Dreptul Muncii / Derecho Laboral

Columna 1  

Derecho laboral .  Versión 11.03.2013 de el Derecho laboral

El Derecho laboral (también llamado Derecho del trabajo o Derecho social) es una rama del Derecho cuyos principios y normas jurídicas tienen por objeto la tutela del trabajo humano realizado en forma libre , por cuenta ajena , en relación de dependencia y a cambio de una contraprestación . 

Es un sistema normativo heterónomo y autónomo que regula determinados tipos de trabajo dependiente y de relaciones laborales .

De esta manera, el concepto de trabajo al que presta atención el Derecho laboral es la actividad realizada por un ser humano que produce una modificación del mundo exterior, a través de la cual aquél se provee de los medios materiales o bienes económicos que precisa para su subsistencia, en una actividad cuyos frutos son atribuidos directamente a un tercero.

El trabajo asalariado genera relaciones asimétricas entre las partes contratantes, en las que existe una parte fuerte (el empleador ) y una parte débil (el empleado ).

Por ello, el Derecho laboral tiene una función tuitiva con respecto al trabajador , tendiendo sus normas a poner límites a 

la libertad de empresa para proteger a la parte débil frente a la fuerte .

Índice

0.0  Instrucciones de uso

1.0    Introducuccion

1.1 Antecedentes

2 Contenido

2.1 Ejemplos de definición legal del trabajo

2.1.1 España

2.1.2 Argentina

2.2 Modalidades en función del plazo

2.2.1 Contratos de tiempo determinado

2.2.2 Contratos de tiempo indefinido

2.3 Modalidades especiales del trabajo

2.3.1 Trabajo por cuenta propia o autoempleo

2.3.2 Trabajo informal en relación de dependencia o trabajo no registrado

2.3.3 Trabajo informal de simple supervivencia por cuenta propia

2.3.4 Pasantías y becas de investigación

3 Fuentes del Derecho laboral

3.1 Constitución

3.2 Tratados internacionales

3.3 Ley

3.3.1 Códigos laborales

3.3.2 Leyes especiales

3.3.3 Leyes no laborales de aplicación supletoria

3.4 Reglamentos

3.5 Contratos de trabajo

3.5.1 Contrato individual de trabajo

3.5.2 Contratos colectivos de trabajo

3.6 Reglamento interior de trabajo

4 Principios generales del Derecho laboral

4.1 Principio protector

4.2 Principio de irrenunciabilidad de derechos

4.3 Principio de continuidad laboral

4.4 Principio de primacía de la realidad

4.5 Principio de razonabilidad

4.6 Principio de buena fe

5 Materias de Derecho laboral individual

5.1 Contrato individual de trabajo

5.2 Poderes del empleador

5.3 Remuneración

5.4 Jornada de trabajo

5.5 Vacaciones y feriados

5.6 Seguridad laboral

6 Materias de Derecho laboral colectivo

6.1 Negociación colectiva

6.2 Organizaciones sindicales

7 Regulación por países

8 Véase también

9 Notas

10 Referencias

11 Enlaces externos

Antecedentes

La Revolución Industrial dio origen a grados de explotación solo comparables con la esclavitud en sus formas más abusivas, sometiendo a los trabajadores a condiciones de esfuerzo, horario, peligros, enfermedades profesionales, falta de descanso y remuneración ínfima que no había sufrido, durante los siglos anteriores, el campesinado del que los trabajadores provenían en general. 

Se destacaba en ese cuadro la explotación inhumana del trabajo infantil, particularmente en la minería. Facilitaba toda esta situación la existencia de enormes contingentes de trabajadores desocupados cuya condición era aún más mísera, y que podían sustituir a cualquier asalariado que protestara por sus condiciones de trabajo.

.

Fueron surgiendo en forma espontánea y esporádica diversos tipos de protestas, como las manifestaciones, la huelga , la ocupación de fábricas y el sabotaje , que precedieron a la formación de organizaciones de trabajadores (los sindicatos ).

.

El ejercicio del poder político por representantes de los sectores sociales beneficiarios de esta situación aseguraba su mantenimiento. 

En nombre de la libertad individual se sostenía que los Estados no debían legislar interfiriendo en la "libre contratación" entre empleadores y trabajadores. 

La intervención del Estado en los conflictos laborales se limitó durante mucho tiempo a la represión de las protestas, consideradas ilícitas, mediante la acción policial o militar.

Durante el siglo XIX fueron naciendo diversas corrientes que desde ángulos distintos exigieron la intervención del Estado en defensa de los trabajadores, como las escuelas intervencionistas y las escuelas socialistas.

.

.

Las escuelas intervencionistas quieren que el Estado proteja, por medio de una política adecuada, a las clases sociales perjudicadas con la libre distribución de la riqueza.

.

El socialismo, particularmente en su desarrollo formulado por Karl Marx , procuraba sustituir la estructura capitalista por un régimen en que no existiera la propiedad privada de los medios de producción ni la explotación por unos seres humanos de la fuerza de trabajo de otros. 

El objeto del socialismo es la emancipación de los proletarios por obra revolucionaria de los mismos proletarios.

.

La Iglesia católica adoptó inicialmente, durante mucho tiempo, una actitud de condena sistemática de todas las tendencias que pretendían imponer límites a la libre explotación del trabajo ajeno. 

Su evolución solo comenzó a fines del siglo XIX. Lo que hoy se conoce como "doctrina social de la Iglesia" tuvo sus principales jalones son las Encíclicas Rerum Novarum (1891), Quadragesimo Anno (1931), Mater et Magistra (1961) y Laborem exercens (1981). 

.

La Rerum Novarum abogó por la reglamentación de las horas de trabajo, del trabajo femenino y de menores. 

Asimismo condenó la fijación de un salario insuficiente, declarando un deber de estricta justicia del patrón pagar al asalariado una remuneración que le permita vivir en condiciones humanas. 

Las otras encíclicas complementaron y ampliaron la primera.

.

El trabajador que presta sus servicios subordinadamente ha pasado de ser un esclavo en la Edad antigua, un siervo de la Edad Media (conocido también como el siervo de la gleba ), a un sujeto con derechos y libertades en la actualidad. El Derecho ha venido a regular condiciones mínimas necesarias para una estabilidad social.

.

El surgimiento de las primeras leyes laborales data desde la segunda mitad del siglo XIX, y más tardíamente en unos países que en otros. En 1919, con el Tratado de Versalles que puso fin a la primera guerra mundial , el derecho del trabajo adquiere respaldo internacional plasmado en la creación de la Organización Internacional del Trabajo (OIT) .

 Hay definiciones   filosóficas ,   económicas   y   físicas   del trabajo. No obstante, para el Derecho laboral lo que importa es que rige el trabajo subordinado. La actividad del   médico   independiente o del   artista , u otros profesionales independientes, están fuera del interés del Derecho laboral. 

Donde cese la subordinación, cesa la aplicación del derecho laboral.

.

.

Actualmente se han excluido de su empleo en el  léxico  jurídico-laboral términos anacrónicos referidos a "obreros" o "patrones", que marcan líneas  ideológicas . 

.

Por otro lado, no resulta del todo adecuado denominar  empresario  al  empleador . 

Se reserva esta última expresión a quienes han montado una empresa, y que puede tener o no trabajadores en relación de dependencia, por lo que resulta equívoca para hacerla un elemento determinante de la relación de trabajo.

Contenido

Tradicionalmente la disciplina del derecho del trabajo se entiende formada por las siguientes partes:

.

Derecho individual del trabajo : trata de las relaciones que emanan del contrato individual de trabajo entre un trabajador y su empleador .

.

Derecho colectivo del trabajo : se refiere a las regulaciones de las relaciones entre grupos de sujetos en su consideración colectiva, del derecho del trabajo ( sindicatos , organizaciones de empleadores , coaliciones ,  negociación colectiva ,    participación del Estado con fines de tutela ).

.

Derecho de la seguridad social : se refiere a la protección de los trabajadores, principal (pero no exclusivamente) económica, ante los riesgos de enfermedad, accidentes, vejez, cesantía, etc.

.

Derecho procesal laboral .

Ejemplos de definición legal del trabajo:

España

El Art. 1.1 del Estatuto de los Trabajadores exige que concurran las siguientes cinco características, sin excepción:

.

Voluntariedad : elección libre por parte de las dos partes del contrato. (el trabajador firma un contrato libremente)

Retribución ( remuneración , sueldo ): compensación

económica, adecuada a la prestación laboral del trabajador.

Ajenidad : en los frutos , en los riesgos y en los medios , todo ello asumido por y para el empleador (los frutos directos del trabajo no son propiedad del trabajador, sino del empresario).

Dependencia : consistente en el ámbito de organización y dirección del el empleador. (el empresario es quien organiza y dirige la actividad laboral, y el trabajador acata las órdenes)

Personal : el trabajador realiza personalmente el trabajo y no puede mandar a una persona en su nombre.

Argentina

La Ley de Contrato de Trabajo define al trabajo en relación de dependencia como "toda actividad lícita que se preste en favor de quien tiene la facultad de dirigirla, mediante una remuneración" (Art.4), excluyendo el caso de que la beneficiaria de tales servicios sea la Administración´pública nacional, provincial o municipal o que se trate de trabajadores domésticos o del sector agrario (Art.2) . 

Se requiere entonces que:

- sea una actividad lícita ;

- se realice a cambio de una remuneración. No interesa si el objeto de la actividad tenga carácter lucrativo o benéfico (art.5).

No se trate de dependientes de la administración pública , trabajadores domésticos o del sector agrario.

Modalidades en función del plazo

Contratos de tiempo determinado

Son contratos laborales de plazo fijo o de obra determinada. Un contrato de plazo fijo sería aquel que requiere los servicios de un trabajador por un determinado período, terminado el cual, se considera extinto el contrato. Un contrato de obra determinada es aquel en que se solicitan los servicios de un trabajador para la ejecución de la obra. Finalizada la obra, el contrato se considera extinto. La extinción del contrato laboral por tiempo o por obra terminada no suponen responsabilidad para ninguno de las dos partes.

.

.

Es importante mencionar que un contrato de plazo fijo que sea prorrogado constantemente pasa a ser considerado un contrato de tiempo indefinido, porque aplica el principio de primacía de la realidad .

Contratos de tiempo indefinido

Son aquellos contratos que no estipulan una fecha o suceso que de finalización al contrato de trabajo. Ciertamente, son los contratos que permiten a los trabajadores lograr la estabilidad laboral con el tiempo de prestación de sus servicios.

Modalidades especiales del trabajo

Trabajo por cuenta propia o autoempleo

El trabajo por cuenta propia o autoempleo, es aquél en el que el propio trabajador es el que dirige y organiza su actividad corriendo a su cargo el riesgo económico, y que puede adoptar dos formas básicas:

.

El autoempleo individual o trabajo autónomo, que se regula habitualmente por el Derecho civil o el Derecho comercial, bajo la forma de "contrato de locación de servicios" (profesiones liberales, oficios autónomos, etc).

.

.

El autoempleo colectivo , en el que el trabajador se desempeña en una organización de la que él forma parte como miembro pleno en la toma de decisiones (cooperativa de producción o trabajo, sociedad laboral, etc).

Columna 2

Dreptul/Juridica/Legislația Muncii

  Traducere si interpretare "Ayord" de la "Derecho laboral" la "Dreptul (Juridica) Muncii"

Juridica Muncii  (numită și Dreptul Muncii sau Dreptul /Juridica Social/a) este o ramură a  Juridicii (a Dreptului)  ale cărei  principii  și  norme juridice  au ca obiect  tutela rea  muncii umane realizată in mod liber ,  pe contul altcuiva ,  în relație de dependență  și in schimbul unei  contraprestații .

Este un sistem normativ,  heteronom  și  autonom , care reglementează determinate tipuri de  muncă in relație de dependenta   si de determinate  relatii laborale .

Astfel ca,  conceptul muncă  caruia ii presteaza atentie  Juridica (Dreptul) Muncii  este acea activitate desfășurată de o ființă umană, care produce o modificare lumii exterioare, prin intermediul carei modificari își pune la dispoziție  mijloacele materiale  sau  bunurile economice  de care are nevoie pentru a sa subzistență, într-o activitate al cărei rod este atribuit direct unei alte persoane 

Munca salariată  generează  relații asimetrice  între părțile contractante, relatie în care există o parte puternica, tare ( angajatorul ) și o parte slabă, fragila ( angajatul )

Din acest motiv, Juridica Muncii are o  funcțiune tuitiva  în ceea ce privește  lucrătorul , dispunând de normele necesare spre a pune limite  libertății antreprenoriale  pentru a proteja  pe cel fragil/slab  in fata  celor tari/puternici .

 Índice

0.0   Instructiuni de uz

1.0    Introducere

1.1 Antecedente

2 Continut

2.1 Ejemple de definire juridica a Muncii

2.1.1 Spania

2.1.2 Argentina

2.2 Modalidati in funtie de durata

2.2.1 Contracte pe perioada determinata

2.2.2 Contracte pe perioada indefinita

2.3 Modalidati speciale de munca

2.3.1 Munca pe cont propriu sau auto-exploatare

2.3.2 Munca informala in raport de dependenta sau activitate laborala ne-inregistrata

2.3.3 Munca informala de simpla subzistenta pe cont propiu

2.3.4 Stagiaturi de cercetare și burse

3 Izvoare ale Juridicii laborale (muncii)

3.1 Constitutia

3.2 Tratate internationale

3.3 Legislatie

3.3.1 Coduri laborale

3.3.2 Legislatie speciala

3.3.3 Legislatie non laborala de aplicatie suplimentara

3.4 Regulamente

3.5 Contratul de munca

3.5.1 Contractul individual de munca

3.5.2 Contratul colectiv de munca

3.6 Regulamentul intern de munca

4 Principiile generale ale Dreptului laboral

4.1 Principiul protector

4.2 Principiul irenuntiabilitatii  la drepturi

4.3 Principiul continuitatii laborale (continuitatii in munca)

4.4 Principiul de intaietate (de suprematie) a realitatii

4.5 Principiul de rezonabilitate

4.6 Principiul de buna credinta

5 Materii de Juridica laborala individuala

5.1 Contractul individual de munca

5.2 Puterile (juridice ale) angajatorilor

5.3 Remuneratia

5.4 Schimbul (tura) de munca

5.5 Concedii si zile de sarbatoare

5.6 Seguritate / siguranta laborala

6 Materii de Juridica laboral colectiva

6.1 Negociere colectiva

6.2 Organizatii sindicale

7 Reglementari pe tari

8 Vezi si,

9 Note

10 Referinte

11 Legaturi externe

Antecedente

Revoluția industrială  a dat naștere unor grade de exploatare comparabile doar cu  sclavia în formele sale cele mai abuzive , supunând lucratorii la condiții de efort, de program de lucru, de pericole, de boli profesionale, de lipsă de odihnă și de retribuții minime cum nu a suferit de-a lungul secolelor anterioare, nici macar țărănimea, din care imensa majoritate a lucratorilor, au provenit.

<

Iese in evidenta mai ales, exploatarea inumană a muncii persoanelor minore, în special în minerit.

Această situație era facilitata de existența a enorme contingente de lucrători șomeri a căror stare sociala era atat de mizerabilă incat erau dispusi a înlocui imediat pe orice angajat care ar fi protestat pentru condițiile de muncă.

.

Au apărut de forma spontana și sporadica diverse tipuri de proteste, cum ar fi demonstrații,  greve , ocupari de fabrici și  sabotaje , care au precedat formarea acelor organizații ale lucrătorilor, numite  sindicate .

.

Exercitarea puterii politice de către reprezentanții sectoarelor sociale care erau avantajati de o asa situație, a asigurat menținerea/intretinerea situatiei acesteia.

În numele libertății individuale, se sustinea că Statele nu ar trebui să legifereze, si astfel sa interfereze, în disputa dintre angajatori și angajați,  afectand (ziceau ei) "libera incheiere a contractelor".

Intervenția Statului în litigiile de muncă s-a limitat multa vreme la reprimarea acelor proteste considerate ilegale, prin acțiuni de poliție sau militare.

.

.

Pe durata secolului al XIX-lea s-au născut diverse curente ( cum ar fi școlile/curentele intervenționiste și școlile/curentele socialiste)  care, din diferite unghiuri (de vedere), au solicitat ca Statul sa intervina în apărarea lucrătorilor. 

Scolile intervenționiste au nutrit dorinta ca Statul să protejeze, prin intermediul unei adecvate politici, clasele sociale afectate prin libertina distribuire a bogățiilor.

.

.

Socialismul, în special în dezvoltarea sa pe formularea facuta de  Karl Marx , a căutat să înlocuiască structura capitalistă cu un regim în care sa nu existe proprietate privată asupra mijloacelor de producție si nici exploatarea de către unii oameni a fortei de muncă a altora.

Obiectivul socialismului era/este emanciparea proletarilor, prin munca revoluționară a proletarilor înși și.

.

Biserica (Catolică, in Spania) a adoptat inițial, multa vreme, o atitudine de condamnare sistematică a tuturor tendințelor care pretindeau impunerea de limite asupra liberei exploatări a muncii altora.

Evoluția sa a început abia pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ceea ce astăzi este cunoscut sub numele drept "doctrina socială a Bisericii", a avut niste principale jaloane, precum: Enciclicele  Rerum Novarum  (1891),    Quadragesimo Anno  (1931),  Mater et Magistra  (1961) și  Laborem Exercens  (1981). 

Rerum Novarum a insistat pe reglementarea orelor de lucru, reglementarea muncii femeilor și reglementarea muncii minorilor.

De asemenea a sfarsit prin a condamna stabilirea unui salariu insuficient, declarând ca fiind o datorie de stricta justitie, a angajatorului, sa îi plăteasca angajatului sau o remunerație care sa  îi permita acestuia să trăiască în condiții umane. 

Celelalte enciclice au completat-o și dezvoltat-o pe prima.

Lucrătorul, ca furnizor de servicii, in conditii de subordonare juridica, a trecut de la a fi  sclav  pe durata Evului Antic, de la a fi  iobag  pe durata Evului Mediu (cunoscut și ca  servitorul glebei ), la a fi un subiect cu  drepturi  și cu libertăți, in actualitate. Materia de Drept a venit să reglementeze condițiile minime necesare stabilității sociale.

Apariția primelor legislatii laborale datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și mai târziu în unele țări decât în altele. În 1919, prin  Tratatul de la Versailles , care a pus capăt  primului război mondial , Dreptul (Juridica) Muncii dobândește sprijin internațional, sprijin plasmuit în crearea  Organizației Internaționale a Muncii (OIM) .

Există definiții f ilosofice ,  economice  și  fizice  ale muncii.

T otuși , pentru Juridica (Dreptul) Muncii ceea ce contează este că guvernează munca subordonată. Activitatea  medicului  independent sau a  artistului  sau a altor profesioniști independenți se situeaza în afara interesului Juridicii (Dreptului) Muncii. Acolo unde munca in regim de subordonare încetează,  încetează si aplicarea Juridicii (Dreptului, Legislației) Muncii.

In prezent,   din  lexicul  juridico-laboral  a fost  exclus  uzul   termenilor considerati a fi devenit anacronici, ce se referă la "muncitori" sau la "patroni", socotindu-se ca folosirea lor ar marca niste linii  ideologice .

Pe de altă parte, nu rezulta complet adecvata confundarea  antreprenorului   cu    angajatorul .

Se rezerva această ultimă expresie acelora care au înființat o intreprindere și care pot să aibă, sau nu, "angajati" (lucrători aflați în relație de dependență), motiv pentru care este greșit să-l intelegem nolens-volens, drept un element generant a ceea ce inseamna  relație de muncă .

  Conținut

În mod tradițional, disciplina juridica numita "Dreptul Muncii" este înțeleasă ca fiind compusă din următoarele fragmente:

Dreptul individual al Muncii : se referă la relațiile care emana din  contractul individual de muncă  existent intre un  angajat  și  angajatorul  său.

.

Dreptul colectiv de muncă : se referă la reglementările relațiilor dintre grupurile de subiecți în considerarea lor colectivă, izvorate din Dreptul Muncii ( sindicate ,  organizații patronale ,  coaliții ,  negociere colectiva ,  participarea Statului cu rol de tutela .

.

Dreptul   (Juridica, Legislatia)   Securității Sociale : se referă la protecția lucrătorilor, in principal (dar nu exclusiv) economica, în fata unor riscuri precum: îmbolnăvire, accidente, limită de vârstă, șomaj etc.

.

Dreptul (Juridica, Legislatia) procedural laboral

Exemple de definitii juridice ale muncii:

Spania

Art. 1.1 din  Statutul Lucrătorilor (Spania)  pretinde o concurenta,  fără excepție,  a următoarelor cinci caracteristici, :

.

Voluntaritate : libera alegere, de către ambele părți ale contractului contract. (semnarea contractului de catre lucrator trebuie sa fie libera nu doar de forma, ci si pe fond, trebuie sa fie libera si la propriu, si nu doar la figurat.).

Retribuție  ( remunerație ,  solda ):  adecvată  compensație economică  a serviciului prestat de lucrător.

.

Pe contul altcuiva : în ce priveste  profitul ,  riscurile  și  mijloacele , toate acestea asumate de către și pentru angajator (profitul direct al afacerii respective nu revin muncitorului, ci angajatorului).

Dependență  (regim de,) : constă într-o atmosfera de organizare si de dirijare exercitata de catre angajator. (angajatorul este cel care organizează și dirijează activitatea de lucru, in timp ce lucrătorului ii este rezervat actul de executare a primitelor ordine)

Personal : lucrătorul execută personal(el insusi) respectiva  munca fara a avea permiterea legii de a trimite o alta persoană sa lucreze în numele său.

Argentina

Legislatia Contractului de Muncă definește munca în relație de dependența ca "orice activitate licită prestată în favoarea persoanei care dispune de puterea de a o dirijeza prin intermediul unei remunerații" (articolul 4), exceptând cazul în care beneficiarul acestor servicii este Administratia Publica Naționala, provinciala sau municipala sau exceptand cazurile lucrătorilor domestici si al sectorului agrar (articolul 2).

Se pretinde in asa caz:

- să fie vorba de o activitate  licită ;

- sa se faca în schimbul unei remunerații. Indiferent dacă obiectul activității are caracter non-profit sau dac ă   urmareste profitul (art. 5).

Nu e vorba de  angajati din administrația publică , de  lucrători din sectorul domestic   sau de lucratori din sectorul agricol.

  Modalitati functie de durata

Contractul pe durata determinata

E vorba de contractul de muncă pe durată fixă (determinata) sau pe lucrare specifica. Un contract pe durată fixă ar fi acela care necesită serviciile unui lucrător pentru o anumită perioadă de timp, după care contractul este considerat stins. Un contract de muncă pe lucrare specifica este acela în care sunt solicitate serviciile unui lucrător pentru executarea unei determinate lucrări. Odată ce lucrarea este terminată, contractul este considerat ca fiind stins. Încetarea contractului de muncă pe timp determinat sau pe lucrare determinată nu implică nici o responsabilitate pentru niciuna dintre cele două părți.

.

Este important de menționat că un contract pe durată determinată, care este în mod constant extins, devine un contract pe durată nedeterminată, deoarece se aplică  principiul primatului realității .

Contracte pe durată nedeterminată

Sunt acele contracte care nu prevăd o dată sau eveniment care să pună capăt contractului de muncă. Desigur, acestea sunt contracte care permit lucrătorilor să obțină stabilitatea locului de muncă în momentul în care își oferă serviciile.

Modalități speciale de lucru

Munca pe cont propriu sau auto-ocupatie

Munca pe cont propriu sau auto-ocupatia este aceea în care lucrătorul insusi este cel care își conduce și își organizează activitatea, asumându-și riscul economic, și poate lua două forme de bază:

.

Munca pe cont propriu  (activitate laborala autonoma sau independentă), isi gaseste de obicei reglementarea prin intermediul Dreptul Civil sau prin cel al Dreptului Comercial, sub forma unui "contract de arendă de serviciu" (profesii liberale, meserii autonome, etc)

.

Munca pe cont colectiv ,   în care muncitorul lucrează într-o organizație de care face parte ca membru cu drepturi depline în procesul de luare a deciziilor (cooperativă de producție sau de muncă, societate laborală etc.).

Columna 1  

  Derecho laboral  .             

.

   Version 11.03.2013 de el Derecho laboral

El Derecho laboral (también llamado Derecho del trabajo o Derecho social) es una rama del Derecho cuyos principios y normas jurídicas tienen por objeto la tutela del trabajo humano realizado en forma libre , por cuenta ajena , en relación de dependencia y a cambio de una contraprestación . 

Es un sistema normativo heterónomo y autónomo que regula determinados tipos de trabajo dependiente y de relaciones laborales .

De esta manera, el concepto de trabajo al que presta atención el Derecho laboral es la actividad realizada por un ser humano que produce una modificación del mundo exterior, a través de la cual aquél se provee de los medios materiales o bienes económicos que precisa para su subsistencia, en una actividad cuyos frutos son atribuidos directamente a un tercero.

El trabajo asalariado genera relaciones asimétricas entre las partes contratantes, en las que existe una parte fuerte (el empleador ) y una parte débil (el empleado ).

Por ello, el Derecho laboral tiene una función tuitiva con respecto al trabajador , tendiendo sus normas a poner límites a la libertad de empresa para proteger a la parte débil frente a la fuerte .

Versión 18 enero 2013

El Derecho laboral (también llamado Derecho del trabajo o Derecho social) es una rama del Derecho cuyos principios y normas jurídicas tienen por objeto la tutela del trabajo humano realizado en forma libre, por cuenta ajena, en relación de dependencia y a cambio de una contraprestación. Es un sistema normativo heterónomo y autónomo que regula determinados tipos de trabajo dependiente y de relaciones laborales.

De esta manera, el concepto de trabajo al que presta atención el Derecho laboral es la actividad realizada por un ser humano que produce una modificación del mundo exterior, a través de la cual aquél se provee de los medios materiales o bienes económicos que precisa para su subsistencia, en una actividad cuyos frutos son atribuidos directamente a un tercero.

El trabajo asalariado genera relaciones asimétricas entre las partes contratantes, en las que existe una parte fuerte (el empleador) y una parte débil (el empleado). Por ello, el Derecho laboral tiene una función tuitiva con respecto al trabajador, tendiendo sus normas a poner límites a la libertad de empresa para proteger a la parte débil frente a la fuerte.

Columna 2

Dreptul/Juridica/Legislația Muncii

  Traducere si interpretare "Ayord" de la "Derecho laboral" la "Dreptul (Juridica) Muncii"

Juridica Muncii  (numită și Dreptul Muncii sau Dreptul /Juridica Social/a) este o ramură a  Juridicii (a Dreptului)  ale cărei  principii  și  norme juridice  au ca obiect  tutela rea  muncii umane realizată in mod liber ,  pe contul altcuiva ,  în relație de dependență  și in schimbul unei  contraprestații .

Este un sistem normativ,  heteronom  și  autonom , care reglementează determinate tipuri de  muncă in relație de dependenta   si de determinate  relatii laborale .

Astfel ca,  conceptul muncă  caruia ii presteaza atentie  Juridica (Dreptul) Muncii  este acea activitate desfășurată de o ființă umană, care produce o modificare lumii exterioare, prin intermediul carei modificari își pune la dispoziție  mijloacele materiale  sau  bunurile economice  de care are nevoie pentru a sa subzistență, într-o activitate al cărei rod este atribuit direct unei alte persoane 

Munca salariată  generează  relații asimetrice  între părțile contractante, relatie în care există o parte puternica, tare ( angajatorul ) și o parte slabă, fragila ( angajatul )

Din acest motiv, Juridica Muncii are o  funcțiune tuitiva  în ceea ce privește  lucrătorul , dispunând de normele necesare spre a pune limite  libertății antreprenoriale  pentru a proteja  pe cel fragil/slab  in fata  celor tari/puternici . 

Versión 29 septiembre 2021

El derecho laboral, derecho del trabajo o derecho social1​ es una rama del derecho cuyos principios y normas jurídicas tienen por objeto la tutela del trabajo humano realizado en forma libre, por cuenta ajena, en relación de dependencia y a cambio de una contraprestación. Es un sistema normativo heterónomo y autónomo que regula determinados tipos de trabajo dependiente y de relaciones laborales. 

Românii nici nu au un adevarat cuvant corect pentru conceptul "voluntariat". 

Acum cativa ani am tradus in RoWiki continutul explicativ enciclopedic al conceptului "Volițiune" și precursori (la fel de analfabeți politico-juridic ca Georgescu) de-ai lui Georgescu, l-au eliminat (neintelegandu-i sensul). 

Bă-băieți, munca nu e muncă (ci sclavie) dacă nu o faci voluntar, in contraprestatie cu o retributie. Voluntariatul neretribuit este doar cel care se face, din motivatie pur intrinsecă, pe la diverse "ONG"-uri, și nu atunci când de-alde Ceașcă, de-alde Georgescu, sau vreun altfel de colectivist o numeste "prestatie voluntară... involuntară", pentru că in spatele acelui așa zis voluntariat, limba de lemn ascunde de fapt, munca forțată (concept abolit de ONU, ca si sclavia). 

Georgeștii tãrasc spre sclavie analfabeți político-juridici ca si ei, care nu inteleg ce fac... nici măcar cât calul. 

In democratie, tot angajatul cu contract individual de muncă, este... voluntar. 

Angajat... involuntar, era pe timpul lui Ceașcă, cel care primea "repartitie" te miri pe unde (Rovinari, canal, sau cine stie ce coclauri), iar acela incerca să scape (mai la oras, sau mai aproape de casă), dar nu putea. 

Toti fraierii ăștia din poza asta cu Georgescu, sunt "lucrători voluntari... retribuiti". 

Câtă vreme este in picioare "libertatea de circulatie" (pe care "georgeștii" nu stiu cum să v-o ia... uar voi nu știți cum să le-o faceți cadou, făcând cadou propria voastră libertate, și pe a urmașilor urmașilor vostri), "munca voluntară... retribuită" este cu adevărat voluntară (impusă tie de propriile tale nevoi, și nu prin vreun soi de motivatie extrinsecă". Analfabeți juridico-politici, multi dintre ei umblând amar de ani prin țări ale Lumii Întâi, fără sa se lipească de ei cunoasterea juridico-politică nici cât apa de gâscă.

Fraieri.

Români fraieri.

Vezi si Facebook 21.12.2024_06.27 (UTC+1).

Marea majoritate a românilor, dau (ca acarul din poveste) cu ciocanul în roată, toată viața, prin România sau prin afara ei, și ies la pensie fără ca macar să cunoască "Dreptul laboral".

Este ca și cum ai juca toată viața fotbal, șah, sau alt joc reglementat, fara a cunoaște regulamentul de joc... al respectivului joc.

Este ca și cum ai face (pentru bani) ceva... fără să înțelegi ce faci.

Prea mulți sunt românii care au plecat în Diaspora... boi, și s-au întors acasă tot boi, sau mai rău (vaci).  > Facebook 21.12.2024_07.58 UTC+1)

Admin says:

Românilor care nu cunosc prevederile Organizației Internaționale a Muncii, nici măcar la nivel de 2024, cele 25 de state membre ale UE care au primit în UE, România și Bulgaria ar trebui să le retragă  dreptul de ședere și de muncă, celor care activeaza in afara granitelor Romaniei, iar celor din interior sa le fie retras dreptul de a munci sub egida OIM, daca nu ii cunosc (si recunosc) legislatia.

Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru absolut toți. Să muncească de modul informal, dacă nu vor să muncească formal, în acest... spațiu competițional.

• Chestionare (ca la examenele de circulație rutieră).

• Detalii în josul acestei pagini web ale mele:

A se vedea si: Facebook 21.12.2024_11.29 UTC+1.

Aceasta este o modalitate prin care cetățenii români, punându-li-se un răgaz de timp razonabil, pot fi determinați să învețe drepturi și îndatoriri specifice Lumii întâi, pentru că altfel nu au capacitatea de a se apăra argumentativ, în fața unor șarlatani de talia lui C. Georgescu 

Admin says:

A los rumanos que no conocen las disposiciones de la Organización Internacional del Trabajo, ni siquiera a nivel de 2024, los 25 estados miembros de la UE que recibieron en la UE, Rumanía y Bulgaria, deberían retirarles su derecho de residencia y de trabajo, a los que trabajan fuera de las fronteras de Rumania, y a los de dentro, retirado el derecho de actuar como sujetos jurídicos de OIT, si no conocen (y no reconocen) la legislación. Que trabajen de modo informal, si no quieren trabajar de modo formal, dentro de este... espacio de juego.

Cuanto antes mejor para absolutamente todos.

• Detalles al final de esta página web mía: 

• Cuestionarios (como en los exámenes de tráfico).

Véase también: Facebook 21.12.2024_11.29 UTC+1.

Esta es una manera de inducir a los ciudadanos rumanos, fijandole un tiempo razonable como limite, aprendan los derechos y deberes específicos al Primer Mundo, porque de lo contrario son completamente indefensos frente a tales charlatanes politicos como C. Georgescu.