Suspiciune / Sospecha
Page started at 20.12.2019_13.22 (UTC+1 / España
Fuente bibliografica / Sursa bibliografica:
- Sospecha - Wikipedia ( ES = 776 bytes; EN= 2657 bytes; RO =0 bytes);
Vease tambien / De vazut si:
- Reasonable suspicion - Wikipedia (EN 11.130 bytes; ES = 0 bytes; RO = 0 bytes).
1. Copia de el texto de el articulo Sospecha - Wikipedia.
/
Copia textului articolului Sospecha - Wikipedia.
La sospecha es una cognición de desconfianza en la que una persona duda de la honestidad de otra persona o cree que otra persona es culpable de algún tipo de fechoría o delito, pero sin una prueba segura. La sospecha también puede despertarse en respuesta a objetos que difieren negativamente de una idea esperada. En los Estados Unidos, los tribunales usan el término "sospecha razonable" en relación con el derecho de la policía a detener a las personas en la calle. La palabra proviene del inglés medio a través de la antigua palabra francesa "sospecha", que es una variación de la palabra italiana "sospetto" (un derivado del término latino "suspireno", que significa "mirar"). (681 bytes)
2. El texto del articulo "Sospecha" pasado por el tractor automatico
/
Textul articolului "Sospecha" trecut prin traducatorul automat.
Suspiciunea este o cunoaștere a neîncrederii în care o persoană se îndoiește de onestitatea altei persoane sau crede că o altă persoană este vinovată de un fel de nelegiuire sau crimă, dar fără o dovadă sigură. Suspiciunea poate fi trezită și ca răspuns la obiecte care diferă negativ de o idee așteptată. În Statele Unite, instanțele judecătorești folosesc termenul de „suspiciune rezonabilă” în legătură cu dreptul poliției de a reține oamenii pe stradă. Cuvântul provine din engleza de mijloc prin cuvântul francez vechi "suspiciune", care este o variație a cuvântului italian "sospetto" (un derivat al termenului latin "suspin", care înseamnă "look").
Traducción, adaptación, interpretaciòn hechas por el admin.
/
Traducere, adaptare, interpretare in viziunea admin.
Suspiciunea este acea stare de neîncredere pe care o trăiește o persoană care se indoiește de onestitatea altei persoane sau... crede că respectiva persoană este culpabilă de vreun fel de nelegiuire sau delict, fără a avea însă vreo dovadă concretă, sigură.
Suspiciunea poate fi de asemeni trezită si ca un răspuns la obiecte/obiective care diferă în sens negativ față de o preconizată idee (față de o așteptare)(instanțele judecătorești) folosesc termenul „suspiciune rezonabilă” în legătură cu dreptul poliției de a aresta preventiv persoane.
Cuvântul provine din engleza mijlocie prin intermediul cuvântului francez vechi "suspiciune", care este o variație a cuvântului italian "sospetto" (un derivat al termenului latin "suspireno", care înseamnă "privi").
.