Fiasco / Fracaso

12 Enlaces externos

Secțiunea 2. SECTION 2. Sección 2.

Înlocuirea fondului de text de culoare neagră, cu fond de text de culoare roșie / Reemplazo del fondo de texto negro con fondo de texto rojo

Según la Real Academia Española, fracaso se define como el «Malogro, resultado adverso de una empresa o negocio.», «Suceso lastimoso, inopinado y funesto.».1 A pesar de ello, puede ocurrir que los fracasos no sean inesperados o imprevistos, sino que sucedan precisamente como se temía, a pesar de haberse emprendido con alguna esperanza (por muy pequeña que fuera) de que no sucedieran. También existe la "caída o ruina de algo con estrépito y rompimiento".1 A su vez, la definición de "caída" es "derrota, hundimiento, fracaso".2 "Estrépito" se define como "ruido considerable" u "ostentación, aparatosa en la realización de algo".3 En medicina y fisiología se denomina "fracaso" a la disfunción brusca de un órgano (fracaso renal —fracaso renal agudo—, fracaso hepático, fracaso respiratorio) o varios (fracaso multiorgánico), que si no se revierte conduce a la muerte.

El concepto denigrante de fracasado tiene implicaciones éticas y sociales, pero hay distintas consideraciones del fracaso, incluyendo la que lo ve como una oportunidad que no impide los futuros éxitos, sino que proporciona experiencia al que fracasa y se recupera (resiliencia). Incluso en el caso del fracaso absoluto, la figura de fracasado puede presentarse de forma atractiva o heroica; y no es raro que, a la hora de contar la historia, se reserven tantos honores al "fracasado" como al "victorioso" (Scott y Amundsen, respectivamente, en sus expediciones al Polo Sur) o incluso que se le acabe convirtiendo en un mártir.

En las competiciones (por ejemplo, en la mayor parte de las actividades deportivas), el fracaso es la derrota, aunque como en cualquier otra actividad depende de las expectativas (un competidor de inferior categoría puede considerar un éxito el simple hecho de llegar a competir con un rival de superior categoría, aunque salga derrotado de ese enfrentamiento), y de otros factores. Se puede considerar que el resultado ha sido consecuencia de una injusticia o de la mala suerte, y que en realidad el derrotado mereció la victoria, o que ha obtenido una «victoria moral», o una «derrota dulce» —que sabe como una victoria—, o que el vencedor no ha obtenido más que una victoria pírrica —que le es más útil al derrotado que al vencedor—. Incluso existe el perdedor afortunado que obtiene un éxito a pesar de su propio fracaso, por una combinación de resultados ajenos.

La atribución de la responsabilidad por el fracaso puede ser individual o social: particularmente en el derecho y la educación, los planteamientos progresistas lo atribuyen no al reo de un delito o al alumno suspendido, sino al "sistema".

Índice

12 Enlaces externos

Según la Real Academia Española, fracaso se define como el «Malogro, resultado adverso de una empresa o negocio.», «Suceso lastimoso, inopinado y funesto.».1 A pesar de ello, puede ocurrir que los fracasos no sean inesperados o imprevistos, sino que sucedan precisamente como se temía, a pesar de haberse emprendido con alguna esperanza (por muy pequeña que fuera) de que no sucedieran. También existe la "caída o ruina de algo con estrépito y rompimiento".1 A su vez, la definición de "caída" es "derrota, hundimiento, fracaso".2 "Estrépito" se define como "ruido considerable" u "ostentación, aparatosa en la realización de algo".3 En medicina y fisiología se denomina "fracaso" a la disfunción brusca de un órgano (fracaso renal —fracaso renal agudo—, fracaso hepático, fracaso respiratorio) o varios (fracaso multiorgánico), que si no se revierte conduce a la muerte.

El concepto denigrante de fracasado tiene implicaciones éticas y sociales, pero hay distintas consideraciones del fracaso, incluyendo la que lo ve como una oportunidad que no impide los futuros éxitos, sino que proporciona experiencia al que fracasa y se recupera (resiliencia). Incluso en el caso del fracaso absoluto, la figura de fracasado puede presentarse de forma atractiva o heroica; y no es raro que, a la hora de contar la historia, se reserven tantos honores al "fracasado" como al "victorioso" (Scott y Amundsen, respectivamente, en sus expediciones al Polo Sur) o incluso que se le acabe convirtiendo en un mártir.

En las competiciones (por ejemplo, en la mayor parte de las actividades deportivas), el fracaso es la derrota, aunque como en cualquier otra actividad depende de las expectativas (un competidor de inferior categoría puede considerar un éxito el simple hecho de llegar a competir con un rival de superior categoría, aunque salga derrotado de ese enfrentamiento), y de otros factores. Se puede considerar que el resultado ha sido consecuencia de una injusticia o de la mala suerte, y que en realidad el derrotado mereció la victoria, o que ha obtenido una «victoria moral», o una «derrota dulce» —que sabe como una victoria—, o que el vencedor no ha obtenido más que una victoria pírrica —que le es más útil al derrotado que al vencedor—. Incluso existe el perdedor afortunado que obtiene un éxito a pesar de su propio fracaso, por una combinación de resultados ajenos.

La atribución de la responsabilidad por el fracaso puede ser individual o social: particularmente en el derecho y la educación, los planteamientos progresistas lo atribuyen no al reo de un delito o al alumno suspendido, sino al "sistema".

Índice

12 Enlaces externos

Secțiunea 3. SECTION 3. Sección 3.

Traducerea din spaniolă în română, echiparea traducerii rezultate cu linkurile corespondente originalului după care se face traducerea, plus înlocuirea "linkurilor dinamice", cu "linkuri permanente" și verificarea "parității între linkurile românești și cele spaniole".
Traducción del español al rumano, dotando a la traducción resultante de los enlaces correspondientes al original tras el cual se realiza la traducción, más la sustitución de los "enlaces dinámicos" por "enlaces permanentes", más la comprobación de la "paridad entre los enlaces rumano y español".

COLUMN A.

Original text.

Según la Real Academia Española, fracaso se define como el «Malogro, resultado adverso de una empresa o negocio.», «Suceso lastimoso, inopinado y funesto.».1

A pesar de ello, puede ocurrir que los fracasos no sean inesperados o imprevistos, sino que sucedan precisamente como se temía, a pesar de haberse emprendido con alguna esperanza (por muy pequeña que fuera) de que no sucedieran.

También existe la "caída o ruina de algo con estrépito y rompimiento".1

A su vez, la definición de "caída" es "derrota, hundimiento, fracaso".2

"Estrépito" se define como "ruido considerable" u "ostentación, aparatosa en la realización de algo".3

En medicina y fisiología se denomina "fracaso" a la disfunción brusca de un órgano (fracaso renal —fracaso renal agudo—, fracaso hepático, fracaso respiratorio) o varios (fracaso multiorgánico), que si no se revierte conduce a la muerte.

El concepto denigrante de fracasado tiene implicaciones éticas y sociales, pero hay distintas consideraciones del fracaso, incluyendo la que lo ve como una oportunidad que no impide los futuros éxitos, sino que proporciona experiencia al que fracasa y se recupera (resiliencia). Incluso en el caso del fracaso absoluto, la figura de fracasado puede presentarse de forma atractiva o heroica; y no es raro que, a la hora de contar la historia, se reserven tantos honores al "fracasado" como al "victorioso" (Scott y Amundsen, respectivamente, en sus expediciones al Polo Sur) o incluso que se le acabe convirtiendo en un mártir.

COLUMN B.

Machine translation (100%).

Potrivit Academiei Regale Spaniole, eșecul este definit ca „Nenorocire, rezultat negativ al unei companii sau al unei afaceri”, „Eveniment nefericit, neașteptat și dezastruos.”1 În ciuda acestui fapt, se poate întâmpla ca eșecurile să nu fie neașteptate sau neprevăzute, ci să se întâmple exact așa cum se teme, în ciuda faptului că a fost întreprins cu o oarecare speranță (oricât de mică) că nu s-ar întâmpla.

Există, de asemenea, „căderea sau ruinarea a ceva cu o prăbușire și o rupere”.1

La rândul său, definiția „căderii” este „înfrângere, scufundare, eșec”.2 „Crash” este definit ca „zgomot considerabil” sau „ostentație, arătătoare în realizarea a ceva”. ) sau mai multe (insuficiență multi-organă), care dacă nu este inversată duce la moarte.

Conceptul înjositor de eșec are implicații etice și sociale, dar există diferite considerații ale eșecului, inclusiv una care îl vede ca pe o oportunitate care nu împiedică succesele viitoare, ci mai degrabă oferă experiență celui care eșuează și își revine (reziliența). Chiar și în cazul eșecului absolut, figura eșecului poate fi prezentată într-un mod atractiv sau eroic; Și nu este neobișnuit ca, atunci când se povestește, la fel de multă onoare este rezervată „învinsului” ca și „victorioului” (Scott și, respectiv, Amundsen, în expedițiile lor către Polul Sud) sau chiar să ajungă să fie transformat în martir.

COLUMN Z.

Machine translation (80%) + Ayord translation (20%).

Potrivit Academiei Regale Spaniole, fiasco-ul este definit ca „Nenorocire, rezultat advers al vreunei întreprinderi sau al vreunui negoț”, „Eveniment nefericit, neașteptat și funest.”1 În ciuda acestui fapt, se poate întâmpla ca eșecurile să nu fie neașteptate si/sau neprevăzute, ci să se întâmple exact așa cum se teme, în ciuda faptului că s-a întreprins ceva, cu o oarecare speranță (oricât de mică) că nu s-ar întâmpla.

Există, de asemenea, „căderea sau ruinarea a ceva ca o prăbușire și/sau ca o rupere”.1

La rândul său, definiția conceptului „cădere” este „înfrângere, scufundare, eșec”.2 „Crash” este definit ca „zgomot considerabil” sau „ostentație, arătătoare în realizarea a ceva”. )

În medicină și fiziologie, se numeste "fracasare" disfuncția bruscă a vreunui organ (fracasare renală - fracasare renală ascuțită - fracasare hepatică, fracasare respiratorie) sau altele (fracasare multi-organică), căreia dacă nu i se obține reversia poate conduce la moarte.

Conceptul denigrant de fracasare/eșec are implicații etice și sociale, dar există diferite considerații ale eșecului, inclusiv una care îl vede ca pe o oportunitate care nu împiedică succesele viitoare, ci mai degrabă oferă experiență celui care eșuează și se recuperează (reziliența). Chiar și în cazul eșecului absolut, figura fracasatului poate fi prezentată într-un mod atractiv sau eroic; si nu este neobișnuit ca, atunci când se povestește respectiva istorie, să-i fie rezervate atâtea onoruri "fracasatului" ca și cum ar fi fost un "victorios" (Scott și, respectiv, Amundsen, în expedițiile lor către Polul Sud), sau chiar să ajungă să fie transformat în martir.

En las competiciones (por ejemplo, en la mayor parte de las actividades deportivas), el fracaso es la derrota, aunque como en cualquier otra actividad depende de las expectativas (un competidor de inferior categoría puede considerar un éxito el simple hecho de llegar a competir con un rival de superior categoría, aunque salga derrotado de ese enfrentamiento), y de otros factores. Se puede considerar que el resultado ha sido consecuencia de una injusticia o de la mala suerte, y que en realidad el derrotado mereció la victoria, o que ha obtenido una «victoria moral», o una «derrota dulce» —que sabe como una victoria—, o que el vencedor no ha obtenido más que una victoria pírrica —que le es más útil al derrotado que al vencedor—.

Incluso existe el perdedor afortunado que obtiene un éxito a pesar de su propio fracaso, por una combinación de resultados ajenos.

La atribución de la responsabilidad por el fracaso puede ser individual o social: particularmente en el derecho y la educación, los planteamientos progresistas lo atribuyen no al reo de un delito o al alumno suspendido, sino al "sistema".

În competiții (de exemplu, în majoritatea activităților sportive), eșecul este înfrângere, deși, ca în orice altă activitate, depinde de așteptări (un concurent dintr-o categorie inferioară poate considera că este un succes pur și simplu să concureze cu un rival dintr-o categorie superioară, chiar dacă el sau ea pierde în acea confruntare) și alți factori.

Se poate considera că rezultatul a fost rezultatul nedreptății sau al ghinionului și că partea învinsă a meritat de fapt victoria, sau că a obținut o „victorie morală”, sau o „înfrângere dulce” – care are gust de victorie – sau că învingătorul nu a obținut nimic mai mult decât o victorie pirhică – care este mai utilă partidului învins.

Există chiar și un învins norocos care atinge succesul în ciuda propriului eșec, datorită unei combinații de rezultate externe.

Atribuirea răspunderii pentru eșec poate fi individuală sau socială: în special în drept și educație, abordările progresive o atribuie nu infractorului sau elevului eșuat, ci „sistemului”.

În competiții (de exemplu, în majoritatea activităților sportive), eșec este înfrângerea, deși, ca în orice altă activitate, depinde de așteptări (un concurent dintr-o categorie inferioară poate considera că este un succes pur și simplu să concureze cu un rival dintr-o categorie superioară, chiar dacă el sau ea pierde în acea confruntare) și de alți factori.

Se poate considera că rezultatul a fost rezultatul unei injustiții sau al unui ghinion și că in realitate partea învinsă a meritat de fapt victoria, sau că a obținut o „victorie morală”, sau o „dulce înfrângere” – care are gust de victorie – sau că învingătorul nu a obținut nimic mai mult decât o victorie a la Pirus – care ii este mai utilă invinsului decat învingatorului.

Există chiar și un pierzator norocos care atinge succesul în ciuda propriului eșec, datorită unei combinații de rezultate externe.

Atribuirea răspunderii pentru eșec poate fi individuală sau socială: în special în materia de Drept și in cea de Educație, abordările progresiste o atribuie nu infractorului sau elevului eșuat, ci... „sistemului”.

Índice