ministerul de Interne

"Lucrarea e de mare valoare și trebuie în orice caz s-o tipărească autorul, căci privește originile industriei petrolului de la noi. 

Nedescifrabil

Buletinul Expozitiei Generale Romane Nr.5 pe luna ianuarie 1906

"Voi cita între alții, pe Andrei Nicolescu, care, cu această ocaziune, a lucrat o admirabilă monografie a comunei Păcureți din județul Prahova.

(ss) Dr. C. I. Istrati

1908 Aprilie 10

Academia Româna No. 2979

Domnului Andrei Nicolescu

"Avem onoare a vă aduce la cunostință că Academia Română, în sedința de la 8 Aprilie curent (1908), v-a acordat suma de lei 200, din premiul I. Calenderu, pentru manscriptul D-v. Monografia comunei Pacureți din judetul Prahova."

(ss) Președinte, Anghel Saligni.

(ss) Secretar General, D. Sturza.

1908 Aprilie 8.

"Academia a premiat lucrarea, distincția e mare și meritată".

Dr. C. I. Istrati.

"Raportul D-lui Grigore Tocilescu. Luându-se în cercetare cu deamănuntul de către comisiunea compusă din D-l A. D. Xenopol, C. Erbiceanu secretar, și subsemnatul.

Manuscriptul de sub No.1 Păcureți, nu numai că indeplinește toate condițiunile prevăzute în program, dar dovedește că autorul a depus o muncă stăruitoare pentru adunarea unui material bogat, care în multe privințe întrece toate așteptările. Nu este o singură afirmație, o singură părere, să nu fie justificată prin documente, toate inedite. (1470 bytes)

Column A

Original text.

4

Fără gând de vanitate, numai spre a învedera interesul ce are lucrarea în sine, dăm următoarele extrase:


Ministerul de Interne

"Lucrarea e de mare valoare și trebuie în orice caz s-o tipărească autorul, căci privește originile industriei petrolului de la noi." 

Nedescifrabil


Buletinul Expozitiei Generale Romane Nr.5 pe luna ianuarie 1906

"Voi cita între alții, pe Andrei Nicolescu, care, cu această ocaziune, a lucrat o admirabilă monografie a comunei Păcureți din județul Prahova.

(ss) Dr. Constantin I. Istrati

1908 Aprilie 10


Academia Româna No. 2979

Domnului Andrei Nicolescu

"Avem onoare a vă aduce la cunostință că Academia Română, în sedința de la 8 Aprilie curent (1908), v-a acordat suma de lei 200, din premiul I. Calenderu, pentru manscriptul D-v. Monografia comunei Pacureți din judetul Prahova."

(ss) Președinte, Anghel Saligni.

(ss) Secretar General, D. Sturza.

1908 Aprilie 8.


"Academia a premiat lucrarea, distincția e mare și meritată".

Dr. C. I. Istrati.


"Raportul D-lui Grigore Tocilescu

Luându-se în cercetare cu deamănuntul de către comisiunea compusă din D-l A. D. Xenopol, C. Erbiceanu secretar, și subsemnatul.

Manuscriptul de sub No.1 Păcureți, nu numai că indeplinește toate condițiunile prevăzute în program, dar dovedește că autorul a depus o muncă stăruitoare pentru adunarea unui material bogat, care în multe privințe întrece toate așteptările. Nu este o singură afirmație, o singură părere, să nu fie justificată prin documente, toate inedite....

4

Sin ningún pensamiento de vanidad, sólo para ver el interés de la obra misma, damos los siguientes extractos:


Ministerio del Interior

"La obra es de gran valor y el autor debe en cualquier caso imprimirla, porque analiza los orígenes de la industria petrolera aquí."

Indescifrable


Boletín de la Exposición General Rumana nº 5 del mes de enero de 1906

"Citaré, entre otros, a Andrei Nicolescu, que en esta ocasión trabajó en una admirable monografía sobre la comuna de Păcureți, en el condado de Prahova.

(ss) Dr. C. I. Istrati.

1908 10 de abril


Academia Rumana N° 2979

Al Sr. Andrei Nicolescu

"Tenemos el honor de informarle que la Academia Rumana, en la reunión del actual 8 de abril (1908), le concedió la suma de 200 lei, del premio I. Calenderu, por el manuscrito Sr. Monografía de la Comuna de Pacureți en el condado de Prahova."

(ss) Presidente, Anghel Saligni.

(ss) Secretario General, D. Sturza.

8 de abril de 1908.


"La Academia premió la obra, la distinción es grande y merecida".

Dr. C. I. Istrati.


"El informe del señor Grigore Tocilescu

Está siendo investigado minuciosamente por la comisión compuesta por el señor A. D. Xenopol, el secretario C. Erbiceanu y el abajo firmante.

El manuscrito número 1 Păcureți no sólo cumple con todas las condiciones estipuladas en el programa, sino que demuestra que el autor ha trabajado duro para reunir un material rico que en muchos sentidos supera todas las expectativas. No hay una sola afirmación, ni una sola opinión, que no esté justificada en documentos, todos originales....

4

Sin ningún pensamiento de vanidad, sólo para evidenciar el interés que presenta la obra misma, damos los siguientes extractos:


Ministerio del Interior

"La obra es de gran valor y el autor debe en cualquier caso imprimirla, porque analiza los orígenes de la industria petrolera aquí."

Indescifrable


Boletín de la Exposición General Rumana nº 5 del mes de enero de 1906

"Citaré, entre otros, a Andrei Nicolescu, que en esta ocasión trabajó en una admirable monografía sobre la comuna de Păcureți, del condado de Prahova.

(ss) Dr. Constantin I. Istrati.

1908 10 de abril


Academia Rumana N° 2979

Al Sr. Andrei Nicolescu

"Tenemos el honor de informarle que la Academia Rumana, en la reunión del actual 8 de abril (1908), le concedió la suma de 200 lei, del premio I. Calenderu, por el manuscrito Sr. Monografía de la Comuna de Pacureți del condado de Prahova."

(ss) Presidente, Anghel Saligni.

(ss) Secretario General, D. Sturza.

8 de abril de 1908.


"La Academia premió la obra, la distinción es grande y merecida".

Dr. Constantin I. Istrati.


"El informe del señor Grigore Tocilescu

Está siendo investigado minuciosamente por la comisión compuesta por el señor A. D. Xenopol, el secretario C. Erbiceanu y el abajo firmante.

El manuscrito número 1 Păcureți no sólo cumple con todas las condiciones estipuladas en el programa, sino que demuestra que el autor ha trabajado duro para reunir un material rico que en muchos sentidos supera todas las expectativas. No hay una sola afirmación, ni una sola opinión, que no esté justificada en documentos, todos originales....

Secțiunea 8. SECTION 8. Sección 8.

Page 7 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

5

Această lucrare este foarte voluminoasă, cuprinzând o serie de documente și schițe topografice. Este interseant mai ales din punctul de vedere al localității, cum și al chestiilor petrolifere de care se ocupa mult".

Ilustrul Academician după ce face aceste constatări adaugă:

"Dacă s-ar introduce mai multă sistemă în tratare și dacă numărul documentelor s-ar reduce la strictul necesar,  monografia ar deveni una dintre cele mai bune".

Tinând seamă de aceste observațiuni, am căutat să sistematizam tratarea alegând monografia propriu zisă,  de o parte, chestia păcurei de o a doua parte, documentele a treia parte.

Documentele puțin le-am redus pentru motiv că ele pot interesa nu numai pe istoric ci și pe economist și pe sociolog și pe jurist etc. Atâtea documente vechi de valoare se pierd sub vreo șindrilă în pod,  la vreo grindă de tavan sau în vreun ungher cum atâtea s-au pierdut și se pierd zilnic. Legendele se pierd încă și acestea odată cu apunerea bătrânilor și cu transformarea moravurilor noastre, ne vom trezi târziu și fără documente și fără legende și ne vom simți atunci ca și niște bastarzi.

Noi am dori din parte-ne ca nici o comună din țară să nu rămâie fără monografia sa, până ce mai este timp de a nu se pierde bătrânii și odată cu ei și documentele.

Dacă lucrarea nu va fi de tot completă, așa cum am dorit-o, cititorul ne va ierta că n-am putut mai mult.

ANDREI NICOLESCU    (1402 bytes)





Column A

Original text.

5

... Această lucrare este foarte voluminoasă, cuprinzând o serie de documente și schițe topografice. Este interesant mai ales din punctul de vedere al localității, cum și al chestiilor petrolifere de care se ocupa mult".

Ilustrul Academician după ce face aceste constatări adaugă:

"Dacă s-ar introduce mai multă sistemă în tratare și dacă numărul documentelor s-ar reduce la strictul necesar,  monografia ar deveni una dintre cele mai bune".

Tinând seamă de aceste observațiuni, am căutat să sistematizam tratarea alegând monografia propriu zisă,  de o parte, chestia păcurei de o a doua parte, documentele a treia parte.

Documentele puțin le-am redus pentru motiv că ele pot interesa nu numai pe istoric ci și pe economist și pe sociolog și pe jurist etc. Atâtea documente vechi de valoare se pierd sub vreo șindrilă în pod,  la vreo grindă de tavan sau în vreun ungher cum atâtea s-au pierdut și se pierd zilnic. Legendele se pierd încă și acestea odată cu apunerea bătrânilor și cu transformarea moravurilor noastre, ne vom trezi târziu și fără documente și fără legende și ne vom simți atunci ca și niște bastarzi.

Noi am dori din parte-ne ca nici o comună din țară să nu rămâie fără monografia sa, până ce mai este timp de a nu se pierde bătrânii și odată cu ei și documentele.

Dacă lucrarea nu va fi de tot completă, așa cum am dorit-o, cititorul ne va ierta că n-am putut mai mult.

ANDREI NICOLESCU

5

... Esta obra es muy voluminosa y comprende numerosos documentos y bocetos topográficos. Es interesante sobre todo desde el punto de vista de la localidad, así como de los asuntos petroleros que trató mucho”.

El ilustre académico, tras realizar estas conclusiones, añade:

"Si se introdujera más sistema en el tratamiento y se redujera el número de documentos a los estrictamente necesarios, el monográfico pasaría a ser uno de los mejores".

Teniendo en cuenta estas observaciones, intentamos sistematizar el tratamiento eligiendo la monografía propiamente dicha, por un lado, la cuestión del fueloil en la segunda parte, los documentos en la tercera parte.

He reducido un poco los documentos porque pueden ser de interés no sólo para los historiadores sino también para los economistas, los sociólogos, los abogados, etc. Como muchos documentos antiguos y valiosos se pierden bajo alguna teja del ático, en alguna viga del techo o en algún rincón como tantos se han perdido y se pierden a diario. Las leyendas todavía se están perdiendo, y con el paso de las viejas y la transformación de nuestra moral, nos despertaremos tarde y sin documentos y sin leyendas, y entonces nos sentiremos como unos bastardos.

Nos gustaría que ninguna comuna del país se quede sin su monografía, hasta que haya tiempo para que no se pierdan los ancianos y con ellos los documentos.

Si el trabajo no es tan completo como desearíamos, el lector nos perdonará que no podamos hacer más.

ANDREI NICOLESCU

5

... Esta obra es muy voluminosa y comprende numerosos documentos y bocetos topográficos. Es interesante sobre todo desde el punto de vista de la localidad, así como de los asuntos petroleros que trató mucho”.

El ilustre académico, tras realizar estas conclusiones, añade:

"Si se introdujera más sistema en el tratamiento y se redujera el número de documentos a los estrictamente necesarios, el monográfico pasaría a ser uno de los mejores".

Teniendo en cuenta estas observaciones, intentamos sistematizar el tratamiento eligiendo la monografía propiamente dicha, por un lado, la cuestión del fueloil en la segunda parte, los documentos en la tercera parte.

La cantidad de documentos poco he reducido  porque pueden ser de interés no sólo para los historiadores sino también para los economistas, los sociólogos, los juristas, etc. Como muchos documentos antiguos y valiosos se pierden bajo alguna teja del ático, en alguna viga del techo o en algún rincón como tantos se han perdido y se pierden a diario. Las leyendas todavía se están perdiendo, y con el paso de los viejos y la transformación de nuestra moralidad, nos despertaremos tarde y sin documentos y sin leyendas, y entonces nos sentiremos como unos bastardos.

Nos gustaría que ninguna comuna del país se quede sin su monografía, hasta que haya tiempo para que no se pierdan los ancianos y con ellos los documentos.

Si el trabajo no es tan completo como desearíamos, el lector nos perdonará que no hemos podido hacer más.

ANDREI NICOLESCU

Secțiunea 9. SECTION 9. Sección 9.

Page 9 of 242 (PDF)

Harta comunei Păcureți (Luată după Planșa Institutului Geografic al Armatei). +/- 1912

Mapa de la comuna de Păcureți (Tomado del mapa del Instituto Geográfico del Ejército). +/- 1912

Harta comunei Păcureți - Google Maps (2024)


Conturul ce apare pe această hartă este al "satului Păcureți (sat-reședință)" și nu al "comunei Păcureți". Pe tema asta, inclusiv în Wikipedia, domnește o confuzie (confuzie între "comuna Păcureți" și "Satul Păcureți"). Eu am tradus în spaniolă sub titulatura "Păcureți, Prahova", dar unii de pe-acolo au șters "Prahova" și au lasat doar "Păcureți". Abia când am să traduc și articolul "satul Păcureți" vor înțelege (dacă vor înțelege). În afară de asta, pe Google Maps, acolo unde scrie acum "Curmătura", este de fapt "Pieptănari". Am căutat soluții să corectez pe Google Maps, dar înca n-am găsit. Dacă voi reuși vreodată (sau dacă va corecta altcineva), harta din captura asta va rămâne diferită de harta corectată. Dar... asta e. Mai sunt inadvertente, colo - colo. Nimic nu e perfect, totul este perfectibil.

/

El contorno que aparece en esta mapa es del "aldea de Păcureți (aldea-residencia)" y no de la "comuna Păcureți". Sobre este tema, incluso en Wikipedia, existe confusión (confusión entre "comuna de Păcureți" y "pueblo de Păcureți"). Traduje el artículo "Comuna de Păcureți" al español, con el titulo "Păcureți, Prahova" pero algunos de allí borraron la palabra "Prahova" y dejaron solo "Păcureți". Sólo cuando llegare a traducir el artículo "Aldea de Păcureți" lo entenderán (si lo entenderán). Además de eso, en Google Maps, alla donde ahora dice "Curmătura", en realidad es "Pieptănari". He estado buscando soluciones para corregir en Google Maps, pero aún no he encontrado. Si alguna vez logro a corregir (o si alguien más corregira), el mapa de esta captura deviene obsoleta. Pero... es lo que hay. Aun quedan inadvertencias, por aquí, por allá. Nada es perfecto, todo es perfectible.

Secțiunea 10. SECTION 10. Sección 10.

Page 11 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 011 of 242


PARTEA I 

MONOGRAFIA GENERALĂ 

Pag 11.


CAPITOLUL I 

ISTORICUL COMUNEI 

§ I 

Generalităţi 

Isvoarele istorice care să ne dea date sigure, despre trecutul, evenimentele petrecute, în satul Păcureţi, ne lipsesc cu desăvîrşire. 

Şi vor fi fost multe de reţinut. 

Intr'un sat unde comerciul de petrol a început de pe la 1500-1600, câte fapte interesante nu s'a putut întâmpla. 

Singure poveştile bătrânilor, confirmate prin împrejurări mai noi, ne mai pot întări credinţele în origina noastră etnică, în crearea sufletului românesc. 

Numele de Păcureţi şi l-a luat de la păcură, mineral ce a fost descoperit aci din timpuri imemoriale. Dupe un hrisov din 1644, păstrat de familia Ghiţă Pătraşcu, înainte de a se numi Păcureţi, se zicea satului ot Hizeşti, după o familie ce o locuia, ot Sărăşti după locurile sărate, ot Tulburea, dupe pârîul Tulburea, ot  Brăneşti după Brană. Moşia Izeşti în vechime forma un trup în prelungire de la Opăriţi M. N. până la Hârsa în apa „ Bucovelului", astăzi în sute de parcele. 

Cititorul, care va urmări această lucrare, legată de industria ţării, va găsi !a istoricul proprietăţilor locale şi a păcurei, multe amănunte interesante. 

Istoria generală a ţării ne arată că pe câmpiile şi prin munţii... (1232 bytes)

Column A

Original text.

PARTEA I. MONOGRAFIA GENERALĂ . Pag 11.


CAPITOLUL I 

ISTORICUL COMUNEI 

§ I 

Generalităţi 

Isvoarele istorice care să ne dea date sigure, despre trecutul, evenimentele petrecute, în satul Păcureţi, ne lipsesc cu desăvîrşire. 

Şi vor fi fost multe de reţinut. 

Intr'un sat unde comerciul de petrol a început de pe la 1500-1600, câte fapte interesante nu s'a putut întâmpla. 

Singure poveştile bătrânilor, confirmate prin împrejurări mai noi, ne mai pot întări credinţele în origina noastră etnică, în crearea sufletului românesc. 

Numele de Păcureţi şi l-a luat de la păcură, mineral ce a fost descoperit aci din timpuri imemoriale. Dupe un hrisov din 1644, păstrat de familia Ghiţă Pătraşcu, înainte de a se numi Păcureţi, se zicea satului ot Hizeşti, după o familie ce o locuia, ot Sărăşti după locurile sărate, ot Tulburea, dupe pârîul Tulburea, ot  Brăneşti după Brană. Moşia Izeşti în vechime forma un trup în prelungire de la Opăriţi M. N. până la Hârsa în apa „ Bucovelului", astăzi în sute de parcele. 

Cititorul, care va urmări această lucrare, legată de industria ţării, va găsi la istoricul proprietăţilor locale şi a păcurei, multe amănunte interesante. 

Istoria generală a ţării ne arată că pe câmpiile şi prin munţii... 

PARTE I. MONOGRAFÍA GENERAL. Página 11.


CAPÍTULO I

LA HISTORIA DE LA COMUNIDAD

§ I

Descripción general

Faltan por completo fuentes históricas que nos den datos fiables sobre el pasado, los acontecimientos ocurridos en el pueblo de Păcureți.

Y habrá mucho que recordar.

En un pueblo donde el comercio del petróleo comenzó entre 1500 y 1600, cuántos hechos interesantes no pudieron ocurrir.

Sólo las historias de los mayores, confirmadas por circunstancias más recientes, pueden fortalecer nuestras creencias en nuestro origen étnico, en la creación del alma rumana.

El nombre de Păcureți proviene del fueloil, un mineral descubierto aquí desde tiempos inmemoriales. Según una carta de 1644, conservada por la familia Ghiţă Pătraşcu, antes de que se llamara Păcureți, el pueblo se llamaba ot Hizeşti, en honor a una familia que vivía allí, ot Sărăşti por los lugares salados, ot Tulburea, por el arroyo Tulburea, ot Brăneşti después de Brană. En la antigüedad, la finca Izeşti formaba un cuerpo que se extendía desde Opăriți M.N. hasta Hârsa en el agua de "Bucovel", hoy en cientos de parcelas.

El lector que siga este trabajo relacionado con la industria del país encontrará en la historia de las propiedades locales y del fuel oil muchos detalles interesantes.

La historia general del país nos muestra que en los llanos y en las montañas...

PARTE I. MONOGRAFÍA GENERAL. Página 11.


CAPÍTULO I

LA HISTORIA DE LA COMUNA PACURETI

§ I

Descripción general

Faltan por completo fuentes históricas que nos den datos fiables sobre el pasado, sobre los acontecimientos ocurridos en el pueblo de Păcureți.

Y serán muchos dignos de recordar.

En un pueblo donde el comercio del petróleo comenzó entre 1500 y 1600, cuántos hechos interesantes pudieron ocurrir.

Sólo los cuentos de nuestros mayores, confirmadas por circunstancias más recientes, pueden fortalecer nuestras creencias en nuestro origen étnico, en la creación del alma rumana.

El nombre de Păcureți proviene del fueloil, mineral descubierto aquí desde tiempos inmemoriales. Según una carta de 1644, conservada por la familia Ghiţă Pătraşcu, antes de que se llamara Păcureți, el pueblo se llamaba ot Hizeşti, en honor a una familia que vivía allí, ot Sărăşti por los lugares salados, ot Tulburea, por el arroyo Tulburea, ot Brăneşti después de Brană. En la antigüedad, el dominio Izeşti formaba un cuerpo que se extendía desde Opăriți al Norte. hasta Hârsa en el agua de "Bucovel", hoy en cientos de parcelas.

El lector que siga este trabajo relacionado con la industria del país encontrará en la historia de las propiedades locales y del fuel oil muchos detalles interesantes.

La historia general del país nos muestra que en los llanos y en las montañas...

Secțiunea 11. SECTION 11. Sección 11.

Page 12 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 012 of 242

... noştri a trecut multe neamuri streine. Probabil că Păcureţii nu a fost scutit de vizita acestor mosafiri. 

Se păstrează, ca dată mai veche, până astăzi, numele unei poziţiuni mai înalte, la o trecătoare spre munţi, de „Ţeapă", care ne dă probabilitatea că aci a fost un loc de pedeapsă" pe timpul Voivodului nostru Vlad Ţepeş (1456~1462). 

Prin secolul al XVI, dau bătrânii ca sigur că localitatea numită Izeşti, a locuit-o, constituiţi în sat, o seamă de Tătari, care construise locuințe, plantase vii, a stat 30-40 ani. Aveau şi biserica lor. Nu se ştie însă cum a dispărut cu toţii, căci nici o urmă de ei nu se mai găsesc. În vecinătatea Păcureţilor, la Opăriţi, a fost o familie boerească, Mârza, ce se coboară dintr'un Han tătăresc (1). 

Pomenesc bătrânii de ocupaţiile ruseşti de prin 1812, 1821, 1856 şi povestesc multe de eteria grecească- ,,Arvaţii", le zic ei~, de Turci, de Ruşi, care veniau, trăiau pe spinarea băştinaşilor, dar, tătuşi plecau ! 

Despre Ruşi se spune că cât stau, la trei case unul, nu făceau nimic, îşi petreceau viaţa în trândăvie. Când gazda nu le satisfăcea toate gusturile lor, ridicau ce găsiau prin case şi curţi şi duceau la cârciumă. 

Groaza de ceata jefuitoare a lui Ipsilante, a lăsat aci urme adânci. Până astăzi se păstrează între sătence cuvântul Ipsilante, ce îl dă la necaz copiilor zicându-le „Ipsilantele Dracului". 

Turcii şi ei au avut partea lor aci. Totuşi purtarea lor era mai blândă ca a fraților de cruce, Ruşi şi Greci. Localnicii sufereau jaful şi tortura fraţilor, dar Turcilor nu le acorda această favoare. Turcii veneau singuratici, după negustorie de păcură. De Turci aveau şi groază mai mare, şi răzbunarea localnicilor, când puteau, era îngrozitoare. Se raportează că cinstea Turcilor era exemplară; acolo unde ei erau slabi era „ghiduşiile" dar acolo şi răzbunarea Românilor, era şi mai teribilă ! (2). 

Turcii cu stăpânirea, Grecii cu naţia, Ruşii cu crucea, veniau şi jefuiau cu toţii ca la ei acasă. Atât numai că plecau. 

Pacostea mai mare însă era ceata de trântori streini, de regulă Greci, care rămâneau, se constituiau în caste religioase călugăreşti...

.....................

(2) O femee văduvă „Baba Sica" avea trei fete mari pe care le ascundea în pădurea vecină căpriorul, cât stau Turcii în sat. (2248 bytes) 

Column A

Original text.

... noştri a trecut multe neamuri streine. Probabil că Păcureţii nu a fost scutit de vizita acestor mosafiri. 

Se păstrează, ca dată mai veche, până astăzi, numele unei poziţiuni mai înalte, la o trecătoare spre munţi, de „Ţeapă", care ne dă probabilitatea că aci a fost un loc de pedeapsă" pe timpul Voivodului nostru Vlad Ţepeş (1456~1462). 

Prin secolul al XVI, dau bătrânii ca sigur că localitatea numită Izeşti, a locuit-o, constituiţi în sat, o seamă de Tătari, care construise locuințe, plantase vii, a stat 30-40 ani. Aveau şi biserica lor. Nu se ştie însă cum a dispărut cu toţii, căci nici o urmă de ei nu se mai găsesc. În vecinătatea Păcureţilor, la Opăriţi, a fost o familie boerească, Mârza, ce se coboară dintr'un Han tătăresc (1). 

Pomenesc bătrânii de ocupaţiile ruseşti de prin 1812, 1821, 1856 şi povestesc multe de eteria grecească- ,,Arvaţii", le zic ei~, de Turci, de Ruşi, care veniau, trăiau pe spinarea băştinaşilor, dar, tătuşi plecau ! 

Despre Ruşi se spune că cât stau, la trei case unul, nu făceau nimic, îşi petreceau viaţa în trândăvie. Când gazda nu le satisfăcea toate gusturile lor, ridicau ce găsiau prin case şi curţi şi duceau la cârciumă. 

Groaza de ceata jefuitoare a lui Ipsilante, a lăsat aci urme adânci. Până astăzi se păstrează între sătence cuvântul Ipsilante, ce îl dă la necaz copiilor zicându-le „Ipsilantele Dracului". 

Turcii şi ei au avut partea lor aci. Totuşi purtarea lor era mai blândă ca a fraților de cruce, Ruşi şi Greci. Localnicii sufereau jaful şi tortura fraţilor, dar Turcilor nu le acorda această favoare. Turcii veneau singuratici, după negustorie de păcură. De Turci aveau şi groază mai mare, şi răzbunarea localnicilor, când puteau, era îngrozitoare. Se raportează că cinstea Turcilor era exemplară; acolo unde ei erau slabi era „ghiduşiile" dar acolo şi răzbunarea Românilor, era şi mai teribilă ! (2). 

Turcii cu stăpânirea, Grecii cu naţia, Ruşii cu crucea, veniau şi jefuiau cu toţii ca la ei acasă. Atât numai că plecau. 

Pacostea mai mare însă era ceata de trântori streini, de regulă Greci, care rămâneau, se constituiau în caste religioase călugăreşti...

.....................

(2) O femee văduvă „Baba Sica" avea trei fete mari pe care le ascundea în pădurea vecină căpriorul, cât stau Turcii în sat.

... el nuestro ha superado a muchas naciones extranjeras. Probablemente Păcureții no se libró de la visita de estos invitados.

Se conserva, como fecha más antigua, hasta hoy 1462).

Los ancianos dicen con certeza que en el siglo XVI la localidad llamada Izeşti estaba habitada por un grupo de tártaros que construyeron casas, plantaron vides y vivieron allí durante 30 a 40 años. También tenían su iglesia. Sin embargo, no se sabe cómo desaparecieron todos, pues no se puede encontrar ningún rastro de ellos. En las cercanías de Păcureţil, en Opăriți, vivía una familia bóer, los Mârza, descendientes de una posada tártara (1).

Los ancianos mencionan las ocupaciones rusas de alrededor de 1812, 1821, 1856 y cuentan mucho sobre el ethereum griego - "Arvats", los llaman~, sobre los turcos, sobre los rusos, que vinieron, vivieron a espaldas de los nativos, pero ¡Ellos también se fueron!

Se dice de los rusos que mientras estuvieron alojados, tres casas a una, no hicieron nada, pasaron la vida en el ocio. Cuando el anfitrión no satisfacía todos sus gustos, recogían lo que encontraban en las casas y patios y lo llevaban al pub.

El terror de la niebla merodeadora de Ypsilante dejó profundas huellas aquí. Hasta el día de hoy, la palabra Ypsilante se conserva entre los aldeanos, lo que causa problemas a los niños al llamarlos "Ypsilante el Diablo".

Los turcos también tuvieron su parte aquí. Sin embargo, su comportamiento fue más apacible que el de los hermanos de la cruz, rusos y griegos. Los lugareños sufrieron el robo y la tortura de los hermanos, pero a los turcos no se les concedió este favor. Los turcos llegaron solos, después de comprar combustible. Tenían aún más miedo de los turcos y la venganza de los lugareños, cuando podían, era terrible. Se dice que el honor de los turcos fue ejemplar; donde eran débiles, hubo "estupideces", pero allí la venganza de los rumanos fue aún más terrible (2).

Los turcos con el gobierno, los griegos con la nación, los rusos con la cruz, todos vinieron y saquearon como en casa. Recién se estaban yendo.

El mayor problema, sin embargo, fue el grupo de drones extranjeros, generalmente griegos, que se quedaron y se formaron en castas monásticas religiosas...

....................

2) Una mujer viuda "Baba Sica" tenía tres niñas adultas a quienes los ciervos escondieron en el bosque vecino mientras los turcos permanecían en la aldea

... nuestros han pasado muchas naciones extranjeras. Probablemente Păcureții no se libró de la visita de estos... invitados.

Se conserva, como una fecha más antigua, el nombre de una posición geográfica mas alta, antes de un puerto en las montañas, que se llama "La teapa", y que nos da la probabilidad que ha sido utilizado por nuestro principe Vlad Tepes (1456 - 1462) como un lugar de penas.

Nuestros ancianos dicen con certeza que en el siglo XVI la localidad llamada Izeşti estaba habitada por un grupo de tártaros que construyeron casas, plantaron vides y vivieron allí durante 30 a 40 años. También tenían su iglesia. Sin embargo, no se sabe cómo desaparecieron todos, pues no se puede encontrar ningún rastro de ellos. En las cercanías de Păcureţi, en Opăriți, vivía una familia bóer, los Mârza, descendientes de una posada tártara (1).

Los ancianos mencionan las ocupaciones rusas de alrededor de 1812, 1821, 1856 y cuentan mucho sobre el ethereum griego - "Arvats", como los llaman~, sobre los turcos, sobre los rusos, que vinieron, vivieron a espaldas de los aquí nativos, pero, por lo menos, al final se fueron!

Se dice de los rusos que mientras estaban alojados, uno a tres casas, no hacían nada, pasando la vida en un continuo ocio. Cuando el anfitrión no satisfacía todos sus gustos, recogían lo que encontraban en las casas y patios y lo llevaban al pub.

El terror de la niebla merodeadora de Ipsilantis dejó profundas huellas aquí. Hasta el día de hoy, la palabra Ypsilante se conserva entre los aldeanos, lo que causa problemas a los niños al llamarlos "Ypsilante del Diablo".

Los turcos también tuvieron su parte aquí. Sin embargo, su comportamiento fue más apacible que el de los hermanos de la cruz, rusos y griegos. Los lugareños sufrieron el robo y la tortura de los hermanos, pero a los turcos no se les concedió este favor. Los turcos llegaron solos, después de comprar combustible. Tenían aún más miedo de los turcos y la venganza de los lugareños, cuando podían, era terrible. Se dice que el honor de los turcos fue ejemplar; donde eran débiles, hubo "estupideces", pero allí la venganza de los rumanos fue aún más terrible (2).

Los turcos con el gobierno, los griegos con la nación, los rusos con la cruz, todos vinieron y saquearon como en casa. Recién se estaban yendo.

El mayor problema, sin embargo, fue el grupo de drones extranjeros, generalmente griegos, que se quedaron y se formaron en castas monásticas religiosas...

....................

2) Una mujer viuda "Baba Sica" tenía tres niñas adultas a quienes escondieron en el bosque vecino "Căprioru", mientras los turcos permanecían en la aldea

Vezi in Google Maps / Véase en Google Maps

45°09'22.6"N 26°07'31.6"E

Secțiunea 12. SECTION 12. Sección 12.

Page 13 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 013 of 242

... şi cu evanghelia într'o mână, cu crucea în o altă, construiau metoace, se aşezau, furau moşiile şi deveneau stăpâni pe tot coprinsul Românului. 

§ II. 

Fondarea satului. 

Vechimea satului Păcureţi, sântem îndreptăţiţi a o stabili pe la 1400-1450 şi poate ceva mai înainte. 

După tabela întocmită pentru naşterile şi morţile, în o perioadă de 70 ani, contând pe o stare normală a creşterii populaţiunei care a fost la început, fără emigranţi şi imigraţiuni, după excedentul dat, putem admite iarăşi această dată, văzând că populaţiunea se îndoeşte din 70 în 70 ani. 

Hrisoavele încă ne dă indicii în acest sens. Cel mai vechiu zapis ce găsim este unul din 1570 şi altul din 1636, acesta din urmă este semnat de Matei Voivod Basarab, relativ la drepturile unor răzoare de vie, ce ne semnalează prezenţa şi activitatea Românilor în acele vremuri. 

În hotărnicia Izeştilor Păcureţi din 1785, ce o vor găsl cititorii mai departe, se spune că moşnenii la o judecată ce au avut la Voivodul Duca Vodă în 1676, au prezentat vechi anaforale a altor vechi Domni, înrărind drepturile lor, dovadă iarăşi de sălășluire veche în aceste locuri. 

În legătură cu aceasta nu putem trece un fapt, în formă de legendă, ce ni s'a păstrat prin tradiţiune, care e următorul : 

În prelungirea moşii Izeşti-Păcureţi, (azi Bălţeşti), pe şesul Bărbăteiului, se află o movilă de pământ de 60 metri în lungime, 40 m. lăţime şi 4-5 m. înălţime. Pare a indica că aci s'a petrecut o acţiune militară, un răsboiu. Nu cunoaştem isvoare istorice în această anumită privinţă, dar legenda spune că acl s'ar fi dat o mare bătălie cu Tătarii şi că Românii ar fi fost învingători printro stratagemă; cavalerişti Românii simulând o retragere inversă prin potcovirea cailor cu potcoavele întoarse, luându-i apoi dela spate (1). Mai ... 

...................................

1) Fapt este că lupta s'a dat cu Polonii, şi nenorocire că lupta s'a pierdut: „silit să primească bătălia în ziua de 20 Oct. 1600, el (Mihaiu) îşi aşează armata „lângă râul Teleajen, între Ploeşti şi Buzău ... " (Istoria Rom. Xenopol). Se poate că pe aci era trecătoarea în munţii dinspre Urlaţi-Văleni-Bratocea. Tradiţia mai arată că albia râului Teleajen era pe aci în vechime. (2.177 bytes)

Column A

Original text.


... şi cu evanghelia într'o mână, cu crucea în o altă, construiau metoace, se aşezau, furau moşiile şi deveneau stăpâni pe tot coprinsul Românului. 

§ II. 

Fondarea satului

Vechimea satului Păcureţi, sântem îndreptăţiţi a o stabili pe la 1400-1450 şi poate ceva mai înainte. 

După tabela întocmită pentru naşterile şi morţile, în o perioadă de 70 ani, contând pe o stare normală a creşterii populaţiunei care a fost la început, fără emigranţi şi imigraţiuni, după excedentul dat, putem admite iarăşi această dată, văzând că populaţiunea se îndoeşte din 70 în 70 ani. 

Hrisoavele încă ne dă indicii în acest sens. Cel mai vechiu zapis ce găsim este unul din 1570 şi altul din 1636, acesta din urmă este semnat de Matei Voivod Basarab, relativ la drepturile unor răzoare de vie, ce ne semnalează prezenţa şi activitatea Românilor în acele vremuri. 

În hotărnicia Izeştilor Păcureţi din 1785, ce o vor găsl cititorii mai departe, se spune că moşnenii la o judecată ce au avut la Voivodul Duca Vodă în 1676, au prezentat vechi anaforale a altor vechi Domni, înrărind drepturile lor, dovadă iarăşi de sălășluire veche în aceste locuri. 

În legătură cu aceasta nu putem trece un fapt, în formă de legendă, ce ni s'a păstrat prin tradiţiune, care e următorul : 

În prelungirea moşii Izeşti-Păcureţi, (azi Bălţeşti), pe şesul Bărbăteiului, se află o movilă de pământ de 60 metri în lungime, 40 m. lăţime şi 4-5 m. înălţime. Pare a indica că aci s'a petrecut o acţiune militară, un răsboiu. Nu cunoaştem isvoare istorice în această anumită privinţă, dar legenda spune că acl s'ar fi dat o mare bătălie cu Tătarii şi că Românii ar fi fost învingători printro stratagemă; cavalerişti Românii simulând o retragere inversă prin potcovirea cailor cu potcoavele întoarse, luându-i apoi dela spate (1). Mai ... 

...................................

1) Fapt este că lupta s'a dat cu Polonii, şi nenorocire că lupta s'a pierdut: „silit să primească bătălia în ziua de 20 Oct. 1600, el (Mihaiu) îşi aşează armata „lângă râul Teleajen, între Ploeşti şi Buzău ... " (Istoria Rom. Xenopol). Se poate că pe aci era trecătoarea în munţii dinspre Urlaţi-Văleni-Bratocea. Tradiţia mai arată că albia râului Teleajen era pe aci în vechime.

Column B.  

Purely automatic translation.


... y con el evangelio en una mano y la cruz en la otra, construyeron metaacs, se establecieron, robaron las propiedades y se convirtieron en dueños de todo el territorio rumano.

II.

La fundación del pueblo.

Tenemos derecho a establecer la edad de la aldea de Păcureți alrededor de 1400-1450 y tal vez un poco antes.

Según la tabla elaborada de nacimientos y defunciones, en un período de 70 años, contando con un estado normal de crecimiento poblacional que había al principio, sin emigrantes e inmigraciones, después del superávit dado, podemos admitir nuevamente esta fecha, viendo que la población se duplica de 70 en 70 años.

Hrisoavelle todavía nos da pistas al respecto. El registro más antiguo que encontramos es uno de 1570 y otro de 1636, este último firmado por Matei Voivod Basarab, relativo a los derechos de unas vides, lo que indica la presencia y actividad de rumanos en aquellos tiempos.

En la decisión del Izeşti Păcureți de 1785, que los lectores encontrarán más adelante, se dice que los Moşnens, en un juicio que tuvieron en Voivode Duca Vodă en 1676, presentaron viejas anáforas de otros antiguos Señores, reduciendo sus derechos, nuevamente evidencia de antiguos asentamientos en estos lugares.

En relación con esto, no podemos pasar por alto un hecho, en forma de leyenda, que nos ha sido preservado por la tradición, que es el siguiente:

En la ampliación de la finca Izeşti-Păcureți (hoy Bălțeşti), en la carretera Bărbăteiului, hay un montículo de tierra de 60 metros de largo, 40 m de ancho y 4-5 m de alto. Parece indicar que aquí tuvo lugar una acción militar, una guerra. No conocemos fuentes históricas al respecto en particular, pero la leyenda dice que habría librado una gran batalla con los tártaros y que los rumanos habrían salido victoriosos mediante una estratagema; La caballería rumana simula una retirada inversa herrando a los caballos con las herraduras giradas y luego tomándolos por detrás (1). Puede ...

...................................

1) El hecho es que la batalla se libró con los polacos, y lamentablemente la batalla se perdió: "obligados a aceptar la batalla el 20 de octubre. 1600, él (Mihaiu) coloca su ejército "junto al río Teleajen, entre Ploeşti y Buzău..." (Historia de los romanos. Xenopol Es posible que el paso en las montañas de Urlaţi-Văleni-Bratocea estuviera aquí). La tradición también muestra que el cauce del río Teleajen estuvo cerca en la antigüedad.

Column Z.  

Admin wiki-translation.


... y con el evangelio en una mano y la cruz en la otra, construyaban metaacs, se establecieran, robaban las propiedades y se convirtieran en dueños de todo el territorio rumano.

II.

La fundación del pueblo.

Tenemos razones a establecer la edad de la aldea de Păcureți alrededor de 1400-1450 y tal vez un poco antes.

Según la tabla elaborada de nacimientos y defunciones, en un período de 70 años, contando con un estado normal de crecimiento poblacional que había al principio, sin emigraciones e inmigraciones, después del superávit dado, podemos admitir nuevamente esta fecha, viendo que la población se duplica de 70 en 70 años.

Hrisoavelle todavía nos da pistas al respecto. El registro más antiguo que encontramos es uno de 1570 y otro de 1636, este último firmado por Matei Voivod Basarab, relativo a los derechos de unas vides, lo que indica la presencia y actividad de rumanos en aquellos tiempos.

En la decisión del Izeşti Păcureți de 1785, que los lectores encontrarán más adelante, se dice que los Moşnens, en un juicio que tuvieron en Voivode Duca Vodă en 1676, presentaron viejas anáforales de otros antiguos Voievodas, reduciendo sus derechos, nuevamente evidencia de antiguos asentamientos en estos lugares.

En relación con esto, no podemos pasar por alto un hecho, en forma de leyenda, que nos ha sido preservado por la tradición, que es el siguiente:

En la ampliación de la finca Izeşti-Păcureți (hoy Bălțeşti), en el llano denominado Bărbăteiul, hay un montículo de tierra de 60 metros de largo, 40 m de ancho y 4-5 m de alto. Parece indicar que aquí tuvo lugar una acción militar, una guerra. No conocemos fuentes históricas al respecto en particular, pero la leyenda dice que habría librado una gran batalla con los tártaros y que los rumanos habrían salido victoriosos mediante una estratagema; La caballería rumana simula una retirada inversa herrando a los caballos con las herraduras giradas y luego tomando a el ejercito tártaro por detrás (1). Puede ...

...................................

1) El hecho es que la batalla se libró con los polacos, y lamentablemente la batalla se perdió: "obligados a aceptar la batalla el 20 de octubre. 1600, él (Mihaiu) coloca su ejército "junto al río Teleajen, entre Ploeşti y Buzău..." (Historia de los rumanos,.A. D.  Xenopol) Es posible que el paso en las montañas de Urlaţi-Văleni-Bratocea estuviera aquí). La tradición también muestra que el cauce del río Teleajen estuvo cerca en la antigüedad.

Secțiunea 13. SECTION 13. Sección 13.

Page 14 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 014 of 242

Pagina 14 PDF / 12 Carte


... spun că lupta s'ar fi dat de Radu Negru, care după biruinţă a ridicat monastirea Vărbila, pe al cărui frontispiciu se găseşte inscripţia că ea a fost „rezidită la 1504 de Radu Voivod, Dragomir şi alţii". 

§ III. 

Naţionalitatea locuitorilor. 

Din punctul de vedere etnografic, populaţiunea satului se prezintă omogenă, cu acelaş port, cu aceleaşi credinţe, limba limpede, curat românească, fără alterări de străinisme adânci, în totul asemănătoare Românilor dela obârşie, de unde avem întreaga convingere că întâii locuitori ai satului Păcureţi au fost veniţi aci de peste munţii din Transilvania, Români neauşi, ca mai asiguraţi de năvălirile străine. 

În această privinţă pe lângă documentele arătătoare că locuitorii vechi de aci au avut relaţiuni cu Sibiul, am cercetat genealogia familiilor locale de toate categoriile şi rezultatul ne-a adus la proba că cei întâi ocupanţi ai localităţii au fost Românii de peste Carpaţi. Şi în această cercetare am găsit că toţi foştii clăcaşi de aci au fost Români de dincolo. Instăriţii de mai înainte, primeau ca clăcaşi pe veniţii de mai târziu. 

Faptul că tocmai pe ei îi găsim clăcaşi, este încredinţarea că ei veniau fără altă intenţie, decât aceea de a putea trăi mai liniştiţi. Un document oficial, scris în ungureşte, la Sibiu în 1769 ne arată că ei aveau dese relaţiuni cu populaţiunea de aci, găsind un pământ mai larg şi mai liber, formând mai un tot. La moşnenii Măticeni găsim un strămoş Puşcaş, tocmai nume ce întâlnim în acest act. Aci s'au încrucişat în cursul vremurilor noi cu vechi veniţi, toţi Români şi au alcătuit satele Păcureţi şi Matiţa de astăzi. 

Populaţia cu viitor, dornică de muncă cinstită, veniau totdeauna de peste munţi, iar peste acest bun element, din când în când, veniau de către vale, dinspre Dunăre, câte un Grec, Turc, Sârb sau Bulgar, ori Rus, cu gusturi negustoreşti care-i acaparau de multe ori. Şi totuşi aci n'au rămas nici un Turc, nici un Rus, Sârb sau Bulgar. Chiar încrucişările cu strenii natura s'a însărcinat să le distrugă. (2023 bytes)

Column A

Original text.

... spun că lupta s'ar fi dat de Radu Negru, care după biruinţă a ridicat monastirea Vărbila, pe al cărui frontispiciu se găseşte inscripţia că ea a fost „rezidită la 1504 de Radu Voivod, Dragomir şi alţii". 

§ III. 

Naţionalitatea locuitorilor. 

Din punctul de vedere etnografic, populaţiunea satului se prezintă omogenă, cu acelaş port, cu aceleaşi credinţe, limba limpede, curat românească, fără alterări de străinisme adânci, în totul asemănătoare Românilor dela obârşie, de unde avem întreaga convingere că întâii locuitori ai satului Păcureţi au fost veniţi aci de peste munţii din Transilvania, Români neauşi, ca mai asiguraţi de năvălirile străine. 

În această privinţă pe lângă documentele arătătoare că locuitorii vechi de aci au avut relaţiuni cu Sibiul, am cercetat genealogia familiilor locale de toate categoriile şi rezultatul ne-a adus la proba că cei întâi ocupanţi ai localităţii au fost Românii de peste Carpaţi. Şi în această cercetare am găsit că toţi foştii clăcaşi de aci au fost Români de dincolo. Instăriţii de mai înainte, primeau ca clăcaşi pe veniţii de mai târziu. 

Faptul că tocmai pe ei îi găsim clăcaşi, este încredinţarea că ei veniau fără altă intenţie, decât aceea de a putea trăi mai liniştiţi. Un document oficial, scris în ungureşte, la Sibiu în 1769 ne arată că ei aveau dese relaţiuni cu populaţiunea de aci, găsind un pământ mai larg şi mai liber, formând mai un tot. La moşnenii Măticeni găsim un strămoş Puşcaş, tocmai nume ce întâlnim în acest act. Aci s'au încrucişat în cursul vremurilor noi cu vechi veniţi, toţi Români şi au alcătuit satele Păcureţi şi Matiţa de astăzi. 

Populaţia cu viitor, dornică de muncă cinstită, veniau totdeauna de peste munţi, iar peste acest bun element, din când în când, veniau de către vale, dinspre Dunăre, câte un Grec, Turc, Sârb sau Bulgar, ori Rus, cu gusturi negustoreşti care-i acaparau de multe ori. Şi totuşi aci n'au rămas nici un Turc, nici un Rus, Sârb sau Bulgar. Chiar încrucişările cu strenii natura s'a însărcinat să le distrugă. 

... dicen que la batalla fue librada por Radu Negru, quien después de la victoria erigió el monasterio de Vărbila, en cuyo frontispicio está la inscripción que "residió en 1504 Radu Voivod, Dragomir y otros".

§III.

Nacionalidad de los habitantes.

Desde el punto de vista etnográfico, la población del pueblo es homogénea, con el mismo puerto, con las mismas creencias, el idioma es claro, rumano puro, inalterado por extranjerismos profundos, similar en todo a los rumanos de ascendencia, de los cuales tenemos la plena convicción de que los primeros habitantes del pueblo de Păcureți fueron traídos aquí desde las montañas de Transilvania, como si estuvieran más a salvo de las invasiones extranjeras.

En este sentido, además de los documentos que demuestran que los antiguos habitantes de Aci tenían relaciones con Sibiu, investigamos la genealogía de familias locales de todas las categorías y el resultado nos llevó a la prueba de que los primeros ocupantes de la localidad fueron los rumanos de a través de los Cárpatos. Y en esta investigación descubrí que todos los antiguos alumnos de aquí eran rumanos del más allá. Los ricos de antes recibieron a los recién llegados como aprendices.

El hecho de que los encontremos exactamente unos cabrones es la creencia de que vinieron sin otra intención que la de poder vivir más tranquilos. Un documento oficial, escrito en húngaro, en Sibiu en 1769 nos muestra que tuvieron frecuentes relaciones con la población local, encontrando una tierra más amplia y libre, formando un todo. Entre los ancestros Măticeni encontramos un ancestro Puşcaş, cuyo mismo nombre encontramos en este documento. Aquí, en el transcurso de los tiempos modernos, se cruzaron con los antiguos llegados, todos rumanos, y formaron los actuales pueblos de Păcureți y Matiţa.

La población con futuro, ávida de trabajo honesto, venía siempre del otro lado de las montañas, y por encima de este buen elemento, de vez en cuando, llegaba del valle, del Danubio, un griego, un turco, un serbio o un búlgaro, o un ruso, con gustos mercantiles que a menudo los cautivaban. Y, sin embargo, aquí no quedan ni turcos, ni rusos, ni serbios, ni búlgaros. Incluso los cruces con extraños se han encargado de destruir a la naturaleza.

... dicen que la batalla fue librada por Radu Negru, quien después de la victoria erigió el monasterio de Vărbila, en cuyo frontispicio está la inscripción que "residió en 1504 Radu Voivod, Dragomir y otros".

§III.

Nacionalidad de los habitantes.

Desde el punto de vista etnográfico, la población del pueblo es homogénea, con el mismo puerto, con las mismas creencias, el idioma es claro, rumano puro, inalterado por extranjerismos profundos, similar en todo a los rumanos de ascendencia, de los cuales tenemos la plena convicción de que los primeros habitantes del pueblo de Păcureți fueron traídos aquí desde las montañas de Transilvania, como si estuvieran más a salvo de las invasiones extranjeras.

En este sentido, además de los documentos que demuestran que los antiguos habitantes de Aci tenían relaciones con Sibiu, investigamos la genealogía de familias locales de todas las categorías y el resultado nos llevó a la prueba de que los primeros ocupantes de la localidad fueron los rumanos de a través de los Cárpatos. Y en esta investigación descubrí que todos los antiguos alumnos de aquí eran rumanos del más allá. Los ricos de antes recibieron a los recién llegados como aprendices.

El hecho de que los encontremos exactamente unos cabrones es la creencia de que vinieron sin otra intención que la de poder vivir más tranquilos. Un documento oficial, escrito en húngaro, en Sibiu en 1769 nos muestra que tuvieron frecuentes relaciones con la población local, encontrando una tierra más amplia y libre, formando un todo. Entre los ancestros Măticeni encontramos un ancestro Puşcaş, cuyo mismo nombre encontramos en este documento. Aquí, en el transcurso de los tiempos modernos, se cruzaron con los antiguos llegados, todos rumanos, y formaron los actuales pueblos de Păcureți y Matiţa.

La población con futuro, ávida de trabajo honesto, venía siempre del otro lado de las montañas, y por encima de este buen elemento, de vez en cuando, llegaba del valle, del Danubio, un griego, un turco, un serbio o un búlgaro, o un ruso, con gustos mercantiles que a menudo los cautivaban. Y, sin embargo, aquí no quedan ni turcos, ni rusos, ni serbios, ni búlgaros. Incluso los cruces con extraños se han encargado de destruir a la naturaleza.

Secțiunea 14. SECTION 14. Sección 14.

Page 15 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 015 in PDF / 13 in Carte of 242 / 240

§ IV. 

Familiile istorice

Despre familiile istorice a acestei comune găsim două nume: Ciauşul Constantin Izescu şi Căpitanul Manea Brăcăceanul. Cel întâi a trăit pe la 1700 - 1800. Au avut de moştenitori pe Stoica Izescu, care au avut patru fiice: pe Manda, mama răposatului Gheorghe Mărgăritescu, Ţica soţia răposatului Dincă Gogulescu, Bălaşa soţia răp. Gheorghe Mateescu (pitarul) şi  Ecaterina, soacra d-lui Spirache Jarca; pe Preda lzescu din care se trage o venerabilă familie de ofiţer, colonel Izrecu; pe Mateiu şi Banu Izescu, morţi fără copii. 

Ca urmaşi astăzi mai sunt familiile Spirache larea şi Nicolae Nedelcovici, ginerele d-lui Gh. Mărgăritescu; cel d'aldoilea a avut proprietatea Brăcacea. Despre acest căpitan Manea Brăcăceanu nu se mai ştie nici o urmă. Între documente găsim pentru moşia Brăcacea, de unde probabil şi-a luat numele, un testament al său datat 7254 (1746), făcând danie moşiile sale Brăcacea, Izeşti şi Matiţa monastirei Episcopii Buzău, lăsând şi bisericuţe la toate aceste sate. 

Pe lângă aceştia se mai aflau Protopopu Mateiu, ai cărui urmaşi s'a perdut în mulţimea necunoscuţilor şi Radu cel Mare din care se coboară familia Dincă Gogulescu. 

Alte familii mai însemnate după aceştia au fost Ion Băcanu, Simeon Băcanu, Dumitru Dinu Gogu, Gheorghe Mateescu, Matache Gogulescu, Nicolae Steriadi, Gheorghe Mărgăritescu şi Nicolae Preda Botescu (Măcelaru), toţi cu roluri de fruntaşi în comună. 

În prezent din aceste onorabile familii mai sunt d-nii : Zamfir A. Ioan, Costică N. Steriadi, D. N. Steriade, D-rul Gh. Scurea, Nae N. Mateescu, N. I. Nedelcovici, Inan N. Predescu (avocat), Vasile N. Predescu şi Mitică N. Gogu. 

Din familia Dincă Gogulescu nu se mai află nimeni. Locul ei l'a ocupat d-nu Anton Bală, fost magistrat, care, dându-şi seama de rolul d-sale, are o curată dragoste către toţi sătenii cinstiţi, ajutându-i în toate înprejurările vieţii, moralmente şi materialmente. 

Între vechile familii însemnate se aflau alte familii de fruntaşi mijlocaşe ca: Croitoreşti, Boteşti, Tăsică, care au şi astăzi urmaşi harnici.

........................... 

1) Satul acesta, graţie subsolului său bogat, a avut în toate timpurile un subtrastrat bogat şi cult, care a dat directiva în sat, cărui fapt se datoreşte o stare morală înaintată a sătenilor. Tonul acesta îl dă astăzi d-nu A. Bală, devotat inte...    (2321 bytes)

Column A

Original text.

§ IV. 

Familiile istorice

Despre familiile istorice a acestei comune găsim două nume: Ciauşul Constantin Izescu şi Căpitanul Manea Brăcăceanul. Cel întâi a trăit pe la 1700 - 1800. Au avut de moştenitori pe Stoica Izescu, care au avut patru fiice: pe Manda, mama răposatului Gheorghe Mărgăritescu, Ţica soţia răposatului Dincă Gogulescu, Bălaşa soţia răp. Gheorghe Mateescu (pitarul) şi  Ecaterina, soacra d-lui Spirache Jarca; pe Preda lzescu din care se trage o venerabilă familie de ofiţer, colonel Izrecu; pe Mateiu şi Banu Izescu, morţi fără copii. 

Ca urmaşi astăzi mai sunt familiile Spirache larea şi Nicolae Nedelcovici, ginerele d-lui Gh. Mărgăritescu; cel d'aldoilea a avut proprietatea Brăcacea. Despre acest căpitan Manea Brăcăceanu nu se mai ştie nici o urmă. Între documente găsim pentru moşia Brăcacea, de unde probabil şi-a luat numele, un testament al său datat 7254 (1746), făcând danie moşiile sale Brăcacea, Izeşti şi Matiţa monastirei Episcopii Buzău, lăsând şi bisericuţe la toate aceste sate. 

Pe lângă aceştia se mai aflau Protopopu Mateiu, ai cărui urmaşi s'a perdut în mulţimea necunoscuţilor şi Radu cel Mare din care se coboară familia Dincă Gogulescu. 

Alte familii mai însemnate după aceştia au fost Ion Băcanu, Simeon Băcanu, Dumitru Dinu Gogu, Gheorghe Mateescu, Matache Gogulescu, Nicolae Steriadi, Gheorghe Mărgăritescu şi Nicolae Preda Botescu (Măcelaru), toţi cu roluri de fruntaşi în comună. 

În prezent din aceste onorabile familii mai sunt d-nii : Zamfir A. Ioan, Costică N. Steriadi, D. N. Steriade, D-rul Gh. Scurea, Nae N. Mateescu, N. I. Nedelcovici, Ioan N. Predescu (avocat), Vasile N. Predescu şi Mitică N. Gogu. 

Din familia Dincă Gogulescu nu se mai află nimeni. Locul ei l'a ocupat d-nu Anton Bală, fost magistrat, care, dându-şi seama de rolul d-sale, are o curată dragoste către toţi sătenii cinstiţi, ajutându-i în toate înprejurările vieţii, moralmente şi materialmente. 

Între vechile familii însemnate se aflau alte familii de fruntaşi mijlocaşe ca: Croitoreşti, Boteşti, Tăsică, care au şi astăzi urmaşi harnici. 

1) Satul acesta, graţie subsolului său bogat, a avut în toate timpurile un subtrastrat bogat şi cult, care a dat directiva în sat, cărui fapt se datoreşte o stare morală înaintată a sătenilor. Tonul acesta îl dă astăzi d-nu A. Bală, devotat inte... 

§IV.

Familias históricas.

Sobre las familias históricas de esta comuna, encontramos dos nombres: Ciaușul Constantin Izescu y Capitán Manea Brăcăceanul. El primero vivió alrededor de 1700 - 1800. Tenían como heredera a Stoica Izescu, que tenía cuatro hijas: Manda, la madre del difunto Gheorghe Mărgăritescu, Ţica, la esposa del difunto Dincă Gogulescu, Bălaşa, la esposa del difunto. Gheorghe Mateescu (el sepulturero) y Ecaterina, la suegra del señor Spirache Jarca; en Preda Izescu, de donde procede una venerable familia de oficiales, el coronel Izrecu; sobre Mateiu y Banu Izescu, muertos sin hijos.

Como descendientes actuales están las familias Spirache larea y Nicolae Nedelcovici, yerno del Sr. Gh. el de Aldoilea era propiedad de Brăcacea. No hay rastro de esta capitana Manea Brăcăceanu. Entre los documentos encontramos para la finca Brăcacea, de donde probablemente tomó su nombre, su testamento fechado en 7254 (1746), donando sus fincas Brăcacea, Izeşti y Matiţa al monasterio del Obispado de Buzău, dejando pequeñas iglesias en todos estos pueblos. .

Además de estos, estaban Protopopu Mateiu, cuyos descendientes se perdieron en la multitud de incógnitas, y Radu cel Mare, de quien desciende la familia Dincă Gogulescu.

Otras familias más importantes después de ellas fueron Ion Băcanu, Simeon Băcanu, Dumitru Dinu Gogu, Gheorghe Mateescu, Matache Gogulescu, Nicolae Steriadi, Gheorghe Mărgăritescu y Nicolae Preda Botescu (Măcelaru), todas con papeles destacados en la comuna.

Actualmente, de estas honorables familias también provienen los señores: Zamfir A. Ioan, Costică N. Steriadi, D. N. Steriade, Dr. Gh. Scurea, Nae N. Mateescu, N. I. Nedelcovici, Inan N. Predescu (abogado), Vasile N. Predescu. y Mitica N. Gogu.

No queda nadie de la familia Dincă Gogulescu. Su lugar lo ocupó el Sr. Anton Bală, un ex magistrado que, consciente de su papel, siente un amor puro por todos los aldeanos honestos, ayudándolos en todas las circunstancias de la vida, moral y materialmente.

Entre las antiguas familias importantes había otras familias destacadas de clase media como: Croitoreşti, Boteşti, Tăsică, que todavía hoy tienen descendientes trabajadores.

1) Este pueblo, gracias a su rico subsuelo, siempre ha contado con un sustrato rico y culto, que daba la directiva en el pueblo, hecho que se debe a un avanzado estado moral de los lugareños. El tono esta lo da hoy el Sr. A. Bală, devoto interés...

§IV.

Familias históricas.

Sobre las familias históricas de esta comuna, encontramos dos nombres: Ciaușul Constantin Izescu y Capitán Manea Brăcăceanul. El primero vivió alrededor de 1700 - 1800. Tenían como heredera a Stoica Izescu, que tenía cuatro hijas: Manda, la madre del difunto Gheorghe Mărgăritescu, Ţica, la esposa del difunto Dincă Gogulescu, Bălaşa, la esposa del difunto. Gheorghe Mateescu (el sepulturero) y Ecaterina, la suegra del señor Spirache Jarca; en Preda Izescu, de donde procede una venerable familia de oficiales, el coronel Izrecu; sobre Mateiu y Banu Izescu, muertos sin hijos.

Como descendientes actuales están las familias Spirache larea y Nicolae Nedelcovici, yerno del Sr. Gh. el de Aldoilea era propiedad de Brăcacea. No hay rastro de esta capitana Manea Brăcăceanu. Entre los documentos encontramos para la finca Brăcacea, de donde probablemente tomó su nombre, su testamento fechado en 7254 (1746), donando sus fincas Brăcacea, Izeşti y Matiţa al monasterio del Obispado de Buzău, dejando pequeñas iglesias en todos estos pueblos. .

Además de estos, estaban Protopopu Mateiu, cuyos descendientes se perdieron en la multitud de incógnitas, y Radu cel Mare, de quien desciende la familia Dincă Gogulescu.

Otras familias más importantes después de ellas fueron Ion Băcanu, Simeon Băcanu, Dumitru Dinu Gogu, Gheorghe Mateescu, Matache Gogulescu, Nicolae Steriadi, Gheorghe Mărgăritescu y Nicolae Preda Botescu (Măcelaru), todas con papeles destacados en la comuna.

Actualmente, de estas honorables familias también provienen los señores: Zamfir A. Ioan, Costică N. Steriadi, D. N. Steriade, Dr. Gh. Scurea, Nae N. Mateescu, N. I. Nedelcovici, Inan N. Predescu (abogado), Vasile N. Predescu. y Mitica N. Gogu.

No queda nadie de la familia Dincă Gogulescu. Su lugar lo ocupó el Sr. Anton Bală, un ex magistrado que, consciente de su papel, siente un amor puro por todos los aldeanos honestos, ayudándolos en todas las circunstancias de la vida, moral y materialmente.

Entre las antiguas familias importantes había otras familias destacadas de clase media como: Croitoreşti, Boteşti, Tăsică, que todavía hoy tienen descendientes trabajadores.

1) Este pueblo, gracias a su rico subsuelo, siempre ha contado con un sustrato rico y culto, que daba la directiva en el pueblo, hecho que se debe a un avanzado estado moral de los lugareños. El tono aeesta lo da hoy el Sr. A. Bală, devoto interés...

Secțiunea 15. SECTION 15. Sección 15.

Page 52 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 052 of 242

§ VII 

Valoarea pământului 

Preţul de vânzare al pământului între moşneni este, în sat de  4-5 sute lei pogonu, în câmp 2-3 sute lei, cu livezi de pruni  4-5 sute lei. Foncierea unui hectar pământ Ia recensământul fiscal s'a stabilit în termen mijlociu la 40 lei de hectar. Se fac vânzări de pământ între moşneni mici, din cauza trebuinţelor familiare, şi vând pământul mai mult moşnenii mici nevoiaşi. Nici un improprietărit nu şi-a înstreinat în total proprietatea ce i s'a dat. Numai 2 au vândut mici părţi din pământurile lor. Ţăranii împroprietăriţi stăpânesc şi lucrez pământul ce au, ei nu închiriază pământurile lor. (Sunt familii cu 10-12 suflete (gospodari) care n'au pământ de cultură. Lipsa de pământ de cultură la aceste familii, provine, la împroprietăriţi de la 1864, din cauza înzrstrărilor Ia copii lor, astfel că cu cât o familie a fost mai numeroasă de copii, cu atât a rămas mai fără pământ de cultură. Tot astfel s'a petrecut lucru şi la moşnenii mici, aşa că în privinţa aceasta nu mai e nici o deosebire de avere între foştii clăcaşi şi proprietarii micii. 

§ VIII 

Clădirile 

Proprietatea zidită nu are nici o însemnătate. Ca case producătoare de venit nu sunt de cât cârciumele. Casele se fac pentru trebuinţa proprie, când se părăsesc rămane goale, neavând cui se da cu chirie. Sânt în comună 15 case nelocuite. Case asigurate în contra incendiului nu sânt. 

Casele sătenilor sânt înconjurate aproape toate cu garduri, de uluci, de nuele, de pomi vii, etc. 

Sânt: 

110 case în paiantă de cărămidă 

504 ,, ,, ,, gard de nuele. 

Toate casele ţărăneşti au înălţime de 1,75 m. - 2,25 m. Iarna sânt friguroase. 

Valoarea clădirilor, cele întâi 500 - 2000 lei. Celelalte 200-500 lei. De piatră şl vălătusci nu sânt case. Sânt însă nouă case... (1771 bytes)

Column A

Original text.

§ VII 

Valoarea pământului 

Preţul de vânzare al pământului între moşneni este, în sat de  4-5 sute lei pogonu, în câmp 2-3 sute lei, cu livezi de pruni  4-5 sute lei. Foncierea unui hectar pământ Ia recensământul fiscal s'a stabilit în termen mijlociu la 40 lei de hectar. Se fac vânzări de pământ între moşneni mici, din cauza trebuinţelor familiare, şi vând pământul mai mult moşnenii mici nevoiaşi. Nici un improprietărit nu şi-a înstreinat în total proprietatea ce i s'a dat. Numai 2 au vândut mici părţi din pământurile lor. Ţăranii împroprietăriţi stăpânesc şi lucrez pământul ce au, ei nu închiriază pământurile lor. (Sunt familii cu 10-12 suflete (gospodari) care n'au pământ de cultură. Lipsa de pământ de cultură la aceste familii, provine, la împroprietăriţi de la 1864, din cauza înzestrărilor Ia copii lor, astfel că cu cât o familie a fost mai numeroasă de copii, cu atât a rămas mai fără pământ de cultură. Tot astfel s'a petrecut lucru şi la moşnenii mici, aşa că în privinţa aceasta nu mai e nici o deosebire de avere între foştii clăcaşi şi proprietarii micii. 

§ VIENES

El valor de la tierra.

El precio de venta de la tierra entre los mosneni es, en el pueblo, de 400 a 500 lei pogonu, en el campo de 200 a 300 lei, con huertos de ciruelos de 4 a 500 lei. Cultivar una hectárea de tierra Según el censo fiscal, se fijó a medio plazo en 40 lei por hectárea. Hay ventas de tierras entre pequeños mosneni, debido a las necesidades familiares, y los pequeños mosneni necesitados venden más la tierra. Ninguno de los desposeídos se ha deshecho íntegramente de los bienes que le fueron entregados. Sólo 2 vendieron pequeñas partes de sus tierras. Los campesinos apropiados poseen y trabajan la tierra que tienen, no la alquilan. (Hay familias de 10-12 almas (hogares) que no tienen tierra cultivada. La falta de tierra cultivada en estas familias, proviene de los propietarios desde 1864, por las donaciones a sus hijos, de modo que cuanto más tiene una familia Cuanto más hijos tenía, más se quedaba sin tierra cultivada. Lo mismo sucedió con las pequeñas propiedades, por lo que en este sentido ya no hay diferencia de riqueza entre los antiguos campesinos y los pequeños propietarios.

§ VII

El valor de la tierra.

El precio de venta de la tierra entre los mosneni es, en el pueblo, de 400 a 500 lei pogonu, en el campo de 200 a 300 lei, con huertos de ciruelos de 4 a 500 lei. Cultivar una hectárea de tierra Según el censo fiscal, se fijó a medio plazo en 40 lei por hectárea. Hay ventas de tierras entre pequeños mosneni, debido a las necesidades familiares, y los pequeños mosneni necesitados venden más la tierra. Ninguno de los desposeídos se ha deshecho íntegramente de los bienes que le fueron entregados. Sólo 2 vendieron pequeñas partes de sus tierras. Los campesinos apropiados poseen y trabajan la tierra que tienen, no la alquilan. (Hay familias de 10-12 almas (hogares) que no tienen tierra cultivada. La falta de tierra cultivada en estas familias, proviene de los propietarios desde 1864, por las donaciones a sus hijos, de modo que cuanto más tiene una familia Cuanto más hijos tenía, más se quedaba sin tierra cultivada. Lo mismo sucedió con las pequeñas propiedades, por lo que en este sentido ya no hay diferencia de riqueza entre los antiguos campesinos y los pequeños propietarios.

+/- 1964 - 1965,

Păcureți (45°09'09.8"N 26°07'33.0"E). In stanga imaginii se vede o gramada de lemne, pentru casa. Tot in imagine se vad si garduri, garduri vii, garduri  de nuiele, garduri de uluci, etc.

+/- 1965.

Păcureți (45°09'10.5"N 26°07'36.6"E). Desi poza e la vreo 17 ani dupa ce comunismul se instaurase in Romania, oamenii perpetuasera asa cum au putut incercarea de a-si munci pamanturile cu mijloace proprii.

+/- 1965 .

Păcureți (45°09'09.7"N 26°07'34.0"E)

§ VIII 

Clădirile 

Proprietatea zidită nu are nici o însemnătate. Ca case producătoare de venit nu sunt de cât cârciumele. Casele se fac pentru trebuinţa proprie, când se părăsesc rămane goale, neavând cui se da cu chirie. Sânt în comună 15 case nelocuite. Case asigurate în contra incendiului nu sânt. 

Casele sătenilor sânt înconjurate aproape toate cu garduri, de uluci, de nuele, de pomi vii, etc. 

Sânt: 

Toate casele ţărăneşti au înălţime de 1,75 m. - 2,25 m. Iarna sânt friguroase. 

Valoarea clădirilor, cele întâi 500 - 2000 lei. Celelalte 200-500 lei. De piatră şl vălătusci nu sânt case. Sânt însă nouă case...

§VIII

edificios

La propiedad construida no tiene importancia. Como casas generadoras de ingresos, sólo hay pubs. Las casas se construyen para las propias necesidades, cuando se dejan quedan vacías, sin tener a quién alquilarlas. Hay 15 casas deshabitadas en la comuna. Las casas no están aseguradas contra incendios.

Las casas de los aldeanos están casi todas rodeadas de vallas, setos, setos, árboles vivos, etc.

Ranura:

Todas las casas campesinas tienen una altura de 1,75 m - 2,25 m. Son frías en invierno.

El valor de los edificios, los primeros 500-2000 lei. Los otros 200-500 lei. No hay casas de piedra o de piedra. Pero hay nueve casas...

§VIII

Edificios

La propiedad construida no tiene ningún valor. Como casas generadoras de ingresos, sólo hay los pubs. Las casas se construyen para las propias necesidades, cuando se dejan quedan vacías, sin tener a quién alquilarlas. Hay 15 casas deshabitadas en la comuna. Las casas no están aseguradas contra incendios.

Las casas de los aldeanos están casi todas rodeadas de vallas, setos, setos, árboles vivos, etc.

Son:

Todas las casas campesinas tienen una altura de 1,75 m - 2,25 m. Son frías en invierno.

El valor de los edificios, los primeros 500-2000 lei. Los otros 200-500 lei. No hay casas de piedra o de vălătusci. Pero hay nueve casas...

12.02.1960 

Păcureți (45°09'09.9"N 26°07'34.3"E)

Casa mea natală privită dinspre vest. 

Aprox. 1962

Păcureți (45°09'09.9"N 26°07'34.3"E)

Casa mea natală privită dinspre sud

Secțiunea 16. SECTION 16. Sección 16.

Page 53 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 053 of 242

... mari, clădiri de 5000-10000 lei ale unor proprietari avuţi, cari au aspectul dădirilor de la oraşe, deşi în stil diferit. Mai toate casele sânt învelite cu şindrilă şi cu tablă de fier. Numai 12 case învelite cu coceni şi de stare proastă şi nu există nici un bordeiu. Casele sânt şi risipite şi aglomerate la un loc. Sânt pe unele colnice 5 familii pe 1/4 pogon, dln lipsă de loc în vatra satului. Sânt unele case aşezate astfel de dese că nu mai se poate zice că este o gospodărie de sat, fără loc de grajd, de vite sau de păsări, etc. La aşezarea unei locuinţe sătenii nu ţin decât să o aibă. El pune casa unde are loc, fie pe orice râpă, are drum ori n-are nu întreabă. 

§ IX 

Agricultura 

Suprafaţa terenului arabil din întreaga comună este 250 hectare. Locuri sterpe sânt ca 2000 hectare, socotindu-se 780 hect. fâneţele şi 175 hect. islazuri. Pământuri de odihnă nu se lasă nici chiar atunci când a sărăcit de tot după o cultură de 10-20 ani. 

În ultimii 5 ani s'a cultivat cu porumb românesc în comună o întindere de 1200 hectare, nefăcându-se alte culturi, producând pe aceiaşi perioadă mijlocia la hectar 3 h-litri. Ogoarele se lucrez cu sapa de mână şi prea puţine cu plugul. Se sapă sau se ară o singură dată, la adâncimea de cel mult 20 cent. Se obişnueşte două praşile. De rotaţiune şi asolament în culturi nu se cunoaşte între săteni înţelesul acestor cuvinte. De 2 - 3 ani a început să se priceapă de toţi sătenii importanţa îngrăşămintei locului şi acum au început să-şi care gunoiul la câmp răspândindu-l neregulat. Porumbul se pune cu mâna în cuib primăvara între 15 Martie -15 Aprilie şi răsare după 2-3 săptămâni de la punere, se prăşeşte îndată ce s'a înălţat de 20-30 cent., apoi se ogorăşte pe la 25 Iunie şi se culege prin Septembrie. Maşini agricole nu sânt. Dijmuirea porumburilor se face în Septembrie, fără inconveniente. Țăranii îşi păstrez porumbul în podurile caselor, n'au magazii sau coşare. 10-20 locuitori abia au porumbare De altfel cultivându-se porumburi puţine, care pe la Ianuarie sânt isprăvite, n'au nevoe de coşare anume. 

Sătenii îşi procură mălaiul din comerciu cu preţul între 10-15--18 lei suta kilo. Mălaiul fiind rău păstrat şi de multe ori chiar stricat, sătenii lipsiţi de mijloace îl mănâncă. (2.250 bytes)

Column A

Original text.


... mari, clădiri de 5000 -10000 lei ale unor proprietari avuţi, care au aspectul clădirilor de la oraşe, deşi în stil diferit. Mai toate casele sânt învelite cu şindrilă şi cu tablă de fier. Numai 12 case  învelite cu coceni şi de stare proastă şi nu există nici un bordeiu. Casele sânt şi risipite şi aglomerate la un loc. Sânt pe unele colnice 5 familii pe 1/4 pogon, dln lipsă de loc în vatra satului. Sânt unele case aşezate astfel de dese că nu mai se poate zice că este o gospodărie de sat, fără loc de grajd, de vite sau de păsări, etc. La aşezarea unei locuinţe sătenii nu ţin decât să o aibă. El pune casa unde are loc, fie pe orice râpă, are drum ori n-are, nu se întreabă. 

§ IX 

Agricultura 

Suprafaţa terenului arabil din întreaga comună este 250 hectare. Locuri sterpe sânt ca 2000 hectare, socotindu-se 780 hectare fâneţele şi 175 hectare islazuri. Pământuri de odihnă nu se lasă nici chiar atunci când a sărăcit de tot după o cultură de 10-20 ani. 

În ultimii 5 ani s-a cultivat cu porumb românesc în comună o întindere de 1200 hectare, nefăcându-se alte culturi, producând pe aceiaşi perioadă mijlocia la hectar 3 hectolitri. Ogoarele se lucrez cu sapa de mână şi prea puţine cu plugul. Se sapă sau se ară o singură dată, la adâncimea de cel mult 20 centimetri. Se obişnueşte două praşile. De rotaţiune şi asolament în culturi nu se cunoaşte între săteni înţelesul acestor cuvinte. De 2 - 3 ani a început să se priceapă de toţi sătenii importanţa îngrăşămintei locului şi acum au început să-şi care gunoiul la câmp răspândindu-l neregulat. Porumbul se pune cu mâna în cuib primăvara între 15 Martie -15 Aprilie şi răsare după 2-3 săptămâni de la punere, se prăşeşte îndată ce s-a înălţat de 20-30 centimetri, apoi se ogorăşte pe la 25 Iunie şi se culege prin Septembrie. Maşini agricole nu sânt. Dijmuirea porumburilor se face în Septembrie, fără inconveniente. Țăranii îşi păstrează porumbul în podurile caselor, n-au magazii sau coşare. 10-20 locuitori abia au porumbare De altfel cultivându-se porumburi puţine, care pe la Ianuarie sânt isprăvite, n'au nevoie de coşare anume. 

Sătenii îşi procură mălaiul din comerciu cu preţul între 10-15-18 lei suta de kilograme. Mălaiul fiind rău păstrat şi de multe ori chiar stricat, sătenii lipsiţi de mijloace îl mănâncă...

Column B.  

Purely automatic translation.


... edificios grandes, de 5.000 a 10.000 lei, de propietarios adinerados, que tienen el aspecto de edificios de las ciudades, aunque con un estilo diferente. Todas las casas están cubiertas con tejas y láminas de hierro. Sólo 12 casas cubiertas de cocina y en mal estado y no hay prostíbulo. Las casas están dispersas y apiñadas. Hay 5 familias en 1/4 de la finca, en algunas fincas no hay lugar en el corazón del pueblo. Hay algunas casas tan densamente colocadas que ya no se puede decir que sea una casa de pueblo, sin lugar para establos, ganado o pájaros, etc. Cuando construyen una casa, lo único que quieren los aldeanos es tenerla. Pone la casa donde corresponde, sea en cualquier barranco, tenga camino o no, no pregunta.

§IX

Agricultura

La superficie de tierra cultivable en toda la comuna es de 250 hectáreas. Los lugares áridos son como 2.000 hectáreas, incluidas 780 hectáreas de prados y 175 hectáreas de humedales. No quedan tierras de descanso incluso cuando están completamente empobrecidas después de un cultivo de 10 a 20 años.

En los últimos cinco años, en la comuna se ha cultivado maíz rumano en una superficie de 1.200 hectáreas, sin ningún otro cultivo, con una producción media de 3 hectolitros por hectárea durante el mismo período. Los campos se trabajan con azada manual y muy pocos con arado. Se excava o se ara una sola vez, a una profundidad de no más de 20 centímetros. Se utilizan dos eslingas. El significado de estas palabras no se conoce entre los aldeanos sobre rotación y rotación en las culturas. Durante 2 o 3 años, todos los aldeanos empezaron a comprender la importancia de fertilizar el lugar y ahora empezaron a poner su basura en el campo, esparciéndola irregularmente. El maíz se coloca a mano en el nido en la primavera entre el 15 de marzo y el 15 de abril y brota después de 2-3 semanas desde la siembra, se siembra tan pronto como haya crecido 20-30 centímetros, luego se cosecha alrededor del 25 de junio y cosechado en septiembre. No son máquinas agrícolas. La trilla del maíz se realiza en septiembre, sin inconvenientes. Los campesinos almacenan su maíz en los áticos de sus casas, no tienen almacenes ni cestas. Entre 10 y 20 habitantes apenas disponen de palomares. Además, como se cultivan pocos granos de maíz, que se terminan hacia enero, no necesitan cestas específicas.

Los aldeanos compran su sorgo en el comercio a entre 10, 15 y 18 lei los cien kilos. Como el malai está mal conservado y a menudo incluso estropeado, los aldeanos pobres lo comen...

.Column Z.  

Admin wiki-translation.


.. edificios grandes, de 5.000 a 10.000 lei, de propietarios adinerados, que tienen el aspecto de edificios de las ciudades, aunque con un estilo diferente. Todas las casas están cubiertas con tejas y láminas de hierro. Sólo 12 casas cubiertas de cocina y en mal estado y no hay prostíbulo. Las casas están dispersas y apiñadas. Hay 5 familias en 1/4 de la finca, en algunas fincas no hay lugar en el corazón del pueblo. Hay algunas casas tan densamente colocadas que ya no se puede decir que sea una casa de pueblo, sin lugar para establos, ganado o pájaros, etc. Cuando construyen una casa, lo único que quieren los aldeanos es tenerla. Pone la casa donde corresponde, sea en cualquier barranco, tenga camino o no, no pregunta.

§IX

Agricultura

La superficie de tierra cultivable en toda la comuna es de 250 hectáreas. Los lugares áridos son como 2.000 hectáreas, incluidas 780 hectáreas de prados y 175 hectáreas de humedales. No quedan tierras de descanso incluso cuando están completamente empobrecidas después de un cultivo de 10 a 20 años.

En los últimos cinco años, en la comuna se ha cultivado maíz rumano en una superficie de 1.200 hectáreas, sin ningún otro cultivo, con una producción media de 3 hectolitros por hectárea durante el mismo período. Los campos se trabajan con azada manual y muy pocos con arado. Se excava o se ara una sola vez, a una profundidad de no más de 20 centímetros. Se utilizan dos eslingas. El significado de estas palabras no se conoce entre los aldeanos sobre rotación y rotación en las culturas. Durante 2 o 3 años, todos los aldeanos empezaron a comprender la importancia de fertilizar el lugar y ahora empezaron a poner su basura en el campo, esparciéndola irregularmente. El maíz se coloca a mano en el nido en la primavera entre el 15 de marzo y el 15 de abril y brota después de 2-3 semanas desde la siembra, se siembra tan pronto como haya crecido 20-30 centímetros, luego se cosecha alrededor del 25 de junio y cosechado en septiembre. No son máquinas agrícolas. La trilla del maíz se realiza en septiembre, sin inconvenientes. Los campesinos almacenan su maíz en los áticos de sus casas, no tienen almacenes ni cestas. Entre 10 y 20 habitantes apenas disponen de palomares. Además, como se cultivan pocos granos de maíz, que se terminan hacia enero, no necesitan cestas específicas.

Los aldeanos compran su sorgo en el comercio a entre 10, 15 y 18 lei los cien kilos. Como el malai está mal conservado y a menudo incluso estropeado, los aldeanos pobres lo comen...

Secțiunea 17. SECTION 17. Sección 17.

Page 54 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 054 of 242

Asigurări nu se fac. 

Munca câmpului se face cu muncitori locali. Ziua de lucru se plăteşte, în orice timp al anului, un leu, atât bărbaţilor cât şi femeilor. 

Ziua de lucru cu carul 4-5 lei. 

Muncitorii cu ziua se duc în timpul verii pe Dealul Mare la lucrul viilor. 

Majoritatea muncitorilor din comună trăesc din munca puţurilor de păcură, lucrând cea mai mare parte a anului în schelele de la Câmpina, Buştenari şi Moreni (1). 

§ X 

Cultura pomilor 

Mai toată suprafaţa teritoriului comunei se află plantată cu livezi de pruni. 

Se obişnueşte numai sădirea de pruni graşi pentru sporul ce dă la fabricaţia ţuicii. Pruni vineţi aproape nu se găsesc, deşi ar trebui de aceştia mai mulţi, cari dau prune bune de mâncare, fie în stare proaspete fie pentru uscat. 

Pentru cultura prunilor nu s'a făcut nici o îmbunătăţire. Sădirea lor se face în modul cel mai primitiv, de aceea şi rodirea lor e rară. De aceea şi silinţele de a da şi noi prune uscate ca Bosnia si Herţegovina n'a dat rezultate. 

Sunt în comună 192 hect. suprafaţă plantată cu pruni. 

Pe o producţie abundentă de prune nu se poate conta de cât la 7-8 ani odată, din pricina relei plantări, a influenţelor atmosferice si a omizilor. 

Producţiunea medie la hectar este de 13 hectolitri de borhot, ca să ne dea un hect. din acesta 15 litri ţuică. 

Preţul ţuicii variază după calitate şi timp. In timpuri bune se vinde 4-5 lei deca şi ajunge până la 10 lei deca în timpuri de secetă de prune. 

................................

1) In legătură cu munca, e cestiunea zilelor de repaos. Sărbătorile prea multe duce lipsa de bun traiu în casa săteanului, ca şi zilele prea multe de distracţie le avutului. Sunt vre-o sută zile pe care Biserica le ţine şi vre-o sută cele cu: Pilipi, răpotini, mucenici, Rusalii, joi, marţi după Paşte, etc., nu rămân săteanului  zile lucru decât 150 zile pe an. Dacă mai scazi zilele de vreme rea, apoi adio bun traiu !

Column A

Original text.


... Asigurări nu se fac. 

Munca câmpului se face cu muncitori locali. Ziua de lucru se plăteşte, în orice timp al anului, un leu, atât bărbaţilor cât şi femeilor. 

Ziua de lucru cu carul 4-5 lei. 

Muncitorii cu ziua se duc în timpul verii pe Dealul Mare la lucrul viilor. 

Majoritatea muncitorilor din comună trăesc din munca puţurilor de păcură, lucrând cea mai mare parte a anului în schelele de la Câmpina, Buştenari şi Moreni (1). 

§ X 

Cultura pomilor 

Mai toată suprafaţa teritoriului comunei se află plantată cu livezi de pruni. 

Se obişnuieşte numai sădirea de pruni graşi pentru sporul ce dă la fabricaţia ţuicii. Pruni vineţi aproape nu se găsesc, deşi ar trebui de aceştia mai mulţi, cari dau prune bune de mâncare, fie în stare proaspete fie pentru uscat. 

Pentru cultura prunilor nu s+a făcut nici o îmbunătăţire. Sădirea lor se face în modul cel mai primitiv, de aceea şi rodirea lor e rară. De aceea şi silinţele de a da şi noi prune uscate ca Bosnia și Herţegovina n-a dat rezultate. 

Sunt în comună 192 hectare suprafaţă plantată cu pruni. 

Pe o producţie abundentă de prune nu se poate conta decât la 7-8 ani odată, din pricina relei plantări, a influenţelor atmosferice si a omizilor. 

Producţiunea medie la hectar este de 13 hectolitri de borhot, ca să ne dea un hectolitru din acesta 15 litri ţuică. 

Preţul ţuicii variază după calitate şi timp. În timpuri bune se vinde 4-5 lei deca şi ajunge până la 10 lei deca în timpuri de secetă de prune. 

................................

1) In legătură cu munca, e cestiunea zilelor de repaos. Sărbătorile prea multe duce lipsa de bun traiu în casa săteanului, ca şi zilele prea multe de distracţie ale avutului. Sunt vre-o sută zile pe care Biserica le ţine şi vre-o sută cele cu: Pilipi, răpotini, mucenici, Rusalii, joi, marţi după Paşte, etc., nu rămân săteanului  zile lucru decât 150 zile pe an. Dacă mai scazi zilele de vreme rea, apoi adio bun traiu !

Column B.  

Purely automatic translation.


No se hacen seguros.

El trabajo de campo se realiza con trabajadores locales. La jornada de trabajo se remunera, en cualquier época del año, con un leu, tanto para hombres como para mujeres.

Jornada laboral con el carro 4-5 lei.

Los jornaleros van a Dealul Mare durante el verano para trabajar en los viñedos.

La mayoría de los trabajadores de la comuna viven de los pozos petroleros y trabajan la mayor parte del año en los andamios de Câmpina, Buştenari y Moreni (1).

§X

Cultura arbórea

Toda la superficie del territorio del municipio está plantada de ciruelos.

Es costumbre plantar ciruelas gordas únicamente por el impulso que aporta a la producción de brandy. Casi no se encuentran ciruelas berenjena, aunque debería haber más, lo que da buenas ciruelas para comer, ya sea frescas o para secar.

No se produjo ninguna mejora para la cosecha de ciruela. Su siembra se realiza de la forma más primitiva, por lo que su fructificación es rara. Por eso los esfuerzos por dar nuevas ciruelas como Bosnia y Herzegovina no dieron resultados.

En el municipio hay 192 hectáreas plantadas de ciruelos.

Sólo se puede contar con una producción abundante de ciruelas cada 7-8 años, debido a malas plantaciones, influencias atmosféricas y orugas.

La producción media por hectárea es de 13 hectolitros de borhot, por lo que un hectolitro del mismo nos da 15 litros de brandy.

El precio del brandy varía según la calidad y el tiempo. En épocas de bonanza, se vende a 4-5 lei la pieza y alcanza hasta 10 lei la pieza en épocas de sequía de ciruelas.

................................

1) En relación al trabajo, está el tema de los días de descanso. Demasiadas vacaciones provocan una falta de buen vivir en la casa del aldeano, al igual que demasiados días de diversión para los ricos. Son alrededor de cien días los que guarda la Iglesia y alrededor de cien los que con: Filipos, Rapotini, mártires, Pentecostés, jueves, martes después de Pascua, etc., al aldeano sólo le quedan 150 días laborables al año. Si reduces los días de mal tiempo, ¡adiós, buena vida!

Column Z.  

Admin wiki-translation.


No se hacen seguros.

El trabajo de campo se realiza con trabajadores locales. La jornada de trabajo se remunera, en cualquier época del año, con un leu, tanto para hombres como para mujeres.

Jornada laboral con el carro 4-5 lei.

Los jornaleros van a Dealul Mare durante el verano para trabajar en los viñedos.

La mayoría de los trabajadores de la comuna viven de los pozos petroleros y trabajan la mayor parte del año en los andamios de Câmpina, Buştenari y Moreni (1).

§X

Cultura arbórea

Toda la superficie del territorio del municipio está plantada de ciruelos.

Es costumbre plantar ciruelas gordas únicamente por el impulso que aporta a la producción de brandy. Casi no se encuentran ciruelas berenjena, aunque debería haber más, lo que da buenas ciruelas para comer, ya sea frescas o para secar.

No se produjo ninguna mejora para la cosecha de ciruela. Su siembra se realiza de la forma más primitiva, por lo que su fructificación es rara. Por eso los esfuerzos por dar nuevas ciruelas como Bosnia y Herzegovina no dieron resultados.

En el municipio hay 192 hectáreas plantadas de ciruelos.

Sólo se puede contar con una producción abundante de ciruelas cada 7-8 años, debido a malas plantaciones, influencias atmosféricas y orugas.

La producción media por hectárea es de 13 hectolitros de borhot, por lo que un hectolitro del mismo nos da 15 litros de brandy.

El precio del brandy varía según la calidad y el tiempo. En épocas de bonanza, se vende a 4-5 lei la pieza y alcanza hasta 10 lei la pieza en épocas de sequía de ciruelas.

................................

1) En relación al trabajo, está el tema de los días de descanso. Demasiadas vacaciones provocan una falta de buen vivir en la casa del aldeano, al igual que demasiados días de diversión para los ricos. Son alrededor de cien días los que guarda la Iglesia y alrededor de cien los que con: Filipos, Rapotini, mártires, Pentecostés, jueves, martes después de Pascua, etc., al aldeano sólo le quedan 150 días laborables al año. Si reduces los días de mal tiempo, ¡adiós, buena vida!

Secțiunea 18. SECTION 18. Sección 18.

Page 55 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 055 of 242

Ţuica se fabricează în cele vre-o sută de cazane de aramă, primitive (1) ce sunt în comună. Calitatea ţuicei depinde de priceperea fabricantului. O ţuică scoasă prea moale este şi otrăvitoare, conţinând în ea ceea ce se zice în limbagiu ţărănesc cocleală. 

În comună se consumă pe o scară întinsă şi face alcoolici cu sutele. Gustul băuturilor înfluenţează mult mai toate clasele sociale. 

Predicile nu servesc la nimic pentru că însuşi cei cari le ţin nu le respectă. 

Prunele ca hrană se obişnuesc foarte în mic. Se ferbe şi se pune pe gratii de lemn la soare de se usucă. 

De o cultură raţională a prunelor şi de o uscătorie sistematică nici nu se vorbeşte. 

Nucul, prunul, mărul, caisul, vişinul nu se cultivă. Abia se zăresc pe ici pe colo, lucru regretabil ! 

§ XI 

Grădinăria 

De grădinărie nici vorbă că se ocupă aici săteanul. Zarzavatul trebuincios şi-l procură de la câţiva grădinari, care aduc în fiecare Duminică, expunându-l în piaţa comunei. 

Nici în grădina şcoalei nu se obişnueşte. 

Dacă săteanca nu se ocupă mult cu grădinăria, în schimb are gustul florilor. Pe glafurile ferestrelor, în grădiniţa ei trebue să aibă ceva flori de pus la cosiţă! 

Luţerna, trifoiul, dughia nu se cultivă. Nici grâul sau ovăzul, fiind aci locurile stâncoase. 

Lipsa de o cultură mai raţională face ca mai toată suprafaţa solului comunei să nu producă nimic sau aproape nimic. 

Cu un prun rău plantat, cu un islaz sărăcit de veacuri, în coaste neudate, cu golănişuri defrişate şi neînpădurite, nu e de mirare să spunem că locuitorii nu scot după locurile lor nici impozitele! 

...................................

(1) Primele fabricațiuni s'a făcut în oale mari de pământ, imitând în totul cazanul de destilaţiune, cu ţeve de lemn etc. (1.736 bytes)

Column A

Original text.


Ţuica se fabricează în cele vreo sută de cazane de aramă, primitive (1) ce sunt în comună. Calitatea ţuicei depinde de priceperea fabricantului. O ţuică scoasă prea moale este şi otrăvitoare, conţinând în ea ceea ce se zice în limbagiu ţărănesc cocleală. 

În comună se consumă pe o scară întinsă şi face alcoolici cu sutele. Gustul băuturilor înfluenţează mult mai toate clasele sociale. 

Predicile nu servesc la nimic pentru că însuşi cei cari le ţin nu le respectă. 

Prunele ca hrană se obişnuesc foarte în mic. Se ferbe şi se pune pe gratii de lemn la soare de se usucă. 

De o cultură raţională a prunelor şi de o uscătorie sistematică nici nu se vorbeşte. 

Nucul, prunul, mărul, caisul, vişinul nu se cultivă. Abia se zăresc pe ici pe colo, lucru regretabil ! 

§ XI 

Grădinăria 

De grădinărie nici vorbă că se ocupă aici săteanul. Zarzavatul trebuincios şi-l procură de la câţiva grădinari, care aduc în fiecare Duminică, expunându-l în piaţa comunei. 

Nici în grădina şcoalei nu se obişnueşte. 

Dacă săteanca nu se ocupă mult cu grădinăria, în schimb are gustul florilor. Pe glafurile ferestrelor, în grădiniţa ei trebuie să aibă ceva flori de pus la cosiţă

Luţerna, trifoiul, dughia nu se cultivă. Nici grâul sau ovăzul, fiind aci locurile stâncoase

Lipsa de o cultură mai raţională face ca mai toată suprafaţa solului comunei să nu producă nimic sau aproape nimic. 

Cu un prun rău plantat, cu un islaz sărăcit de veacuri, în coaste neudate, cu golănişuri defrişate şi neînpădurite, nu e de mirare să spunem că locuitorii nu scot după locurile lor nici impozitele

...................................

(1) Primele fabricațiuni s'a făcut în oale mari de pământ, imitând în totul cazanul de destilaţiune, cu ţeve de lemn etc.

Column B.  

Purely automatic translation.


La tuica se elabora en el centenar de primitivos calderos de cobre (1) que hay en la comuna. La calidad del brandy depende de la habilidad del elaborador. Un aguardiente demasiado blando también es venenoso y contiene lo que en lengua campesina se llama coclear.

En la comuna se consume a gran escala y genera centenares de alcohólicos. El sabor de las bebidas influye en todas las clases sociales.

Los sermones no sirven de nada porque quienes los predican no los respetan.

Las ciruelas como alimento son muy habituales en los pequeños. Se hierve y se coloca sobre rejillas de madera al sol para que se seque.

No se menciona un cultivo racional de ciruelas ni un secado sistemático.

No se cultivan nueces, ciruelas, manzanas, albaricoques ni cerezas. Apenas se ven aquí y allá, ¡cosa lamentable!

§XI

jardinería

No se menciona la jardinería, como hace el aldeano aquí. Consigue las verduras necesarias de varios jardineros, quienes las traen todos los domingos y las exponen en la plaza del pueblo.

Ni siquiera en el jardín del colegio.

Si la aldeana no se dedica mucho a la jardinería, le gustan las flores. ¡En los alféizares de las ventanas, en el jardín de infancia, debe tener algunas flores para cortar!

No se cultivan alfalfa, trébol ni juncia. Ni trigo ni avena, siendo aquí los pedregales.

La falta de una cultura más racional hace que la mayor parte de la superficie del suelo de la comuna no produzca nada o casi nada.

Con un ciruelo mal plantado, con una isla empobrecida desde hace siglos, en costas sin agua, con claros deforestados y desforestados, ¡no es de extrañar que los habitantes tampoco cobren sus impuestos!

...................................

(1) Las primeras producciones se realizaban en grandes tinajas de barro, imitando en todo la caldera de destilación, con caños de madera, etc.

Column Z.  

Admin wiki-translation.


La tuica se elabora en el centenar de primitivos calderos de cobre (1) que hay en la comuna. La calidad del brandy depende de la habilidad del elaborador. Un aguardiente demasiado blando también es venenoso y contiene lo que en lengua campesina se llama coclear.

En la comuna se consume a gran escala y genera centenares de alcohólicos. El sabor de las bebidas influye en todas las clases sociales.

Los sermones no sirven de nada porque quienes los predican no los respetan.

Las ciruelas como alimento son muy habituales en los pequeños. Se hierve y se coloca sobre rejillas de madera al sol para que se seque.

No se menciona un cultivo racional de ciruelas ni un secado sistemático.

No se cultivan nueces, ciruelas, manzanas, albaricoques ni cerezas. Apenas se ven aquí y allá, ¡cosa lamentable!

§XI

Horticultura

De horticultura, ni se trata ocuparse el aldeano aquí. Consigue las verduras necesarias comprándolas de varios horticultores ajenos, quienes las traen todos los domingos y las exponen en la plaza del pueblo.

Ni siquiera en el huerto del colegio no es costumbre.

Si la aldeana no se dedica mucho a la horticultura, si que le gustan las flores. ¡En los alféizares de las ventanas, en sus jardinitos, debe tener algunas flores para  poner en sus trenzas!

No se cultivan alfalfa, trébol ni juncia. Ni trigo ni avena, siendo aquí los pedregales.

La falta de una cultura más racional hace que la mayor parte de la superficie del suelo de la comuna no produzca nada o casi nada.

Con un ciruelo mal plantado, con un pasto empobrecido desde hace siglos, en costas no regadas, con claros deforestados y sin reforestaciones, ¡no es de extrañar decir que los habitantes no sacan producción de sus tierras ni para pagar sus impuestos!

...................................

(1) Las primeras producciones se realizaban en grandes tinajas de barro, imitando en todo la caldera de destilación, con caños de madera, etc.

Secțiunea 19. SECTION 19. Sección 19.

Page 56 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 056 of 242

§ XII 

Cultura viei 

Viţa de vie se cultivă în comuna Păcureţi de 300-400 ani. 

Încă de Ia aşezarea primilor locuitori s'a cultivat via. Se spune din bătrâni că într'o localitate „Stoenel" au fost şi vii tătăreşti. Şi azi mai există câte o viţă ici colea. Probabil prin secolul al VII-lea a fost vre-o hordă de tătari, care a dispărut cu timpul, căci azi nu se mai găseşte nici o urmă de ei. Sărăşti, Bărzila, Pelini, Nucetu, sânt dealuri cari au ocupat la peste 300 hectare cu vie, ce da un vin de cea mai· bună calitate, dar care s'a distrus de pe la 1884 de filoxeră! 

Azi nu mai există nici urmă de viţă. Cultura viei au înlocuit-o sătenii cu cultura prunului. Pe timpurile de belşug se vindea în deal cu 50 bani vadra de vin vechi. La cârciumi se vindea 15-20 bani ocaua veche. Coaste întinse erau pline de crame; toamna sau zilele de toamnă erau adevărate sărbători pe dealuri, erau raiul din biblie. 

Acum toate acele coaste, altădată pline de viaţă veselă, sânt pustii. Azi nu se mai păstrează, despre aceste bogăţii şi raiuri pământeşti decât o veche şi frumoasă amintire, ca de nişte visuri plăcute în lumea închipuirilor. Abia un început de vie s'a făcut acum 12 ani de răposatul O. Mărgăritescu şi O. Predescu cu viţe americane, cultivând 4 hectare de vie. 

Viile aceste au fost sulfatate, pentru a combate mana ce le bântue. Pentru distrugerea filoxerei când s'a şi început opera de distrugere, nu a fost luată nici o măsură de stârpire, ca urmându-şi calea rea până la ultima viţă ce mai exista. Via se culege la finele lui Septembrie, iar ca aparate vasul de fermentaţie şi sacul. Din tiscovină fabrică ţuică. Statul din pepinierele sale n'a dat de cât vre-o 1500 viţe altoite, la locuitorii sus menţionaţi. Sătenii şi-ar reconstrui viile cu mare râvnă dar sânt în neputinţă. Scumpetea viţelor la pepiniere şi neputinţa de a o cultiva, îi împiedecă de a face ceva. Nici credite n'au şi nici ştiinţa d'a se constitui în societăţi pentru acest scop. Sperăm ca cu timpul cu ajutorul Băncii și se facă ceva şi relativ la reconstituirea viilor. 

Nici nu am crede că acum 300 de ani se cultiva via la Păcureți... (2121 bytes)

Column A

Original text.


§ XII 

Cultura viei 

Viţa de vie se cultivă în comuna Păcureţi de 300-400 ani. 

Încă de Ia aşezarea primilor locuitori s'a cultivat via. Se spune din bătrâni că într'o localitate „Stoenel" au fost şi vii tătăreşti. Şi azi mai există câte o viţă ici colea. Probabil prin secolul al VII-lea a fost vre-o hordă de tătari, care a dispărut cu timpul, căci azi nu se mai găseşte nici o urmă de ei. Sărăşti, Bărzila, Pelini, Nucetu, sânt dealuri cari au ocupat la peste 300 hectare cu vie, ce da un vin de cea mai· bună calitate, dar care s'a distrus de pe la 1884 de filoxeră! 

Azi nu mai există nici urmă de viţă. Cultura viei au înlocuit-o sătenii cu cultura prunului. Pe timpurile de belşug se vindea în deal cu 50 bani vadra de vin vechi. La cârciumi se vindea 15-20 bani ocaua veche. Coaste întinse erau pline de crame; toamna sau zilele de toamnă erau adevărate sărbători pe dealuri, erau raiul din biblie. 

Acum toate acele coaste, altădată pline de viaţă veselă, sânt pustii. Azi nu se mai păstrează, despre aceste bogăţii şi raiuri pământeşti decât o veche şi frumoasă amintire, ca de nişte visuri plăcute în lumea închipuirilor. Abia un început de vie s'a făcut acum 12 ani de răposatul O. Mărgăritescu şi O. Predescu cu viţe americane, cultivând 4 hectare de vie. 

Viile aceste au fost sulfatate, pentru a combate mana ce le bântue. Pentru distrugerea filoxerei când s'a şi început opera de distrugere, nu a fost luată nici o măsură de stârpire, ca urmându-şi calea rea până la ultima viţă ce mai exista. Via se culege la finele lui Septembrie, iar ca aparate vasul de fermentaţie şi sacul. Din tiscovină fabrică ţuică. Statul din pepinierele sale n'a dat de cât vre-o 1500 viţe altoite, la locuitorii sus menţionaţi. Sătenii şi-ar reconstrui viile cu mare râvnă dar sânt în neputinţă. Scumpetea viţelor la pepiniere şi neputinţa de a o cultiva, îi împiedecă de a face ceva. Nici credite n'au şi nici ştiinţa d'a se constitui în societăţi pentru acest scop. Sperăm ca cu timpul cu ajutorul Băncii și se facă ceva şi relativ la reconstituirea viilor. 

Nici nu am crede că acum 300 de ani se cultiva via la Păcureți...

Column B.  

Purely automatic translation.


§ XII

Cultura de la vid

La vid se cultiva en la comuna de Păcureți desde hace 300 a 400 años.

Desde el asentamiento de los primeros habitantes se cultiva la vid. Los ancianos dicen que en el lugar "Stoenel" también había viñedos tártaros y hoy todavía quedan algunas viñas aquí y allá. Probablemente alrededor del siglo VII hubo una horda de tártaros, que con el tiempo desapareció. Ya no se encuentran rastros de ellas Sărăşti, Bărzila, Pelini, Nucetu, son colinas que ocupaban más de 300 hectáreas de viñedos, que producen vino de la mejor calidad, ¡pero que fueron destruidas por la filoxera en 1884!

Hoy no queda rastro de la vid. Los aldeanos sustituyeron el cultivo de la vid por el de la ciruela. En tiempos de abundancia, un barril de vino añejo se vendía en la colina por 50 bani. Solía ​​venderse en los pubs por 15-20 monedas. Las largas costas estaban llenas de bodegas; Los días de otoño o de otoño eran verdaderas vacaciones en las colinas, eran el cielo bíblico.

Ahora todas esas costas, antes llenas de vida alegre, están desiertas. Hoy sólo se conserva un viejo y hermoso recuerdo de estas riquezas y paraísos terrenales, como algunos sueños placenteros en el mundo de la imaginación. Los difuntos O. Mărgăritescu y O. Predescu iniciaron hace 12 años un viñedo con viñas americanas, cultivando 4 hectáreas de viñedos.

Estas enredaderas fueron sulfatadas para combatir el mana que las atormenta. Para la destrucción de la filoxera, cuando se inició la obra de destrucción, no se tomaron medidas de erradicación, como si siguieran su mal camino hasta la última vid que quedaba. La uva se cosecha a finales de septiembre y se utilizan como equipamiento el recipiente de fermentación y la bolsa. El brandy se elabora a partir de orujo. De sus viveros, el Estado entregó sólo unas 1.500 vides injertadas a los residentes antes mencionados. Los aldeanos quieren reconstruir sus viñedos con gran celo, pero no pueden hacer nada. El alto coste de las vides en los viveros y la imposibilidad de cultivarlas les impide hacer nada. No tienen créditos ni conocimientos para constituir empresas con este fin. Esperamos que con el tiempo, con la ayuda del Banco, se haga algo en cuanto a la reconstrucción de los viñedos.

Ni siquiera creeríamos que hace 300 años se cultivaban viñedos en Păcureți...

Column Z.  

Admin wiki-translation.


§ XII

Cultura de la vid

La vid se cultiva en la comuna de Păcureți desde hace 300 a 400 años.

Desde el asentamiento de los primeros habitantes se cultiva la vid. Los ancianos dicen que en el lugar "Stoenel" también había viñedos tártaros y hoy todavía quedan algunas viñas aquí y allá. Probablemente alrededor del siglo VII hubo una horda de tártaros, que con el tiempo desapareció. Ya no se encuentran rastros de ellas Sărăşti, Bărzila, Pelini, Nucetu, son colinas que ocupaban más de 300 hectáreas de viñedos, que producen vino de la mejor calidad, ¡pero que fueron destruidas por la filoxera en 1884!

Hoy no queda rastro de la vid. Los aldeanos sustituyeron el cultivo de la vid por el de la ciruela. En tiempos de abundancia, un barril de vino añejo se vendía en la colina por 50 bani. Solía ​​venderse en los pubs por 15-20 monedas. Las largas costas estaban llenas de bodegas; Los días de otoño o de otoño eran verdaderas vacaciones en las colinas, eran el cielo bíblico.

Ahora todas esas costas, antes llenas de vida alegre, están desiertas. Hoy sólo se conserva un viejo y hermoso recuerdo de estas riquezas y paraísos terrenales, como algunos sueños placenteros en el mundo de la imaginación. Los difuntos O. Mărgăritescu y O. Predescu iniciaron hace 12 años un viñedo con viñas americanas, cultivando 4 hectáreas de viñedos.

Estas enredaderas fueron sulfatadas para combatir el mana que las atormenta. Para la destrucción de la filoxera, cuando se inició la obra de destrucción, no se tomaron medidas de erradicación, como si siguieran su mal camino hasta la última vid que quedaba. La uva se cosecha a finales de septiembre y se utilizan como equipamiento el recipiente de fermentación y la bolsa. El brandy se elabora a partir de orujo. De sus viveros, el Estado entregó sólo unas 1.500 vides injertadas a los residentes antes mencionados. Los aldeanos quieren reconstruir sus viñedos con gran celo, pero no pueden hacer nada. El alto coste de las vides en los viveros y la imposibilidad de cultivarlas les impide hacer nada. No tienen créditos ni conocimientos para constituir empresas con este fin. Esperamos que con el tiempo, con la ayuda del Banco, se haga algo en cuanto a la reconstrucción de los viñedos.

Ni siquiera creeríamos que hace 300 años se cultivaban viñedos en Păcureți...

Secțiunea 20. SECTION 20. Sección 20.

Page 57 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 057 of 242

... dacă acte doveditoare, vrednice de cea mai bună credinţă, n'ar exista. 

Un zapis din 1644 şi altele din 1653, 1660, 1676 etc., arată vânzări de vii cu pogoanele. Preţul vinului pe acel timp a fost 20 parale vadra, iar prnţul pământului cu via a fost 6 galbeni pogonul, ceea ce însemnează că preţul acesta mare pe acea vreme, când pământul era aproape de pomană, provine de la vinul ce producea viţa de vie care era pe loc. 

Documentele ce se găsesc mai departe învederează aseasta. 

§ XIII 

Plante textile 

Inul şi cânepa se cultivă pe o scară foarte mică, încât mc1 nu zăreşti vre-un petic de pânză din aceste materii româneşti. Abia se poate evalua cultura acestor plante la 2 hectare pentru toată populaţia. Stamba, matipolonul, america şi bumbacul domneşte în casa bogatului şi săracului. 

Catrinţa, sumanul, cămaşa de tort, ilicul, fusta creaţă la bărbaţi aproape au dispărut. Mai toţi locuitorii şi-au schimbat portul în haine negre fabricaţie streină. 

Şi nu credem rău să discutăm puţin în această privinţă. 

Inul, cânepa nu se cultiva din cauza înlesnirei bumbacului, oile se creşte slab, lâna nu se caută, borangicul nu se vede pentru că bogătaşii satului, preotul, învăţătorul, primarul, notarul, preoteasa, învăţătoarea mai toate au adus mătasea, jachetul, paltonul, fusta, cămaşa călcată şi săteanul, săteanca mândri din fire, au imitat pe aceştia, în paguba muncei naţionale. 

Ţăranul propriu zis, adică muncitorul de pământ, plugarul şi din aceştia numai din cei mai săraci, păstrează încă strămoşescul port ţărănesc : cioareci, iţari de aba albă, cojocul înflorat, brâu roşu, cipici, opinci şi căciulă dreaptă. Ceilalţi, au cu toţi un fel de corcitură, un fel de amestecătură : căciulă ţuguiată, pălărie moale, pantaloni, ghete etc., împestriţându-le unele cu altele. Pe lângă elementul pretins cult, din sat influenţează mult femeile sătence, lor plăcându-le să-şi vadă bărbaţii în haine negre, socotind ca o cinste acest lucru. Sub această idee, femeile mai harnice-şi sunt puţine- (2005 bytes)

Column A

Original text.


... dacă acte doveditoare, vrednice de cea mai bună credinţă, n'ar exista. 

Un zapis din 1644 şi altele din 1653, 1660, 1676 etc., arată vânzări de vii cu pogoanele. Preţul vinului pe acel timp a fost 20 parale vadra, iar prnţul pământului cu via a fost 6 galbeni pogonul, ceea ce însemnează că preţul acesta mare pe acea vreme, când pământul era aproape de pomană, provine de la vinul ce producea viţa de vie care era pe loc. 

Documentele ce se găsesc mai departe învederează aseasta. 

§ XIII 

Plante textile 

Inul şi cânepa se cultivă pe o scară foarte mică, încât mai nu zăreşti vre-un petic de pânză din aceste materii româneşti. Abia se poate evalua cultura acestor plante la 2 hectare pentru toată populaţia. Stamba, matipolonul, america şi bumbacul domneşte în casa bogatului şi săracului. 

Catrinţa, sumanul, cămaşa de tort, ilicul, fusta creaţă la bărbaţi aproape au dispărut. Mai toţi locuitorii şi-au schimbat portul în haine negre fabricaţie streină. 

Şi nu credem rău să discutăm puţin în această privinţă. 

Inul, cânepa nu se cultivă din cauza înlesnirei bumbacului, oile se creşte slab, lâna nu se caută, borangicul nu se vede pentru că bogătaşii satului, preotul, învăţătorul, primarul, notarul, preoteasa, învăţătoarea mai toate au adus mătasea, jachetul, paltonul, fusta, cămaşa călcată şi săteanul, săteanca mândri din fire, au imitat pe aceştia, în paguba muncei naţionale. 

Ţăranul propriu zis, adică muncitorul de pământ, plugarul şi din aceştia numai din cei mai săraci, păstrează încă strămoşescul port ţărănesc: cioareci, iţari de aba albă, cojocul înflorat, brâu roşu, cipici, opinci şi căciulă dreaptă. Ceilalţi, au cu toţi un fel de corcitură, un fel de amestecătură: căciulă ţuguiată, pălărie moale, pantaloni, ghete etc., împestriţându-le unele cu altele. Pe lângă elementul pretins cult, din sat influenţează mult femeile sătence, lor plăcându-le să-şi vadă bărbaţii în haine negre, socotind ca o cinste acest lucru. Sub această idee, femeile mai harnice ---şi sunt puţine-

Column B.  

Purely automatic translation.


... si no existieran documentos probatorios dignos de la mejor fe.

Un registro de 1644 y otros de 1653, 1660, 1676, etc., muestran ventas de bejucos con pogonas. El precio del vino en aquella época era de 20 parale vadra, y el precio de la tierra con la vid era de 6 florines pogonul, lo que significa que este alto precio en aquella época, cuando la tierra estaba cerca de la limosna, procedía del vino producido por la vid en la que estaba acertado.

Los documentos que se pueden encontrar más adelante ven esto.

§XIII

Plantas textiles

El lino y el cáñamo se cultivan a muy pequeña escala, por lo que ya no se ve ni un trozo de tela de estos materiales rumanos. Apenas es posible evaluar el cultivo de estas plantas en 2 hectáreas para toda la población. Stamba, matipolón, América y algodón mandan en la casa de ricos y pobres.

La catrința, la suman, la camisa pastel, el ojal, la falda plisada para hombre casi han desaparecido. La mayoría de los habitantes se han cambiado de ropa por ropa negra hecha en el extranjero.

Y no nos parece mal hablar un poco de esto.

El lino, el cáñamo no se cultiva por la facilidad del algodón, las ovejas crecen mal, no se busca la lana, el borangic no se ve porque la gente rica del pueblo, el cura, el maestro, el alcalde, el notario, la sacerdotisa, la maestra trajo todas la seda, la chaqueta, el abrigo, la falda, la camisa planchada y el aldeano, aldeano orgulloso por naturaleza, los imitó, en detrimento de la obra nacional.

El campesino propiamente dicho, es decir, el trabajador de la tierra, el labrador y de estos sólo los más pobres, aún conserva el traje campesino ancestral: cuervos, brotes de aba blancos, cojocol floreado, cinturón rojo, ciprés, opinci y sombrero de paja. Los demás, todos tienen una especie de confusión, una especie de mezcla: sombrero flexible, sombrero blando, pantalones, botas, etc., mezclándolos entre sí. Además del supuesto elemento de culto, las mujeres del pueblo influyen mucho, les gusta ver a sus hombres vestidos de negro, considerándolo un honor. Bajo esta idea, las mujeres más trabajadoras -y son pocas-

..Column Z.  

Admin wiki-translation.


. si no existieran documentos probatorios dignos de la mejor fe.

Un registro de 1644 y otros de 1653, 1660, 1676, etc., muestran ventas de bejucos con pogonas. El precio del vino en aquella época era de 20 parale vadra, y el precio de la tierra con la vid era de 6 florines pogonul, lo que significa que este alto precio en aquella época, cuando la tierra estaba cerca de la limosna, procedía del vino producido por la vid en la que estaba acertado.

Los documentos que se pueden encontrar más adelante ven esto.

§XIII

Plantas textiles

El lino y el cáñamo se cultivan a muy pequeña escala, por lo que ya no se ve ni un trozo de tela de estos materiales rumanos. Apenas es posible evaluar el cultivo de estas plantas en 2 hectáreas para toda la población. Stamba, matipolón, América y algodón mandan en la casa de ricos y pobres.

La catrința, el suman, la camisa pastel, el ojal, la falda plisada para hombre casi han desaparecido. La mayoría de los habitantes se han cambiado de ropa por ropa negra hecha en el extranjero.

Y no nos parece mal hablar un poco de esto.

El lino, el cáñamo no se cultiva por la facilidad del algodón, las ovejas crecen mal, no se busca la lana, el borangic no se ve porque la gente rica del pueblo, el cura, el maestro, el alcalde, el notario, la sacerdotisa, la maestra trajo todas la seda, la chaqueta, el abrigo, la falda, la camisa planchada y el aldeano, aldeano orgulloso por naturaleza, los imitó, en detrimento de la obra nacional.

El campesino propiamente dicho, es decir, el trabajador de la tierra, el labrador y de estos sólo los más pobres, aún conserva el traje campesino ancestral: cuervos, brotes de aba blancos, cojocol floreado, cinturón rojo, ciprés, opinci y sombrero de paja. Los demás, todos tienen una especie de confusión, una especie de mezcla: sombrero flexible, sombrero blando, pantalones, botas, etc., mezclándolos entre sí. Además del supuesto elemento de culto, las mujeres del pueblo influyen mucho, les gusta ver a sus hombres vestidos de negro, considerándolo un honor. Bajo esta idea, las mujeres más trabajadoras -y son pocas-

Secțiunea 21. SECTION 21. Sección 21.

Page 58 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 058 of 242

... din lână şi bumbac, fac ţesături, colorându-le la boiangii, îmbrăcându-şi bărbaţii în haine negre. 

Femeile, în genere, nici una nu mai poartă, costumul naţional. 

Toate au rochii cu bufanţi, cu bufuri, făcute din stămbi cumpărate de la braşoveni din sat sau de la Ploeşti. La cap poartă voaluri subţiri cumpărate tot de la Ploeşti. Pe ici pe colo rar vezi câteva femei, la vre-o 7-8 în sat câte o fustă de pânză albă cusută cu arniciu rosu la poale, făcând o bantă de jur împrejur, ce este o adevărată broderie frumoasă. 

Primarul, învăţătorul, notarul şi femeile lor nu poartă costumul naţional. 

Ei maimuţăresc, la îmbrăcăminte, imitând pe oraseni. Costumul naţional aproape nu-l mai cunoaşte femeile; pe aici neocupându-se de el, nu-şi dă seama dacă este scump sau eftin. Costumul naţional semplu, e mult mai eftin; acele costume naţionale la clasa mai de sus, sânt făcute din fir, mătase şi fluturi, păstrând numai croiala naţională, fiind adevărat lux aceste costume. 

Nici un costum nu se mai fabrică în casă. Mai toată îmbrăcămintea familiei se cumpără de la târg, socotind-o mai eftină şi mai lesnicioasă. 

Mergi la hora satului, în zi de sărbătoare şi găseşti pe boeri, pe negustori, învăţători, boerese, negustorese, învăţătorese, cu jobene şi pălării şopronate de pari că te afli într'o mahala franţuzească de vechituri jidoveşti. Portul naţional se despreţueşte. Femeea şi bărbatul vede în portul lor ţărănesc, o înjosire faţă de cei 

îmbrăcaţi în negru, care se ţin la o parte. 

Cum acum 40-50 ani se despreţuia numele românesc, tot astfel se despreţueşte astăzi portul (ţăranesc) strămoşesc. Să dea D-zeu să se facă un reveriment în opinia publică românească şi în această privinţă. Sătencile îşi schimbă portul lor, pe al copiilor şi pe al bărbaţilor lor, pentru că nimeni nu dă nici un exemplu. 

§ XIV 

Păduri 

Pădurile sânt un factor de căpetenie în traiul de toate zilele al omului, trebuindu-i zilnic combustibilul şi lemne de construcţie, şi dacă adevăr este că pădurile sânt aducătoare de ploae, apoi lipsa lor este o nenorocire.  (2056 bytes)

Column A

Original text.


... din lână şi bumbac, fac ţesături, colorându-le la boiangii, îmbrăcându-şi bărbaţii în haine negre. 

Femeile, în genere, nici una nu mai poartă, costumul naţional. 

Toate au rochii cu bufanţi, cu bufuri, făcute din stămbi cumpărate de la braşoveni din sat sau de la Ploieşti. La cap poartă voaluri subţiri cumpărate tot de la Ploieşti. Pe ici pe colo rar vezi câteva femei, la vreo 7-8 în sat câte o fustă de pânză albă cusută cu arniciu roșu la poale, făcând o bantă de jur împrejur, ce este o adevărată broderie frumoasă. 

Primarul, învăţătorul, notarul şi femeile lor nu poartă costumul naţional. 

Ei maimuţăresc, la îmbrăcăminte, imitând pe orășeni. Costumul naţional aproape nu-l mai cunoaşte femeile; pe aici neocupându-se de el, nu-şi dă seama dacă este scump sau eftin. Costumul naţional simplu, e mult mai ieftin; acele costume naţionale la clasa mai de sus, sânt făcute din fir, mătase şi fluturi, păstrând numai croiala naţională, fiind adevărat lux aceste costume. 

Nici un costum nu se mai fabrică în casă. Mai toată îmbrăcămintea familiei se cumpără de la târg, socotind-o mai ieftină şi mai lesnicioasă. 

Mergi la hora satului, în zi de sărbătoare şi găseşti pe boieri, pe negustori, învăţători, boierese, negustorese, învăţătorese, cu jobene şi pălării şopronate de pari că te afli într-o mahala franţuzească de vechituri jidoveşti. Portul naţional se despreţueşte. Femeea şi bărbatul vede în portul lor ţărănesc, o înjosire faţă de cei îmbrăcaţi în negru, care se ţin la o parte. 

Cum acum 40-50 ani se despreţuia numele românesc, tot astfel se despreţueşte astăzi portul (ţăranesc) strămoşesc. Să dea Dumnezeu să se facă un reveriment în opinia publică românească şi în această privinţă. Sătencile îşi schimbă portul lor, pe al copiilor şi pe al bărbaţilor lor, pentru că nimeni nu dă nici un exemplu. 

§ XIV 

Păduri 

Pădurile sânt un factor de căpetenie în traiul de toate zilele al omului, trebuindu-i zilnic combustibilul şi lemne de construcţie, şi dacă adevăr este că pădurile sânt aducătoare de ploaie, apoi lipsa lor este o nenorocire. 

Column B.  

Purely automatic translation.


... de lana y algodón, fabrican telas, las tiñen en el boiangi y visten a sus hombres con ropas negras.

Las mujeres, en general, ya ninguna lleva el traje nacional.

Todas ellas tienen vestidos con flecos, con flecos, hechos con paja comprada a la gente de Brasov en el pueblo o en Ploiesti. En la cabeza lleva velos finos también comprados en Ploiesti. Aquí y allá rara vez se ven algunas mujeres, unas 7-8 en el pueblo, cada una con una falda de tela blanca cosida con árnica roja en el regazo, formando una banda alrededor, que es un bordado realmente hermoso.

El alcalde, el maestro, el notario y sus mujeres no visten el traje nacional.

Se disfrazan imitando a la gente del pueblo. Las mujeres ya casi no conocen el traje nacional; por aquí sin cuidarlo, no se da cuenta si es caro o barato. El traje nacional sencillo es mucho más económico; aquellos trajes nacionales en la clase alta son hechos de hilo, seda y mariposas, manteniendo solo el corte nacional, siendo estos trajes un verdadero lujo.

Ya no se fabrica ni un solo traje en casa. La mayor parte de la ropa de la familia se compra en la feria, por considerarla más económica y cómoda.

Vas al ayuntamiento del pueblo, en un día festivo, y te encuentras con nobles, comerciantes, profesores, mujeres nobles, comerciantes, profesores, con ropa de trabajo y sombreros que parecen estar en un barrio pobre francés lleno de chatarra judía. Se desprecia el puerto nacional. La mujer y el hombre ven en su actitud campesina, una humillación hacia quienes vestidos de negro, que están parados a un lado.

Así como hace 40 o 50 años se despreciaba el nombre rumano, hoy se desprecia el puerto ancestral (campesino). Que Dios quiera que la opinión pública rumana cambie también a este respecto. Los aldeanos cambian su comportamiento, el de sus hijos y el de sus maridos, porque nadie da ejemplo.

§ XIV

Silvicultura

Los bosques son un factor importante en la vida diaria del hombre, que necesita combustible y madera para la construcción todos los días, y si es cierto que los bosques traen lluvia, entonces su falta es una desgracia.

Column Z.  

Admin wiki-translation.


... de lana y algodón, fabrican telas, las tiñen en el boiangi y visten a sus hombres con ropas negras.

Las mujeres, en general, ya ninguna lleva el traje nacional.

Todas ellas tienen vestidos con flecos, con flecos, hechos con paja comprada a la gente de Brasov en el pueblo o en Ploiesti. En la cabeza lleva velos finos también comprados en Ploiesti. Aquí y allá rara vez se ven algunas mujeres, unas 7-8 en el pueblo, cada una con una falda de tela blanca cosida con árnica roja en el regazo, formando una banda alrededor, que es un bordado realmente hermoso.

El alcalde, el maestro, el notario y sus mujeres no visten el traje nacional.

Se disfrazan imitando a la gente del pueblo. Las mujeres ya casi no conocen el traje nacional; por aquí sin cuidarlo, no se da cuenta si es caro o barato. El traje nacional sencillo es mucho más económico; aquellos trajes nacionales en la clase alta son hechos de hilo, seda y mariposas, manteniendo solo el corte nacional, siendo estos trajes un verdadero lujo.

Ya no se fabrica ni un solo traje en casa. La mayor parte de la ropa de la familia se compra en la feria, por considerarla más económica y cómoda.

Vas al ayuntamiento del pueblo, en un día festivo, y te encuentras con nobles, comerciantes, profesores, mujeres nobles, comerciantes, profesores, con ropa de trabajo y sombreros que parecen estar en un barrio pobre francés lleno de chatarra judía. Se desprecia el puerto nacional. La mujer y el hombre ven en su actitud campesina, una humillación hacia quienes vestidos de negro, que están parados a un lado.

Así como hace 40 o 50 años se despreciaba el nombre rumano, hoy se desprecia el puerto ancestral (campesino). Que Dios quiera que la opinión pública rumana cambie también a este respecto. Los aldeanos cambian su comportamiento, el de sus hijos y el de sus maridos, porque nadie da ejemplo.

§ XIV

Silvicultura

Los bosques son un factor importante en la vida diaria del hombre, que necesita combustible y madera para la construcción todos los días, y si es cierto que los bosques traen lluvia, entonces su falta es una desgracia.

Aceasta este o poză cu câțiva cetățeni din Păcureți, la nivelul anilor 1977 - 1978 - 1979. În ea se poate vedea cam care era moda (în ce privește imbracamintea) la acea perioadă (și se poate compara cu ceea ce spunea Andrei Nicolescu pe la începutul anilor 1900).


În pozele de mai jos, oamenii sunt îmbrăcați pentru nuntă

Esta es una foto de algunos ciudadanos de Păcureți, a nivel de los años 1977 - 1978 - 1979. En ella se puede ver cuál era la moda (en términos de vestimenta) en ese momento (y se puede comparar con lo que Andrei Nicolescu dicho alrededor de principios de los años 1900).


En las siguientes imágenes, personas vestidas para una boda.

Aprox 1960

Aprox. 1960

Aprox 1960

Secțiunea 22. SECTION 22. Sección 22.

Page 59 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 059 of 242

Sătenii cu grabă au despădurit şi locurile cele mai pietroase. 

Stejarii uriaşi, fagi coloşi de altădată nu se mai văd pe nici un loc, nici chiar ca amintire. 

Locuitorii păcureţeni îşi procur lemne de foc şi de construcţiuni din alte localităţi vecine, pentru construcţie cu 1 leu 50 grosimea de 25 cent. şi pentru foc cu 40 lei stânjenul mijlociu. Sătenii ar dori vechiul lor drept prevăzut în legea rurală, de a lua uscături din pădurea statului. În raionul comunei Păcureti se află ca 210 hectare pădure, aparţinând: 

70 hectare statului în moşia Matiţa. 

40 Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti, în moşia Sărasca şi Valea Surii-Matiţa 

100 Moşnenilor Păcureţeni, în Slavu-Izeşti-Păcureţi, Căprioru, Valea Corbului, Hotarul Berindel şi Buz de Epure-Vrăneşti. Mari proprietari nu sânt afară de Stat şi Eforie. 

210 Total. 

Aceste păduri nu sânt amenajate şi sânt de esenţe, tufă, fag, plop, carpen. 

Actualmente nu se exploatează nici o pădure. Locuri de păşune în pădure nu sânt, foarte puţine ochiuri de fâneţe.

Pădurile au drumurile lor naturale, fără drumuri de fer, uluce sau decoville. 

Despăduriri în prezent nu se mai fac şi nici plantaţiuni. Vârsta pădurilor e de 10-25 ani. 

În păduri creşte tufa, fagul şi plopul. Alte esenţe sânt prea puţine.

§ xv 

Creşterea pasărilor 

Sătencile spre cinstea lor nu le lipsesc din curtea lor: găina, raţa, gâsca şi curca, numai însă, pentru trebuinţa proprie. 

Despre o creştere raţională a pasărilor nu ştiu. Totul se petrece aşa cum au apucat din părinţi. O coteaţă în care bate vântul şi plouă şi clocitul pasărilor pe unde se poate. (1590 bytes)

Column A

Original text.


Sătenii cu grabă au despădurit şi locurile cele mai pietroase. 

Stejarii uriaşi, fagi coloşi de altădată nu se mai văd pe nici un loc, nici chiar ca amintire. 

Locuitorii păcureţeni îşi procur lemne de foc şi de construcţiuni din alte localităţi vecine, pentru construcţie cu 1 leu 50 grosimea de 25 cent. şi pentru foc cu 40 lei stânjenul mijlociu. Sătenii ar dori vechiul lor drept prevăzut în legea rurală, de a lua uscături din pădurea statului. În raionul comunei Păcureti se află ca 210 hectare pădure, aparţinând: 

Aceste păduri nu sânt amenajate şi sânt de esenţe, tufă, fag, plop, carpen. 

Actualmente nu se exploatează nici o pădure. Locuri de păşune în pădure nu sânt, foarte puţine ochiuri de fâneţe.

Pădurile au drumurile lor naturale, fără drumuri de fer, uluce sau decoville. 

Despăduriri în prezent nu se mai fac şi nici plantaţiuni. Vârsta pădurilor e de 10-25 ani. 

În păduri creşte tufa, fagul şi plopul. Alte esenţe sânt prea puţine.

§ xv 

Creşterea pasărilor 

Sătencile spre cinstea lor nu le lipsesc din curtea lor: găina, raţa, gâsca şi curca, numai însă, pentru trebuinţa proprie. 

Despre o creştere raţională a pasărilor nu ştiu. Totul se petrece aşa cum au apucat din părinţi. O coteaţă în care bate vântul şi plouă şi clocitul pasărilor pe unde se poate.

Column B.  

Purely automatic translation.


Los aldeanos deforestaron apresuradamente incluso los lugares más pedregosos.

Los enormes robles, las colosales hayas de antaño ya no son visibles por ningún lado, ni siquiera como recuerdo.

Los habitantes de Pacureţi compran leña y madera de construcción en otras ciudades vecinas, para la construcción, por 1,50 leu y un espesor de 25 céntimos. y para el fuego con 40 lei el palo del medio. Los aldeanos quieren recuperar su antiguo derecho, previsto en la ley rural, de extraer talas del bosque estatal. En el distrito de la comuna de Păcureti hay alrededor de 210 hectáreas de bosque, pertenecientes a:

Estos bosques no están ordenados y son de esencias, arbustos, hayas, chopos, carpes.

Actualmente no se explota ningún bosque. No hay pastos en el bosque, muy pocos parches de heno.

Los bosques tienen sus caminos naturales, sin vías de ferrocarril, alcantarillas ni decovilles.

Actualmente, no hay más deforestación ni plantaciones. La edad de los bosques es de 10 a 25 años.

En los bosques crecen arbustos, hayas y álamos. Otras esencias son muy pocas.

§ xvi

cría de aves

Hay que reconocer que los aldeanos no echan de menos su jardín: la gallina, el pato, la oca y el pavo, pero sólo para sus propias necesidades.

No sé sobre un crecimiento racional de las aves. Todo está sucediendo como les dijeron sus padres. Un gallinero donde sopla el viento y llueve y los pájaros cantan siempre que sea posible.

Column Z.  

Admin wiki-translation.


Los aldeanos deforestaron apresuradamente incluso los lugares más pedregosos.

Los enormes robles, las colosales hayas de antaño ya no son visibles por ningún lado, ni siquiera como recuerdo.

Los habitantes de Pacureţi compran leña y madera de construcción en otras ciudades vecinas, para la construcción, por 1,50 leu y un espesor de 25 céntimos. y para el fuego con 40 lei el palo del medio. Los aldeanos quieren recuperar su antiguo derecho, previsto en la ley rural, de extraer talas del bosque estatal. En el distrito de la comuna de Păcureti hay alrededor de 210 hectáreas de bosque, pertenecientes a:

Estos bosques no están ordenados y son de esencias, arbustos, hayas, chopos, carpes.

Actualmente no se explota ningún bosque. No hay pastos en el bosque, muy pocos parches de heno.

Los bosques tienen sus caminos naturales, sin vías de ferrocarril, alcantarillas ni decovilles.

Actualmente, no hay más deforestación ni plantaciones. La edad de los bosques es de 10 a 25 años.

En los bosques crecen arbustos, hayas y álamos. Otras esencias son muy pocas.

§ xvi

cría de aves

Hay que reconocer que los aldeanos no echan de menos su jardín: la gallina, el pato, la oca y el pavo, pero sólo para sus propias necesidades.

No sé sobre un crecimiento racional de las aves. Todo está sucediendo como les dijeron sus padres. Un gallinero donde sopla el viento y llueve y los pájaros cantan siempre que sea posible.

Secțiunea 23. SECTION 23. Sección 23.

Page 60 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 060 of 242

... De altfel o creştere raţională, care cere şi oare-care gnJ1 ş1 cheltueli, nu compensează cu valoarea lor, mai ales de când hrana, porumbul şi ovăzul, au ajuns scumpe chiar pentru hrana omului. 

§ XVI 

Creşterea vitelor 

Cu creşterea vitelor propriu zis pentru vânzare nu se îndeletnicesc locuitorii, au însă pentru trebuinţele lor vaca, boul şi oaea. 

Animalele sunt : 

Boi = 350; Vaci= 180; Viţei = 45; Oí = 620; Capre = 95; Cai = 95.

Aceste vite aparţin Ia : 

Vitele sunt slabe şi puţin îngrijite. Coşare în care bate vântu şi de ţesălat sau spălat nu se ştie. 

Pluguri sânt puţine şi proaste. 

Paza vitelor se face de fiecare locuitor în parte. Lipsa de islazuri suficiente şi a unui văcar în comună îngreuează ţinerea vitelor. 

Tauri de reproducţie de rasă aleasă nu sânt, ceea ce ar fi de dorit. 

Greutatea vitelor mari e mică : 100 - 200 - 300 kgr., a oilor 15-25 kgr. Vânzările se fac pe bucată până la 150 lei un bou sau o vacă, 5-10 lei un miel sau o oaie. 

De dorit ar fi să se facă vânzarea pe greutate. 

Lipsa islazurilor împiedică şi ţinerea vacilor de lapte. Despre o lăptărie greu s'ar putea înfiinţa. 

§ XVII 

Albinele 

Sunt în comună 120 stupi cu albine. În trecut cultura lor se făcea pe o scară mai întinsă, astăzi însă mai puţin. (1323 bytes)

Column A

Original text.


... De altfel o creştere raţională, care cere şi oare-care griji şi cheltueli, nu compensează cu valoarea lor, mai ales de când hrana, porumbul şi ovăzul, au ajuns scumpe chiar pentru hrana omului. 

§ XVI 

Creşterea vitelor 

Cu creşterea vitelor propriu zis pentru vânzare nu se îndeletnicesc locuitorii, au însă pentru trebuinţele lor vaca, boul şi oaea. 

Animalele sunt : 

Boi = 350; Vaci= 180; Viţei = 45; Oí = 620; Capre = 95; Cai = 95.

Aceste vite aparţin Ia : 

Vitele sunt slabe şi puţin îngrijite. Coşare în care bate vântu şi de ţesălat sau spălat nu se ştie. 

Pluguri sânt puţine şi proaste. 

Paza vitelor se face de fiecare locuitor în parte. Lipsa de islazuri suficiente şi a unui văcar în comună îngreuează ţinerea vitelor. 

Tauri de reproducţie de rasă aleasă nu sânt, ceea ce ar fi de dorit. 

Greutatea vitelor mari e mică : 100 - 200 - 300 kgr., a oilor 15-25 kgr. Vânzările se fac pe bucată până la 150 lei un bou sau o vacă, 5-10 lei un miel sau o oaie. 

De dorit ar fi să se facă vânzarea pe greutate. 

Lipsa islazurilor împiedică şi ţinerea vacilor de lapte. Despre o lăptărie greu s'ar putea înfiinţa. 

§ XVII 

Albinele 

Sunt în comună 120 stupi cu albine. În trecut cultura lor se făcea pe o scară mai întinsă, astăzi însă mai puţin. 

Column B.  

Purely automatic translation.


... Además, un crecimiento racional, que también requiere algunos gastos gnJ1 ş1, no compensa con su valor, especialmente porque los alimentos, el maíz y la avena, se han vuelto caros incluso para la alimentación humana.

§ XVI

cría de ganado

Los habitantes no se dedican a la cría de ganado vacuno para la venta, pero disponen de vacas, bueyes y ovejas para sus necesidades.

Los animales son:

Bueyes = 350; Vacas= 180; Terneros = 45; Ovejas = 620; Cabras = 95; Caballos = 95.

Este ganado pertenece a:

El ganado está débil y mal cuidado. No se conocen cestas en las que sopla el viento y que se puedan tejer o lavar.

Los arados son pocos y malos.

La vigilancia del ganado la realiza cada residente individual. La falta de cobertizos suficientes y de un pastor de vacas en la comuna dificulta la cría de ganado.

No hay toros reproductores de la raza elegida, lo cual sería deseable.

El peso del ganado vacuno grande es pequeño: 100 - 200 - 300 kg, ovino 15-25 kg. Las ventas se realizan por pieza hasta 150 lei por buey o vaca, 5-10 lei por cordero u oveja.

Sería deseable vender al peso.

La falta de cobertizos también impide tener vacas lecheras. Difícilmente se podría establecer una lechería.

§ XVII

Las abejas

Hay 120 colmenas en la comuna. En el pasado, su cultura se hacía a mayor escala, pero hoy en día menos.

Column Z.  

Admin wiki-translation.


... Además, un crecimiento racional, que también requiere algunos gastos gnJ1 ş1, no compensa con su valor, especialmente porque los alimentos, el maíz y la avena, se han vuelto caros incluso para la alimentación humana.

§ XVI

cría de ganado

Los habitantes no se dedican a la cría de ganado vacuno para la venta, pero disponen de vacas, bueyes y ovejas para sus necesidades.

Los animales son:

Bueyes = 350; Vacas= 180; Terneros = 45; Ovejas = 620; Cabras = 95; Caballos = 95.

Este ganado pertenece a:

El ganado está débil y mal cuidado. No se conocen cestas en las que sopla el viento y que se puedan tejer o lavar.

Los arados son pocos y malos.

La vigilancia del ganado la realiza cada residente individual. La falta de cobertizos suficientes y de un pastor de vacas en la comuna dificulta la cría de ganado.

No hay toros reproductores de la raza elegida, lo cual sería deseable.

El peso del ganado vacuno grande es pequeño: 100 - 200 - 300 kg, ovino 15-25 kg. Las ventas se realizan por pieza hasta 150 lei por buey o vaca, 5-10 lei por cordero u oveja.

Sería deseable vender al peso.

La falta de cobertizos también impide tener vacas lecheras. Difícilmente se podría establecer una lechería.

§ XVII

Las abejas

Hay 120 colmenas en la comuna. En el pasado, su cultura se hacía a mayor escala, pero hoy en día menos.

Secțiunea 24. SECTION 24. Sección 24.

Page 72 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

... 10 kilometri depărtare. Zamfira-Matiţa se află în lucru. Transporturi se fac cu carele cu boi pe două căi: Păcureţi-Bălţeşti-Gară şi Matița-Bălţeşti-Gară. 

Locuinţele sătenilor sânt în apropiere la 2-3 kilometri de locurile lor de cultură. 

O cale ferată între gara Măgurele şi Matiţa ar fi de mare folos. 

Capitolul IX 

Traiul sătenilor 

Mai toată populaţiunea Păcureţilor duce acelaş traiu şi aceleaşi obiceiuri. Nici un bordeiu nu există în comună. 

În general ferestrele sânt mici 60 - 70 cm. şi nu se deschid. 

La toate casele ferestrele sânt cu geamuri, numai raritate cu hârtie. Curţile sânt îngrădite şi bine îngrijite; gunoaiele curăţite. În general casele sătenilor sânt frumoase, văruite cu var alb; nu sânt vopsite nici una. În general mobilierul casei la codaşi: un pat de scânduri pe patru ţăruşi bătuţi în pământ, ca aşternut o rogojină, un ţol de cânepă, o velinţă de lână, câteva perne umplute cu paie. 

Mai poate avea un mic scaun, o masă de lemn, o mică oglindă, o icoană. Saltele nu se găsesc decât în casele ţăranilor mai avuţi. 

Mai toate casele ţaranilor sânt strâmte şi scunde, comparativ cu populaţia ce le locuieşte. Iarna sânt friguroase, având pereţi de gard. La aşezarea gospodăriei nu au planuri de bună aranjare, a diferitelor trebuinţe ca : coteţ de păsări, grajd de vite, porumbar etc. 

Aplicarea regulamentelor pentru construirea caselor ţărăneşti nu se aplică. Casele le luminează cu petroleu în lămpile cele mai ordinare şi defectuoase. Feştile nu se mai văd. 

Hrana de căpetenie a ţăranului este mămăliga de mălai de porumb,  (1939 bytes)

Column A

Original text.


... 10 kilometri depărtare

Zamfira-Matiţa se află în lucru. Transporturi se fac cu carele cu boi pe două căi: Păcureţi-Bălţeşti-Gară şi Matița-Bălţeşti-Gară

Locuinţele sătenilor sânt în apropiere la 2-3 kilometri de locurile lor de cultură. 

O cale ferată între gara Măgurele şi Matiţa ar fi de mare folos. 

Capitolul IX 

Traiul sătenilor 

Mai toată populaţiunea Păcureţilor duce acelaş traiu şi aceleaşi obiceiuri. Nici un bordeiu nu există în comună. 

În general ferestrele sânt mici 60 - 70 cm. şi nu se deschid. 

La toate casele ferestrele sânt cu geamuri, numai raritate cu hârtie. Curţile sânt îngrădite şi bine îngrijite; gunoaiele curăţite. În general casele sătenilor sânt frumoase, văruite cu var alb; nu sânt vopsite nici una. În general mobilierul casei la codaşi: un pat de scânduri pe patru ţăruşi bătuţi în pământ, ca aşternut o rogojină, un ţol de cânepă, o velinţă de lână, câteva perne umplute cu paie. 

Mai poate avea un mic scaun, o masă de lemn, o mică oglindă, o icoană. Saltele nu se găsesc decât în casele ţăranilor mai avuţi. 

Mai toate casele ţaranilor sânt strâmte şi scunde, comparativ cu populaţia ce le locuieşte. Iarna sânt friguroase, având pereţi de gard. La aşezarea gospodăriei nu au planuri de bună aranjare, a diferitelor trebuinţe ca : coteţ de păsări, grajd de vite, porumbar etc. 

Aplicarea regulamentelor pentru construirea caselor ţărăneşti nu se aplică. Casele le luminează cu petroleu în lămpile cele mai ordinare şi defectuoase. Feştile nu se mai văd. 

Hrana de căpetenie a ţăranului este mămăliga de mălai de porumb

Column B.  

Purely automatic translation.


... a 10 kilómetros de distancia. 

Zamfira-Matița está en proceso. Los transportes se realizan en carretas de bueyes en dos rutas: Păcureți-Bălțeşti-Gără y Matita-Bălțeşti-Gără.

Las casas de los aldeanos están cerca, a 2-3 kilómetros de sus lugares de cultivo.

Un ferrocarril entre Măgurele y la estación Matiţa sería de gran utilidad.

Capítulo IX

El sustento de los aldeanos.

Toda la población de Păcureti lleva la misma vida y las mismas costumbres. No hay ningún burdel en la comuna.

En general, las ventanas son pequeñas, de 60 a 70 cm. y no abren.

Todas las casas tienen ventanas con vidrio, rara vez con papel. Los patios están cercados y bien mantenidos; basura limpiada. En general, las casas de los lugareños son hermosas, encaladas con cal blanca; Ninguno está pintado. En general, el mobiliario de la casa estaba en codas: una cama de tablas sobre cuatro estacas clavadas en el suelo, como lecho una estera, un saco de cáñamo, un velo de lana, unas cuantas almohadas rellenas de paja.

También puede tener una silla pequeña, una mesa de madera, un espejo pequeño, un icono. Los colchones sólo se encuentran en las casas de los campesinos más ricos.

Todas las casas de los campesinos son estrechas y cortas, en comparación con la población que vive en ellas. Son frías en invierno, teniendo muros de cerca. Al momento de constituir el hogar no se tienen planes para una buena disposición de las diversas necesidades, tales como: gallinero, establo para ganado, palomar, etc.

No se aplica la normativa para la construcción de casas campesinas. Las casas las iluminan con queroseno en las lámparas más ordinarias y defectuosas. Los partidos ya no son visibles.

El alimento básico del campesino es la harina de maíz.

Column Z.  

Admin wiki-translation.


... a 10 kilómetros de distancia

Carretera Zamfira-Matița está en proceso. Los transportes se realizan en carretas de bueyes en dos rutas: Păcureți-Bălțeşti-Estacion del tren y Matita-Bălțeşti-Estacion del tren.

Las casas de los aldeanos están cerca, a 2-3 kilómetros de sus lugares de cultura.

Un ferrocarril entre la estación del tren, Măgurele y el pueblo de Matiţa sería de gran utilidad.

Capítulo IX

La vida habitual de los aldeanos.

Toda la población de Păcureti lleva el mismo nivel de vida y los mismos hábitos. No hay ninguna choza en la comuna.

En general, las ventanas son pequeñas, de 60 a 70 cm. y no abren.

Todas las casas tienen ventanas con vidrio, rara vez con papel. Los patios están cercados y bien mantenidos; basura limpiada. En general, las casas de los lugareños son hermosas, encaladas con cal blanca; Ninguno está pintado. En general, el mobiliario de la casa de un campesino: una cama de tablas sobre cuatro estacas clavadas en el suelo, como lecho una estera, una alfombrilla de cáñamo, una manta de lana, unas cuantas almohadas rellenas de paja.

También puede tener una silla pequeña, una mesa de madera, un  pequeño espejo, algún icono. Colchones sólo se encuentran en las casas de los campesinos más ricos.

Casi todas las casas de los campesinos son estrechas y cortas, en comparación con la población que vive en ellas. Son frías en invierno, teniendo muros de cerca. Al momento de constituir el hogar no se tienen planes para una buena disposición de las diversas necesidades, tales como: gallinero, establo para ganado, granero, etc.

No se aplica la normativa para la construcción de casas campesinas. Las casas las iluminan con las lámparas de queroseno más ordinarias y defectuosas. Las antorchas ya no se usan.

El alimento básico del campesino es la mamaliga, hecha de harina de maíz.

Column A

Original text.


... 10 kilometri depărtare

Zamfira-Matiţa se află în lucru. Transporturi se fac cu carele cu boi pe două căi: Păcureţi-Bălţeşti-Gară şi Matița-Bălţeşti-Gară

Locuinţele sătenilor sânt în apropiere la 2-3 kilometri de locurile lor de cultură. 


O cale ferată între gara Măgurele şi Matiţa ar fi de mare folos. 


Capitolul IX 

Traiul sătenilor 

Mai toată populaţiunea Păcureţilor duce acelaş traiu şi aceleaşi obiceiuri. Nici un bordeiu nu există în comună. 

În general ferestrele sânt mici 60 - 70 cm. şi nu se deschid. 

La toate casele ferestrele sânt cu geamuri, numai raritate cu hârtie. Curţile sânt îngrădite şi bine îngrijite; gunoaiele curăţite. În general casele sătenilor sânt frumoase, văruite cu var alb; nu sânt vopsite nici una. În general mobilierul casei la codaşi: un pat de scânduri pe patru ţăruşi bătuţi în pământ, ca aşternut o rogojină, un ţol de cânepă, o velinţă de lână, câteva perne umplute cu paie. 

Mai poate avea un mic scaun, o masă de lemn, o mică oglindă, o icoană. Saltele nu se găsesc decât în casele ţăranilor mai avuţi. 

Mai toate casele ţaranilor sânt strâmte şi scunde, comparativ cu populaţia ce le locuieşte. Iarna sânt friguroase, având pereţi de gard. La aşezarea gospodăriei nu au planuri de bună aranjare, a diferitelor trebuinţe ca : coteţ de păsări, grajd de vite, porumbar etc. 

Aplicarea regulamentelor pentru construirea caselor ţărăneşti nu se aplică. Casele le luminează cu petroleu în lămpile cele mai ordinare şi defectuoase. Feştile nu se mai văd. 

Hrana de căpetenie a ţăranului este mămăliga de mălai de porumb

Column Z.  

Admin wiki-translation.


... a 10 kilómetros de distancia

Carretera Zamfira-Matița está en proceso. Los transportes se realizan en carretas de bueyes en dos rutas: Păcureți-Bălțeşti-Estacion del tren y Matita-Bălțeşti-Estacion del tren.

Las casas de los aldeanos están cerca, a 2-3 kilómetros de sus lugares de cultura.

Un ferrocarril entre la estación del tren, Măgurele y el pueblo de Matiţa sería de gran utilidad.

Capítulo IX

La vida habitual de los aldeanos.

Toda la población de Păcureti lleva el mismo nivel de vida y los mismos hábitos. No hay ninguna choza en la comuna.

En general, las ventanas son pequeñas, de 60 a 70 cm. y no abren.

Todas las casas tienen ventanas con vidrio, rara vez con papel. Los patios están cercados y bien mantenidos; basura limpiada. En general, las casas de los lugareños son hermosas, encaladas con cal blanca; Ninguno está pintado. En general, el mobiliario de la casa de un campesino: una cama de tablas sobre cuatro estacas clavadas en el suelo, como lecho una estera, una alfombrilla de cáñamo, una manta de lana, unas cuantas almohadas rellenas de paja.

También puede tener una silla pequeña, una mesa de madera, un  pequeño espejo, algún icono. Colchones sólo se encuentran en las casas de los campesinos más ricos.

Casi todas las casas de los campesinos son estrechas y cortas, en comparación con la población que vive en ellas. Son frías en invierno, teniendo muros de cerca. Al momento de constituir el hogar no se tienen planes para una buena disposición de las diversas necesidades, tales como: gallinero, establo para ganado, granero, etc.

No se aplica la normativa para la construcción de casas campesinas. Las casas las iluminan con las lámparas de queroseno más ordinarias y defectuosas. Las antorchas ya no se usan.

El alimento básico del campesino es la mamaliga, hecha de harina de maíz.

Secțiunea 25. SECTION 25. Sección 25.

Page 73 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Pag 73 in PDF / 71 in carte

Pâine puţină se consumă. Cuptoare de pâine în familii nu sunt. 

În privinţa hranei, ţăranii se ţin de prescripţiile religioase. Ei ţin şi posturi, al Crăciunului, al Paştelui, al sf. Petrului şi al sf. Mării, cam 100 zile. Apoi Miercurile şi Vinerile vre-o 200 zile postite în total din 365 ale anului întreg. Femeile mai ales ţin posturile cu sfinţenie. Chiar din femeile mai culte, ţin până la încăpăţânare de a posti întreaga familie posturile cât de lungi. 

Hrana sătenilor, e pe lângă mămăligă şi ouă de la 7-8 găini, păsări de curte 10 - 20 pui de găină, la Crăciun un porc. Încolo, mai tot restul anului, mai ales în posturlle prescrise de religie, se hrăneşte cu fasole, varză acră, ciapă, usturoiu verde etc. Sânt ţărani nevoiaşi cari nu mănâncă carne cu anul, din cauza lipsei de mijloace I) chiar sarea şi-o procur aceştia din cristalele ce se formez pe marginea apelor sărate. 

Bucătăria ţăranului se compune mai totdeauna dintr'o simplă odăiţă ce în multe cazuri seamăna mai mult a o cocioabă întunecoasă având numai o mică fereastră, lângă tavan şi aceea acoperită cu ţiplă sau hârtie. Obiectele ce servesc ţăranului nostru, în această, dacă-i mai putem zice, bucătărie sunt : o mică căldare de tablă sau tuciu, 3 - 4 străchini de pământ, 10 - 15 linguri de lemn şi 3-4 oale de pământ şi o tigae de tuciu sau tablă. · 

Locuitorii negustori, clasa puţin mai avută, proprietarii mai avuţi se hrăneşte mai bine, cu carne, cu pasări, lapte, ouă, cu toate că sînt şi între aceştia, unii care în dorinţa de câştig sau de economii se lipseşte şi de o bună hrană, preferând hrana cea mai slabă. 

Mălaiul nu este totdeauna bun. Insuficienţa hranei ţăranului, îl lipseşte de energie, îi lâncezeşte braţele, de unde apoi pretinsa lene a lui şi a lor săi. Pe urmă el caută să acopere lipsa de hrană a corpului, darea de energie cu băutura alcoolică, cu rachiu, la cârciuma din sat, de unde la beţie: sărăcia, crima şi ocna. 

Ape gazoase ca: limonada şi sifoanele se aduc de la Ploeşti ; s'a introdus numai de 10 ani. Se consumă la 3000 sticle pe an. 

Ţăranii o privesc bine. 

....................................

1) Posturile lungi, micimea salariului, lipsa de hrană suficientă, sărbători fără rost, explică în destul lipsa de putere a ţăranului, faţă de streinul italian, bunăoară, care munceşte îndoit de mult, dar se hrăneşte bine, având salariul mare. (2.322 bytes)

Column A

Original text.


Pag 73 in PDF / 71 in carte

Pâine puţină se consumă. 

Cuptoare de pâine în familii nu sunt. 

În privinţa hranei, ţăranii se ţin de prescripţiile religioase. Ei ţin şi posturi, al Crăciunului, al Paştelui, al sf. Petrului şi al sf. Mării, cam 100 zile. Apoi Miercurile şi Vinerile vre-o 200 zile postite în total din 365 ale anului întreg. Femeile mai ales ţin posturile cu sfinţenie. Chiar din femeile mai culte, ţin până la încăpăţânare de a posti întreaga familie posturile cât de lungi. 

Hrana sătenilor, e pe lângă mămăligă şi ouă de la 7-8 găini, păsări de curte 10 - 20 pui de găină, la Crăciun un porc. Încolo, mai tot restul anului, mai ales în posturlle prescrise de religie, se hrăneşte cu fasole, varză acră, ciapă, usturoiu verde etc. Sânt ţărani nevoiaşi cari nu mănâncă carne cu anul, din cauza lipsei de mijloace (1) chiar sarea şi-o procur aceştia din cristalele ce se formez pe marginea apelor sărate. 

Bucătăria ţăranului se compune mai totdeauna dintr'o simplă odăiţă ce în multe cazuri seamăna mai mult a o cocioabă întunecoasă având numai o mică fereastră, lângă tavan şi aceea acoperită cu ţiplă sau hârtie. Obiectele ce servesc ţăranului nostru, în această, dacă-i mai putem zice, bucătărie sunt : o mică căldare de tablă sau tuciu, 3 - 4 străchini de pământ, 10 - 15 linguri de lemn şi 3-4 oale de pământ şi o tigae de tuciu sau tablă. · 

Locuitorii negustori, clasa puţin mai avută, proprietarii mai avuţi se hrăneşte mai bine, cu carne, cu pasări, lapte, ouă, cu toate că sînt şi între aceştia, unii care în dorinţa de câştig sau de economii se lipseşte şi de o bună hrană, preferând hrana cea mai slabă. 

Mălaiul nu este totdeauna bun. Insuficienţa hranei ţăranului, îl lipseşte de energie, îi lâncezeşte braţele, de unde apoi pretinsa lene a lui şi a lor săi. Pe urmă el caută să acopere lipsa de hrană a corpului, darea de energie cu băutura alcoolică, cu rachiu, la cârciuma din sat, de unde la beţie: sărăcia, crima şi ocna

Ape gazoase ca: limonada şi sifoanele se aduc de la Ploeşti ; s'a introdus numai de 10 ani. Se consumă la 3000 sticle pe an. 

Ţăranii o privesc bine. 

..................................................

1) Posturile lungi, micimea salariului, lipsa de hrană suficientă, sărbători fără rost, explică în destul lipsa de putere a ţăranului, faţă de streinul italian, bunăoară, care munceşte îndoit de mult, dar se hrăneşte bine, având salariul mare.

Column B.  

Purely automatic translation.


Página 73 en PDF / 71 en el libro

Se consume poco pan. 

No hay hornos de pan en las familias.

En cuanto a la alimentación, los campesinos siguen prescripciones religiosas. También hacen ayunos, Navidad, Semana Santa, San Pedro. Pedro y San Mares, unos 100 días. Luego los miércoles y viernes son 200 días de ayuno en total de los 365 del año. Especialmente las mujeres guardan los ayunos con santidad. Incluso las mujeres más cultas se obstinan en mantener en ayunas a toda la familia el mayor tiempo posible.

La comida de los aldeanos se compone además de polenta y huevos de 7 a 8 gallinas, aves de corral de 10 a 20 gallinas y un cerdo en Navidad. Luego, durante el resto del año, especialmente en las posturas prescritas religiosamente, se alimenta de judías, coles agrias, cebollinos, ajetes, etc. Son campesinos pobres que no comen carne durante todo el año, por falta de medios i) incluso obtienen sal de los cristales que se forman al borde de las aguas saladas.

La cocina campesina siempre consistió en una habitación sencilla que en muchos casos parecía más bien una choza oscura con sólo una pequeña ventana, cerca del techo y cubierta con azulejos o papel. Los objetos que le sirven a nuestro campesino, en esta, si así podemos llamarla, cocina, son: una pequeña lata o caldero de hojalata, 3-4 palos de barro, 10-15 cucharas de madera y 3-4 cazuelas de barro y una cacerola o lata. ·

Los comerciantes residentes, la clase menos acomodada, los propietarios más ricos se alimentan mejor, con carne, aves, leche, huevos, aunque también hay entre ellos algunos que, por afán de lucro o de economía, también carecen de un buen comida, prefiriendo la comida más débil.

La leche no siempre es buena. La insuficiencia de alimentación del campesino lo priva de energía, debilita sus brazos, de ahí la supuesta pereza suya y de los suyos. Luego busca cubrir la falta de alimento del cuerpo, dándole energía con bebida alcohólica, con brandy, en la taberna del pueblo, de donde a la embriaguez: pobreza, crimen y ocna.

De Ploeşti se traen aguas con gas como: limonada y refrescos; se introdujo hace sólo 10 años. Se consumen 3000 botellas al año.

Los campesinos la miran bien.

............................................

1) Los largos ayunos, el pequeño salario, la falta de comida suficiente, las vacaciones inútiles, explican suficientemente la falta de poder del campesino, en comparación con el extranjero italiano, por supuesto, que trabaja duro durante mucho tiempo, pero se alimenta bien, teniendo el salario alto.

Column Z.  

Admin wiki-translation.


Página 73 en PDF / 71 en el libro

Pan se consume muy poco. 

No hay hornos de pan en las familias.

En cuanto a la alimentación, los campesinos siguen prescripciones religiosas. También hacen ayunos, el de Navidad, el de Semana Santa, el de San Pedro y el de Santa María, unos 100 días. Luego los miércoles y viernes son 200 días de ayuno en total de los 365 del año. Especialmente las mujeres guardan los ayunos con santidad. Incluso las mujeres más cultas se obstinan en mantener a toda la familia en ayunos cuanto mas largos.

La comida de los aldeanos se compone además de polenta y huevos de 7 a 8 gallinas, de aves de corral, de 10 a 20 gallinas para carne y un cerdo en Navidad. Luego, durante el resto del año, especialmente en los ayunos prescritos religiosamente, se alimenta de judías, coles agrias, cebolla, ajetes, etc. Son campesinos pobres que no comen carne durante todo el año, por falta de medios (1) incluso la sal la obtienen de los cristales que se forman al borde de las aguas saladas.

La cocina campesina siempre consistió en una habitación sencilla que en muchos casos parecía más bien una choza oscura con sólo una pequeña ventana, cerca del techo y cubierta con celofán o papel. Los objetos que le sirven a nuestro campesino, en esta, si así podemos llamarla, cocina, son: una pequeña lata o caldero de hierro fundido, 3-4 ollas de barro, 10-15 cucharas de madera y 3-4 cazuelas de barro y una cacerola o lata. ·

Los comerciantes residentes, la clase menos acomodada, los propietarios más ricos se alimentan mejor, con carne, aves, leche, huevos, aunque también hay entre ellos algunos que, por afán de lucro o de economía, también carecen de un buen comida, prefiriendo la comida más débil.

La harina de maíz no siempre es buena. La insuficiencia de alimentación del campesino lo priva de energía, debilita sus brazos, de ahí la supuesta pereza suya y de los suyos. Luego el busca cubrir la falta de alimento del cuerpo, dándole energía con bebida alcohólica, con brandy, en la taberna del pueblo, de donde a la embriaguez: pobreza, crimen y calabozo.

Gaseosas como: limonada y sifones; se traen desde Ploiesti; se introdujeron hace sólo 10 años. Se consumen 3000 botellas al año.

Los campesinos la miran bien.

...........................................

1) Los largos ayunos, el pequeño salario, la falta de comida suficiente, días inhábiles sin razón, explican suficientemente la falta de poder del campesino, en comparación con el extranjero italiano, por supuesto, que trabaja duro durante mucho tiempo, pero se alimenta bien, teniendo el salario alto.

Column A

Original text.


Pag 73 in PDF / 71 in carte


Pâine puţină se consumă. 

Cuptoare de pâine în familii nu sunt. 

În privinţa hranei, ţăranii se ţin de prescripţiile religioase. Ei ţin şi posturi, al Crăciunului, al Paştelui, al sf. Petrului şi al sf. Mării, cam 100 zile. Apoi Miercurile şi Vinerile vre-o 200 zile postite în total din 365 ale anului întreg. 


Femeile mai ales ţin posturile cu sfinţenie. Chiar din femeile mai culte, ţin până la încăpăţânare de a posti întreaga familie posturile cât de lungi. 

Hrana sătenilor, e pe lângă mămăligă şi ouă de la 7-8 găini, păsări de curte 10 - 20 pui de găină, la Crăciun un porc. Încolo, mai tot restul anului, mai ales în posturlle prescrise de religie, se hrăneşte cu fasole, varză acră, ciapă, usturoiu verde etc. Sânt ţărani nevoiaşi cari nu mănâncă carne cu anul, din cauza lipsei de mijloace (1) chiar sarea şi-o procur aceştia din cristalele ce se formez pe marginea apelor sărate. 


Bucătăria ţăranului se compune mai totdeauna dintr'o simplă odăiţă ce în multe cazuri seamăna mai mult a o cocioabă întunecoasă având numai o mică fereastră, lângă tavan şi aceea acoperită cu ţiplă sau hârtie. Obiectele ce servesc ţăranului nostru, în această, dacă-i mai putem zice, bucătărie sunt : o mică căldare de tablă sau tuciu, 3 - 4 străchini de pământ, 10 - 15 linguri de lemn şi 3-4 oale de pământ şi o tigae de tuciu sau tablă. · 

Locuitorii negustori, clasa puţin mai avută, proprietarii mai avuţi se hrăneşte mai bine, cu carne, cu pasări, lapte, ouă, cu toate că sînt şi între aceştia, unii care în dorinţa de câştig sau de economii se lipseşte şi de o bună hrană, preferând hrana cea mai slabă. 

Mălaiul nu este totdeauna bun. Insuficienţa hranei ţăranului, îl lipseşte de energie, îi lâncezeşte braţele, de unde apoi pretinsa lene a lui şi a lor săi. Pe urmă el caută să acopere lipsa de hrană a corpului, darea de energie cu băutura alcoolică, cu rachiu, la cârciuma din sat, de unde la beţie: sărăcia, crima şi ocna

Ape gazoase ca: limonada şi sifoanele se aduc de la Ploeşti ; s'a introdus numai de 10 ani. Se consumă la 3000 sticle pe an. 

Ţăranii o privesc bine. 

..................................................

1) Posturile lungi, micimea salariului, lipsa de hrană suficientă, sărbători fără rost, explică în destul lipsa de putere a ţăranului, faţă de streinul italian, bunăoară, care munceşte îndoit de mult, dar se hrăneşte bine, având salariul mare.

Column Z.  

Admin wiki-translation.


Página 73 en PDF / 71 en el libro


Pan se consume muy poco. 

No hay hornos de pan en las familias.

En cuanto a la alimentación, los campesinos siguen prescripciones religiosas. También hacen ayunos, el de Navidad, el de Semana Santa, el de San Pedro y el de Santa María, unos 100 días. Luego los miércoles y viernes son 200 días de ayuno en total de los 365 del año. Especialmente las mujeres guardan los ayunos con santidad. Incluso las mujeres más cultas se obstinan en mantener a toda la familia en ayunos cuanto mas largos.

La comida de los aldeanos se compone además de polenta y huevos de 7 a 8 gallinas, de aves de corral, de 10 a 20 gallinas para carne y un cerdo en Navidad. Luego, durante el resto del año, especialmente en los ayunos prescritos religiosamente, se alimenta de judías, coles agrias, cebolla, ajetes, etc. Son campesinos pobres que no comen carne durante todo el año, por falta de medios (1) incluso la sal la obtienen de los cristales que se forman al borde de las aguas saladas.

La cocina campesina siempre consistió en una habitación sencilla que en muchos casos parecía más bien una choza oscura con sólo una pequeña ventana, cerca del techo y cubierta con celofán o papel. Los objetos que le sirven a nuestro campesino, en esta, si así podemos llamarla, cocina, son: una pequeña lata o caldero de hierro fundido, 3-4 ollas de barro, 10-15 cucharas de madera y 3-4 cazuelas de barro y una cacerola o lata. ·

Los comerciantes residentes, la clase menos acomodada, los propietarios más ricos se alimentan mejor, con carne, aves, leche, huevos, aunque también hay entre ellos algunos que, por afán de lucro o de economía, también carecen de un buen comida, prefiriendo la comida más débil.

La harina de maíz no siempre es buena. La insuficiencia de alimentación del campesino lo priva de energía, debilita sus brazos, de ahí la supuesta pereza suya y de los suyos. Luego el busca cubrir la falta de alimento del cuerpo, dándole energía con bebida alcohólica, con brandy, en la taberna del pueblo, de donde a la embriaguez: pobreza, crimen y calabozo.

Gaseosas como: limonada y sifones; se traen desde Ploiesti; se introdujeron hace sólo 10 años. Se consumen 3000 botellas al año.

Los campesinos la miran bien.

...........................................

1) Los largos ayunos, el pequeño salario, la falta de comida suficiente, días inhábiles sin razón, explican suficientemente la falta de poder del campesino, en comparación con el extranjero italiano, por supuesto, que trabaja duro durante mucho tiempo, pero se alimenta bien, teniendo el salario alto.

Secțiunea 26. SECTION 26. Sección 26.

Page 74 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Pag. 74 in PDF / 72 in carte

Măcelării anume nu sânt în comună, dar mai toţi negustori, cârciumari taie miei, oi şi foarte rar viţei şi vaci în zilele în care nu postesc. Anual se consumă cam 200 oi, 200 miei, 40 viţei, 10 vaci, 35 porci, 10 capre, deosebit la Crăciun când fiecare sătean are porcul său. În totaf cam 23.000 kgr. carne la o populaţie de 2365 suflete. Carnea de capră, carne de oae şi vacă se vinde 70 bani kilo, mielu 5 lei unu. 

În comună există o singură mică brutărie a unui Tănase Sardin, fabricând anual 8000 kgr. făină. Se mai aduce în comună ca 10.000 kilo pâine anual, de la brutăriile din Bălţeşti. 

Petrecerile populare ale locuitorilor sânt la o cârciumă în sat unde se adµn sărbătoarea toţi flăcăii şi fetele din sat şi învârtesc hore, chindii, bătuta, brâu, sârba, Ardeleneasca, etc., la cântecile a 2 lăutari (1 vioară şi o cobză) iar bărbaţii şi femeile privesc cu drag pe fii, fiicele şi rudele lor. Lăutarii sânt plătiţi cu 2-3 lei şi flăcăii în schimb, fac o masă comună zisă refenea pe la 3-4 p. m., consumând pe cap 40 - 50 bani. După refenea se întorc la joc, ţiind până în asfinţitul soarelui, când toţi se răspândesc pe la casele lor, rămâind în noapte, în cârciumă numai câţiva mai băutori din însuraţi. 

Altă petrecere nu au. 

În legătură cu petrecerile ei mai au nunta. Cel mai de pe urmă sătean, nu crede că poate să se însoare fără mare tâmbălău. Imposibil fără lăutari şi chef mare de Sâmbătă seara până Luni dimineaţa. Două trei sute lei trebue să coste cea mai săracă nuntă. Trebue să se înprumute şi tot să facă tărăboiu cu rudele şi tot neamul. 

Altfel nu e chip, nu se face însurătoarea. ,,Odată se mărită fata, odată băeatu", chef şi pace ! 

§ X. 

Îndestularea publică 

Carnea. - Indestularea publică cu carne până pe la 1830 era, monopolul cârmuirei. 

În Păcureţi erau trei scaune de carne. Fiecare ceată de moşneni avea scaunul său. Moşnenii Izeşti aveau scaunul de măcelărie la mijlocul satului, unde este astăzi piaţa comunei, Acel scaun de... (1972 bytes)

Column A

Original text.


Măcelării anume nu sânt în comună, dar mai toţi negustorii, cârciumarii taie miei, oi şi foarte rar viţei şi vaci în zilele în care nu postesc. Anual se consumă cam 200 oi, 200 miei, 40 viţei, 10 vaci, 35 porci, 10 capre, deosebit la Crăciun când fiecare sătean are porcul său. În totaf cam 23.000 kgr. carne la o populaţie de 2365 suflete.

(23.000 : 2.365 = 9,725 kg. carne/an)

Carnea de capră, carne de oaie şi vacă se vinde 70 bani kg, mielu 5 lei unu. 

În comună există o singură mică brutărie a unui Tănase Sardin, fabricând anual 8000 kgr. făină. Se mai aduce în comună ca 10.000 kg pâine anual, de la brutăriile din Bălţeşti

Petrecerile populare ale locuitorilor sânt la o cârciumă în sat unde se adµn sărbătoarea toţi flăcăii şi fetele din sat şi învârtesc hore, chindii, bătuta, brâu, sârba, Ardeleneasca, etc., la cântecile a 2 lăutari (1 vioară şi o cobză) iar bărbaţii şi femeile privesc cu drag pe fii, fiicele şi rudele lor. Lăutarii sânt plătiţi cu 2-3 lei şi flăcăii în schimb, fac o masă comună zisă refenea pe la 3-4 p. m., consumând pe cap 40 - 50 bani. După refenea se întorc la joc, ţiind până în asfinţitul soarelui, când toţi se răspândesc pe la casele lor, rămâind în noapte, în cârciumă numai câţiva mai băutori din însuraţi. 

Altă petrecere nu au. 

În legătură cu petrecerile ei mai au nunta. Cel mai de pe urmă sătean, nu crede că poate să se însoare fără mare tâmbălău. Imposibil fără lăutari şi chef mare de Sâmbătă seara până Luni dimineaţa. Două trei sute lei trebue să coste cea mai săracă nuntă. Trebuie să se înprumute şi tot să facă tărăboiu cu rudele şi tot neamul. 

Altfel nu e chip, nu se face însurătoarea. ,,Odată se mărită fata, odată băeatu ", chef şi pace ! 

§ X. 

Îndestularea publică 

Carnea. - Indestularea publică cu carne până pe la 1830 era, monopolul cârmuirei. 

În Păcureţi erau trei scaune de carne. Fiecare ceată de moşneni avea scaunul său. Moşnenii Izeşti aveau scaunul de măcelărie la mijlocul satului, unde este astăzi piaţa comunei. Acel scaun de... 

Column B.  

Purely automatic translation.


No hay carniceros específicos en la comuna, pero la mayoría de los comerciantes y posaderos sacrifican corderos, ovejas y muy raramente terneros y vacas en los días en que no ayunan. Anualmente se consumen unas 200 ovejas, 200 corderos, 40 terneros, 10 vacas, 35 cerdos y 10 cabras, especialmente en Navidad, cuando cada aldeano tiene su propio cerdo. En total unos 23.000 kgr. carne para una población de 2365 almas. La carne de cabra, cordero y vaca se vende a 70 bani el kg, y la de cordero a 5 lei el kg.

En la comuna sólo hay una pequeña panadería de Tănase Sardin, que produce 8000 kgr al año. harina. Anualmente se llevan a la comuna unos 10.000 kg de pan desde las panaderías de Bălțesti.

Las fiestas populares de los habitantes tienen lugar en una taberna del pueblo donde todos los niños y niñas del pueblo se reúnen para la celebración y tejen hore, chindii, batuta, brău, sârba, Ardeleneasca, etc., al son de 2 violinistas ( 1 violín y una cobza) y hombres y mujeres miran con cariño a sus hijos, hijas y familiares. Los violinistas reciben entre 2 y 3 lei y los niños, a cambio, comen una comida común llamada refenea alrededor de las 3 o 4 de la tarde, lo que consume entre 40 y 50 dólares por cabeza. Después del banquete regresan al juego, continuando hasta el atardecer, cuando todos se dispersan a sus casas, quedando por la noche en la taberna sólo algunos matrimonios más borrachos.

No tienen otro partido.

En relación con sus fiestas, también está la boda. El último aldeano, no cree que pueda casarse sin muchos problemas. Imposible sin violinistas y buen humor desde el sábado por la noche hasta el lunes por la mañana. La boda más pobre debe costar doscientos o trescientos lei. Tiene que pedir dinero prestado y seguir molestando a sus familiares y a toda la nación.

De lo contrario, no es una cara, no se hace como una novia. "Una vez que una niña se casa, una vez que un niño", ¡salud y paz!

§X.

Satisfacción pública

La carne. - La glotonería pública de carne hasta alrededor de 1830 fue monopolio del gobierno.

Había tres sillas de carne en Păcureți. Cada grupo de mosneni tenía su sede. Los Izeşti Moşnens tenían la silla del carnicero en el centro del pueblo, donde hoy se encuentra la plaza del municipio. Esa silla de...

Column Z.  

Admin wiki-translation.


Carnicerias específicas no hay en la comuna, pero la mayoría de los comerciantes y posaderos sacrifican corderos, ovejas y muy raramente terneros y vacas en los días en que no ayunan. Anualmente se consumen unas 200 ovejas, 200 corderos, 40 terneros, 10 vacas, 35 cerdos y 10 cabras, especialmente en Navidad, cuando cada aldeano tiene su propio cerdo. En total unos 23.000 kgr. carne para una población de 2365 almas. 

(23.000 : 2.365 = 9,725 kg. carne/an)

La carne de cabra, cordero y vaca se vende a 70 bani el kg, y la de cordero a 5 lei el kg.

En la comuna sólo hay una pequeña panadería de un tal Tănase Sardin, fabricando 8000 kgr al año harina. Anualmente se llevan a la comuna unos 10.000 kg de pan desde las panaderías de Bălțesti.

Las fiestas populares de los habitantes tienen lugar en una taberna del pueblo donde todos los niños y niñas del pueblo se reúnen para la celebración y tejen hore, chindii, batuta, brău, sârba, Ardeleneasca, etc., al son de 2 lăutari (1 violín y una cobza) y hombres y mujeres miran con cariño a sus hijos, hijas y familiares. Los violinistas reciben entre 2 y 3 lei y los niños, a cambio, comen una comida común (banquete) llamada "refenea" alrededor de las 3 o 4 de la tarde, lo que consume entre 40 y 50 bani por cabeza. Después del banquete regresan al baile, continuando hasta el atardecer, cuando todos se dispersan a sus casas, quedando por la noche en la taberna sólo algunos de los bebedores ya casados.

No tienen otra fiesta.

En relación con sus fiestas, también tienen las bodas. El último aldeano, no cree que pueda casarse sin hacer mucho ruido/distracción. Imposible sin lăutari y buen humor desde el sábado por la noche hasta el lunes por la mañana. La boda más pobre debe costar doscientos o trescientos lei. Incluso si tiene que pedir dinero prestado y se merece la pena festejar con sus familiares y con todo el pueblo.

De lo contrario, no hay solución, el casamiento no se hace. "Solo una vez se casa mi niña, solo una vez se casa mi niño", Y... ¡salud...  y paz!

§X.

Satisfacción pública

La carne. - La glotonería pública de carne hasta alrededor de 1830 fue monopolio del gobierno.

Había tres sillas de carne en Păcureți. Cada grupo de mosneni tenía su sede. Los Izeşti Moşnens tenían la silla del carnicero en el centro del pueblo, donde hoy se encuentra la plaza del municipio. Esa silla de...

Column A

Original text.


Măcelării anume nu sânt în comună, dar mai toţi negustorii, cârciumarii taie miei, oi şi foarte rar viţei şi vaci în zilele în care nu postesc. Anual se consumă cam 200 oi, 200 miei, 40 viţei, 10 vaci, 35 porci, 10 capre, deosebit la Crăciun când fiecare sătean are porcul său. În totaf cam 23.000 kgr. carne la o populaţie de 2365 suflete.

(23.000 : 2.365 = 9,725 kg. carne/an)

Carnea de capră, carne de oaie şi vacă se vinde 70 bani kg, mielu 5 lei unu. 

În comună există o singură mică brutărie a unui Tănase Sardin, fabricând anual 8000 kgr. făină. Se mai aduce în comună ca 10.000 kg pâine anual, de la brutăriile din Bălţeşti

Petrecerile populare ale locuitorilor sânt la o cârciumă în sat unde se adµn sărbătoarea toţi flăcăii şi fetele din sat şi învârtesc hore, chindii, bătuta, brâu, sârba, Ardeleneasca, etc., la cântecile a 2 lăutari (1 vioară şi o cobză) iar bărbaţii şi femeile privesc cu drag pe fii, fiicele şi rudele lor. Lăutarii sânt plătiţi cu 2-3 lei şi flăcăii în schimb, fac o masă comună zisă refenea pe la 3-4 p. m., consumând pe cap 40 - 50 bani. După refenea se întorc la joc, ţiind până în asfinţitul soarelui, când toţi se răspândesc pe la casele lor, rămâind în noapte, în cârciumă numai câţiva mai băutori din însuraţi. 

Altă petrecere nu au. 

În legătură cu petrecerile ei mai au nunta. Cel mai de pe urmă sătean, nu crede că poate să se însoare fără mare tâmbălău. Imposibil fără lăutari şi chef mare de Sâmbătă seara până Luni dimineaţa. Două trei sute lei trebue să coste cea mai săracă nuntă. Trebuie să se înprumute şi tot să facă tărăboiu cu rudele şi tot neamul. 

Altfel nu e chip, nu se face însurătoarea. ,,Odată se mărită fata, odată băeatu ", chef şi pace ! 

§ X. 

Îndestularea publică 

Carnea. - Indestularea publică cu carne până pe la 1830 era, monopolul cârmuirei. 

În Păcureţi erau trei scaune de carne. Fiecare ceată de moşneni avea scaunul său. Moşnenii Izeşti aveau scaunul de măcelărie la mijlocul satului, unde este astăzi piaţa comunei. Acel scaun de... 

Column Z.  

Admin wiki-translation.


Carnicerias específicas no hay en la comuna, pero la mayoría de los comerciantes y posaderos sacrifican corderos, ovejas y muy raramente terneros y vacas en los días en que no ayunan. Anualmente se consumen unas 200 ovejas, 200 corderos, 40 terneros, 10 vacas, 35 cerdos y 10 cabras, especialmente en Navidad, cuando cada aldeano tiene su propio cerdo. En total unos 23.000 kgr. carne para una población de 2365 almas. 

(23.000 : 2.365 = 9,725 kg. carne/an)

La carne de cabra, cordero y vaca se vende a 70 bani el kg, y la de cordero a 5 lei el kg.

En la comuna sólo hay una pequeña panadería de un tal Tănase Sardin, fabricando 8000 kgr al año harina. Anualmente se llevan a la comuna unos 10.000 kg de pan desde las panaderías de Bălțesti.

Las fiestas populares de los habitantes tienen lugar en una taberna del pueblo donde todos los niños y niñas del pueblo se reúnen para la celebración y tejen hore, chindii, batuta, brău, sârba, Ardeleneasca, etc., al son de 2 lăutari (1 violín y una cobza) y hombres y mujeres miran con cariño a sus hijos, hijas y familiares. Los violinistas reciben entre 2 y 3 lei y los niños, a cambio, comen una comida común (banquete) llamada "refenea" alrededor de las 3 o 4 de la tarde, lo que consume entre 40 y 50 bani por cabeza. Después del banquete regresan al baile, continuando hasta el atardecer, cuando todos se dispersan a sus casas, quedando por la noche en la taberna sólo algunos de los bebedores ya casados.

No tienen otra fiesta.

En relación con sus fiestas, también tienen las bodas. El último aldeano, no cree que pueda casarse sin hacer mucho ruido/distracción. Imposible sin lăutari y buen humor desde el sábado por la noche hasta el lunes por la mañana. La boda más pobre debe costar doscientos o trescientos lei. Incluso si tiene que pedir dinero prestado y se merece la pena festejar con sus familiares y con todo el pueblo.

De lo contrario, no hay solución, el casamiento no se hace. "Solo una vez se casa mi niña, solo una vez se casa mi niño", Y... ¡salud...  y paz!

§X.

Satisfacción pública

La carne. - La glotonería pública de carne hasta alrededor de 1830 fue monopolio del gobierno.

Había tres sillas de carne en Păcureți. Cada grupo de mosneni tenía su sede. Los Izeşti Moşnens tenían la silla del carnicero en el centro del pueblo, donde hoy se encuentra la plaza del municipio. Esa silla de...

Pag 98 in PDF / 96 in carte

§ IV 

Clopotele bisericilor 

Fiecare biserică are 2 clopote: unul mic şi altul mai mare. 

La biserica Păcureţi cel mai mare este construit în 1810 având pe marginea sa inscripţia: ,,Acest clopot s'a făcut de jupân Panca ot Văleni,1810 (1). 

Clopotul cel mare s'a făcut în anul 1882, având pe marginea sa inscripţia : ,,Acest clopot s'a făcut de onorobilii locuitori ai comunei Păcureţi la 1882 Februarie 25" pentru hramul Adormirea, iar cele de la Matiţa unul mic din 1864 şi celalt din 1886 făcut cu cheltuiala enoriaşilor. La biserica familiei Mărgăritescu sânt două clopote făcute odată cu construirea bisericei de aceiaşi familie. 

§ IV 

Cultul Morţilor 

Sătenii au mult sentiment pentru mortii lor. 

Işi îndeplinec toate obligaţiunile religioase cu cea mai mare punctuallitate. Mai ales plăţile peritru neîmpărtăşanie, pentru nespovedanie, pentru stâlpi etc. sunt cu sfinţenie păstrate. 

Mortul la cimitir e dus pe un pat de lemn, de patru oameni voinici. 

Cheltuelile la o înmormântare sunt de la 40 la 150 lei. Cheltuiesc...

.........................

1) Jupân Panca a fost tatăl fraţilor Moise, Oiocu şi Nica l?anculescu. Giocu şi Nira Panculescu copii. Moise Panculescu a avut o fată care a fost soţia lui Iorgu Zănescu, căsătorită a doua oară, fiind mai întâi soţia lui Dumitrache Mârzea. A mai avut încă 3 fete: 1) soţia lui Moscu ce are azi 2 fii, pe Alexandru şi Moise Moscu; 

2) Soţia lui Alecu Gheorghiu (Lungu) şi pe soţia Matache Căplescu care are 2 fii, pe Iancu şi Dumitrache. Jupân Panca a fost de origină greacă. Odată cu el a venit în ţară încă 3 persoane: 2 fraţi Enache Mihalea care a fost negustor de manufactură la Vălenii de Munte, Dumitrache Mihalea care a avut 4 fete: pe una a ţinut-o Dinu Ogârnoiu (tatăl doamnei Luţa N. Predescu de la Păcureţi), pe una a ţinut-o Stan Dinescu (tatăl d-lui Ion Sănescu din Cuib), pe alta un preot de la Ceraşu, din care sânt astăzi 4 fii şi pe alta a ţinut-o Gh. Grecu de la Bătârni, tata lui Zamfirache şi Ion Georgescu de la Batrâni ; Stavăr care a avut pe Panait tatăl soţiei d-lui Gg. Petrescu din Văleni şi pe Sandu tatăl lui Mitiţă Săndulescu ginerile lui lsmană din Bătrâni, pe o fată care a fost soţia lui Nicolae Protopopescu tatăl moşului Iancu Protopopescu şi pe soţia lui Dumitrache Mihalea, soacra lui Stan Dinescu, care a fost o femee foarte gospodară, pe acea vreme purtând numele de jupâneasa Preda.

... (chel)tuesc cei mai mulţi bani cu pomenile, aşa zisele soroace, care sunt vero 7-8 la număr. 

Simţimântul pentru reposaţi este foarte mult desvoltat la sătence. În cimitire mai la orice zi de sărbătoare se aude glas de plânsete la un mormânt sau altul. 

Despre copii morți, sătenii cred că Dumnezeu i-a chemat la el fiindu-i dragi. 

a) Cimitirul Păcureţi 

Satul Păcureţi posedă cimitirul său înfiinţat în anul 1883, în partea de nord, Ia punctul numit "Țeapă". Până în acest an morţii să îngropau în jurul Bisericei (1). 

În acest nou cimitir, nu se află până astăzi nici un monument mai însemnat. În jurul Bisericei se găsesc însă, din trecutul unor însemnate familii locale, două cruci de piatră, cu oare-care lucs 

lucrate, cu inscripţiile acestea : 

l) "Aici, la această cruce se odihneşte întru fericire robul lui "Dumnezeu, Simeon, împreună cu părinţii d-lui şi fice, născut la "1809 şi petrecut din viaţă la 1862 Decembrie 24. Rugaţivă toţi „Dumnezeu să-i ierte. Această cruce s'a ridicat de unul fiu al său, Ghica". 

2) ,,Aici la această cruce se odihneşte întru fericire roaba lui ,,Dumnezeu Maria Georgescu, născută la 1839 Februarie 3, căsătorită la 1855 Genarie 30 şi petrecută din viaţă la 1866 Maiu 10. 

„Rugaţivă-ţi toţi Dumnezeu s'o erte. Această cruce s'a ridicat de "consorţul său Ghica Simionescu". 

Tot în acest cimitir eczistă în bucăţi, răsturnat, monumentul ridicat de Matache Mateescu în anul 1872, la mormântul soţiei sale Ecaterina Mateescu, născută Dumitrache Păcureţeanu, purtând pe faţă inscripţia: 

..........................

1) Infiinţarea cimitirului nou a întimpinat resistenţa din partea sătenilor. Sătenii ziceau că ducatorii celui întâi mort, mor şi ei. Preotul de asemenea avea această superstiţie. Cel întîi mort a fost dus la acest cimitir nou de la Biserică de Primarul şi notarul comunei. 

... (chel)tuiesc cei mai mulţi bani cu pomenile, aşa zisele soroace, care sunt vreo 7-8 la număr. 

Simţimântul pentru răposaţi este foarte mult desvoltat la sătence. În cimitir mai la orice zi de sărbătoare se aude glas de plânsete la un mormânt sau altul. 

Despre copii morți, sătenii cred că Dumnezeu i-a chemat la el fiindu-i dragi. 

... (gastar) la mayor cantidad de dinero en los monumentos conmemorativos, los llamados soroacs, que son alrededor de 7 u 8.

El sentimiento por los difuntos está muy desarrollado en los pueblos. En los cementerios, en cualquier día festivo, se escucha el sonido del llanto en una u otra tumba.

En cuanto a los niños muertos, los aldeanos creen que Dios los llamó porque le eran queridos.

... (gas)tan la mayor cantidad de dinero en los actos conmemorativos, asi llamados "soroace", que son alrededor de 7 u 8.

El sentimiento por los difuntos está muy desarrollado en las campesinas. En el cementerio, en cualquier día festivo, se escucha el sonido del llanto en una u otra tumba.

En cuanto a los niños muertos, los aldeanos creen que Dios los llamó porque le eran queridos.

a) Cimitirul Păcureţi (la nivel de 1912) 

Satul Păcureţi posedă cimitirul său înfiinţat în anul 1883, în partea de nord, Ia punctul numit "Țeapă". Până în acest an morţii să îngropau în jurul Bisericei (1). 


În acest nou cimitir, nu se află până astăzi nici un monument mai însemnat. În jurul Bisericei se găsesc însă, din trecutul unor însemnate familii locale, două cruci de piatră, cu oarecare lucs 

lucrate, cu inscripţiile acestea : 


l) "Aici, la această cruce se odihneşte întru fericire robul lui "Dumnezeu, Simeon, împreună cu părinţii d-lui şi fice, născut la "1809 şi petrecut din viaţă la 1862 Decembrie 24. Rugaţivă toţi „Dumnezeu să-i ierte. Această cruce s'a ridicat de unul fiu al său, Ghica". 


2) ,,Aici la această cruce se odihneşte întru fericire roaba lui ,,Dumnezeu, Maria Georgescu, născută la 1839 Februarie 3, căsătorită la 1855 Genarie 30 şi petrecută din viaţă la 1866 Maiu 10. 

„Rugaţivă-ţi toţi Dumnezeu s'o erte. Această cruce s'a ridicat de "consorţul său Ghica Simionescu". 


Tot în acest cimitir există în bucăţi, răsturnat, monumentul ridicat de Matache Mateescu în anul 1872, la mormântul soţiei sale Ecaterina Mateescu, născută Dumitrache Păcureţeanu, purtând pe faţă inscripţia: 

..........................

1) Înfiinţarea cimitirului nou a întâmpinat resistenţă din partea sătenilor. Sătenii ziceau că ducătorii celui întâi mort, mor şi ei. Preotul de asemenea avea această superstiţie. Cel întîi mort a fost dus la acest cimitir nou de la Biserică de Primarul şi notarul comunei.

a) Cementerio de Păcureți

El pueblo de Păcureți tiene su propio cementerio establecido en 1883, en la parte norte, en el punto llamado "țeăpa". Hasta este año, los muertos deberían ser enterrados alrededor de la Iglesia (1).

En este nuevo cementerio no existe ningún monumento significativo hasta el día de hoy. Sin embargo, alrededor de la Iglesia, del pasado de algunas importantes familias locales, hay dos cruceros de piedra, con algún lujo.

trabajado, con estas inscripciones:

l) "Aquí, junto a esta cruz, reposa feliz el siervo de Dios Simeón, junto con sus padres y su hijo, nacido en 1809 y fallecido el 24 de diciembre de 1862. Oren todos para que Dios los perdone. Esta cruz fue erigido por uno de sus hijos, Ghica".


2) "Aquí, junto a esta cruz, reposa feliz la sierva de Dios María Georgescu, nacida el 3 de febrero de 1839, casada el 30 de enero de 1855 y fallecida el 10 de mayo de 1866.

"Todos ustedes oren para que Dios la perdone. Esta cruz fue erigida por "su consorte Ghica Simionescu".


También en este cementerio se encuentra en pedazos, derribado, el monumento erigido por Matache Mateescu en 1872, en la tumba de su esposa Ecaterina Mateescu, nacida Dumitrache Păcurețeanu, que lleva la inscripción en el rostro:

..........................

1) El establecimiento del nuevo cementerio encontró resistencia por parte de los aldeanos. Los aldeanos solían decir que los líderes de los primeros muertos también mueren. El sacerdote también tenía esta superstición. El primer muerto fue trasladado a este nuevo cementerio desde la Iglesia por el alcalde y el notario del municipio.

a) Cementerio de Păcureți (a nivel de 1912)

El pueblo de Păcureți tiene su propio cementerio establecido en 1883, en la parte norte, en el punto llamado "Țeapă (Estaca)". Hasta este año, los muertos deberían ser enterrados alrededor de la Iglesia (1).

En este nuevo cementerio no existe ningún monumento significativo hasta el día de hoy. Sin embargo, alrededor de la Iglesia, del pasado de algunas importantes familias locales, hay dos cruces de piedra, trabajadas con un visible lujo, con estas inscripciones:

l) "Aquí, debajo a esta cruz, reposa feliz el siervo de Dios, Simeón, junto con sus padres y con sus hijas, nacido en 1809 y fallecido el 24 de diciembre de 1862. Oren todos para que Dios los perdone. Esta cruz fue erigido por uno de sus hijos, Ghica".


2) "Aquí, junto a esta cruz, reposa feliz la sierva de Dios María Georgescu, nacida el 3 de febrero de 1839, casada el 30 de enero de 1855 y fallecida el 10 de mayo de 1866.

"Todos ustedes oren para que Dios la perdone. Esta cruz fue erigida por "su consorte Ghica Simionescu".


También en este cementerio se encuentra en pedazos, derribado, el monumento erigido por Matache Mateescu en 1872, en la tumba de su esposa Ecaterina Mateescu, nacida Dumitrache Păcurețeanu, que lleva la inscripción en el averso:

..........................

1) El establecimiento del nuevo cementerio encontró resistencia por parte de los aldeanos. Los aldeanos solían decir que los líderes de los primeros muertos también mueren. El sacerdote también tenía esta superstición. El primer muerto fue trasladado a este nuevo cementerio desde la Iglesia por el alcalde y el notario del municipio.

În 2024 (la 112 ani distanță de la publicarea Monografiei), o imagine a cimitirului Pacureti (obtinuta prin intermediul Google Maps), arată cam așa.

 Vederea este de la vest spre est.

En 2024 (112 años después de la publicación de la Monografía), una imagen del cementerio Pacureti (obtenida mediante el Google Maps) es asi. 

La vista es de oeste a este.

2016.03.01_10.13.48 cimitir.

La mormantul bunicilor mei materni, decedati in 1991 si 1993

2016,03,01_10.13.26 cimitir

2016.04.17_11.37.54 cimitir

„ Călător 

  „ eşti 

„stai nu trece 

„ci priveşte cadavrul meu 

„căci viaţa este o roată 

„ şi ce eşti am fost odată 

,, ce sunt vei fi altă dată". 


„ Ecaterina Mateescu 

„născută D. Păcureţeanu 

„căsătorită la anul 1863 Noembrie 10 

„ şi decedată 

„la 1872 Ianuarie 19 

,, în vârstă de 24 ani". 

pe placa după mormânt : 

„Muritor stai te opreşte 

„înalţă o rugă colo sus 

„ pentru cel ce odihneşte 

,,pentru o stea ce a apus. 

„ Căci viaţa este un rîu de cură 

„ repede şi necontenit 

„Omul este o picătură 

,, ce din sânu-i a eşit. 

„ Cruda moarte ca o fiară 

„mă răpi după pământ 

„ şi grozava ei ghiară mă 

,,închise în mormânt". 

In curtea biserîcei noui, la intrare, lângă altar se află cavoul familiei regretatului mare proprietar Gheorghe Mărgăritescu.

 

b) Cimitirul, Matiţa (la nivelul anilor 1910 - 1912) 

Satul Matiţa n'are cimitir propriu zis. Se îngrop morţii în jurul 

bisericii, deşi locul este foarte strimt. Nevoia de un nou cimitir e 

de mult simţită.





Ecaterina Mateescu (născută "D. Păcurețeanu", 1858)

Căsătorită la 1863 Noiembrie 10 

Decedată la 1872 Ianuarie 19 (la vârsta de 24 de ani).





Ecaterina Mateescu (nacida "D. Păcurețeanu", 1858)

Casada el 10 de noviembre de 1863

Fallecida el 19 de enero de 1872 (24 años).

„ Călător 

  „ eşti 

„stai nu trece 

„ci priveşte cadavrul meu 

„căci viaţa este o roată 

„ şi ce eşti am fost odată 

,, ce sunt vei fi altă dată". 


„ Ecaterina Mateescu 

„născută D. Păcureţeanu 

„căsătorită la anul 1863 Noembrie 10 

„ şi decedată 

„la 1872 Ianuarie 19 

,, în vârstă de 24 ani". 

pe placa după mormânt

„Muritor stai te opreşte 

„înalţă o rugă colo sus 

„ pentru cel ce odihneşte 

,,pentru o stea ce a apus. 


„ Căci viaţa este un rîu de cură 

„ repede şi necontenit 

„Omul este o picătură 

,, ce din sânu-i a eşit. 

„ Cruda moarte ca o fiară 

„mă răpi după pământ 

„ şi grozava ei ghiară mă 

,,închise în mormânt". 

In curtea biserîcei noui, la intrare, lângă altar se află cavoul familiei regretatului mare proprietar Gheorghe Mărgăritescu.

" Viajero

 "eres

"espera, no pases

"pero mira mi cadáver

"porque la vida es una rueda

" ¿Y tú qué eres? Yo fui una vez

"lo que soy yo, lo serás en otro tiempo".


Ecaterina Mateescu

"nacido D. Păcurețeanu

"casado el 10 de noviembre de 1863

" y fallecido

"el 19 de enero de 1872

"24 años".

en la placa después de la tumba:

"Parada mortal

"eleva una oración allá arriba

"para el que descansa

,, para una estrella que se ha puesto.


"Porque la vida es un río de cura

"rápido e incesante

"El hombre es una gota

,, lo que salió de su pecho.

"Muerte cruel como una bestia

"Me estás persiguiendo tras la tierra

" y sus grandes garras me

"cerrado en la tumba".

En el patio de la nueva iglesia, a la entrada, cerca del altar, se encuentra la tumba de la familia del difunto gran propietario Gheorghe Mărgăritescu.

" Viajero

 "estais

"espera, no pases

"mejor mira mi cadáver

"porque la vida es una rueda

" ¿Y lo que tú eres ahora? Yo fui alguna vez

"y lo que ahora soy yo, lo serás en otro tiempo".


Ecaterina Mateescu

"nacido D. Păcurețeanu

"casada el 10 de noviembre de 1863

" y fallecida

"el 19 de enero de 1872

"24 años".

en la placa de la tumba, dice:

"Hombre mortal, haz una parada

"eleva una oración allá arriba

"para el que aqui descansa

,, para una estrella que se ha puesto.


"Porque la vida es un río escurriente

"rápido e incesante

"El hombre es una gota

,,que salió de su vientre.

"La muerte cruel como una bestia

"Me ha raptado desde la tierra

" y con sus terribles garras

"me ha encerrado en la tumba".

En el patio de la iglesia nueva, a la entrada, cerca del altar, se encuentra la tumba de la familia del difunto gran propietario Gheorghe Mărgăritescu.

b) Cimitirul, Matiţa (la nivelul anilor 1910 - 1912) 

Satul Matiţa n'are cimitir propriu zis. Se îngrop morţii în jurul bisericii, deşi locul este foarte strimt. Nevoia de un nou cimitir e de mult simţită.

b) El cementerio de Matiţa (al nivel de los años 1910 - 1912)

El pueblo de Matiţa no tiene cementerio propio. Los muertos están enterrados alrededor la iglesia, aunque el lugar es muy estrecho. La necesidad de un nuevo cementerio es sentido durante mucho tiempo.

b) El cementerio de Matiţa (al nivel de los años 1910 - 1912)

El pueblo de Matiţa no tiene cementerio propio. Los muertos están enterrados alrededor la iglesia, aunque el lugar es muy estrecho. La necesidad de un nuevo cementerio es sentido desde hace mucho tiempo.

În acest cimitir există din vechiul trecut o piatră mare a cărei inscripţie s'a şters de ploi, însă se distinge bine cuvântul de „Manea" 

Mai se află trei cruci mari la mormintele răposaţilor Lt. Alecu Vasile, Gg. A. Ioan şi Maria V. N. Predescu. 


§ V 

Veniturile bisericilor 

Biserica Păcureţi nu are pământ dat după legea rurală, ca una ce era biserică pe moşie moşnenească. · 

Venituf său se compune din chiria unui han al său propriu şi venitul cutiei şi al lumânărilor, cu totul vre-o 400 lei anual. 

Biserica nouă se administrează de familia Mărgăritescu, care o şi întreţine. 

Biserica Matiţa are 14 pogoane pământ dat în folosinţa preotului, venitul său fiind numai cutia şi lumânările, în total vreo trei sute lei. · 


§ VI. 

Frecuentarea bisericilor 

Bisericile sânt frecuentate mai mult de femei. Ele păstrează întregul simţimânt religios. 

Bărbaţii, de regulă, se duc la biserică la sărbătorile Paştelui  şi Crăciunului. Ocupaţiunile lor îi opreşte de a merge mai des la biserică. 

Bisericile sânt mai mult goale (1). 

La despopularea bisericilor a contribuit şi preoţii prin faptele lor necorespunzătoare cu vorbele şi preceptele evangelice propoveduite. 

Sătenii cred în biserică. Cred în nemurirea sufletului, în viaţa viitoare, în raiu, în iad etc. 

..............................

(1) Spun bătrânii că pe vremea veche la biserică se afla un jug legat de un butuc în care mai marii satului punea cu gâtul în el, trântit la pământ pe săteanul care nu venea la biserică.

(1.451 bytes)

În acest cimitir există din vechiul trecut o piatră mare a cărei inscripţie s'a şters de ploi, însă se distinge bine cuvântul de „Manea" 

Mai se află trei cruci mari la mormintele răposaţilor Lt. Alecu Vasile, Gg. A. Ioan şi Maria V. N. Predescu. 


§ V 

Veniturile bisericilor 

Biserica Păcureţi nu are pământ dat după legea rurală, ca una ce era biserică pe moşie moşnenească. · 

Venitul său se compune din chiria unui han al său propriu şi venitul cutiei şi al lumânărilor, cu totul vreo 400 lei anual. 

Biserica nouă se administrează de familia Mărgăritescu, care o şi întreţine. 

Biserica Matiţa are 14 pogoane pământ dat în folosinţa preotului, venitul său fiind numai cutia şi lumânările, în total vreo trei sute lei. · 


§ VI. 

Frecuentarea bisericilor 

Bisericile sânt frecuentate mai mult de femei. Ele păstrează întregul simţimânt religios

Bărbaţii, de regulă, se duc la biserică la sărbătorile Paştelui şi Crăciunului. Ocupaţiunile lor îi opreşte de a merge mai des la biserică. 

Bisericile sânt mai mult goale (1). 

La despopularea bisericilor a contribuit şi preoţii prin faptele lor necorespunzătoare cu vorbele şi preceptele evangelice propoveduite. 

Sătenii cred în biserică. Cred în nemurirea sufletului, în viaţa viitoare, în raiu, în iad etc. 

...............

(1) Spun bătrânii că pe vremea veche la biserică se afla un jug legat de un butuc în care mai marii satului punea cu gâtul în el, trântit la pământ pe săteanul care nu venea la biserică. 

En este cementerio existe del pasado antiguo una gran piedra cuya inscripción ha sido borrada por las lluvias, pero se distingue claramente la palabra "Manea"

También hay tres grandes cruces en las tumbas del difunto teniente Alecu Vasile, Gg. A. Ioan y María V. N. Predescu.


§V

Los ingresos de las iglesias.

La Iglesia de Păcureți no tiene terrenos cedidos según la ley rural, como una iglesia en una finca antigua. ·

Sus ingresos consisten en el alquiler de su propia posada y los ingresos de la caja y las velas, en total unos 400 lei al año.

La nueva iglesia está administrada por la familia Mărgăritescu, que también la mantiene.

La Iglesia de Matiţa tiene 14 parcelas de terreno entregadas al sacerdote, cuyos ingresos son sólo la caja y las velas, en total unos trescientos lei. ·


§VI.

Asistencia a la iglesia

Las iglesias son frecuentadas más por mujeres. Conservan todo el sentimiento religioso.

Los hombres, por regla general, van a la iglesia durante las vacaciones de Semana Santa y Navidad. Sus ocupaciones les impiden ir más a menudo a la iglesia.

Las iglesias están en su mayoría vacías (1).

Los sacerdotes también contribuyeron a la despoblación de las iglesias mediante sus acciones incompatibles con las palabras y preceptos evangélicos predicados.

Los aldeanos creen en la iglesia. Creo en la inmortalidad del alma, en la vida futura, en el cielo, en el infierno, etc.


(1) Los ancianos dicen que antiguamente en la iglesia había un yugo atado a un tronco en el que los ancianos del pueblo metían el cuello del aldeano que no venía a la iglesia, tirándolo al suelo.

En este cementerio existe del pasado antiguo una cruz de piedra cuya inscripción ha sido casi borrada por las lluvias, pero aun se distingue claramente la palabra "Manea"

También hay tres grandes cruces en las tumbas de los difuntos: teniente Alecu Vasile, Gg. A. Ioan y María V. N. Predescu.


§V

Los ingresos de las iglesias.

La Iglesia de Păcureți no tiene terrenos cedidos según la ley rural, como una iglesia en una finca antigua. ·

Sus ingresos consisten en el alquiler de su propia posada y los ingresos de la caja y las velas, en total unos 400 lei al año.

La nueva iglesia está administrada por la familia Mărgăritescu, que también la mantiene.

La Iglesia de Matiţa tiene 14 parcelas de terreno entregadas al sacerdote, cuyos ingresos son sólo la caja y las velas, en total unos trescientos lei. ·


§VI.

Asistencia a la iglesia

Las iglesias son frecuentadas más por mujeres. Ellas son las que conservan todo el sentimiento religioso.

Los varones, por regla general, van a la iglesia durante las celebraciones de Semana Santa y Navidad. Sus ocupaciones les impiden ir más a menudo a la iglesia.

Las iglesias están a menudo vacías (1).

Los sacerdotes también contribuyeron a la despoblación de las iglesias mediante sus acciones incompatibles con las palabras y preceptos evangélicos predicados.

Los aldeanos creen en la iglesia. Creen en la inmortalidad del alma, en la vida futura, en el paraíso, en el infierno, etc.


(1) Los ancianos dicen que antiguamente en la iglesia había un yugo atado a un tronco en el que los poderosos del pueblo le metían el cuello, tirándolo al suelo,  al aldeano que no venía a la iglesia.

Secțiunea 27. SECTION 27. Sección 27.

Page 103 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 105 of 242

a) Activitatea şcolară 

Sătenii au prejudecata că fetele nu trebuie să înveţe carte. 

Totuşi clasa mare şi cea mijlocie îşi trimit toţi fetele la şcoale. 

Învăţătorii îşi fac cu toţi datoria, şi activitatea lor este mai  presus de orice laudă. Ei sunt bine consideraţi de săteni şi respectaţi. 

Idealul ar fi, ca fiecare şcoală să aibă patru învăţători şi pentru fete şcoală deosebită. 

Învăţământului agricol, şi ramurilor înrudite, ar trebui să li se dea o largă ospitalitate în programul[1] şcoalei1). 

Următoarea situaţie şcolară, luată după matricolele şcolare, ne arată ce s-a putut face: 

(Până la 1884 nu se află la şcoală matricole şcolare), 

5 XV 

Copii buni ai localităţii 

În documente găsim semnături proprii la 1785. Deci, ei ştiau carte. Probabil ei au putut avea şi pe atunci învăţătorii lor. 

Când în ţară încă nu existau şcoale recunoscute, copiii moşnenilor locali erau trimişi la şcoalele româneşti din Braşov. 

---------------------------

1) Ca specimen de pedagogie, la vechii învăţători cităm următoarele: 

Elevii, cari nu învaţau bine, se pedepseau cu fălanga. Acest obiect era un  instrument de tortură. Era făcut din 2 lemne scurte ca de 75 cm. Aceste lemne se legau unul de altul, la extremităţi, prin câte o gaură, care se strângeau şi se lărgeau cu o sfoară. 

Falanga sta atârnată la un perete de grindă, elevul pedepsit, lăsată falanga jos, băga picioarele între lemne apoi îl ridica, strângând sfoara în sus, venia cu picioarele în sus, rămânând suspendat cu capul în jos. În această poziţie i se aplica pe tălpi atâtea lovituri de nuiele, câte avea gust candidatul. În timpurile mai noi s-a scos din uz falanga, însă tot se mai păstrează şi până în zilele noastre bătaia elevilor cu nuiaua la palmă, fiindcă noii pedagogi nu pot uita zicătoarea  Românului „ Că bătaia e ruptă din rai". 

Învăţătorul meu, un preot pe la 1873, aveam 6 ani şi ceva, când i se părea că nu vreau să învăţ îmi întindea mânele spre el, cu o mână a lui întindea vârful degetelor mele şi cu dreapta lovea cu năcaz palmele mele, cu un „pil", astfel îl numea. O bucată de piele de talpă groasă şi Iată, cu coadă ca la biciu. Of! Doamne! cum mă mai usturau palmele! Acest pil s-a păstrat până la 1888, când învăţătorul şcoalei îl întrodusese, şi eu i l-am furat, păstrându-l cu gândul de a-l trimite Muzeului în Bucureşti. Îl ţin şi astăzi drept suvenir al usturimii palmelor mele şi înaltelor mele studii universitare.

Column A

Original text.

a) Activitatea şcolară 

Sătenii au prejudecata că fetele nu trebuie să înveţe carte. 

Totuşi clasa mare şi cea mijlocie îşi trimit toţi fetele la şcoale. 

Învăţătorii îşi fac cu toţi datoria, şi activitatea lor este mai  presus de orice laudă. Ei sunt bine consideraţi de săteni şi respectaţi. 

Idealul ar fi, ca fiecare şcoală să aibă patru învăţători şi pentru fete şcoală deosebită. 

Învăţământului agricol, şi ramurilor înrudite, ar trebui să li se dea o largă ospitalitate în programul[1] şcoalei(1). 

Următoarea situaţie şcolară, luată după matricolele şcolare, ne arată ce s-a putut face: 

(Până la 1884 nu se află la şcoală matricole şcolare), 

5 XV 

Copii buni ai localităţii 

În documente găsim semnături proprii la 1785. Deci, ei ştiau carte. Probabil ei au putut avea şi pe atunci învăţătorii lor. 

Când în ţară încă nu existau şcoale recunoscute, copiii moşnenilor locali erau trimişi la şcoalele româneşti din Braşov. 

a) Actividad escolar

Los aldeanos tienen el prejuicio de que las niñas no deberían aprender a leer.

Sin embargo, las clases media y alta envían a todas sus niñas a la escuela.

Todos los profesores cumplen con su deber y su actividad es, por encima de todo, elogio. Son bien considerados y respetados por los aldeanos.

Lo ideal sería que cada escuela tuviera cuatro maestras y una escuela especial para niñas.

La educación agrícola y sus ramas afines deben recibir amplia hospitalidad en el programa escolar1).

La siguiente situación escolar, tomada según los registros escolares, nos muestra lo que se podría hacer:

(Hasta 1884 no había registros escolares en la escuela),

5XV

Buenos niños del pueblo.

En los documentos encontramos sus propias firmas en 1785. Entonces conocían el libro. Probablemente incluso entonces podrían haber tenido sus maestros.

Cuando todavía no había escuelas reconocidas en el país, los hijos de los ancianos locales fueron enviados a las escuelas rumanas de Braşov.

a) Actividad escolar

Los aldeanos tienen el prejuicio de que las niñas no deberían aprender a leer.

Sin embargo, las clases media y alta envían todos sus niñas a la escuela.

Todos los profesores cumplen con su deber y su actividad es por encima de todo el elogio. Son bien considerados y respetados por los aldeanos.

Lo ideal sería que cada escuela tuviera cuatro maestros y para niñas una escuela diferente .

La educación agrícola y sus ramas afines deberían recibir amplia hospitalidad en el programa[1] escolar(1).

La siguiente situación escolar, tomada según los registros escolares, nos muestra lo que se podría hacer:

(Hasta 1884 no habían registros escolares en la escuela),

5XV

Los buenos niños del pueblo.

En los documentos encontramos firmas propias en 1785. Significa que sabían escribir. Probablemente incluso entonces podrían haber tenido sus maestros.

Cuando todavía no había escuelas reconocidas en el país, los hijos de los libertos locales eran enviados a las escuelas rumanas de Braşov.

1) Ca specimen de pedagogie, la vechii învăţători cităm următoarele: 

Elevii, cari nu învaţau bine, se pedepseau cu fălanga. Acest obiect era un  instrument de tortură. Era făcut din 2 lemne scurte ca de 75 cm. Aceste lemne se legau unul de altul, la extremităţi, prin câte o gaură, care se strângeau şi se lărgeau cu o sfoară. 

Falanga sta atârnată la un perete de grindă, elevul pedepsit, lăsată falanga jos, băga picioarele între lemne apoi îl ridica, strângând sfoara în sus, venia cu picioarele în sus, rămânând suspendat cu capul în jos. În această poziţie i se aplica pe tălpi atâtea lovituri de nuiele, câte avea gust candidatul. În timpurile mai noi s-a scos din uz falanga, însă tot se mai păstrează şi până în zilele noastre bătaia elevilor cu nuiaua la palmă, fiindcă noii pedagogi nu pot uita zicătoarea  Românului „ Că bătaia e ruptă din rai". 

Învăţătorul meu, un preot pe la 1873, aveam 6 ani şi ceva, când i se părea că nu vreau să învăţ îmi întindea mânele spre el, cu o mână a lui întindea vârful degetelor mele şi cu dreapta lovea cu năcaz palmele mele, cu un „pil", astfel îl numea. O bucată de piele de talpă groasă şi Iată, cu coadă ca la biciu. Of! Doamne! cum mă mai usturau palmele! Acest pil s-a păstrat până la 1888, când învăţătorul 

şcoalei îl întrodusese, şi eu i l-am furat, păstrându-l cu gândul de a-l trimite Muzeului în Bucureşti. Îl ţin şi astăzi drept suvenir al usturimii palmelor mele şi înaltelor mele studii universitare.

1) Como muestra de pedagogía, citamos de los antiguos maestros lo siguiente:

Los estudiantes que no estudiaban bien eran castigados con el látigo. Este objeto era un instrumento de tortura. Estaba hecho de 2 trozos cortos de madera de unos 75 cm de largo. Estos trozos de madera se conectaban entre sí, en los extremos, a través de un agujero, que se apretaba y ensanchaba con una cuerda.

La falange cuelga de una pared de vigas, el estudiante castigado, dejó caer la falange, puso sus pies entre las vigas y luego lo levantó, tensando la cuerda hacia arriba, vino con los pies en alto, quedando suspendido con la cabeza gacha. En esta posición, se aplicaban en las plantas de los pies tantos golpes de bastón como quisiera el candidato. En tiempos más recientes, la falange quedó en desuso, pero los golpes a los estudiantes con un palo en la palma de la mano aún se conservan hasta el día de hoy, porque los nuevos pedagogos no pueden olvidar el dicho rumano "Que los golpes se rompen con cielo".

Mi maestro, un sacerdote alrededor de 1873, yo tenía 6 años o algo así, cuando le parecía que no quería aprender, extendió mis manos hacia él, con una de sus manos estiró las puntas de mis dedos y con su mano derecha me golpeó las palmas con un “pelaje”, así lo llamaba. Un trozo de piel de suela gruesa y ahí estaba, con una cola como un látigo ¡Oh Dios! se mantuvo hasta 1888, cuando el maestro

él lo había presentado en la escuela y yo se lo robé, guardándolo con la idea de enviarlo al Museo de Bucarest. Aún hoy lo conservo como recuerdo del escozor de las palmas y de mis estudios universitarios superiores.

Secțiunea 28. SECTION 28. Sección 28.

Page 108 of 242 (PDF)

Secțiunea 29. SECTION 29. Sección 29.

Bunicii mei materni. S-au născut, au trăit și au murit în Păcureți. Probabilitatea ca vreunul din ei, sau amandoi, să facă parte din grupul de elevi care apare în poză, este destul de mica... dar este mai mare decat zero.

Gavrila Sersea 01.06.1902 - 15.10.1991

Elena Sersea  01.08.1905 - 21.05.1993

Mis abuelos maternos. Nacieron, vivieron y murieron en Păcureți. La probabilidad de que uno o ambos han formado parte del grupo de estudiantes de la imagen es bastante pequeña... pero es mayor que cero.

Secțiunea 30. SECTION 30. Sección 30.

Page 109 of 242 (PDF)

Secțiunea 31. SECTION 31. Sección 31.

Page 116 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Pag 116 (PDF) / 114 (Carte)

d) Azistența medicală 

Asistenţa medicală a sătenilor se face mai în toate cazurile de preot, care trebue să citească femeii, la întârzierea naşterii, moliftele de deslegarea păcatelor; după naştere preotul trebue să-i citească apă cu busuioc în ea spre a face apoi bae cu apă (l ;2 kgr.) sfinţită de preot ; dacă moartea întârziază, preotul nu uită, trebue să-i citească maslurile spre a fi ertat de păcate, ca moartea să-i vie mai repede ; după naştere, după moarte, preotul trebue să curăţe casa cu citirea moliftelor mari de curăţenie spre „ a fugi diavolii",  asta-i higiena, asta-i medicina săteanului. D-rul, moaşa plăşii, ce? au ei timp să se ocupe cu aşa ceva? Asta-i treaba popii ! Doar nu a învăţat ei atâta sumedeie de carte să stea de vorbă cu un Neacşu după deal, sau cu neica Şerban după vale, care de altfel şi ei îi ignorează cu totul. 


§ Xl 

Conştiinţa naţională 

Sătenii în marea lor majo•ritate, în sensul larg al cuvântului, au idee confuză de cuvântul „Naţionalitate". Ei confundă cuvântul cu ideea de religie. 

El înlocueşte cuvântul „Naţie" cu acela de creştin. El nu întreabă de eşti Român, ci eşti Creştin? Dacă află că eşti creştin frăţia lui e întreagă indiferent dacă eşti Rus sau altceva. 

Chiar copii la şcoală, influenţaţi din sânul familii, dacă-i întrebi de ce naţie sunt, îţi răspunde repede „Creştin". 

Serviciul militar îl îndeplinesc cu drag. 

Iubesc şefii armatei, dar nu înţeleg ei ideea de „Dinastie". 

Au un sentiment adânc de admiraţie către Rege. Ei cred când, li se pun dări grele că „ Regele le pun". 

Prin casele sătenilor nu se află portretele suveranilor, în schimb găseşti multe tablouri Ruseşti şi Sârbeşti, puse ca decor. 

Administraţia comunală şi Banca Populară a făcut un bun exemplu cumpărând portretele suveranilor şi împărţindu-le la săteni. 

Despre sărbătorile naţionale puţin îşi dă seama. Numai pentru 10 Maiu au idee mai bună. 

Column A

Original text.


d) Asistența medicală 

Asistenţa medicală a sătenilor se face mai în toate cazurile de preot, care trebuie să citească femeii, la întârzierea naşterii, moliftele de deslegarea păcatelor; după naştere preotul trebuie să-i citească apă cu busuioc în ea spre a face apoi baie cu apă (1/2 kg) sfinţită de preot ; dacă moartea întârziază, preotul nu uită, trebuie să-i citească maslurile spre a fi iertat de păcate, ca moartea să-i vie mai repede ; după naştere, după moarte, preotul trebue să curăţe casa cu citirea moliftelor mari de curăţenie spre „a fugi diavolii",  asta-i higiena, asta-i medicina săteanului. Doctorul, moaşa plăşii, ce? au ei timp să se ocupe cu aşa ceva? Asta-i treaba popii ! Doar nu a învăţat ei atâta sumedenie de carte să stea de vorbă cu un Neacşu după deal, sau cu neica Şerban după vale, care de altfel şi ei îi ignorează cu totul. 

Column B.  

Purely automatic translation.


d) Asistencia médica

La asistencia médica de los aldeanos la realiza en todos los casos el sacerdote, quien debe leer a la mujer, en caso de retraso en el parto, los moliftes para la liberación de los pecados; después del nacimiento, el sacerdote debe leer agua con albahaca para luego bañarse con agua (1/2 kg) consagrada por el sacerdote; si la muerte se retrasa, el sacerdote no olvida, debe leer sus oraciones para ser perdonado de sus pecados, para que su muerte llegue antes; después de un nacimiento, después de una muerte, el sacerdote tiene que limpiar la casa con la lectura de los grandes hechizos de limpieza para "huir de los demonios", esto es higiene, esta es la medicina del aldeano. El médico, la partera, ¿qué? ¿Tienen tiempo para lidiar con algo así? ¡Ese es el trabajo de la población! Ella simplemente no aprendió mucho a hablar con un Neacșu después de la colina, o con los Şerban después del valle, quienes también los ignoran por completo.

Column Z.  

Admin wiki-translation.


d) Asistencia médica

La asistencia médica de los aldeanos la realiza en todos los casos el sacerdote, quien debe leer a la mujer, en caso de retraso en el parto, los moliftes para la liberación de los pecados; después del nacimiento, el sacerdote debe leer agua con albahaca para luego bañarse con agua (1/2 kg) consagrada por el sacerdote; si la muerte se retrasa, el sacerdote no olvida, debe leer sus oraciones para ser perdonado de sus pecados, para que su muerte llegue antes; después de un nacimiento, después de una muerte, el sacerdote tiene que limpiar la casa con la lectura de los grandes hechizos de limpieza para "huir los demonios", esto es la higiene, esta es la medicina del aldeano. El médico, la partera, ¿qué? ¿Tienen ellos tiempo para lidiar con algo así? ¡Este es el trabajo del cura! Simplemente ellos no se apañaron para aprender tanto, para discutir con algún Neacșu de mas allá de la colina, o con algún Şerban de mas allá del valle, quienes también ignoran la medicina por completo.

§ Xl 

Conştiinţa naţională 

Sătenii în marea lor majoritate, în sensul larg al cuvântului, au idee confuză de cuvântul „Naţionalitate". Ei confundă cuvântul cu ideea de religie

El înlocuieşte cuvântul „Naţie" cu acela de creştin. El nu întreabă de eşti Român, ci eşti Creştin? Dacă află că eşti creştin frăţia lui e întreagă indiferent dacă eşti Rus sau altceva. 

Chiar copii la şcoală, influenţaţi din sânul familiei, dacă-i întrebi de ce naţie sunt, îţi răspunde repede „Creştin". 

Serviciul militar îl îndeplinesc cu drag. 

Iubesc şefii armatei, dar nu înţeleg ei ideea de „Dinastie". 

Au un sentiment adânc de admiraţie către Rege. Ei cred când, li se pun dări grele, că „ Regele le pun". 

Prin casele sătenilor nu se află portretele suveranilor, în schimb găseşti multe tablouri Ruseşti şi Sârbeşti, puse ca decor. 

Administraţia comunală şi Banca Populară a făcut un bun exemplu cumpărând portretele suveranilor şi împărţindu-le la săteni. 

Despre sărbătorile naţionale puţin îşi dă seama. Numai pentru 10 Maiu au idee mai bună.

§SG

conciencia nacional

Los pobladores en su gran mayoría, en el sentido amplio de la palabra, tienen una idea confusa de la palabra “Nacionalidad” y confunden la palabra con la idea de religión.

Reemplaza la palabra "Nación" por la de cristiano. No pregunta si eres rumano, pero si eres cristiano. Si descubre que eres cristiano, su hermandad es completa sin importar si eres ruso o algo más. .

Incluso los niños en la escuela, influenciados por la familia, si les preguntas de qué nacionalidad son, rápidamente responden "cristiano".

Hago el servicio militar con amor.

Amo a los jefes del ejército, pero no entienden la idea de "Dinastía".

Tienen un profundo sentimiento de admiración por el Rey. Creen que cuando les dan tiempos difíciles, "el Rey se los da".

En las casas de los aldeanos no hay retratos de soberanos, sino muchas pinturas rusas y serbias, colocadas como decoración.

La administración municipal y la Banca Populara dieron un buen ejemplo comprando los retratos de los soberanos y distribuyéndolos entre los vecinos.

Poco sabe acerca de los días festivos nacionales. Sólo para el 10 de mayo tienen una idea mejor.

§XI

Conciencia nacional

Los aldeanos en su gran mayoría, en el sentido amplio de la palabra, tienen una idea confusa de la palabra “Nacionalidad” y confunden la palabra con la idea de religión.

Reemplazan la palabra "Nación" por la de cristiano. No pregunta si eres rumano, pero si pregunta: ¿Eres cristiano?. Si descubre que eres cristiano, su hermandad es completa sin importar si eres ruso o algo más.

Incluso los niños en la escuela, influenciados por la familia, si les preguntas de qué nacionalidad son, rápidamente responden "Cristiano".

El servicio militar obligatorio lo cumplen con mucho gusto.

Aman a los jefes del ejército, pero no entienden la idea de "Dinastía".

Tienen un profundo sentimiento de admiración hacia el concepto de Rey. Creen que cuando les ponen pesados impuestos, "el Rey es el que los da".

En las casas de los aldeanos no hay retratos de soberanos, sino muchas pinturas rusas y serbias, colocadas como decoración.

La administración municipal y la Banca Populara dieron un buen ejemplo comprando los retratos de los soberanos y distribuyéndolos entre los vecinos.

Poco sabe acerca de los días festivos nacionales. Sólo para el 10 de mayo tienen una idea mejor.

Secțiunea 32. SECTION 32. Sección 32.

Page 117 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Ştiu sătenii că sunt Români, ei puţin ştiu de fraţii lor de prin alte ţări. 

Autoritatea centrală o crede apăsătoare. 

Cu oamenii de la oraşe nu se amestecă. Ei au încredere mai totdeauna într'un om bogat, de cât în unul învăţat. Acestora Ie zic că sunt pasări cu ciocul de fier. N'au nici o încredere în ei. 

Sătenii n'au nici o legătură de simpatie cu orăşanul. 

Marea masă a sătenilor habar n'au de politică. Ei nici nu cunosc cuvântul. 

Alegătorii colegiului al III-lea indirecţi nici nu ştiu de alegerea delegaţilor lor când se fac. Toate alegerile Ie face primarul cu 10-20 alegători. 

În comună sunt 550 alegători, dintre care cinci la colegiul I Cameră, şase colegiul II Senat şi 12 alegători direcți. 

Alegătorii nici nu-şi dau seama de binele general, cu toţii socotesc că candidaţii cari le cer voturile alegându-se, câştig bani, şi  îşi fac treburi bune şi plecând de la această idee, fiecare alegător, crede că i se cuvine, dacă nu un drept bănesc cel puţin unul moral, un drept de recunoştinţă, un ajutor în oarecari împrejurări ale vieţii. Consfătuiri nu fac de cât sătenii mai de seamă. Ei la sărbători mari, fac cercu la eşirea bisericii ; sau când au interese mai mari se adun la primărie. 

Viaţa politică comunală la Păcureţi, are o deosebită însemnătate. La 1866, când sătenii au fost chemaţi la alegere, primul, proprietar din sat, om cult, Matache Mateescu a obţinut voia sătenilor să le fie primar. 

Până pe la 1881 locuitorii alegători se desinteresau de alegerea primarului şi a consiliului lor comunal, încât 3-4 proprietari mai de seamă făceau singuri alegerea. De multeori luau lista electorală şi notau alegători ce erau în sat. De la 1881 însă, o adevărată luptă se încinge între săteni, pentru alegere. Se desfac în două tabere mai întâi pentru şi contra notarului, mai pe urmă pentru primar şi întreg consiliul comunal. Astfel în 27 ani 1831 - 1904 s'a efectuat în Păcureţi 20 alegeri de consilii comunale. (1939 bytes)

Column A

Original text.


Ştiu sătenii că sunt Români, dar ei puţin ştiu de fraţii lor de prin alte ţări. 

Autoritatea centrală o crede apăsătoare. 

Cu oamenii de la orașe nu se amestecă. Ei au încredere mai totdeauna într'un om bogat, decât în unul învăţat. Acestora Ie zic că sunt "păsări cu ciocul de fier". N'au nici o încredere în ei. 

Sătenii n'au nici o legătură de simpatie cu orăşanul. 

Marea masă a sătenilor habar n'au de politică. Ei nici nu cunosc cuvântul. 

Alegătorii "colegiului al III-lea, alegători indirecţi" nici nu ştiu de alegerea delegaţilor lor când se fac. Toate alegerile Ie face primarul cu 10-20 alegători. 

În comună sunt 550 alegători, dintre care cinci la "Colegiul I, Cameră", şase la "Colegiul II, Senat" şi 12 "alegători direcți". 

Alegătorii nici nu-şi dau seama de binele general, cu toţii socotesc că candidaţii cari le cer voturile alegându-se, câştig bani, şi îşi fac treburi bune şi plecând de la această idee, fiecare alegător, crede că i se cuvine, dacă nu un drept bănesc cel puţin unul moral, un drept de recunoştinţă, un ajutor în oarecari împrejurări ale vieţii. Consfătuiri nu fac decât sătenii mai de seamă. Ei la sărbători mari, fac cercul la ieşirea bisericii; sau când au interese mai mari se adună la primărie. 

Viaţa politică comunală la Păcureţi, are o deosebită însemnătate. La 1866, când sătenii au fost chemaţi la alegere, primul (proprietar din sat, om cult), Matache Mateescu, a obţinut voia sătenilor să le fie primar. 

Până pe la 1881 locuitorii alegători se desinteresau de alegerea primarului şi a consiliului lor comunal, încât 3-4 proprietari mai de seamă făceau singuri alegerea. De multe ori luau lista electorală şi notau alegători ce erau în sat. De la 1881 însă, o adevărată luptă se încinge între săteni, pentru alegere. Se desfac în două tabere mai întâi pentru şi contra notarului, mai pe urmă pentru primar şi întreg consiliul comunal. Astfel în 27 ani 1831 - 1904 s-au efectuat în Păcureţi 20 alegeri de consilii comunale.

Column B.  

Purely automatic translation.


Los aldeanos saben que son rumanos, pero saben poco sobre sus hermanos de otros países.

La autoridad central lo considera opresivo.

No se mezclan con la gente de las ciudades. Siempre confían más en un hombre rico que en uno instruido. Yo los llamo "pájaros con pico de hierro". No tienen confianza en ellos.

Los aldeanos no sienten ninguna simpatía por la gente del pueblo.

La gran masa de los aldeanos no tiene idea de política. Ni siquiera conocen la palabra.

Los electores del "tercer colegio, votantes indirectos" ni siquiera saben de la elección de sus delegados cuando ésta se realiza. Todas las elecciones las realiza el alcalde con entre 10 y 20 votantes.

En el municipio hay 550 votantes, de los cuales cinco están en el "Colegio I, Cámara", seis en el "Colegio II, Senado" y 12 son "votantes directos".

Los electores ni siquiera se dan cuenta del bien general, todos consideran que los candidatos que piden su voto siendo elegidos, ganan dinero y hacen un buen trabajo y partiendo de esta idea, cada elector piensa que le corresponde, si no un derecho monetario al menos moral, un derecho de gratitud, de ayuda en algunas circunstancias de la vida. Sólo los aldeanos más destacados celebran consultas. En los días festivos grandes, hacen el círculo a la salida de la iglesia; o cuando tienen mayores intereses se reúnen en el ayuntamiento.

La vida política comunal en Păcureți tiene un significado especial. En 1866, cuando los aldeanos fueron llamados a elecciones, el primero (propietario de la aldea, hombre culto), Matache Mateescu, obtuvo la voluntad de los aldeanos para ser su alcalde.

Hasta 1881, los residentes votantes no estaban interesados ​​en la elección del alcalde y de su consejo comunal, por lo que 3 o 4 propietarios más importantes hicieron ellos mismos la elección. Muchas veces tomaban la lista electoral y anotaban a los electores que había en el pueblo. Desde 1881, sin embargo, se está intensificando una verdadera lucha entre los aldeanos por la elección. Se dividieron en dos bandos, primero a favor y en contra del notario, luego a favor del alcalde y de todo el consejo municipal. Así, en los 27 años 1831-1904, se celebraron 20 elecciones de consejos municipales en Păcureți.

Column Z.  

Admin wiki-translation.


Los aldeanos de Pacureti son conscientes que son rumanos, pero saben poco sobre sus hermanos de otros países.

A la autoridad central lo considera opresivo.

No se mezclan con la gente de las ciudades. Siempre confían más en un hombre rico que en uno instruido. A los instruidos les llaman "pájaros con pico de hierro". No tienen confianza en ellos.

Los aldeanos no sienten ninguna simpatía por la gente del medio urbano.

En la gran masa, estos aldeanos no tienen ni idea de política. Ni siquiera conocen la palabra.

Los electores del "Tercer colegio, votantes indirectos" ni siquiera saben de la elección de sus delegados cuando ésta se realiza. Todas las elecciones las realiza el alcalde con unos 10 - 20 votantes.

En el municipio hay 550 votantes, de los cuales cinco están por el "Colegio I, Cámara", seis por el "Colegio II, Senado" y 12 son "votantes directos".

Los electores ni siquiera se dan cuenta del concepto "bien general", todos consideran que los candidatos que solicitan sus votos, una vez elegidos, ganan dinero y hacen un buen negocio y partiendo de esta idea, cada elector piensa que le corresponde, si no un derecho monetario al menos uno moral, algun derecho de gratitud, de ayuda en algunas circunstancias de la vida. Sólo los aldeanos más destacados participan  a las consultas. En los días festivos importantes, hacen el círculo a la salida de la iglesia; o cuando tienen mayores intereses se reúnen en el ayuntamiento.

La vida política comunal en Păcureți tiene un significado especial. En 1866, cuando los aldeanos fueron llamados a elecciones, el primero (propietario en esta aldea, hombre culto), Matache Mateescu, obtuvo la voluntad de los aldeanos para ser su alcalde.

Hasta 1881, los residentes votantes no estaban interesados ​​en la elección del alcalde y/o del consejo comunal, por lo que 3 o 4 propietarios más importantes hacían ellos mismos la elección. Muchas veces tomaban la lista electoral y anotaban a los electores que había en el pueblo. Desde 1881, sin embargo, se está intensificando una verdadera lucha entre los aldeanos por la elección. Se estaban dividiendo en dos bandos, primero a favor y en contra del notario, luego a favor del alcalde y de todo el consejo municipal. Así, en 27 años (1831-1904), se celebraron 20 elecciones de consejos municipales en Păcureți.

Secțiunea 33. SECTION 33. Sección 33.

Page 118 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Anii menționati în tabel: 

1881; 1883; 1884; 1885; 1886; 1888; 1890; 1891; 1892; 1893; 1894; 1898; 1899; 1901; 1902; 1906.

Los años mencionados en la tabla: 

1881; 1883; 1884; 1885; 1886; 1888; 1890; 1891; 1892; 1893; 1894; 1898; 1899; 1901; 1902; 1906.

Au fost 5 dizolvări de consilii, 5 destituiri şi revocări de primari. La început se făceau la alegeri şi bătăi. La 1884 a mers lucrurile până a intervenit procurorul şi judecătorul de instrucţie. La toate aceste alegeri la început era mai mult interesul personal, decât public. Cârciumarii totdeauna au avut rol însemnat în alegerile acestea, spre a-şi menaja şi interesele lor. Sătenii în majoritate se dau de partea cârciumarilor, de care sânt legaţi prin credite la prăvălii, proprietatea mare nefiind aci de care să aibă legături. 

Luptele mai grele au început la 1893, când începe să se dea lupta pentru îmbunătăţirile comunei. De aceea se şi observă în numărul alegerii şi dizolvări de consilii comunale .. In toate aceste dizolvări nu există de cât viermele rozător al suprimării dreptului, 

lupta binelui contra răului. Odată un consiliu comunal (anul 1891) după ce depusese jurământul în faţa suprefectului plăşii, imediat e şi dizolvat pe motiv că nu vrea să ia jurământ consilierii aleşi. 

Reclamându-se la Rege, făcându-se interpelare la Cameră de deputatul C. C. Dobrescu, a schimbat numai comisia interimară alegându-se din aleşii dizolvaţi. La Cameră s'a cerut repunerea consi-

Column A

Original text.


Au fost 5 dizolvări de consilii, 5 destituiri şi revocări de primari. La început se făceau la alegeri şi bătăi. La 1884 a mers lucrurile până a intervenit procurorul şi judecătorul de instrucţie. La toate aceste alegeri la început era mai mult interesul personal, decât public. Cârciumarii totdeauna au avut rol însemnat în alegerile acestea, spre a-şi menaja şi interesele lor. Sătenii în majoritate se dau de partea cârciumarilor, de care sânt legaţi prin credite la prăvălii, proprietatea mare nefiind aci de care să aibă legături. 

Luptele mai grele au început la 1893, când începe să se dea lupta pentru îmbunătăţirile comunei. De aceea se şi observă în numărul alegerii şi dizolvări de consilii comunale. In toate aceste dizolvări nu există de cât viermele rozător al suprimării dreptului, 

lupta binelui contra răului. Odată un consiliu comunal (anul 1891) după ce depusese jurământul în faţa suprefectului plăşii, imediat e şi dizolvat pe motiv că nu vrea să ia jurământ consilierii aleşi. 

Reclamându-se la Rege, făcându-se interpelare la Cameră de deputatul C. C. Dobrescu, a schimbat numai comisia interimară alegându-se din aleşii dizolvaţi. La Cameră s'a cerut repunerea consi-

Column B.  

Purely automatic translation.


Hubo 5 disoluciones de concejos, 5 destituciones y revocaciones de alcaldes. Al principio hubo elecciones y palizas. En 1884 todo iba bien hasta que intervinieron el fiscal y el juez de instrucción. En todas estas elecciones al principio había más interés personal que interés público. Los posaderos siempre han tenido un papel importante en estas elecciones, para velar por sus intereses. La mayoría de los aldeanos están del lado de los posaderos, a quienes están vinculados por préstamos a las tiendas, ya que la gran propiedad no es un vínculo con ellos.

Las luchas más duras comenzaron en 1893, cuando comenzó la lucha por las mejoras de la comuna. Por eso se observa en el número de elecciones y disoluciones de consejos comunales. En todas estas disoluciones no existe ni siquiera el gusano de la supresión del derecho,

la lucha del bien contra el mal. Una vez, un consejo comunal (año 1891), después de prestar juramento ante el superintendente local, fue inmediatamente disuelto porque no quería prestar juramento a los concejales electos.

Quejándose ante el Rey, preguntando a la Cámara de Diputados C. C. Dobrescu, cambió sólo la comisión provisional, eligiéndose a sí mismo entre los electos disueltos. Se pidió a la Cámara que restituyera el

Column Z.  

Admin wiki-translation.


Hubo 5 disoluciones de concejos, 5 destituciones y revocaciones de alcaldes. Al principio hubo elecciones y palizas. En 1884 todo iba bien hasta que intervinieron el fiscal y el juez de instrucción. En todas estas elecciones al principio había más interés personal que interés público. Los posaderos siempre han tenido un papel importante en estas elecciones, para velar por sus intereses. La mayoría de los aldeanos están del lado de los posaderos, a quienes están vinculados por préstamos a las tiendas, ya que la gran propiedad no es un vínculo con ellos.

Las luchas más duras comenzaron en 1893, cuando comenzó la lucha por las mejoras de la comuna. Por eso se observa en el número de elecciones y disoluciones de consejos comunales. En todas estas disoluciones no existe ni siquiera el gusano de la supresión del derecho,

la lucha del bien contra el mal. Una vez, un consejo comunal (año 1891), después de prestar juramento ante el superintendente local, fue inmediatamente disuelto porque no quería prestar juramento a los concejales electos.

Quejándose ante el Rey, preguntando a la Cámara de Diputados C. C. Dobrescu, cambió sólo la comisión provisional, eligiéndose a sí mismo entre los electos disueltos. Se pidió a la Cámara que restituyera el

Secțiunea 34. SECTION 34. Sección 34.

Page 119 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

.... consiliului comunal, iar primul ministru Lascăr Catargiu şi preşedintele Camerei, generalul Manu, au răspuns, că nu se poate merge la M. S. Regele cu un aşa decret (1). 

La alegerile din urmă, chiar ţăranii neştiutori de carte, dobândise atâta destoinicie în manipularea voturilor, în cât ştia, că cel mai îndemânatec alegător orăşean, să se strecoare la urmă cu votul ce-i dicta voinţa sa, prefăcându-şi purtarea când către unul când către alţi solicitatori. Ba la unii se observa atâta voinţă în cât când nu putea scăpa prin meşteşug, se punea şi-l respingea pe faţă. Când delicat, când şiret, şi la nevoe arţăgos, săteanul avea conştiinţă de rolul său în alegere. Desfiinţarea accîzelor n'a avut nici un rol în alegerile locale. Toate comisiile interimare a căzut, alegerile eşind de partea sătenilor. 

CAPITOLUL IX 

DATINE SOCIALE 

§ I. 

Botezul 

Această taină se săvârşeşte· precedată de „facerea apei". Imediat după naştere, moaşa prepară o sticlă (cam 1/2 kgr.), o umple cu apă, afundă în ea câteva fire de busuioc, o duce la preot acasă de o citeşte şi se înapoează udând pe' lăuză cu „apa sfinţită". 

Botezul se săvârseşte la biserică de preot şi naş. 

La opt zile preotul vizitează pe lăuză cetindu-i molifte, iar la 40 zile lăuza „ese la biserică", unde preotul n'o primeşte în biserică până ce iarăşi nu-i citeşte, numind-o „spurcată şi nelegiuită", până ce nu şi-a făcut canonul. 

Cheltuelile botezului costă pe naş 15-30 lei. Naşului i se vesteşte naşterea finului printr'un plocon de 4-5 lei, când trebue să dea numele de botez. 


..............................................

I) A se vedea desbaterile Camerei din 1891 luna Maiu. 

(1652 bytes)

Column A

Original text.


.... consiliului comunal, iar primul ministru Lascăr Catargiu şi preşedintele Camerei, generalul Manu, au răspuns, că nu se poate merge la M. S. Regele cu un aşa decret (1). 

La alegerile din urmă, chiar ţăranii neştiutori de carte, dobândiseră atâta destoinicie în manipularea voturilor, încât ştia, ca cel mai îndemânatec alegător orăşean, să se strecoare la urnă cu votul ce-i dicta voinţa sa, prefăcându-şi purtarea când către unul când către alţi solicitatori. Ba la unii se observa atâta voinţă încât când nu putea scăpa prin meşteşug, se punea şi-l respingea pe faţă. Când delicat, când şiret, şi la nevoie arţăgos, săteanul avea conştiinţă de rolul său în alegere. Desfiinţarea accizelor n'a avut nici un rol în alegerile locale. Toate comisiile interimare au căzut, alegerile ieşind de partea sătenilor. 



..............................................

I) A se vedea dezbaterile Camerei din 1891 luna Maiu. 

Column B.  

Purely automatic translation.


.... el consejo municipal, y el Primer Ministro Lascăr Catargiu y el Presidente de la Cámara, General Manu, respondieron que no es posible acudir a S.S. el Rey con tal decreto (1).

En las últimas elecciones, incluso los campesinos analfabetos habían adquirido tanta habilidad en la manipulación de los votos que supieron, como el elector urbano más hábil, colarse en las urnas con el voto que dictaba su voluntad, pretendiendo actuar a veces hacia uno cuando debía. otros solicitantes. De hecho, algunos de ellos mostraron tanta fuerza de voluntad que cuando no pudieron escapar mediante la artesanía, se levantaron y lo rechazaron en la cara. A veces delicado, a veces astuto y cuando era necesario amargo, el aldeano era consciente de su papel en la elección. La abolición de los impuestos especiales no tuvo importancia en las elecciones locales. Todas las comisiones provisionales cayeron y las elecciones salieron del lado de los aldeanos.

................................................

I) Ver los debates de la Cámara desde 1891 en mayo.

Column Z.  

Admin wiki-translation.


.... el consejo municipal, y el Primer Ministro Lascăr Catargiu y el Presidente de la Cámara, General Manu, respondieron que no es posible acudir a S.S. el Rey con tal decreto (1).

En las últimas elecciones, incluso los campesinos analfabetos habían adquirido tanta habilidad en la manipulación de los votos que supieron, como el elector urbano más hábil, colarse en las urnas con el voto que dictaba su voluntad, pretendiendo actuar a veces hacia uno cuando debía. otros solicitantes. De hecho, algunos de ellos mostraron tanta fuerza de voluntad que cuando no pudieron escapar mediante la artesanía, se levantaron y lo rechazaron en la cara. A veces delicado, a veces astuto y cuando era necesario amargo, el aldeano era consciente de su papel en la elección. La abolición de los impuestos especiales no tuvo importancia en las elecciones locales. Todas las comisiones provisionales cayeron y las elecciones salieron del lado de los aldeanos.

................................................

I) Ver los debates de la Cámara desde 1891 en mayo.

CAPITOLUL IX 

DATINE SOCIALE 

§ I. 

Botezul 

Această taină se săvârşeşte precedată de „facerea apei". Imediat după naştere, moaşa prepară o sticlă (cam 1/2 kgr.), o umple cu apă, afundă în ea câteva fire de busuioc, o duce la preot acasă de o citeşte şi se înapoiează udând pe lăuză cu „apa sfinţită". 

Botezul se săvârseşte la biserică de preot şi naş

La opt zile preotul vizitează pe lăuză cetindu-i molifte, iar la 40 zile lăuza „iese la biserică", unde preotul n'o primeşte în biserică până ce iarăşi nu-i citeşte (numind-o „spurcată şi nelegiuită"), până ce nu şi-a făcut canonul. 

Cheltuielile botezului costă pe naş 15-30 lei. Naşului i se vesteşte naşterea finului printr'un plocon de 4-5 lei, când trebuie să dea numele de botez. 

CAPÍTULO IX

DATOS SOCIALES

§ I.

Bautismo

Este sacramento se realiza precedido de la "preparación del agua". Inmediatamente después del parto, la partera prepara un biberón (aproximadamente 1/2 kg), lo llena de agua, moja en él algunas hojas de albahaca y lo lleva al sacerdote. casa, donde lo lee y regresa regando el cuenco con "agua bendita".

El bautismo lo realizan en la iglesia el sacerdote y el padrino.

A los ocho días, el sacerdote visita a la lauza, lee sus oraciones, y a los 40 días, la lauza "va a la iglesia", donde el sacerdote no la recibe en la iglesia hasta que las vuelve a leer (llamándola "sucia e impía"). ), hasta lo que el canónigo no hizo.

Los gastos del bautismo cuestan entre 15 y 30 lei por padrino. El padrino es informado del nacimiento del hijo mediante un bulto de 4-5 lei, cuando debe dar el nombre de bautismo.

CAPÍTULO IX

DATOS SOCIALES

§ I.

Bautismo

Este sacramento se realiza precedido de la "preparación del agua". Inmediatamente después del parto, la partera prepara una botella (aproximadamente 1/2 kg), lo llena de agua, moja en ella algunas hojas de albahaca y lo lleva a la casa del sacerdote, donde lo lee y regresa regando el cuenco con "agua bendita".

El bautismo lo realizan en la iglesia el sacerdote y el padrino.

A los ocho días, el sacerdote visita a la lauza, lee sus oraciones, y a los 40 días, la lauza "va a la iglesia", donde el sacerdote no la recibe en la iglesia hasta que las vuelve a leer (llamándola "sucia e impía"), hasta lo que el canónigo no hizo.

Los gastos del bautismo cuestan entre 15 y 30 lei por padrino. El padrino es informado del nacimiento del hijo mediante un regalo de 4-5 lei, cuando debe dar el nombre de bautismo.

Biserica veche din Pacureti (pag 95 in PDF, 93 in carte)

2020.08.27_10.22.33 

Biserica din Păcureți (45°08'45.1"N 26°07'50.9"E)

Secțiunea 35. SECTION 35. Sección 35.

Page 120 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 120 of 242


Nunta săteanului 

Flăcăul după viitoarea lui tovarăşe nu se duce s'o aleagă ca Isac 

pe Rebeica, departe de ai lui; nici nu întreabă de zestre mare. El 

merge în toate Duminecile şi sărbătorile la hora satului şi aci dănţuind 'şi alege iubita, ca apoi de multeori s'o fure, şi ea, nu se duce, nu se duce, nu vrea . . . . . . iar părinţii după oarecare ciorovăeală se învoesc şi ei, şi iată o căsnicie făcută, poate chiar ideală. 

In formă, când familia flăcăului voeşte să-şi însoare băiatul, 

un membru din familie se duce cu un plocon, constând din 2-3 

pâini, smochine, cofeturi şi 1 sticlă cu rachiu, apoi hotărăsc logodna 

când pun masă mare, fac schimbul, preotul le face foae de zestre 

şi le citeşte de viitoarea lor unire. 

Fixează ziua nunţii. In joia până în nuntă flăcăul se duce cu plocon la mireasă, zicând că-i duce mâncare. 

Nunta începe de sâmbătă seara cu lăuturi şi jocuri la mireasă ; 

duminică la biserică, jocuri cu lăuturi la socri, dusu la biserică, luarea miresei cu sculele în căruţe le urmez lăutarii în cântece iar sătenii formez cortegiul. Duminică noaptea masă cu dar la casa 

flăcăului, jocuri, chef, iar luni însurăţei fac voiajul de nuntă la .... 

holda de porumb unde încep greul căsniciei. Seara se întorc acasă, 

fără a simţi oboseala, cântând pe cale frumos din gură. 

Cheltuelile de nuntă constă din 3-4 sute lei, ce în parte se 

acoper din darurile de nuntă, când naşul a putut întruni mesaşi 

mai mulţi. 

Nunta cu lăutari şi chef e obligatoriu din partea ambelor părţi. 

Fata, familia ei mai ales, se opune ca mireasa să nu fie luată cu 

lăutari „doar odată e mireasă". 

Mai în totdeauna flăcăul se împrumută pentru ca să întâmpine 

cheltuelile de nuntă şi multe căsătorii sunt împiedicate din această 

pricină. 

§ III 

Decesele 

Când familia a presimţit moartea bolnavului său, chiamă preotul să-l spovedească şi împărtăşească. 

Column A

Original text.


Nunta săteanului 

Flăcăul după viitoarea lui tovarăşe nu se duce s'o aleagă ca Isac pe Rebeica, departe de ai lui; nici nu întreabă de zestre mare. El 

merge în toate Duminecile şi sărbătorile la hora satului şi aci dănţuind 'şi alege iubita, ca apoi de multeori s'o fure, şi ea, nu se duce, nu se duce, nu vrea . . . . . . iar părinţii după oarecare ciorovăeală se învoesc şi ei, şi iată o căsnicie făcută, poate chiar ideală. 

În formă, când familia flăcăului voeşte să-şi însoare băiatul, un membru din familie se duce cu un plocon, constând din 2-3 pâini, smochine, cofeturi şi 1 sticlă cu rachiu, apoi hotărăsc logodna când pun masă mare, fac schimbul, preotul le face foae de zestre şi le citeşte de viitoarea lor unire. 

Fixează ziua nunţii. În joia până în nuntă flăcăul se duce cu plocon la mireasă, zicând că-i duce mâncare. 

Nunta începe de sâmbătă seara cu lăuturi şi jocuri la mireasă; duminică la biserică, jocuri cu lăuturi la socri, dusu la biserică, luarea miresei cu sculele în căruţe le urmez lăutarii în cântece iar sătenii formez cortegiul. Duminică noaptea masă cu dar la casa flăcăului, jocuri, chef, iar luni însurăţei fac voiajul de nuntă la .... holda de porumb unde încep greul căsniciei. Seara se întorc acasă, fără a simţi oboseala, cântând pe cale frumos din gură. 

Cheltuelile de nuntă constă din 3-4 sute lei, ce în parte se acoper din darurile de nuntă, când naşul a putut întruni mesaşi mai mulţi. 

Nunta cu lăutari şi chef e obligatoriu din partea ambelor părţi. 

Fata, familia ei mai ales, se opune ca mireasa să nu fie luată cu lăutari „doar odată e mireasă". 

Mai în totdeauna flăcăul se împrumută pentru ca să întâmpine cheltuelile de nuntă şi multe căsătorii sunt împiedicate din această pricină. 

§ III 

Decesele 

Când familia a presimţit moartea bolnavului său, chiamă preotul să-l spovedească şi împărtăşească.

Column B.  

Purely automatic translation.


La boda del aldeano

El joven como su futura compañera no va a elegir a Rebeica, alejada de su familia, como Isaac; ni pide una gran dote. Él

va al coro del pueblo todos los domingos y festivos y aquí, bailando, elige a su novia, para que muchas veces se la robe, y ella no va, no va, no quiere. . . . . . y los padres, después de algunas discusiones, también están de acuerdo, y he aquí un matrimonio formado, tal vez incluso ideal.

En el formulario, cuando la familia del chico quiere casarse con su chico, un miembro de la familia va con un pastel, que consta de 2-3 hogazas de pan, higos, dulces y 1 botella de brandy, luego deciden el compromiso cuando fijan una mesa grande, hacen el intercambio, el cura les hace hojas de dote y les lee sobre su futura unión.

Arreglar el día de la boda. El jueves previo a la boda, el niño se acerca sigilosamente a la novia y le dice que le traerá comida.

La boda comienza el sábado por la noche con violines y juegos en casa de la novia; Domingo en la iglesia, juegos de violín con los suegros, llevada a la iglesia, llevar a la novia con los instrumentos en los carros, los violinistas los siguen en cantos y los aldeanos forman la procesión. El domingo por la noche, comida con regalo en casa del chico, juegos, diversión, y el lunes, las novias realizan su viaje nupcial a.... el maizal, donde comienzan las penurias del matrimonio. Por la noche regresan a casa, sin sentir cansancio, cantando bellamente con la boca.

Los gastos de la boda ascienden a entre 300 y 400 lei, que se cubren en parte con los regalos de boda, cuando el padrino puede reunir más invitados.

La boda con violinistas y alegría es obligatoria para ambas partes.

La niña, especialmente su familia, se opone a que la novia no se deje llevar por los violinistas: "sólo es novia una vez".

Cada vez más, el joven pide prestado para cubrir los gastos de la boda y muchos matrimonios se impiden por este motivo.

§III

Las muertes

Cuando la familia sintió la muerte de su paciente, llamaron al sacerdote para confesarse y recibir la comunión.

Column Z.  

Admin wiki-translation.


La boda del aldeano

El joven como su futura compañera no va a elegir a Rebeica, alejada de su familia, como Isaac; ni pide una gran dote. Él

va al coro del pueblo todos los domingos y festivos y aquí, bailando, elige a su novia, para que muchas veces se la robe, y ella no va, no va, no quiere. . . . . . y los padres, después de algunas discusiones, también están de acuerdo, y he aquí un matrimonio formado, tal vez incluso ideal.

En el formulario, cuando la familia del chico quiere casarse con su chico, un miembro de la familia va con un pastel, que consta de 2-3 hogazas de pan, higos, dulces y 1 botella de brandy, luego deciden el compromiso cuando fijan una mesa grande, hacen el intercambio, el cura les hace hojas de dote y les lee sobre su futura unión.

Arreglar el día de la boda. El jueves previo a la boda, el niño se acerca sigilosamente a la novia y le dice que le traerá comida.

La boda comienza el sábado por la noche con violines y juegos en casa de la novia; Domingo en la iglesia, juegos de violín con los suegros, llevada a la iglesia, llevar a la novia con los instrumentos en los carros, los violinistas los siguen en cantos y los aldeanos forman la procesión. El domingo por la noche, comida con regalo en casa del chico, juegos, diversión, y el lunes, las novias realizan su viaje nupcial a.... el maizal, donde comienzan las penurias del matrimonio. Por la noche regresan a casa, sin sentir cansancio, cantando bellamente con la boca.

Los gastos de la boda ascienden a entre 300 y 400 lei, que se cubren en parte con los regalos de boda, cuando el padrino puede reunir más invitados.

La boda con violinistas y alegría es obligatoria para ambas partes.

La niña, especialmente su familia, se opone a que la novia no se deje llevar por los violinistas: "sólo es novia una vez".

Cada vez más, el joven pide prestado para cubrir los gastos de la boda y muchos matrimonios se impiden por este motivo.

§III

Las muertes

Cuando la familia sintió la muerte de su paciente, llamaron al sacerdote para confesarse y recibir la comunión.

Secțiunea 36. SECTION 36. Sección 36.

Page 121 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 121 of 242

Bolnavilor cărora 'şi duc viaţa vreme mai îndelungată, li se fac 

2-3 masluri cu 3 preoţi. Mai totdeuuna cheltueala maslurilor cu plata 

preoţilor se face cu bani de căpătat, zicându-se că numai aşa iartă 

D-zeu pe bolnav de „ moare ori se scoală". 

Cheltuelile unui maslu depinde 3-5 lei de preot, cu sărindare, lumânări, untdelemn etc. 

Indată după moarte se vesteşte preotul, care vine înainte de 

transportarea cadavrului la cimitir, să citească 6 „stâlpi" costând 

şease lei. 

După înmormântare, preoţilor şi dascălilor li se servesc o masă 

şi băuturi. Apoi urmează nouă pomeniri la intervale: 3 zile, 1--3--6--9 

săptămâni, 9 luni şi 1 an. Fiecare pomană costă după poziţia materială a familiei 10 până la 100 lei, toate făcându-se cu slujbe de 

preot la biserică şi acasă. 

Cheltuelile urei înmormântări este de 50-300 lei. 

Sătenii când nu dispun pentru a îndeplini aceste practice religioase, ce le cred de la D-zeu lăsate, vinde obiecte din casă sau 

şi pământ. 

Caracteristic înmormântărilor de săteni, că după mort până la 

îngropare, urmează plânsetele mamei, soţiei sau surorilor etc.,. improvizând în această muzică de tristeţă cuvintele de laudă scoase 

din viaţa mortului. 

Şi când te gândeşti că aceste plânsete sânt de multeori urmarea inconştienţii acestor sincere femei, care nu a ştiut să-şi ţie 

higiena casei, nu a îngrijit bine, nu a chemat doctorul care putea 

salva viaţa dragilor lor fiinţe dispărute, le plâng în urmă în zadar. 

§ IV 

Hora satului 

,,Hai la horă"; ,,mergi azi la horă?". Astfel 'şi spun fluturându-le pe buze iubirea de viaţă, scânteindu-le ochii de lumină şi  se întreabă cu zâmbete de bucurie fetele în dimineaţa zilelor de Dumineci şi sărbători adunate cu cofele la fântână, unde în noaptea de bobotează ,când se scaldă apele de la Isus", şi-a văzut norocul dacă busuiocul pus acolo a fost mai bogat înrourat de bruma nopţii. 

Tot să trăeşti. Munca grea de peste săptâmănă nu împiedică...

Column A

Original text.


Bolnavilor cărora 'şi duc viaţa vreme mai îndelungată, li se fac 2-3 masluri cu 3 preoţi. Mai totdeauna cheltuiala maslurilor cu plata preoţilor se face cu bani de căpătat, zicându-se că numai aşa iartă D-zeu pe bolnav de „moare ori se scoală". 

Cheltuielile unui maslu depinde 3-5 lei de preot, cu sărindare, lumânări, untdelemn etc. 

Îndată după moarte se vesteşte preotul, care vine înainte de transportarea cadavrului la cimitir, să citească 6 „stâlpi" costând şase lei. 

După înmormântare, preoţilor şi dascălilor li se servesc o masă şi băuturi. Apoi urmează nouă pomeniri la intervale: 3 zile, 1--3--6--9 săptămâni, 9 luni şi 1 an. Fiecare pomană costă după poziţia materială a familiei 10 până la 100 lei, toate făcându-se cu slujbe de preot la biserică şi acasă. 

Cheltuelile unei înmormântări este de 50-300 lei. 

Sătenii când nu dispun pentru a îndeplini aceste practice religioase, ce le cred de la D-zeu lăsate, vinde obiecte din casă sau şi pământ. 

Caracteristic înmormântărilor de săteni, că după mort până la îngropare, urmează plânsetele mamei, soţiei sau surorilor etc.,. improvizând în această muzică de tristeţă cuvintele de laudă scoase din viaţa mortului. 

Şi când te gândeşti că aceste plânsete sânt de multe ori urmarea inconştienţei acestor sincere femei, care nu a ştiut să-şi ţie higiena casei, nu a îngrijit bine, nu a chemat doctorul care putea salva viaţa dragilor lor fiinţe dispărute, le plâng în urmă în zadar. 

§ IV 

Hora satului 

,,Hai la horă"; ,,mergi azi la horă?". Astfel 'şi spun fluturându-le pe buze iubirea de viaţă, scânteindu-le ochii de lumină şi  se întreabă cu zâmbete de bucurie fetele în dimineaţa zilelor de Dumineci şi sărbători adunate cu cofele la fântână, unde în noaptea de bobotează ,când se scaldă apele de la Isus", şi-a văzut norocul dacă busuiocul pus acolo a fost mai bogat înrourat de bruma nopţii. 

Tot să trăeşti. Munca grea de peste săptâmănă nu împiedică...

(1925 bytes).

Column B.  

Purely automatic translation.


A los pacientes que viven más tiempo se les dan 2-3 misas con 3 sacerdotes. La mayoría de las veces, el gasto de los masls con el pago de los sacerdotes se hace con dinero para conseguirlo, diciendo que sólo así Dios perdona al enfermo "ya sea que muera o resucite".

Los gastos de un maslu dependen de 3-5 lei por sacerdote, con rosario, velas, aceite, etc.

Inmediatamente después de la muerte, se anuncia al sacerdote, que llega antes de que el cadáver sea transportado al cementerio, que lea 6 "pilares" que cuestan seis lei.

Después del funeral, se sirve comida y bebidas a los sacerdotes y maestros. Luego hay nueve conmemoraciones a intervalos: 3 días, 1--3--6--9 semanas, 9 meses y 1 año. Cada limosna cuesta entre 10 y 100 lei, dependiendo de la situación económica de la familia, todo lo cual se realiza con los deberes del sacerdote en la iglesia y en el hogar.

Los gastos de un funeral son de 50 a 300 lei.

Cuando los aldeanos no tienen los recursos para llevar a cabo estas prácticas religiosas, que creen que son dadas por Dios, venden artículos de la casa o la tierra.

Característica de los funerales de los aldeanos, que desde el muerto hasta el entierro, siguen los llantos de la madre, esposa o hermanas, etc. improvisando en esta música de tristeza las palabras de alabanza extraídas de la vida del muerto.

Y cuando piensas que estos llantos muchas veces son el resultado de la inconsciencia de estas mujeres honestas, que no supieron mantener limpia su casa, no cuidaron bien, no llamaron al médico que pudo salvar la vida de sus queridos seres desaparecidos, en vano los lloro detrás.

§IV

el coro del pueblo

“Vamos a clase”; “¿Vas a ir a clase hoy?”. Así dicen, agitando el amor a la vida en sus labios, sus ojos brillando de luz, y se preguntan las muchachas con sonrisas de alegría en las mañanas de los domingos y festivos, reunidas con sus cestas junto a la fuente, donde por la noche bob, cuando las aguas sean bañadas por Jesús", veía su suerte si la albahaca allí colocada quedaba más ricamente cubierta por el rocío de la noche.

Sigue viviendo. El trabajo duro durante la semana no impide...

Column Z.  

Admin wiki-translation.


A los pacientes que viven más tiempo se les dan 2-3 misas con 3 sacerdotes. La mayoría de las veces, el gasto de los masls con el pago de los sacerdotes se hace con dinero para conseguirlo, diciendo que sólo así Dios perdona al enfermo "ya sea que muera o resucite".

Los gastos de un maslu dependen de 3-5 lei por sacerdote, con rosario, velas, aceite, etc.

Inmediatamente después de la muerte, se anuncia al sacerdote, que llega antes de que el cadáver sea transportado al cementerio, que lea 6 "pilares" que cuestan seis lei.

Después del funeral, se sirve comida y bebidas a los sacerdotes y maestros. Luego hay nueve conmemoraciones a intervalos: 3 días, 1--3--6--9 semanas, 9 meses y 1 año. Cada limosna cuesta entre 10 y 100 lei, dependiendo de la situación económica de la familia, todo lo cual se realiza con los deberes del sacerdote en la iglesia y en el hogar.

Los gastos de un funeral son de 50 a 300 lei.

Cuando los aldeanos no tienen los recursos para llevar a cabo estas prácticas religiosas, que creen que son dadas por Dios, venden artículos de la casa o la tierra.

Característica de los funerales de los aldeanos, que desde el muerto hasta el entierro, siguen los llantos de la madre, esposa o hermanas, etc. improvisando en esta música de tristeza las palabras de alabanza extraídas de la vida del muerto.

Y cuando piensas que estos llantos muchas veces son el resultado de la inconsciencia de estas mujeres honestas, que no supieron mantener limpia su casa, no cuidaron bien, no llamaron al médico que pudo salvar la vida de sus queridos seres desaparecidos, en vano los lloro detrás.

§IV

el coro del pueblo

“Vamos a clase”; “¿Vas a ir a clase hoy?”. Así dicen, agitando el amor a la vida en sus labios, sus ojos brillando de luz, y se preguntan las muchachas con sonrisas de alegría en las mañanas de los domingos y festivos, reunidas con sus cestas junto a la fuente, donde por la noche bob, cuando las aguas sean bañadas por Jesús", veía su suerte si la albahaca allí colocada quedaba más ricamente cubierta por el rocío de la noche.

Sigue viviendo. El trabajo duro durante la semana no impide...

Secțiunea 37. SECTION 37. Sección 37.

Page 122 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 122 PDF/120 Carte of 242 PDF/240 Carte

... de fel hora să nu se ţie. Cei 15-20 ani sunt prilej de mari avânturi, făuritori de idealuri în neant! 

Hora e veşnic tânără, ea nu are sfârşit. Ce nu înbătrâneşte? 

,, hora" spun bătrânii. 

E zi cu soare. Nici un nor nu vesteşte ploae sau furtună. Un vânt uşor adie în aer răcorind tinerele vlăstare spre bucuria sufletului lor ce pluteşte în dulcele iluzii ale unei vieţi înaripate de raiul speranţei. 

La horă cântă din vreme, doină cântec dulce, cei doi lăutari din „diblă" şi o „lăută„ chemând din depărtare. întocmai ca şi clopotele bisericilor pe credincioşi, la petrecere. 

Din cele răspântii vin fecioarele cu flori la cosiţele încolăcite pe cap, cu rochiţele învoalte, cu iele înfluturate, mamele după ele moare, gata să sară în horă. Ce sosesc din toate părţile sburând şi voinici flăcăi cu flori la pălărie, cu ilice în fir, fuste albe, alesături în borangic pe poalele creţe, prind în joc cu zor „ şi pe dreapta ... şi pe stânga tot aşa"!, o bătută până ce asudarea-i inundă. 

Se aşez fetiţele în grup de o parte, mamele cât de cât în spatele lor privind, că aşa e din batrâni: ,,fetele să nu se deslipească de mama lor până ce nu se mărită". 

De pe drumurile înprăfuite şi glodate sosesc cârduri, cârduri de bătrâni şi bătrânele cu copiii şi nepoţii de mână, la „uitare". 

Animaţie mare. Toţi foesc cu voioşie. Hora înaintea prăvăliei la aer liber ţine cursul sau în pavilionul anume destinat. In prăvălii s'aud sunete de pahare, se cinstesc sătenii să mai uite de cele necazuri. 

Doar e sărbătorile Paştelor. Suie şi coboară cele patru policiori ale dulapului încărcate cu perechi de inimi ce 'şi şoptesc în taina nemurirei lucruri aevea. 

Roşesc fetiţele cu ochi negri când însoţitorii le arunc priviri secrete, săgetânde, deochetoare, sugestionante. 

Mai departe se văd fruntaşi, mai gânditori, mai aşezaţi, mai sfătoşi, şi ei în haine de sărbătoare, legând o convorbire despre nevoile zilei, sau privind cu regretul că nu pot să mai fie ce au fost odată! 

,, Şi tot aşa şi iar aşa" până ce soarele pe mal ca şi trâmbiţaşul ce sună încetarea manevrei, anunţă că „fetişcanelor le şed bine

Column A

Original text.


... de fel hora să nu se ţie. Cei 15-20 ani sunt prilej de mari avânturi, făuritori de idealuri în neant! 

Hora e veşnic tânără, ea nu are sfârşit. Ce nu îmbătrâneşte? ,, hora" spun bătrânii. 

E zi cu soare. Nici un nor nu vesteşte ploaie sau furtună. Un vânt uşor adie în aer răcorind tinerele vlăstare spre bucuria sufletului lor ce pluteşte în dulcele iluzii ale unei vieţi înaripate de raiul speranţei. 

La horă cântă din vreme, doină cântec dulce, cei doi lăutari din „diblă" şi o „lăută„ chemând din depărtare, întocmai ca şi clopotele bisericilor pe credincioşi, la petrecere. 

Din cele răspântii vin fecioarele cu flori la cosiţele încolăcite pe cap, cu rochiţele învoalte, cu iele înfluturate, mamele după ele moare, gata să sară în horă. Ce sosesc din toate părţile sburând şi voinici flăcăi cu flori la pălărie, cu ilice în fir, fuste albe, alesături în borangic pe poalele creţe, prind în joc cu zor „şi pe dreapta ... şi pe stânga tot aşa"!, o bătută până ce asudarea-i inundă. 

Se aşez fetiţele în grup de o parte, mamele cât de cât în spatele lor privind, că aşa e din batrâni: ,,fetele să nu se deslipească de mama lor până ce nu se mărită". 

De pe drumurile împrăfuite şi glodate sosesc cârduri, cârduri de bătrâni şi bătrânele cu copiii şi nepoţii de mână, la „uitare". 

Animaţie mare. Toţi foiesc cu voioşie. Hora înaintea prăvăliei la aer liber ţine cursul sau în pavilionul anume destinat. În prăvălii s'aud sunete de pahare, se cinstesc sătenii să mai uite de cele necazuri. 

Doar e sărbătorile Paştelor. Suie şi coboară cele patru policiori ale dulapului încărcate cu perechi de inimi ce-şi şoptesc în taina nemurirei lucruri aevea. 

Roşesc fetiţele cu ochi negri când însoţitorii le aruncă priviri secrete, săgetânde, deochetoare, sugestionante. 

Mai departe se văd fruntaşi, mai gânditori, mai aşezaţi, mai sfătoşi, şi ei în haine de sărbătoare, legând o convorbire despre nevoile zilei, sau privind cu regretul că nu pot să mai fie ce au fost odată! 

,, Şi tot aşa şi iar aşa" până ce soarele pe mal ca şi trâmbiţaşul ce sună încetarea manevrei, anunţă că „fetişcanelor le şed bine

Column B.  

Purely automatic translation.


... así que no te dejes engañar. ¡Los 15-20 años son oportunidad de grandes aventuras, creadoras de ideales en la nada!

Hora es siempre joven, no tiene fin. ¿Qué no envejece? "Hora", dicen los ancianos.

Es un día soleado. Ninguna nube presagia lluvia o tormenta. Un ligero viento sopla en el aire, refrescando los jóvenes retoños para la alegría de su alma flotando en las dulces ilusiones de una vida alada por el cielo de la esperanza.

A la hora, cantan desde el tiempo, una dulce canción, los dos violinistas del "taco" y un "laúd" llaman desde lejos, como las campanas de la iglesia, a los fieles de la fiesta.

De los campos vienen las doncellas con flores en las trenzas sobre la cabeza, con los vestidos velados, con las alas batiendo, las madres mueren tras ellas, dispuestas a saltar al coro. Que vienen volando de todos lados y muchachos fuertes con flores en los sombreros, con malvarrosas en el hilo, faldas blancas, escogidas en borangic sobre sus piernas rizadas, atrapadas en el juego "y a la derecha ... y a la izquierda todos los ¡igual"!, una paliza hasta que el sudor les inunda.

Las niñas se sientan en grupo a un lado, las madres un poco detrás de ellas observando, porque así dicen los mayores: "las niñas no deben separarse de sus madres hasta que estén casadas".

De los caminos polvorientos y llenos de baches llegan manadas, manadas de ancianos y ancianas con sus hijos y nietos en la mano, para "olvidar".

Gran animación. Todos navegan felices. La Hora antes de la tienda al aire libre tiene lugar en el pabellón designado. En las tiendas se escucha el tintineo de vasos, los aldeanos se sienten honrados de olvidar sus problemas.

Son sólo las vacaciones de Semana Santa. Los cuatro policías del armario suben y bajan, cargados de pares de corazones que se susurran el secreto de la inmortalidad.

Las niñas de ojos negros se sonrojan cuando los asistentes les lanzan miradas secretas, furtivas, desagradables y sugerentes.

Más adelante, se puede ver a los líderes, más reflexivos, más asentados, más aconsejados, también vestidos de fiesta, conversando sobre las necesidades del día, o mirando con pesar que ya no pueden ser lo que eran.

"Y tal y tal" hasta que el sol en la orilla, como el trompetista que suena el final de la maniobra, anuncia que "las chicas fetichistas están bien

Column Z.  

Admin wiki-translation.


... que la hora despegue. ¡Los 15-20 años son oportunidad de grandes aventuras, creadoras de ideales en la nada!

Hora es siempre joven, no tiene fin. ¿Qué no envejece? "Hora", dicen los ancianos.

Es un día soleado. Ninguna nube presagia lluvia o tormenta. Un ligero viento sopla en el aire, refrescando los jóvenes retoños para la alegría de su alma flotando en las dulces ilusiones de una vida alada por el cielo de la esperanza.

A la hora, cantan desde el tiempo, una dulce canción, los dos violinistas del "taco" y un "laúd" llaman desde lejos, como las campanas de la iglesia, a los fieles de la fiesta.

De los campos vienen las doncellas con flores en las trenzas sobre la cabeza, con los vestidos velados, con las alas batiendo, las madres mueren tras ellas, dispuestas a saltar al coro. Que vienen volando de todos lados y muchachos fuertes con flores en los sombreros, con malvarrosas en el hilo, faldas blancas, escogidas en borangic sobre sus piernas rizadas, atrapadas en el juego "y a la derecha ... y a la izquierda todos los ¡igual"!, una paliza hasta que el sudor les inunda.

Las niñas se sientan en grupo a un lado, las madres un poco detrás de ellas observando, porque así dicen los mayores: "las niñas no deben separarse de sus madres hasta que estén casadas".

De los caminos polvorientos y llenos de baches llegan manadas, manadas de ancianos y ancianas con sus hijos y nietos en la mano, para "olvidar".

Gran animación. Todos navegan felices. La Hora antes de la tienda al aire libre tiene lugar en el pabellón designado. En las tiendas se escucha el tintineo de vasos, los aldeanos se sienten honrados de olvidar sus problemas.

Son sólo las vacaciones de Semana Santa. Los cuatro policías del armario suben y bajan, cargados de pares de corazones que se susurran el secreto de la inmortalidad.

Las niñas de ojos negros se sonrojan cuando los asistentes les lanzan miradas secretas, furtivas, desagradables y sugerentes.

Más adelante, se puede ver a los líderes, más reflexivos, más asentados, más aconsejados, también vestidos de fiesta, conversando sobre las necesidades del día, o mirando con pesar que ya no pueden ser lo que eran.

"Y así sucesivamente" hasta que el sol en la orilla, como el trompetista que suena el final de la maniobra, anuncia que "las prostitutas están bien... 

Secțiunea 38. SECTION 38. Sección 38.

Page 123 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 123 PDF/121 Carte of 242 PDF/240 Carte

... să le prindă asfinţitul la vatră unde le aşteaptă rostul casei părăsit o clipă în voia întâmplării. 

Se întorc şi bătrânii, răspândindu-se cum au venit cu un „să ne mai vedem cu bine vere". 

Atât este de original şi de nevinovat acest bal ţărănesc improvizat fără acel artificiu de formalităţi goale şi costisitoare ale balurilor lumei elegante. 

Cârciumarul plăteşte 2-3 lei de ziua de clntare; asta e toată cheltuiala horei, iar flăcăii sunt obligaţi să facă un dever de 50-60 bani de fiecare, alcătuind o masă comună ce o numesc refenea. 

Ceea ce observi caracteristic la horă este cum timpul prea apropiat al vechilor obraze ce înpărţea poporul în mojici şi boeri, nu a şters încă urmele acelui dispreţ de la om la om. Tot trei clase : boeri, negustori şi mojici, fiecare se ţin deoparte, făcând colibă separată, deşi ranguri nu mai sunt. 

Timpul va roade şi această linie de democraţie ~oci~lă, produs al unei civilizaţii ce .nu mai este, ce nu o să mai fie. 

In sfârşit şi pe dreapta şi . . . . şi pe stânga tot aşa .... că nu de geaba a zis poetul într'o vară la ţară : 

„ Daţi-mi mie valea verde 

„Unde pierde 

„Omul negrele gândiri 

,, Şi sclavia auritelor zidiri. 

Care sat, care primărie, care bancă populară va înscn întâi în bugetul său înfiinţarea de grădini câmpeneşti cu muzici populare,  cu cavale, fluere, cimpoi etc? Costul nu va întrece 100-200 lei. 

CAPITOLUL X 

LUCRARI DE EDILITATE 

§ I 

lnbunătăţirile făcute 

1) 1894. -- Un local de şcoală cu două săli de clasă, în satul Păcureţi. 

2) 1894. - Un pod de lemn peste apa Sărăţelu (dar distrus de apă în 1897).

(1.586 bytes)

Column A

Original text.


... să le prindă asfinţitul la vatră, unde le aşteaptă rostul casei părăsite o clipă în voia întâmplării. 

Se întorc şi bătrânii, răspândindu-se cum au venit cu un „să ne mai vedem cu bine vere". 

Atât este de original şi de nevinovat acest bal ţărănesc improvizat fără acel artificiu de formalităţi goale şi costisitoare ale balurilor lumei elegante. 

Cârciumarul plăteşte 2-3 lei de ziua de cîntare; asta e toată cheltuiala horei, iar flăcăii sunt obligaţi să facă un dever de 50-60 bani de fiecare, alcătuind o masă comună ce o numesc refenea. 

Ceea ce observi caracteristic la horă este cum timpul prea apropiat al vechilor obraze ce înpărţea poporul în mojici şi bioeri, nu a şters încă urmele acelui dispreţ de la om la om. Tot trei clase: boieri, negustori şi mojici, fiecare se ţin deoparte, făcând colibă separată, deşi ranguri nu mai sunt. 

Timpul va roade şi această linie de democraţie socială, produs al unei civilizaţii ce nu mai este, ce nu o să mai fie. 

În sfârşit şi pe dreapta şi . . . . şi pe stânga tot aşa .... că nu degeaba a zis poetul într'o vară la ţară: 

"Daţi-mi mie valea verde 

Unde pierde 

Omul negrele gândiri 

Şi sclavia auritelor zidiri". 

Care sat, care primărie, care bancă populară va înscne întâi în bugetul său înfiinţarea de grădini câmpeneşti cu muzici populare, cu cavale, fluere, cimpoi etc? Costul nu va întrece 100-200 lei. 

CAPITOLUL X 

LUCRĂRI DE EDILITATE 

§ I 

Îmbunătăţirile făcute 

1) 1894. -- Un local de şcoală cu două săli de clasă, în satul Păcureţi. 

2) 1894. - Un pod de lemn peste apa Sărăţelu (dar distrus de apă în 1897).

Column B.  

Purely automatic translation.


... que "las chicas fetichistas están bien".

 para contemplar el atardecer junto al hogar, donde les espera el propósito de la casa, abandonada por un momento por la voluntad del azar.

Los ancianos también regresan, dispersándose como venían con un "hasta pronto primos".

Así de original e inocente es este improvisado baile campesino sin el artificio de las formalidades vacías y costosas de los bailes del mundo elegante.

El posadero paga entre 2 y 3 lei al día; Estos son todos los gastos del grupo, y los muchachos están obligados a ganar un devar de 50 a 60 monedas cada uno, para preparar una comida común que llaman refenea.

Lo que se nota característicamente en el coro es cómo el tiempo, demasiado cercano a los viejos rostros que dividían al pueblo en mojici y bioeri, aún no ha borrado las huellas de ese desprecio de hombre a hombre. También hay tres clases: boyardos, comerciantes y mojiks, cada uno de los cuales se mantiene separado, formando una choza separada, aunque ya no hay rangos.

El tiempo también devorará esta línea de socialdemocracia, producto de una civilización que ya no existe, que nunca existirá.

Por último y a la derecha y . . . . y de izquierda también.... que no en vano el poeta dijo un verano en el campo:

"Dame el valle verde

donde pierde

El hombre de pensamientos oscuros

Y la esclavitud de los edificios de oro".

¿Qué pueblo, qué ayuntamiento, qué banco popular destinará en primer lugar a su presupuesto la creación de jardines rurales con música folklórica, con caballos, flautas, gaitas, etc.? El coste no superará los 100-200 lei.

CAPITULO X

LAS OBRAS DE CONSTRUCCIÓN

§ I

Mejoras realizadas

1) 1894. -- Local escolar con dos aulas, en el pueblo de Păcureți.

2) 1894. - Un puente de madera sobre el agua de Sărăţelu (pero destruido por el agua en 1897).

Column Z.  

Admin wiki-translation.


... que "las chicas fetichistas están bien".

 para contemplar el atardecer junto al hogar, donde les espera el propósito de la casa, abandonada por un momento por la voluntad del azar.

Los ancianos también regresan, dispersándose como venían con un "hasta pronto primos".

Así de original e inocente es este improvisado baile campesino sin el artificio de las formalidades vacías y costosas de los bailes del mundo elegante.

El posadero paga entre 2 y 3 lei al día; Estos son todos los gastos del grupo, y los muchachos están obligados a ganar un devar de 50 a 60 monedas cada uno, para preparar una comida común que llaman refenea.

Lo que se nota característicamente en el coro es cómo el tiempo, demasiado cercano a los viejos rostros que dividían al pueblo en mojici y bioeri, aún no ha borrado las huellas de ese desprecio de hombre a hombre. También hay tres clases: boyardos, comerciantes y mojiks, cada uno de los cuales se mantiene separado, formando una choza separada, aunque ya no hay rangos.

El tiempo también devorará esta línea de socialdemocracia, producto de una civilización que ya no existe, que nunca existirá.

Por último y a la derecha y . . . . y de izquierda también.... que no en vano el poeta dijo un verano en el campo:

"Dame el valle verde

donde pierde

El hombre de pensamientos oscuros

Y la esclavitud de los edificios de oro".

¿Qué pueblo, qué ayuntamiento, qué banco popular destinará en primer lugar a su presupuesto la creación de jardines rurales con música folklórica, con caballos, flautas, gaitas, etc.? El coste no superará los 100-200 lei.

CAPITULO X

LAS OBRAS DE CONSTRUCCIÓN

§ I

Mejoras realizadas

1) 1894. -- Local escolar con dos aulas, en el pueblo de Păcureți.

2) 1894. - Un puente de madera sobre el agua de Sărăţelu (pero destruido por el agua en 1897).

Secțiunea 39. SECTION 39. Sección 39.

Page 233 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 233 of 242


Secțiunea 40. SECTION 40. Sección 40.

Page 234 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Secțiunea 41. SECTION 41. Sección 41.

Page 235 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 235 of 242


Secțiunea 42. SECTION 42. Sección 42.

Page 236 of 242 (PDF)

Transcriere y traducere / Transcripción y traducción.

Copie conformă / Copia conforme

Page 236 of 242


TABLA DE MATERII

Cuvinte înainte --- 3

Harta comunei --- 6

PARTEA I. MONOGRAFIA GENERALĂ

CAP 1. ISTORICUL COMUNEI

Generalități --- 9

Fondarea satului --- 11

Naționalitatea locuitorilor --- 12

Familiile istorice --- 13

Portrete:  Gheorghe Mateescu și Bălașa G. Mateescu, Matache G. Mateescu, Ecaterina Mateescu, N. Steriadi și Uța N. Steriadi --- 14, 15, 16.

Vechile obraze:

Carte de mazîl a lui Șerban Brat boernaș --- 17

Diploma de boer de neam a lui Stanciu Miricioiu ---- 18

Satul Matița --- 18

Satul Bărzila, Slavu, Turburea --- 19

Alte localități: Brăcacea, etc.

CAP. II. DESCRIEREA FIZICĂ

Poziționarea geografică --- 20

Izvoare, apa de băut, clima --- 22

Geologia localității --- 23

Flora pământului --- 24

CAP. III. INTINDEREA TERITORIALĂ

Suprafața comunei --- 24

Limite --- 25

CAP. IV.  POPULAȚIUNEA

Numărul locuitorilor --- 26

Mișcarea populațiunii: Născuți, morți, căsătoriți, creșterea naturală a populației --- 28

Traducere din limba română în limba spaniolă /  Traducción del rumano al español.

Column A

Original text.


TABLA DE MATERII

Cuvinte înainte --- 3

Harta comunei --- 6

PARTEA I. MONOGRAFIA GENERALĂ

CAP 1. ISTORICUL COMUNEI

Generalități --- 9

Fondarea satului --- 11

Naționalitatea locuitorilor --- 12

Familiile istorice --- 13

Portrete:  Gheorghe Mateescu și Bălașa G. Mateescu, Matache G. Mateescu, Ecaterina Mateescu, N. Steriadi și Uța N. Steriadi --- 14, 15, 16.

Vechile obraze:

Carte de mazîl a lui Șerban Brat boernaș --- 17

Diploma de boer de neam a lui Stanciu Miricioiu ---- 18

Satul Matița --- 18

Satul Bărzila, Slavu, Turburea --- 19

Alte localități: Brăcacea, etc.

CAP. II. DESCRIEREA FIZICĂ

Poziționarea geografică --- 20

Izvoare, apa de băut, clima --- 22

Geologia localității --- 23

Flora pământului --- 24

CAP. III. INTINDEREA TERITORIALĂ

Suprafața comunei --- 24

Limite --- 25

CAP. IV.  POPULAȚIUNEA

Numărul locuitorilor --- 26

Mișcarea populațiunii: Născuți, morți, căsătoriți, creșterea naturală a populației --- 28

Column Z.  

Admin wiki-translation.


TABLA DE TEMAS

Palabras anteriores --- 3

Mapa de la comuna --- 6

PARTE I. MONOGRAFÍA GENERAL

CAPITULO 1. HISTORIA DE LA COMUNA

Generalidades --- 9

Fundación del pueblo --- 11

Nacionalidad de los habitantes --- 12

Familias históricas --- 13

Retratos: Gheorghe Mateescu y Bălașa G. Mateescu, Matache G. Mateescu, Ecaterina Mateescu, N. Steriadi y Uța N. Steriadi --- 14, 15, 16.

Antiguas personalidades :

Libro de mazîl de Şerban Brat boernaș --- 17

Diploma de bóer de Stanciu Miricioiu ---- 18

Pueblo de Matita --- 18

Pueblo de Bărzila, Slavu, Turburea --- 19

Otras localidades: Brăcacea, etc.

CABEZA. II. DESCRIPCIÓN FÍSICA

Posicionamiento geográfico --- 20

Manantiales, agua potable, clima --- 22

Geología de la localidad --- 23

Flora de la tierra --- 24

CABEZA. III. EXTENSIÓN TERRITORIAL

El área de la comuna --- 24

Límites --- 25

CABEZA. IV. LA POBLACIÓN

Número de habitantes --- 26

Movimiento de población: nacimientos, defunciones, matrimonios, crecimiento natural de la población --- 28

Secțiunea 43. SECTION 43. Sección 43.

Page 237 of 242 (PDF)

Transcriere si traducere / Transcripción y traducción.

Copie conformă / Copia conforme

Page 237 of 242

Divorţurile, concubinagiile, adopţiuni şi legitimări  --- 39

Imigraţiuni şi emigraţiuni --- 40

Fizicul săteanului --- 42 

CAP: V.  SITUATIUNEA ECONOMICA 

Proprietatea funciară --- 42

Proprietaţi mijlocii; proprietatea mică ---  45

Devâlmăşiile; împroprietăriții --- 46

Repartlzarea proprietății --- 47

Posesorii până la 5 hectare  --- 48

Valoarea pământului, clădirile --- 50

Agricultura --- 51

Cultura pomilor --- 52

Grădinăria  --- 53

Cultura viei --- 54

Plante textile  --- 55

Păduri --- 56

Creşterea păsărilor --- 57

Creşterea  vitelor, albinelor --- 58

Gândacii de mătase --- 59

CAP. VI . INDUSTRIA - COMERCIUL 

Industria casnică; port țărănesc (ilustraţiune) --- 59

Industria mare--petrolul. fabrici --- 61

Comerciul --- 62

Capital şi credit-- Banca populară, tabelă de puterea contributivă a locuitorilor, tabela de veniturile şi cheltueli!e comunei --- 64

Averea comunei, ilustrațiuni  --- 66

Mijloacele şi căile de comunicație --- 69 

Traiul sătenilor --- 70

Îndestularea publică --- 72

Rentabilitatea unei gospodării  --- 74

Budgetul a 5 gospodării  --- 75

Budgetul preotului şi al învăţătorului  --- 81

CAP. VII . ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ 

Finanţele, mişcarea fondurilor, puterea de producţiune a locuitorilor --- 82

Administraţia --- 83

Justiţia: personalul administrativ (ilustraţiuni) --- 85 (1302 bytes)

Traducere din limba română în limba spaniolă /  Traducción del rumano al español.

Column A

Original text.

Divorţurile, concubinagiile, adopţiuni şi legitimări  --- 39

Imigraţiuni şi emigraţiuni --- 40

Fizicul săteanului --- 42 

CAP: V.  SITUATIUNEA ECONOMICA 

Proprietatea funciară --- 42

Proprietaţi mijlocii; proprietatea mică ---  45

Devălmăşiile; împroprietăriții --- 46

Repartlzarea proprietății --- 47

Posesorii până la 5 hectare  --- 48

Valoarea pământului, clădirile --- 50

Agricultura --- 51

Cultura pomilor --- 52

Grădinăria  --- 53

Cultura viei --- 54

Plante textile  --- 55

Păduri --- 56

Creşterea păsărilor --- 57

Creşterea  vitelor, albinelor --- 58

Gândacii de mătase --- 59

CAP. VI . INDUSTRIA - COMERCIUL 

Industria casnică; port țărănesc (ilustraţiune) --- 59

Industria mare--petrolul. fabrici --- 61

Comerciul --- 62

Capital şi credit-- Banca populară, tabelă de puterea contributivă a locuitorilor, tabela de veniturile şi cheltueli!e comunei --- 64

Averea comunei, ilustrațiuni  --- 66

Mijloacele şi căile de comunicație --- 69 

Traiul sătenilor --- 70

Îndestularea publică --- 72

Rentabilitatea unei gospodării  --- 74

Budgetul a 5 gospodării  --- 75

Budgetul preotului şi al învăţătorului  --- 81

CAP. VII . ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ 

Finanţele, mişcarea fondurilor, puterea de producţiune a locuitorilor --- 82

Administraţia --- 83

Justiţia: personalul administrativ (ilustraţiuni) --- 85

Divorcios, convivencias, adopciones y legalizaciones --- 39

Inmigración y emigración --- 40

El físico del aldeano --- 42

CAP. V.  LA SITUACIÓN ECONÓMICA

Propiedad de la tierra --- 42

Propiedades medias; pequeña propiedad --- 45

Los condominios; los propietarios --- 46

Distribución de propiedad --- 47

Propietarios de hasta 5 hectáreas --- 48

Valor de terrenos, edificios --- 50

Agricultura --- 51

Cultivo de árboles  frutales --- 52

Horticultura --- 53

Cultura de la vid --- 54

Plantas textiles --- 55

Bosques --- 56

Cría de aves --- 57

Cría de ganado vacuno, abejas --- 58

Gusanos de seda --- 59

CAP. VI. INDUSTRIA - COMERCIO

Industria doméstica; puerto campesino (ilustración) --- 59

Gran industria: el petróleo. fábricas --- 61

Comercio --- 62

Capital y crédito-- El banco popular, cuadro del poder contributivo de los habitantes, cuadro de ingresos y gastos de la comuna --- 64

El patrimonio de la comuna, ilustraciones --- 66

Medios y vas de comunicación --- 69

Medios de vida de los aldeanos --- 70

Bienestar público --- 72

Rentabilidad de un hogar --- 74

El presupuesto de 5 hogares --- 75

El presupuesto del sacerdote y del maestro --- 81

CAP. VII. ADMINISTRACIÓN PÚBLICA

Las finanzas, el movimiento de fondos, el poder productivo de los habitantes --- 82

Administración --- 83

Justicia: personal administrativo (ilustraciones) --- 85

Secțiunea 44. SECTION 44. Sección 44.

Page 238 of 242 (PDF)

Transcriere si traducere / Transcripción y traducción.

Copie conformă / Copia conforme

Page 238 of 242


CAP. VIII . STAREA MORALĂ, CULTURALĂ Şl SOCIALĂ 

Morala --- 88 

Cultul --- 89 

Personalul bisericilor; ilustrațiuni --- 92 

Clopotele bisericilor, cultul morților --- 96 

Cimitirul Păcureţi ,--- 97 

Cimitirul Matiţa --- 98 

Veniturile bisericilor; frecuentarea --- 99 

Ad-tia fonduri!or bisericilor, instrucțiunea --- 100

Învăţătorii --- 102 

Activitalea şcolară; copii buni ai Localităţii (103) : situaţia 

şcolară (104); ilustraţiuni (105); grădinile şcolare, localurile de şcoli (106); serviciul militar (107); ilustraţiuni (108, 109, 110)

Higiena şi asistenţa publică --- 111

Ilustraţiuni --- 112 

Higiena comunei, asistenţa publică --- 1 I 3 

Azistenţa medicală; Conştiinţa nafională --- 114 

CAP. IX. DATINE SOCIALE

Botezul --- 117 

Nunta, decesele --- 118 

Hora satului --- 119

CAP. X. LUCRĂRI DE EDILITATE

Îmbunătăţirile făcute --- 121

Lucrări viitoare --- 122

PARTEA II.  CAP. I . STAREA INDUSTRIALĂ

lstoricul păcurei --- 124 

Descoperirea păcurei --- I 27 

Noţiuni geografice --- 128 

Istoricul schelelor  --- 129 

Schela Ochişoru-Eforie, Ochişoru-statul; Valea păcurii, Delniţa --- 134 

Măgura --- 135 

Ilustrațiune --- 137 

Vechi localităţi petrolifere  --- 139     (1173 bytes)

Column A

Original text.

CAPITOLUL VIII . STAREA MORALĂ, CULTURALĂ Şl SOCIALĂ 

Morala --- 88 

Cultul --- 89 

Personalul bisericilor; ilustrațiuni --- 92 

Clopotele bisericilor, cultul morților --- 96 

Cimitirul Păcureţi ,--- 97 

Cimitirul Matiţa --- 98 

Veniturile bisericilor; frecventarea --- 99 

Administrația fondurilor bisericilor, instrucțiunea --- 100

Învăţătorii --- 102 

Activitatea şcolară; copii buni ai localităţii (103) : situaţia 

şcolară (104); ilustraţiuni (105); grădinile şcolare, localurile de şcoli (106); serviciul militar (107); ilustraţiuni (108, 109, 110)

Higiena şi asistenţa publică --- 111

Ilustraţiuni --- 112 

Higiena comunei, asistenţa publică --- 1 I 3 

Asistenţa medicală; Conştiinţa națională --- 114 

CAPITOLUL IX. DATINE SOCIALE

Botezul --- 117 

Nunta, decesele --- 118 

Hora satului --- 119

CAPITOLUL X. LUCRĂRI DE EDILITATE

Îmbunătăţirile făcute --- 121

Lucrări viitoare --- 122

PARTEA II. CAPITOLUL I . STAREA INDUSTRIALĂ

lstoricul păcurei --- 124 

Descoperirea păcurei --- I 27 

Noţiuni geografice --- 128 

Istoricul schelelor  --- 129 

Schela Ochişoru-Eforie, Ochişoru-Statul; Valea Păcurii, Delniţa --- 134 

Măgura --- 135 

Ilustrațiune --- 137 

Vechi localităţi petrolifere  --- 139

CAPÍTULO VIII. ESTADO MORAL, CULTURAL Y SOCIAL

Moraleja --- 88

Culto --- 89

Personal de la iglesia; ilustraciones --- 92

Campanas de iglesia, culto a los muertos --- 96

Cementerio Păcureți,--- 97

Cementerio Matiţa --- 98

Ingresos de la iglesia; asistencia --- 99

Administración de fondos de la iglesia, instrucción --- 100

Profesores --- 102

Trabajo escolar; buenos niños de la localidad (103): la situación

colegiala (104); ilustraciones (105); huertos escolares, locales escolares (106); servicio militar (107); ilustraciones (108, 109, 110)

Higiene y asistencia pública --- 111

Ilustraciones --- 112

Higiene comunal, asistencia pública --- 1 I 3

Cuidado de la salud; Conciencia nacional --- 114

CAPÍTULO IX. DATOS SOCIALES

Bautismo --- 117

Boda, muertes --- 118

Salón del pueblo --- 119

CAPÍTULO X. OBRAS DE EDIFICACIÓN

Mejoras realizadas --- 121

Trabajo futuro --- 122

PARTE II. CAPÍTULO I. ESTADO INDUSTRIAL

la historia del fueloil --- 124

El descubrimiento del fueloil --- I 27

Nociones geográficas --- 128

La historia del andamio --- 129

Schela Ochişoru-Eforie, estado de Ochişoru; Valea Păcurii, Delniţa --- 134

Magura --- 135

Ilustración --- 137

Antiguas ciudades petroleras --- 139

CAPÍTULO VIII. ESTADO MORAL, CULTURAL Y SOCIAL

Moraleja --- 88

Culto --- 89

Personal de la iglesia; ilustraciones --- 92

Campanas de iglesia, culto a los muertos --- 96

Cementerio Păcureți,--- 97

Cementerio Matiţa --- 98

Ingresos de la iglesia; asistencia --- 99

Administración de fondos de la iglesia, instrucción --- 100

Profesores --- 102

Trabajo escolar; buenos niños de la localidad (103): la situación

colegiala (104); ilustraciones (105); huertos escolares, locales escolares (106); servicio militar (107); ilustraciones (108, 109, 110)

Higiene y asistencia pública --- 111

Ilustraciones --- 112

Higiene comunal, asistencia pública --- 1 I 3

Cuidado de la salud; Conciencia nacional --- 114

CAPÍTULO IX. DATOS SOCIALES

Bautismo --- 117

Boda, muertes --- 118

Salón del pueblo --- 119

CAPÍTULO X. OBRAS DE EDIFICACIÓN

Mejoras realizadas --- 121

Trabajo futuro --- 122

PARTE II. CAPÍTULO I. ESTADO INDUSTRIAL

la historia del fueloil --- 124

El descubrimiento del fueloil --- I 27

Nociones geográficas --- 128

La historia del andamio --- 129

Schela Ochişoru-Eforie, estado de Ochişoru; Valea Păcurii, Delniţa --- 134

Magura --- 135

Ilustración --- 137

Antiguas ciudades petroleras --- 139

Secțiunea 45. SECTION 45. Sección 45.

Page 239 of 242 (PDF)


Page 239 of 242

Column A

Original text.

Secțiunea 46. SECTION 46. Sección 46.

Page 240 of 242 (PDF)

Page 240 of 242


Column A

Original text.

Secțiunea 47. SECTION 47. Sección 47.

Page 241 of 242 (PDF)

Transcriere, traducere si wikificare / Transcripción, traducción y wikificación.

Copie conformă / Copia conforme

Page 241 of 242








ERATĂ 

S-au strecurat în text unele mici greşeli, care pot fi îndreptate de singur cititorul. Îl rugăm să ne treacă cu vederea, făgăduind la o nouă ediţie, dacă se va întâmpla, o îngrijire mai mare.

Din cauze neprevăzute, în ultimul moment am redus la cel mai strict necesar documentele. 

Dacă împrejurări mai fericite ne vor surveni în urmă, le vom utiliza la a doua edițiune, când vom da o parte mai largă anchetei economice, adăugând şi o parte de folclor inedit.

Column A

Original text.

ERATĂ 

S-au strecurat în text unele mici greşeli, care pot fi îndreptate de singur cititorul. Îl rugăm să ne treacă cu vederea, făgăduind la o nouă ediţie, dacă se va întâmpla, o îngrijire mai mare.



Din cauze neprevăzute, în ultimul moment am redus la cel mai strict necesar documentele

Dacă împrejurări mai fericite ne vor surveni în urmă, le vom utiliza la a doua edițiune, când vom da o parte mai largă anchetei economice, adăugând şi o parte de folclor inedit.

ERRATAS

En el texto no se han podido evitar algunos pequeños errores que el propio lector puede corregir. Le pedimos que nos trate con paciencia, prometiendo una nueva edición, si ocurrira, un mayor cuidado.


Por motivos imprevistos, en el último momento hemos reducido mucho de la cantidad de los documentos a los más estrictamente necesarios.

Si aparecerán circunstancias más felices, las aprovecharemos en la segunda edición, cuando dedicaremos una parte más amplia a la investigación económica, añadiendo también una parte de inédito folklore.

ERRATAS

En el texto no se han podido evitar algunos pequeños errores que el propio lector puede corregir. Le pedimos que nos trate con paciencia, prometiendo una nueva edición, si ocurrirá, un mayor cuidado.


Por motivos imprevistos, en el último momento hemos reducido mucho de la cantidad de los documentos a los más estrictamente necesarios.

Si aparecerán circunstancias más felices, las aprovecharemos en la segunda edición, cuando dedicaremos una parte más amplia a la investigación económica, añadiendo también una parte de inédito folklore.

Secțiunea 48. SECTION 48. Sección 48.

Page 242 of 242 (PDF)

Page 242 of 242














5 LEI EXEMPLARUL / EL PRECIO DEL LIBRO = 5 LEI












De vânzare la autor / A la venta por el autor

(El autor: Andrei Niculescu-Păcureți)