Supra-exploatatori vs supra-exploatați

Column 1

Un articulo publicado en La Vanguardia en 01.06.2015, pero encontrado por mi en 22.07.2018, dice que:

 España, uno de los países con más casos de explotación laboral

Column1. Articulo 1

Un informe de la Agencia Europea de Derechos Fundamentales denuncia las malas condiciones en los sectores agrícola, construcción y servicios 

Bruselas. (EUROPA PRESS).- España, junto con Portugal, Alemania, Francia, Croacia, Chipre, Grecia, Hungría, Italia, Lituania, Malta, Polonia y Croacia son los trece países de la UE donde los expertos nacionales han percibido que se producen "más frecuentemente" casos de explotación laboral grave, según el informe 'Explotación laboral severa en la UE' de la Agencia Europea de Derechos Fundamentales que publica este martes.

El informe denuncia que la explotación laboral grave "está generalizada en la UE" en sectores como el agrícola, construcción, hotelero y servicios de catering y trabajo doméstico fundamentalmente, y que el problema y sus efectos adversos sobre nacionales de terceros países y ciudadanos de la UE han recibido escasa atención.

En el caso de España, los principales sectores económicos donde predomina la explotación laboral son el sector agrícola, forestal y de pesca, el hotelero y actividades de servicios alimentarios y el trabajo doméstico, según el informe, que cita el caso concreto de una mujer ecuatoriana empleada del hogar en España que cuidaba de una persona mayor obligada a "turnos excesivos" pero sin cobrar un salario "acorde" y que acudió a una ONG para recibir ayuda, pero no denunció su caso ante la justicia.

Uno de cada cinco expertos nacionales -inspectores laborales, jueces, fiscales, policías o personal de apoyo a las víctimas- han reconocido a la agencia europea que ven "dos o más casos a la semana" de explotación laboral grave, ha explicado en rueda de prensa el responsable del informe, el doctor Albin Deaing. "Esto es la base que nos lleva a decir que (el problema) es endémico", ha precisado.

Coloana 2

 Un articol publicat in "La Vanguardia" (Avangarda) in 01.06.2015 dar descoperit de mine in 22.07.2018, zice ca:

"Spania, una dintre tarile cu cele mai multe cazuri de exploatare prin munca"

Coloana 2. Articolul 1 

Un raport al Agenției Europene pentru Drepturi Fundamentale denunță relele si grelele condiții din sectoarele agricol, construcții și servicii.

Bruxelles. (EUROPA PRESS).- Spania, impreună cu Portugalia, Germania, Franța, Croația, Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Lituania, Malta, și Polonia  sunt cele douăsprezece țări ale Uniunii Europene în care experții naționali au perceput că se produc "mai frecvent" cazuri de gravă exploatare a forței de muncă, potrivit raportului "Exploatarea gravă a forței de muncă în UE", al Agenției Europene a Drepturilor Fundamentale, publicat marți.

Raportul denunță faptul că grava exploatare a forței de muncă "este generalizată în UE", în sectoare precum agricultura, construcțiile, serviciile hoteliere si de catering plus in activitatea domestica, în mod fundamental și că problema și efectele sale negative asupra cetatenilor din țări extra-UE, cat și a cetățenilor din UE, au primit o scazuta atentie.

În cazul Spaniei, principalele sectoare economice în care predomină supra-exploatarea prin munca sunt: sectorul agricol, cel forestier și cel de pescuit, industria hotelieră și activitățile din serviciile alimentare și munca din domeniul domestic, potrivit raportului, care citează cazul specific al unei femei ecuadoriane angajata intr-o casa din Spania, si care ingrijind  o persoană în vârstă a forțată să "facă turnuri excesive de munca", fără a primi la schimb un "salariu acordat" și care a mers  la un ONG pentru a primi ajutor, dar nu a raportat cazul său in fata justitiei.

 Unul din cinci experți naționali - inspectori de muncă, judecători, procurori, polițai sau personal de sprijinire a victimelor - au recunoscut agenției europene că văd "două sau mai multe cazuri pe săptămână" de gravă exploatare  a forței de muncă, a explicat (in runda de presa) responsabilul acestui raport, dr. Albin Deaing. "Aceasta este baza care ne face să spunem că (problema) este endemică", a spus el.

Aunque no cuentan con el número total de personas que son objeto de explotación laboral severa ni el porcentaje de la fuerza laboral que representan, el experto ha dejado claro que el problema afecta a "nacionales de terceros países que se trasladan a la UE y la inmigración intraeuropea".

"Ambos son muy importantes y no estaría en posición de decir cuál está en mayor riesgo", ha recalcado, si bien ha admitido que los inmigrantes de terceros países son objeto de "las formas más severas de explotación, que llevan a la servidumbre o esclavitud" y ha precisado que la mayor o menor explotación se dará en función de "diferencias de ingresos y costes de vida".

"Muchos de los trabajadores están riesgo de ser explotados en los países donde la situación del trabajo es más atractiva y el nivel de ingresos es más atractivo", ha explicado. No obstante, la explotación también afecta a los países afectados por la crisis económica. Así, los expertos nacionales han admitido a la agencia europea "la relación entre la explotación laboral grave y la crisis económica" en Portugal y Grecia y los expertos nacionales de Portugal han reconocido en particular que "la explotación laboral, así como situaciones que implican esclavitud parecen estar al alza en Portugal y en España".

La forma de explotación más común de trabajadores que se trasladan a otro Estado miembro o a la UE es la explotación de trabajadores de otros países, lo que implica situaciones como trabajar sin recibir el sueldo correspondiente o muy por debajo del salario mínimo, el retorno de parte de la remuneración al propio empresario, la ausencia de pagos a la Seguridad Social, trabajar jornadas excesivamente largas durante seis e incluso los siete días de la semana, trabajo sin contrato o bajo continuas amenazas de deportación y condiciones de hacinamiento y la retención del pasaporte, entre otros.

La legislación entre los diferentes países es muy diferente, hasta el punto que en algunos países la explotación laboral severa no se considera un delito criminal y en otros sólo se persigue por ejemplo en el caso de que una persona esté en situación irregular en el país o sólo se protege a los nacionales de terceros países, pero no a los de otros países de la UE y ello dificultad enormemente la cooperación entre países. Los únicos países que garantizan el mismo nivel de protección frente a la explotación laboral de otros nacionales de la UE como de terceros países son Bélgica, Alemania, Francia y Países Bajos.

Por lo que se refiere a la explotación de inmigrantes, su situación de irregularidad constituye un importante factor de riesgo en España, junto con Eslovaquia, Austria, Bulgaria, Francia, Grecia, Irlanda, Italia, Malta, Países Bajos y Polonia, según datos del informe. Los expertos de la agencia también ven problemático el prejuicio contra los trabajadores que se muda a la UE o a otro Estado miembro porque "puede llevar a la tolerancia a su explotación por parte del público".

En España, por ejemplo se ve a la sociedad como "cómplice" en el fracaso a la hora de actuar contra la explotación laboral grave por los beneficios de explotar a los inmigrantes.

"No hay una condena social. No se frunce el ceño cuando un empresario tiene muchos inmigrantes irregulares que trabajan para él y les explota (...) No se condena que los inmigrante vivan en condiciones inhumanas", ha reconocido un representante de un sindicato en España, citado por el informe. 

El documento también señala un problema de "impunidad" y la falta de condenas, frecuentemente centradas además en castigar el tráfico humano y no tanto la explotación laboral en sí, así como la falta de compensación a las víctimas, según critica el informe. 

El texto cita el caso de un agente de las fuerzas y cuerpos de seguridad del Estado español que admitió las dificultades a la hora de atajar redes criminales internacionales responsables de explotar a un gran número de trabajadores extranjeros al reconocer que "el sistema judicial no está preparado para asumir estos casos enormes", vinculados al crimen organizado.

El informe reconoce que las multas a las empresas que explotan a trabajadores extranjeros son demasiado bajas, incluido en países como Reino Unido, Austria, Bélgica, República Checa y Lituania. 

Y reconoce que la dificultad en identificar a los responsables también puede plantear problemas para acudir a la justicia y cita los casos de España, Italia e Irlanda, donde las empresas cierran y reabren bajo distintos nombres o se declaran en quiebra para evitar pagar salarios o compensación y ello dificulta perseguirles. Además en la mayoría de países "raramente" se admite la explotación laboral infantil y se vincula a la mendicidad, como es el caso de Austria, Republica Checa, Grecia, Países Bajos, Polonia y Eslovaquia.

Uno de los mayores desafíos detectados por la agencia europea es lograr cumplir la obligación de los Estados miembro de garantizar que todas las víctimas cuentan con apoyo, según contempla la Directiva sobre Víctimas.

Sólo 19 países garantizan apoyo a las víctimas con independencia de su nacionalidad, país de origen o estatus legal mientras que en dos terceros de los países, incluido en España, los expertos constatan a partir de entrevistas que el servicio de apoyo a las víctimas es inexistente o ineficaz, dado que muchos de los servicios se limitan a víctimas de tráfico. La agencia europea valora la existencia de unidades policiales especializadas encargadas de vigilar la explotación laboral al margen de las autoridades de inspección, como la Unidad Central en Cataluña y en el seno de la Guardia Civil, así como en el caso de Bélgica.

Deși nu are la stiinta numărul total de persoane care sunt supuse unei supra-exploatări prin muncă, si nici cu procentajul fortei laborale pe care o reprezintă, expertul a precizat clar că problema afectează "resortisanții țărilor extra-UE care vin in în UE, dar afecteaza și imigrația intra-UE-ropeană ".

"Ambele entitati sunt foarte importante și nu aș fi în măsură să spun care se afla mai mult în pericol", a subliniat el, deși a recunoscut că imigranții din țări terțe fac obiectul "celor mai grave forme de exploatare, forme care duc la servitute sau/si sclavie". "și a precizat că exploatarea este mai puternică sau mai slabă functie de "diferențele dintre veniturile și dintre costurile vieții ".

"Mulți dintre lucrători sunt expuși riscului de a fi supra-exploatați, tocmai în țări în care conditiile de munca sunt mai atractive și unde nivelul veniturilor este mai atractiv", a explicat el. Fara indoiala, supra-exploatarea afectează in aceeasi masura și țări afectate (deja) de criza economică. Astfel, experții naționali au admis catre agenția europeană "relația dintre supra-exploatarea  forței de muncă și criza economică" în Portugalia și Grecia, iar experții naționali din Portugalia au recunoscut (în particular) că "supra-exploatarea muncii, precum și situațiile care implică sclavitudine par a fi în plina si continua creștere în Portugalia și Spania. "

Forma cea mai intalnită de exploatare a lucrătorilor care se deplasează (ca "cetateni UE") într-un alt stat membru UE sau (ca "cetateni extra-UE") în UE, este exploatarea lucrătorilor din alte țări, ceea ce implică situații precum munca fără a primi salariul corespunzător sau cu mult sub salariul minim, reintoarcerea unei cote-părți din remunerație in buzunarul angajatorului, absența plăților de securitate socială, schimburile de muncă excedand durata schimbului legal de munca, timp de șase sau chiar șapte zile pe săptămână, munca fără contract sau sub continue amenințări de deportare, locuire in condiții de  supraaglomerare și reținerea pașaportului, printre altele.

Legislația între diferitele țări membre UE este foarte diferită, pâna într-acolo incât, în unele țări supra-exploatarea forței de muncă nu este considerată o infracțiune penală, iar în altele se aplică doar în cazul în care o persoană se află într-o situație neregulată juridic în acea țară sau sunt protejati doat resortisanți ai țărilor extra-UE (dar nu și cei din alte țări ale UE), ceea ce împiedică foarte mult cooperarea între țări. Singurele țări care garantează același nivel de protecție împotriva exploatării prin muncă atat a cetatenilor UE proveniti din alte tari UE decat tara UE in cauza, cat si  cetatenilor proveniti din țări extra-UE sunt Belgia, Germania, Franța și Țările de Jos.

Tot cu referire la exploatarea imigranților, situația lor neregulată juridic constituie un factor important de risc în Spania, Slovacia, Austria, Bulgaria, Franța, Grecia, Irlanda, Italia, Malta, Olanda și Polonia, potrivit datelor furnizate de acest raport. Experții agenției consideră de asemenea că prejudecățile împotriva lucrătorilor proveniti in UE din tarie extra-UE, dar si impotriva celor care se deplasează în UE provenind dntr-un alt stat membru UE sunt problematice deoarece "pot duce la toleranță din partea publicului, pentru exploatarea lor".

În Spania, spre un exemplu,  se vede Societatea jucand rolul de complice la acest eșec, in momentul acționarii împotriva supra-exploatării prin muncă pentru beneficiile exploatării imigranților.

"Nu exista un curent de condamnare socială. Nu tresare nici măcar un muschi pe fata cuiva, când aude sau vede că un angajator are mulți imigranți neregulați care lucrează pentru el și îi exploatează (...) Nu are condamnare socială nici faptul că imigranții trăiesc în condiții inumane", a recunoscut un reprezentant al unui sindicat din Spania, citat de raport.

Documentul subliniază, de asemenea, o problemă a "impunității" și a lipsei de condamnare, condamnare adesea axată mai ales pe pedepsirea traficului de ființe umane și nu atât pe exploatarea laborală în sine, cât și pe lipsa de despăgubire a victimelor, potrivit raportului. 

Textul citează cazul unui agent al forțelor si corpului de securitate ale Statului spaniol care a recunoscut dificultățile întâmpinate la momentul cand se incearca abordarea rețelelor criminale internaționale responsabile cu exploatarea unui număr mare de lucrători străini, recunoscând că "sistemul judiciar nu este pregătit pentru a-si asuma aceste cazuri imense ", relationate cu crima organizată.

Raportul recunoaște că amenzile precazute a fi date intreprinderilor care exploatează lucrători străini sunt prea mici (nesemnificative), inclusiv în țări precum Marea Britanie, Austria, Belgia, Republica Cehă și Lituania. 

Raportul recunoaște si ca dificultatea de a identifica pe cei responsabili de asemenea creează probleme in a se adresa justitiei și citează cazuri spaniole, italiene și irlandeze, în care companiile se închid și se redeschid sub nume diferite sau declară faliment pentru a evita plata salariilor sau a compensațiilor ceea ce face dificilă urmărirea lor. În plus, în marea majoritate a țărilor UE,  rareori se admite "exploatarea copiilor, prin muncă ", preferandu-se  mai degraba relationarea acestui fapt cu "cerșeala", așa cum este cazul în Austria, Republica Cehă, Grecia, Olanda, Polonia și Slovacia.

Una dintre cele mai mari provocări identificate de agenția europeană este incercare (din partea Statelor membre)  îndeplinirii obligației de a se asigura că toate victimele conteaza pe al lor sprijin, în conformitate cu Directiva privind Victimele.

Doar 19 țări (din 28/29 de tari membre UE) garantează sprijinirea victimelor, indiferent de naționalitatea lor, de țara lor de origine sau de statutul lorjuridic, în timp ce două treimi dintre tarile membre UE, incluzandu-se aici si Spania, experții constară, incepand de la interviuri că serviciul de sprijinire a victimelor este inexistent sau ineficient, deoarece multe dintre servicii sunt limitate la victimele traficului de persoane. Agenția europeană evaluează posibilitatea existenței unor unități de poliție specializată, care  politie specializată să fie responsabilă de monitorizarea exploatării laborale,  în afara autorităților de inspecție (asa cum se intampla in Unitatea Centrală din Catalonia) dar in cadrul Gărzii Civile (așa cum este în Belgia).

Columna 1. Articulo 2

Un articulo publicado en el 22 marzo, 2017 y encontrado por mi (mediante el internet) en el 23 julio 2018. articulo que se llama:

Lujo, a costa de ¿que?

Por autor:  Sandra Beneitez

El lujo, seamos sinceros, se consigue con dinero y el dinero o se gana o se tiene, bueno… o se roba, pero lo legal es lo primero no esto último. Eso significa que o naces rico, o con buena estrella, o amasas tu propia fortuna trabajando muy duro ¿verdad? La lógica al menos nos dice eso, sin embargo, hay quien consigue lujos a costa de los demás y eso, queridos amigos y amigas, es lo más rastrero que puedes echarte a la cara.

Algunos tal vez no sepan exactamente a qué me refiero pero les voy a dar algunos ejemplos:

Columna 2. Articulo 2

 De-aici in jos este vorba despre un articol publicat in 22 martie 2017 si gasit intamplator de mine, pe internet, pe 23 iulie 2018, articol ce poarta denumirea:

Luxul, pe spinarea a ce?

Autor: Sandra Beneitez

Luxul, să fim cinstiți, se castiga cu bani și banii se câștiga (sau ii mostenesti), 2) sau se fura, dar legala. . .  legala e prima varianta si nu a doua. Asta înseamnă că fie că te-ai născut bogat, fie că ai o stea bună, sau îți strângi propria avere muncind din greu, nu? Logica, cel puțin, ne spune asta, dar există, totuși,  oameni care isi castiga luxul pe spinarea altora iar asta, dragi prieteni si prietene, este cel mai injositor mod prin care va puteti construi pricopseala voastră. 

Unii ar putea să nu știe exact ce vreau să spun, la ce vreau să mă refer, asa că vă voi da câteva exemple:

Un caballero que no paga los sueldos a sus empleados porque “no puede” pero tiene tres coches de alta gama a nombre de su hija, dos más a nombre de su mujer, su vivienda habitual, un apartamento en la playa y dos cuentas, una en la que aparece él y otra en la que no.

Una señorita que da de alta en la seguridad social a sus empleados a 9horas semanales, y les paga en nómina a razón de esas 9 horas. Las 30 o 35 horas restantes que trabajan se las paga en un sobre a final de mes.

Una familia que vive a todo tren, no pasa más de un mes en casa seguido porque siempre están de viaje, conociendo nuevos lugares, nuevos países, y viviendo la vida como nadie mientras sus trabajadores españoles, ajenos a lo que ocurre, mandan pedidos gigantes de trabajo a sus trabajadores marroquís e hindúes que cobran menos de 100 euros al mes.

Todos estos casos, y otros muchos, son reales, no me he inventado ninguno, y me indigno.

Hace poco conocí a un hombre que se jactaba de ahorrarse los cursos de formación en prevención de riesgos laborales de toda la fábrica que él dirige contratando los servicios de una empresa que le proveía de los títulos pertinentes como si esos trabajadores hubieran realizado dichos cursos. ¿En serio? ¿Vas a jugar también con la salud de tu equipo? ¿Ese mismo equipo que te da de comer sacando el trabajo adelante?

El mismo día que yo monté mi empresa contraté los servicios de Sermecon, una empresa especializada en prevención de riesgos laborales y desde entonces no he dejado de contar con ellos. Me parece ruin, mezquino y de un ser carroñero jugar de esa manera con tus trabajadores y con su vida.

Según un Informe de la Agencia Europea de Derechos Fundamentales, España es uno de los países con más casos de explotación laboral. Lo triste es que no nos sorprenda ese hecho.

Los principales sectores económicos donde predomina la explotación laboral son el sector agrícola, forestal y de pesca, el hotelero, actividades de servicios alimentarios y el trabajo doméstico.

Uno de cada cinco expertos nacionales han reconocido a la agencia europea que ven dos o más casos a la semana de explotación laboral grave. Aunque no cuentan con el número total de personas que son objetivo de explotación laboral severa ni el porcentaje de la fuerza laboral que representan, el experto Albin Deaing ha dejado claro que el problema afecta a “nacionales de terceros países que se trasladas a la UE y la inmigración intraeuropea”. 

¡Ambos son muy importantes y no estaría en posición de decir cuál está en mayor riesgo”, ha recalcado, si bien ha admitido que los inmigrantes de terceros países son objeto de “las formas más severas de explotación, que llevan a la servidumbre o la esclavitud”.

Un domn care nu plătește salariilor angajaților săi pentru că     "nu poate", dar are trei mașini de inalta gama pe numele fiicei sale, încă două pe numele soției sale, o locuinta habituala, un apartament la plajă și două conturi, unul în care apare el și altul în care nu apare.

O domnisoară care își înregistrează angajații în asigurări sociale pentru durata de 9 ore pe săptămână și le plătește salarii in raport de astea 9 ore. Restul de 30 sau 35 de ore lucrate li le plăteste în plic, la sfârșit de luna.

O familie care trăiește cu viteză maximă, nu petrece (in total) mai mult de o lună acasă, întotdeauna călătorind, cunoscând noi locuri, noi țări și traind viața ca nimeni altul, în timp ce muncitorii lor spanioli, straini de ceea ce se întâmplă, trimit ordine de muncă "la greu", catre  muncitorii lui marocani și hinduși care percep mai puțin de 100 de euro pe lună.

Toate aceste cazuri și multe altele sunt reale, nu am inventat eu nimic, și toate aceste lucruri imi produc indignare.

Am întâlnit recent un om care se mândrea ca economisise plata cursurilor de formare în domeniul prevenirii riscurilor profesionale pentru întreaga fabrică pe care o conduce, contractand serviciile unei companii care ii furniza certificatele acestei formari ca și cand acești lucrători ar fi luat parte in mod efectiv la astfel de cursuri. Serios? Te bagi sa joci la ruleta sănătatea propriei tale echipe? Aceeași echipă care te hrănește, ducandu-ti intreprinderea spre inainte?

În chiar ziua în care eu insami mi-am înființat propria-mi companie, am angajat serviciile unei companii specializate în prevenirea riscurilor profesionale (Sermecon,), iar de atunci nu m-am oprit din a conta pe serviciile ei . Mi se pare mișelesc, meschin, murdar, să te joci în felul ăsta cu lucratorii tăi și cu viața lor.

Potrivit unui raport al Agenției Europene pentru Drepturi Fundamentale, Spania este una dintre țările cu cele mai multe cazuri de exploatare a forței de muncă. Lucru trist este că nici nu ne mai surprinde acest fapt.

Principalele sectoare economice în care predomină exploatarea prin munca sunt sectoarele agricol, forestier, de pescuit, sectorul hotelier plus activitățile de servicii alimentare și munca in sectorul domestic.

Unul din cinci experți naționali au recunoscut agenției europene că văd două sau mai multe cazuri pe săptămână de supra-exploatare prin muncă. Deși acesti experti nu sunt in posesia numărului total de persoane care sunt subiect al supra-exploatarii prin muncă sau al procentului de forță de muncă pe care o reprezintă, expertul Albin Deaing a precizat clar că problema afectează atat "migrantilor extra-europeni care se deplasează în UE cat si migrantilor intra-europeani care se deplaseaza in UE". "

Ambele migratii sunt foarte importante și nu aș fi în măsură să spun care este mai mare pericol ", a subliniat el, deși a recunoscut că imigranții din țări extra-UE sunt obiectul "celor mai grave forme de exploatare, care duc la servitute sau sclavie ".

Columna 1. Articulo 3

Articol descoperit de mine cam pe 20-21 iulie 2018, articol care condamna doar capitalismul, ca forma de exploatare (desi eu condamn in egala masura si capitalismul si comunismul, considerandu-le pe ambele cate o forma diametral opusa, a feudalismului.

 Eumed - Explotacion capitalista

 EXPLOTACIÓN CAPITALISTA: forma histórica de explotación de los trabajadores bajo la cual los capitalistas, poseedores de los medios de producción, se apropian la plusvalía creada por el trabajo no retribuido de los obreros.

La forma de explotación capitalista se distingue de las formas esclavista y feudal por presentarse de una manera velada.

En el régimen de esclavitud y en el feudal, la explotación resultaba palmaria, abierta; el trabajador dependía personalmente de los explotadores, y la disciplina del trabajo era la disciplina del palo. Bajo el capitalismo, los obreros jurídicamente son personas libres, pero como carecen de medios de producción, para no morir de hambre se ven obligados e vender su fuerza de trabajo.

El capitalista y el obrero como poseedores de mercancías aparecen en el mercado formalmente libres e iguales en derechos, mas la apariencia de igualdad jurídica entre el dueño del capital y el dueño de la fuerza de trabajo encubre la monstruosa desigualdad que existe entre los explotadores y los explotados. El obrero sólo es libre de elegir a cuál de los explotadores va a vender su fuerza de trabajo. Con el desarrollo del capitalismo y el incremento constante del ejército inmenso de parados, el obrero ya no es libre ni siquiera de elegir a su opresor.

La disciplina del hambre le obliga a buscar al trabajo que sea. Únicamente acabando con la propiedad capitalista sobre los medios de producción y estableciendo la propiedad colectiva socialista, puede acabarse con la explotación del trabajo asalariado por parte del capital.

Coloana 2. Articolul 3 

Traducerea din spaniola in romana a celor cuprinse in acest al treilea articol selectionat de mine ca suficient de elocvent in materie de supra-exploatare laborala (sau, cu alte cuvinte, "supra-exploatare prin munca")

Acest articol nu imi place din pricina ca face apologia comunismului, incriminand capitalismul, cand de fapt ambele sunt la fel de nocive, solutia salvatoare numindu-se "democratia".

Dar in rest, articolul e bun.

EXPLOATAREA CAPITALISTĂ: forma istorică de exploatare a lucratorilor, în care capitaliștii (detinatorii de financiarul "capital"), concomitent si proprietari ai mijloacelor de producție, isi insusesc plus-valoarea care s-a creat prin munca ne-remunerată, a lucrătorilor. 

Forma de exploatare capitalistă se deosebește de formele sclavagiste și de cele feudale, prezentându-se într-o maniera mult mai acoperita.

 În regimul de sclavie și în sistemul feudal, exploatarea era evidentă, deschisă; lucratorul depindea "in persona" de exploatatorii lui, iar disciplina muncii era disciplina parului. Sub capitalism, muncitorii sunt, în mod juridic, oameni liberi, dar, deoarece nu dispun de mijloace de producție, pentru a nu muri de foame, li se creeaza acele circumstante  să-și vândă forța de muncă pe lucru de nimic

Capitalistul și lucratorul ca posesori de mărfuri cu care apar pe piață în mod oficial liberi și egali în drepturi, plus aparenta unei egalității juridice între proprietarul de capital și proprietarul de forță de muncă ascunde de fapt o inegalitate monstruoasă care există între exploatatori și exploatati. Lucratorul este liber doar să aleagă caruia dintre exploatatori își va vinde forța de muncă. Odată cu dezvoltarea capitalismului și cu creșterea constantă a armatei imense a șomerilor, lucratorul nu mai este liber nici macar să iși aleagă opresorul.

Disciplina impusa de foame îl obligă pe lucrator să caute (si sa accepte) orice muncă. Numai terminandu-se cu proprietatea capitalista asupra mijloacelor de producție și prin înființarea (si stabilizarea) proprietății colective socialiste se poate pune capăt exploatării muncii salariale de catre proprietarul de capital..