Romanian speaker / Rumanohablante

 Borrador (resultado de la traduccion automatica).

 Ciorna (rezultat prin traducere automatica).

Traduccion, adaptacion, interpretacion... admin.

Traducere, adaptare, interpretare... admin.

Etimología

La denominación «român» proviene del latín RŌMĀNUS y es un semicultismo influido por su doblete culto «roman»; el resultado regular sin influencia culta habría sido «rumân».​ En el siglo XVII empezó el proceso de diferenciación semántica entre ambas palabras, «român» conservó su significado etnolingüístico, mientras «rumân» lo cambió a «gente ordinaria» y, después, a «esclavo».​ Sin embargo, es la palabra más antigua la que pasó a otros idiomas, resultando en palabras como «rumano» en español, «roumain» en francés, «romeno» y «rumeno» en italiano, «Romanian» en inglés,​ «Rumänisch» en alemán o «rumuński» en polaco.

El nombre «dacoromân», es decir, «dacorrumano», hace referencia a la antigua provincia romana de Dacia, cuyo territorio forma hoy una gran parte de Rumanía. Otras tres lenguas romances orientales hacen referencias parecidas: «macedorrumano» a Macedonia, «meglenorrumano» al valle del río Meglená en Grecia e «istrorrumano» de la península croata de Istria.

Entre los años 1953 y 1964, debido a la reforma de la ortografía, el nombre de la lengua se escribía en rumano «romînă». Entre 1964 y 1993, «română» y sus derivados fueron las únicas palabras rumanas que se escribían con la â en lugar de la î.

etimologie

Denumirea „român” provine din latinescul RŌMĀNUS și este o semi-cultură influențată de dublul său cult „roman”; rezultatul obișnuit fără influență cultivată ar fi fost „rumân”. În secolul al XVII-lea, procesul de diferențiere semantică a început între cele două cuvinte, „român” și-a păstrat sensul etnolinguistic, în timp ce „rumân l-a schimbat în„ oameni obișnuiți ”și apoi a „sclav”. Cu toate acestea, este cel mai vechi cuvânt care a trecut în alte limbi, rezultând cuvinte precum „română” în spaniolă, „roumain” în franceză, „Romano” și „Rumeno” în italiană, „română”. în engleză, „Rumänisch” în germană sau „Rumuński” în poloneză.

Denumirea „dacoromân”, adică „dacorrumano”, se referă la vechea provincie romană Dacia, al cărei teritoriu constituie astăzi o mare parte din România. Alte trei limbi romanice de est fac referiri similare: „Macedorrumano” la Macedonia, „meglenorrumano” la valea râului Meglená din Grecia și „istrorrumano” din peninsula Croată din Istria.

Între 1953 și 1964, datorită reformei ortografiei, numele limbii a fost scris în limba română «romînă». Între 1964 și 1993, „română” și derivatele sale au fost singurele cuvinte românești care au fost scrise cu „în loc de î.

Etimologie

Denumirea „român” provine din latinescul RŌMĀNUS și este un semicultism influențat de dublul său cult „roman”; rezultatul obișnuit fără influență cult(ivat)ă ar fi fost „rumân”. În secolul al XVII-lea, a început un  proces de diferențiere semantică  între cele două cuvinte, „român” și-a păstrat sensul etnolinguistic, în timp ce „rumân" a fost schimbat înspre desemnarea „oamenilor de rand”și mai apoi pentru desemnarea conceptului „sclav”. Astfel, este cel mai vechi cuvânt care a trecut în alte limbi, rezultând cuvinte precum „român/ă” în spaniolă, „roumain” în franceză, „Romano” și „Rumeno” în italiană, „român/ă”. în engleză, „Rumänisch” în germană sau „Rumuński” în poloneză.

Denumirea „dacoromân”, adică „dacorrumano”, face referintă la vechea provincie romană Dacia, al cărei teritoriu constituie astăzi o mare parte din România. Alte trei limbi romanice orientale fac referiri similare: „Macedorrumano” la Macedonia, „meglenorrumano” la valea râului Meglená din Grecia și „istrorrumano” la peninsula Croată din Istria.

Între 1953 și 1964, datorită reformei ortografiei, numele limbii a fost scris în limba română «romînă». Între 1964 și 1993, „română” și derivatele sale au fost singurele cuvinte românești care au fost scrise cu „în loc de î.

El rumano como lengua materna

La mayoría —aproximadamente el 90 %— de los hablantes nativos de rumano viven en Rumania, donde este idioma es oficial. El 80 % de la población moldava también lo habla y la República de Moldavia es el segundo país que lo tiene como la lengua oficial. Por causa de las deportaciones masivas de los moldavos de la RSS de Moldavia, las minorías rumanófonas se encuentran en antiguas repúblicas socialistas de la Unión Soviética, incluso Kazajistán y Rusia. Muchos rumanos que habían decidido quedarse en las regiones perdidas por Rumania después de la Segunda Guerra Mundial también conservaron su lengua materna, formando las minorías en las actuales Ucrania (óblasts de Chernivtsi y Odesa) y Bulgaria (la ciudad de Vidin y Dobruja Meridional).

En Serbia, aunque existen dos comunidades de hablantes en Voivodina y Timok, solo los habitantes de la primera pueden usar su lengua materna en casos judiciales o administrativos. Además, los rumanohablantes del Valle de Timok son perseguidos por el gobierno serbio y no son considerados como verdadera minoría lingüística y nacional. La minoría también persiste en la ciudad de Gyula, en Hungría.

El rumano también es hablado por los emigrantes en varios países, incluidos España (796 576 rumanos​), Italia (entre 500 000 y un millón de rumanos​), Israel (aproximadamente 250 000 hablantes, conforme al censo de 1995), entre otros.

Limba română ca limbă maternă

Majoritatea - aproximativ 90% - dintre vorbitorii nativi români trăiesc în România, unde această limbă este oficială. 80% din populația Moldovei o vorbește și Republica Moldova este a doua țară care o are ca limbă oficială. Din cauza deportărilor în masă ale moldovenilor din RSS Moldovenească, minoritățile române sunt în fostele republici socialiste ale Uniunii Sovietice, inclusiv Kazahstan și Rusia. Mulți români care au decis să rămână în regiunile pierdute de România după cel de-al doilea război mondial și-au păstrat limba maternă, formând minorități în actuale Ucraina (Oblastele Cernăuți și Odessa) și Bulgaria (orașul Vidin și Dobrogia de Sud).

În Serbia, deși există două comunități de vorbitori în Voivodina și Timok, doar locuitorii primilor își pot folosi limba maternă în cazuri judiciare sau administrative. În plus, vorbitorii de limba română din Valea Timok sunt persecutați de guvernul sârb și nu sunt considerați drept o adevărată minoritate lingvistică și națională. Minoritatea persistă și în orașul Gyula, în Ungaria.

De asemenea, română este vorbită de emigranți din mai multe țări, printre care Spania (796 576 români), Italia (între 500.000 și un milion de români), Israel (aproximativ 250.000 de vorbitori, conform recensământului din 1995), printre altele .

Limba română ca limbă maternă

Majoritatea - aproximativ 90% - dintre vorbitorii nativi români trăiesc în România, unde această limbă este oficială. 80% din populația Moldovei o vorbește iar Republica Moldova este a doua țară care o are ca limbă oficială. Din cauza deportărilor în masă ale moldovenilor din RSS Moldovenească, minorități române se gasesc în fostele republici socialiste ale Uniunii Sovietice, inclusiv Kazahstan și Rusia. Mulți dintre românii care au decis să rămână în regiunile pierdute de România după cel de-al doilea război mondial și-au conservat limba maternă, formând minorități în actuala Ucraina (oblastele Cernăuți și Odessa) și Bulgaria (orașul Vidin și Dobrogea de Sud).

În Serbia, deși există două comunități de vorbitori în Voivodina și Timoc, doar locuitorii din Voivodina își pot folosi limba maternă în cazuri judiciare sau administrative. În plus, vorbitorii de limba română din Valea Timocului sunt persecutați de guvernul sârb și nu sunt considerați drept o adevărată minoritate lingvistică și națională. Astfel deminoritati persistă și în localitatea Gyula, în Ungaria.

De asemenea, română este vorbită de emigranți din mai multe țări, printre care Spania (796 576 români), Italia (între 500.000 și un milion de români7), Israel (aproximativ 250.000 de vorbitori, conform recensământului din 1995), printre altele .