Page start up on 12.02.2020_10.48 (UTC+1 / España)
1. Texto del articulo Monologo - Wikipedia.
Monólogo es un discurso que genera una sola persona, dirigido tanto hacia un solo receptor como hacia varios receptores (lectores, auditorio, a una cosa, a un personaje o a un narrador). El monólogo es un recurso utilizado en todos los géneros literarios que puede encontrarse tanto en poesía, cuento, periodismo, revistas, guiones, discusión, teatro, como en novelas. (368 bytes)
2. Borrador / Ciorna
Monologul este un discurs care generează o singură persoană, îndreptată atât către un singur receptor, cât și către mai mulți receptori (cititori, audiență, un lucru, un personaj sau un narator). Monologul este o resursă folosită în toate genurile literare care pot fi găsite atât în poezie, povestire, jurnalism, reviste, scenarii, discuții, teatru și romane.
3. Traducción / Traducere ... admin.
Monologul este un discurs pe care il generează o singură persoană, îndreptat atât către un singur sau către mai mulți receptori (cititori, audiență, vreuun anume lucru, personaj sau narator). Monologul este o forma de exprimare la care se recurge în toate genurile literare si care poate fi găsit atât în poezie, in povestire, jurnalism, reviste, scenarii, discuții, teatru dupa cum și in romane literare.
Índice.
1 Características
2 El monólogo dramático
3 El monólogo cómico
4 El monólogo interior
5 Véase también
6 Referencias
7 Bibliografía
8 Enlaces externos
Características
"El monólogo se diferencia del diálogo porque resalta el papel del interlocutor implementando interrogativas y referencias, las exclamaciones son frecuentes y atiende de manera limitada al discurso mismo. El personaje no se dirige a un interlocutor material sino que habla o piensa para sí mismo con autenticidad y desinhibición."
El personaje se caracteriza por expresarse a través de dos medios: la voz y el pensamiento. Ambos procedimientos admiten dos modos de expresión:
Enunciados de voz citada y diálogo: se refiere a cuando la voz está aislada o en réplica con otros personajes.
Enunciación de pensamiento: comprende el monólogo citado, monólogo autocitado, monólogo autónomo y pensamiento referido. «Pero puede suceder que la voz y el pensamiento aparezcan de modo cerrado, es decir, se ofrezcan en la narración desde posicionamientos más o menos solapados, produciéndose, por consiguiente, una cierta gradación según permanezcan o no el enunciador o el sujeto cognitivo del personaje».
index.
1 caracteristici
2 Monologul dramatic
3 Monologul comic
4 Monologul interior
5 Vezi și
6 Referințe
7 Bibliografie
8 Legături externe
Caracteristici
"Monologul diferă de dialog, deoarece evidențiază rolul interlocutorului care implementează interogative și referințe, exclamările sunt frecvente și participă într-un mod limitat la discursul în sine. Personajul nu se adresează unui interlocutor material, ci vorbește sau gândește pentru sine cu autenticitate și dezinhibare ”.
Personajul se caracterizează prin exprimarea prin două mijloace: vocea și gândirea. Ambele proceduri acceptă două moduri de exprimare:
Mențiuni vocale citate și dialog: se referă la momentul când vocea este izolată sau în replicare cu alte personaje.
Declarația de gândire: include monologul citat, monologul auto-citat, monologul autonom și gândul referit. „Dar se poate întâmpla ca vocea și gândul să apară într-un mod închis, adică să fie oferite în narațiune din poziții mai mult sau mai puțin suprapuse, producând, așadar, o anumită gradație în funcție de dacă rămâne sau nu enunțătorul personajului sau subiectul cognitiv “.
Cuprins.
1 Caracteristici
2 Monologul dramatic
3 Monologul comic
4 Monologul interior
5 Vezi și
6 Referințe
7 Bibliografie
8 Legături externe
Caracteristici
"Monologul diferă de dialog, deoarece evidențiază rolul interlocutorului care implementează interogative și referințe, exclamările sunt frecvente și participă într-un mod limitat la discursul în sine. Personajul nu se adresează unui interlocutor material, ci vorbește sau gândește ca pentru sine, cu autenticitate și dezinhibare ”.
Personajul se caracterizează prin exprimarea prin intermediul a două mijloace: vocea și gândirea. Ambele proceduri acceptă două moduri de exprimare:
Mențiuni vocale citate și dialog: se referă la momentul când vocea este izolată sau în replica cu alte personaje.
Enuntarea a ceea ce gândesti: include monologul citat, monologul auto-citat, monologul autonom și gândirea referita. „Dar se poate întâmpla ca vocea și gândul să apară într-un mod închis, adică să fie oferite în narațiune din poziții mai mult sau mai puțin suprapuse, producând, așadar, o anumită gradație în funcție de dacă rămâne sau nu enunțătorul sau subiectul cognitiv al respectivului personaj“.
1. Texto del articulo Dialogo - Wikipedia.
2. Borrador / Ciorna
3. Traducción / Traducere.... admin.
El diálogo es una forma de comunicación verbal o escrita en la que se comunican dos o más personas en un intercambio de información, alternándose el papel de emisor y receptor. Siguiendo esta definición, en un diálogo hay que tener en cuenta lo siguiente:
Para que se produzca el diálogo, es necesario un intercambio de papeles entre los denominados interlocutores. Este cambio de papeles entre emisor y receptor se denomina turnos de palabra o intervenciones.
Estrictamente el diálogo es oral, pero también puede encontrarse escrito, como ocurre en las novelas. Al mismo tiempo se utiliza signos no verbales, como son los signos paralingüísticos y los signos cinésicos. Entre los signos paralingüísticos destaca la intensidad de la voz, y entre los signos cinésicos destacan los gestos y las posturas.
Dialogul este o formă de comunicare verbală sau scrisă în care două sau mai multe persoane comunică într-un schimb de informații, alternând rolul expeditorului și receptorului. Urmărind această definiție, într-un dialog trebuie să se țină seama de următoarele:
Pentru ca dialogul să aibă loc, este necesar un schimb de roluri între așa-numiții interlocutori.
Această schimbare de roluri între expeditor și receptor se numește schimburi de cuvânt sau intervenții.
Strict vorbind dialogul este oral, dar poate fi scris, la fel ca în romane. În același timp, se folosesc semne non-verbale, cum ar fi semnele paralinguistice și semnele kinesice. Printre semnele paralinguistice se evidențiază intensitatea vocii, iar printre semnele cinetice se evidențiază gesturile și posturile.
Dialogul este o formă de comunicare verbală sau scrisă în care două sau mai multe persoane comunică într-un schimb de informații, alternând rolul expeditorului și receptorului. Urmărind această definiție, într-un dialog trebuie să se țină seama de următoarele:
Pentru ca dialogul să aibă loc, este necesar un schimb de roluri între așa-numiții interlocutori.
Această schimbare de roluri între expeditor și receptor se numește schimburi de cuvânt sau intervenții.
Strict vorbind dialogul este oral, dar poate fi intalnit si scris, ca în romanele literare. În același timp, se folosesc semne non-verbale, cum ar fi semnele paralingvistice și semnele kinesice. Printre semnele paralingvistice se evidențiază intensitatea vocii, iar printre semnele cinetice se evidențiază gesturile și posturile.
Un monologo, un dialogo o cualquier otra conversación, puede ser espontanea (charla, chat) o organizada (debate, mesa redonda, tertulia, entrevista)..
Un monolog, un dialog sau orice altă conversație poate fi spontan (convorbire, chat) sau organizat (dezbatere, masă rotundă, șezătoare, interviu).
Aqui, un ejemplo de monologo.
Aqui tenemos un poco de monologo, seguido de un ejemplo de lo que es dialogo
Aici, un exemplu de monolog.
Aquí también tenemos un ejemplo de lo que es dialogo.
Aici avem un pic de monolog, urmat de o exemplificare cu dialog.
Y aqui, un trialogo.
Aici tot un exemplu de dialog.
Aici, un trialog
Părerea mea a fost, și este, că... de aici vine povestea cu... sfânta treime. Pentru că în cazul relațiilor sociale interumane, sfințenia relației începe de prezența a cel puțin trei persoane, în același... timp și spațiu.
Putem folosi, pentru o vizibilă reprezentare un punct, o linie, un triunghi, un pătrat, un pentagon, un hexagon, etc.
Relația (minimă) dintre două puncte este... o linie.
Relația (minimă și maximă) dintre trei puncte, înseamnă trei linii (nici mai mult, dar nici mai puțin).
Relația directă dintre patru puncte înseamnă... șase linii (AB, AC,. AD, CD, CB, DB), înseamnă patru triunghiuri (ABC, ACD, BCD, ABD).
Când facem vorbire despre persoane, cea mai mică "celulă" este "individul".
Cea mai mică asociere dintre doi indivizi este... molecula, iar cea mai elocventa este "molecula apei".
Molecula apei, este cea mai potrivita reprezentare a cee ce inseamna matrimoniu. In cadrul adevaratului matrimoniu, barbatul este hidrogenul, iar femeia este oxigenul.
De ce H2O si nu HO, sau HHO sau HOO?
Pentru că... așa a stabilit Natura.
Acolo unde face act de prezență o singură persoană, relație social-umană nu există. Ne putem imagina pentru asta, un Gagarin ajuns pe Marte, pe Jupiter, pe Saturn sau pe vreo altă planetă.
Relatia social-umană începe odată cu prezența (voluntară sau involuntară) a "cel puțin două persoane", în acelasi loc și în același timp.
(Relația sexuală, care este altă poveste, este exclusă din povestea de aici).
Deci când avem două persoane aflate pe Jupiter, două persoane aflate în celula aceleiași pușcării, doi colegi de muncă pe o aceeași cabină de camion, doi frați în cadrul aceleiași familii... unul îl poate persecuta pe celălalt, fără ca cel persecutat să poata dovedi mare lucru, pentru că în așa caz funcționează regula... "cuvântul lui A contra cuvântul lui B".
Acolo unde fac act de prezență cel putin trei persoane, apare elementul numit "martor" (sau la plural "martori").
Altfel spus:
Relația socială (ca concept) necesită prezența a cel puțin două elemente (1 și 2). Unde avem doar un element ("1", sau "unu"), nu exista... relație.
Cuando hablamos de personas, la "célula" más pequeña es el "individuo".
La asociación más pequeña entre dos individuos es ... la molécula, y la más elocuente es la "molécula de agua".
La molécula del agua es la representación más apropiada de lo que significa el matrimonio. En el verdadero matrimonio, el hombre es hidrógeno mientras la mujer es oxígeno.
¿Por qué H2O y no HO, o HHO o HOO?
Porque ... así es como la naturaleza lo estableció.
Donde solo hay una persona, la relación social-humana, no hace acto de presencia. Para esto podemos imaginar, un "Gagarin" llegadó a Marte, Júpiter, Saturno o a cualquier otro planeta.
La relación social-humana comienza con la presencia (voluntaria o involuntaria) de "al menos dos personas", en el mismo lugar y al mismo tiempo.
(La relacion sexual, que es otra historia, están excluidas de la historia aquí).
Entonces, cuando tenemos dos personas en Júpiter, dos personas en la misma celda de la prisión, dos compañeros de trabajo en la misma cabina del camión, dos hermanos en la misma familia ... uno puede perseguir al otro, sin que el perseguido pueda probar algo de forma concreta, porque en este caso funciona la regla ... "La palabra de A contra la palabra de B".
Cuando hay al menos tres personas presentes, aparece el elemento llamado "testigo" (o en plural, "testigos").
En otras palabras:
La relación social (como concepto) requiere la presencia de por lo menos dos elementos (1 y 2). Cuando tenemos un solo elemento ("1" o "uno"), no hay ... relación.
Podemos usar, para una visible representación, un punto, una línea, un triángulo, un cuadrado, un pentágono, un hexágono, etc.
La relación (mínima) entre dos puntos es ... una línea.
La relación (mínima y máxima) entre tres puntos, significa tres líneas (no más, pero no menos).
La relación directa entre cuatro puntos significa ... seis líneas (AB, AC, AD, CD, CB, DB), significa cuatro triángulos (ABC, ACD, BCD, ABD).
Mi opinión era, y es, que ... de aquí viene la historia de ... el tercio sagrado. Porque en el caso de las relaciones sociales interhumanas, la santidad de la relación comienza con la presencia de al menos tres personas, al mismo tiempo y espacio.
Véase también / Vezi si: