Redevența / Regalia

1. Texto original de el articulo Regalia - Wikipedia.

Regalía puede entenderse como el ius regale o prerrogativa regia, que comprendía los derechos inherentes y exclusivos del poder soberano del rey, o como royalty (en algunos países hispanohablantes se emplea más el término inglés royalty en su forma plural -royalties-; no obstante, la Real Academia Española no recoge esta forma en su diccionario y el Diccionario panhispánico de dudas considera royalty un anglicismo evitable, aconsejando sustituirlo por otros términos equivalentes)1​ que es el pago que se efectúa al titular de derechos de autor, patentes, marcas o know-how (saber hacer) a cambio del derecho a usarlos o explotarlos, o que debe realizarse al Estado por el uso o extracción de ciertos recursos naturales, habitualmente no renovables. No hay que confundirlo con la venta de patentes, ya que esta se efectúa con otros objetivos muy distintos. También se denominan "regalías" ciertos beneficios de orden material que recibe el trabajador de parte de su empleador o patrón, y que son apreciables en dinero para efectos provisionales y tributarios. (1063 bytes)

Contenido

1 Regalía como ius regale o prerrogativa regia

2 Regalía como royalty

2.1 Patentes

2.2 Libre de regalías

3 Véase también

4 Referencias

Regalía como ius regale o prerrogativa regia

Artículo principal: Iura regalia

Históricamente, en el Antiguo Régimen, regalías, iura regalia o jura regalia (ius regale o jus regale en singular), eran los derechos inherentes y exclusivos del poder soberano del rey o prerrogativas regias, entre los que estaban no solo atribuciones políticas o económicas y sociales, sino también elementos simbólicos (espada, cetro, corona, etc.) de marcado carácter sacral.

El término tiene significados semejantes, pero no idénticos, en español, inglés y francés, el 'Penguin English Dictionary', 2ª ed, 1969, indica:

regalia: insignia of royalty; symbols or emblems of a society; (hist) privileges of royalty

el diccionario de la Academie française dice:

3)RÉGALE. n. f. Droit que le roi avait de percevoir les fruits des évêchés vacants, des abbayes vacantes, et de pourvoir pendant la vacance aux bénéfices qui étaient à la collation de l'évêque. Le droit de régale. La régale était ouverte par la mort ou la démission de l'évêque, et en quelques autres cas. Bénéfice vacant en régale, Celui qui se trouvait vacant pendant la vacance de l'évêché, de l'abbaye dont il dépendait. Être pourvu en régale, Obtenir des provisions pour un bénéfice vacant en régale.

y el de la Academia Española:

regalía. (Del lat. regālis, regio).

1. f. Preeminencia, prerrogativa o excepción particular y privativa que en virtud de suprema potestad ejerce un soberano en su reino o Estado; p. ej., el batir moneda. 2. f. Privilegio que la Santa Sede concede a los reyes o soberanos en algún punto relativo a la disciplina de la Iglesia. U. m. en pl. Las regalías de la Corona. 3. f. Privilegio o excepción privativa o particular que alguien tiene en cualquier línea. 4. f. Gajes o provechos que además de su sueldo perciben los empleados de algunas oficinas. 5. f. Econ. Participación en los ingresos o cantidad fija que se paga al propietario de un derecho a cambio del permiso para ejercerlo. 6. f. Am. Cen., Ant. y Col. regalo (‖ dádiva). 7. f. Méx. Participación de un autor en los ingresos del editor por la venta de su obra. ~ de aposento.

Por ejemplo, era una regalía el 'privilegio de presentación', que ya no existe en España, por el cual el cabeza de estado podía recomendar o elegir un obispo de entre una terna de candidatos propuestos por las autoridades eclesiales, Tony Blair, cuando era primer ministro del RU, designó por ese procedimiento un primado de la Iglesia Anglicana.

Regalía como royalty

Patentes

Regalía entendida como royalty, es el pago de una "cantidad variable" ligada al volumen de producción o ventas que debe abonarse durante un tiempo al propietario de la patente que se esté explotando. En otros ámbitos de la propiedad intelectual se les llama: 'Derechos de autor'.

Existen varias formas de pago de la licencia para el uso de una patente. Ambas partes, el propietario de la patente y el explotador, negociarán la forma que más les convenga. Tipos de pago: Cantidad fija, cantidad variable (royalty). Además, existe un tercer pago opcional que se realiza si se precisa la ayuda de los técnicos del licenciatura, que se llama "pago por asistencia técnica".

Las regalías se pagan por uno o todos los derechos concedidos por el titular del derecho. Usualmente existen regalías por la fabricación y venta de un artículo licenciado en un determinado territorio geográfico o por el uso de una marca en un territorio geográfico.

El pago de las regalías se adiciona al valor en aduanas de las mercancías si es que aparecen como condición de venta de estas últimas, de manera tal que los derechos de importación se calculen sobre una base mayor. Ello es así, porque tradicionalmente el titular del derecho licenciado le vende al importador el artículo licenciado a condición de que le pague una regalía por cada unidad vendida en el territorio asignado. Por ende, el artículo importado se valora en aduanas tanto por lo que aparece en la factura de importación más el pago posterior de las regalías al titular del derecho. En este contexto, quien recibe el pago de la regalía puede ser una persona distinta al titular del derecho licenciado.

Actualmente existen otras formas de pago de regalías, en la que la regalía la paga quien vende y no quien compra. Es decir, ya no es el importador quien paga la regalía luego de su importación, sino que el vendedor abona la regalía al titular del derecho al momento de la exportación. En términos del acuerdo de valor de la OMC,2​ el pago de la regalía deja de ser una condición de venta para el importador. En este esquema, el titular del derecho no fabrica ni vende los artículos, sino que licencia dichos derechos. De esta manera, si el artículo es vendido y/o exportado entre varios licenciatarios, el titular obtiene mayores regalías.

Cuprins

1 Drept drept cadou sau prerogativ regal

2 Drept drept drept

2.1 Brevete

2.2 Liber de drepturi

3 Vezi și

4 Referințe

Regalia ca ius regale sau prerogativa regală

Articolul principal: Iura regalia

Istoric, în Vechiul Regim, redevențele, iura regalia sau jura regalia (ius regale sau jus regale singular), erau drepturile inerente și exclusive ale puterii suverane ale regelui sau prerogativele regale, printre care nu erau doar atribuții politice sau economice și elemente sociale, dar și simbolice (sabie, sceptru, coroană etc.) cu un caracter sacru marcat.

Termenul are semnificații similare, dar nu identice, în spaniolă, engleză și franceză, „Dicționarul Penguin English”, ediția a doua, 1969, indică:

regalitate: însemnele regalității; simboluri sau embleme ale unei societăți; (ist) privilegiile drepturilor

Dicționarul Academiei Française spune:

3) VĂ RUGĂM. n. f. Droit que roi avait percepté les fruits des évêchés vacants, des abbayes vacantes, et de pourvoir pendent la vacance aux bénéfices qui étaient à la collation de l’évêque. Le droit de régale. Regale était ouverte par la mort ou la démission de l’évêque, și în quelques autres cas. Bénéfice vacant en régale, Celui care se găsește pandantiv vacant la vacance de la l'évêché, de l’abbaye dont il dépendait. Pourtre pourvu en régale, Obține dispoziții pentru un beneficiu vacant în régime.

și cea a Academiei Spaniole:

Regalia. (Din lat. Regālis, regal).

1. f. Preeminență, excepție prerogativă sau privată și privată care în virtutea puterii supreme exercită un suveran în regatul sau statul său; p. de exemplu, bate moneda. 2. f. Privilegiul acordat de Sfântul Scaun regilor sau suveranilor la un moment dat legat de disciplina Bisericii. U m în pl. Redevențele Coroanei. 3. f. Privire sau excepție privată sau privată pe care cineva o are în orice linie. 4. f. Gaje sau beneficii care, pe lângă salariul lor, percep angajații unor birouri. 5. f. Econ. Participarea la venituri sau la o sumă fixă ​​plătită proprietarului unui drept în schimbul autorizației de exercitare a acestuia. 6. f. Cen. Am., Ant. Și Col. cadou (‖ cadou). 7. f. Mex. Participarea unui autor la veniturile editorului pentru vânzarea operei sale. ~ de cameră.

De exemplu, „privilegiul de prezentare” a fost o regalitate, care nu mai există în Spania, prin care șeful statului ar putea recomanda sau alege un episcop dintr-o listă de candidați propuși de autoritățile eclesiale, Tony Blair, când era Prim-ministru al Marii Britanii, numit prin această procedură un primat al Bisericii Anglicane.

Dreptul ca regalitate

brevete

Dreptul înțeles drept redevență, este plata unei „sume variabile” legate de volumul producției sau vânzărilor care trebuie plătite timp pentru proprietarul brevetului care este exploatat. În alte domenii ale proprietății intelectuale, acestea sunt numite: „Drepturi de autor”.

Există mai multe modalități de plată a licenței pentru utilizarea unui brevet. Ambele părți, proprietarul brevetului și operatorul, vor negocia modul în care li se potrivește. Tipuri de plată: Suma fixă, suma variabilă (redevență). În plus, există o a treia plată opțională care se face dacă este necesar ajutorul tehnicienilor de licență, care se numește „plata pentru asistență tehnică”.

Drepturile sunt plătite pentru unul sau toate drepturile acordate de către titularul dreptului. De obicei, există redevențe pentru fabricarea și vânzarea unui articol licențiat într-un anumit teritoriu geografic sau pentru utilizarea unei mărci pe un teritoriu geografic.

Plata redevențelor este adăugată la valoarea în vamă a mărfurilor dacă apar ca o condiție de vânzare a acestora din urmă, astfel încât taxele de import sunt calculate pe o bază mai mare. Acest lucru se întâmplă, deoarece deținătorul dreptului licențiat vinde în mod tradițional articolul licențiat importatorului cu condiția ca acesta să plătească o redevență pentru fiecare unitate vândută pe teritoriul atribuit. Prin urmare, obiectul importat este evaluat în vamă atât pentru ceea ce apare pe factura de import, cât și pentru plata ulterioară a redevențelor către titularul dreptului. În acest context, cine primește plata redevenței poate fi o altă persoană decât proprietarul dreptului licențiat.

În prezent există alte forme de plată a redevențelor, în care redevența este plătită de vânzător și nu de cumpărător. Adică nu mai este importatorul care plătește redevența după importul său, ci vânzătorul plătește drepturile deținătorului dreptului în momentul exportului. În ceea ce privește acordul de valoare al OMC, 2 plăți de redevență încetează să mai fie o condiție de vânzare pentru importator. În această schemă, titularul dreptului nu fabrică și nu vinde articolele, ci licențiază aceste drepturi. În acest fel, dacă articolul este vândut și / sau exportat între mai mulți licențiați, proprietarul obține redevențe mai mari.