Embedded Files
Page start up on 27.11.2024_01.17 (UTC+1 / Paterna, Valencia, España). 12ºC, Humedad 86%, Viento 5 km/h 39°30'24.1"N 0°26'40.3"W
(1) Soberanismo - Wikipedia en español > 12:56 13 oct 2009 Gorigori discusión contribs. 26 bytes (−6)
(2) Autogobierno - Wikipedia en español > 20:57 20 nov 2024 Usuario de Argentina 1 discusión contribs. 1698 bytes (+19)
Autogobierno - Wikipedia en español
Autarquísmo - Wikipedia en español. > 19:44 18 sep 2023 InternetArchiveBot discusión contribs. 7.018 bytes (+3)
Autarquía (desambiguación) - Wikipedia en español. > 12:04 27 nov 2024 Ayord discusión contribs. 1.048 bytes (+231)
Silvia Uscov (1 h )·
Simion și suveranismul
AUR a fost fondat în 2019 și în 2020 a intrat în Parlament.
De atunci...
În pandemie (2020-2022) a organizat proteste față de măsurile aberante ale guvernului PNL-USR (dar și ale PSD mai spre final), inclusiv atunci când puneam concluzii în fața CCR pe neconstituționalitatea Legii 55/2020 (nici atunci judecătorii CCR nu au spus „NU” abuzurilor Puterii, ci au devenit complici ai încălcărilor drepturilor fundamentale, în disprețul Constituției).
În 2022 a apărat suveranitatea națională (așa s-a născut conceptul utilizat acum de „suveranism”, de fapt) prin apărarea supremației Constituției față de dreptul UE, cerând totodată notificarea Comisiei Europene asupra expirării MCV-ului (titlul din G4Media de la acea vreme suna așa: „AUR: Supremația dreptului UE față de Constituție și caracterul obligatoriu al MCV, atac la independența României/ Simion: Cerem președintelui dispărut la golf să notifice Comisia asupra expirării MCV”).
Pentru cei care nu își aduc aminte, totul a pornit de la o decizie CJUE prin care se puneau interesele financiare ale UE deasupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor români, invocându-se și aplicabilitatea MCV-ului. Am fost invitată la emisiunea Ancăi Alexandrescu și am arătat că MCV-ul expirase la 01.01.2010 (devenise caduc, de fapt), după ce văzusem cum justiția fusese folosită ca armă politică pentru eliminarea opozanților prin acest mecanism, eliminarea făcându-se cu abuzuri de nedescris (câte rechizitorii nu am citit precum compunerile serviciilor de informații de la anularea alegerilor prezidențiale, iar unul dintre ele, într-un caz celebru, este alcătuit în majoritate din articole de presă). Notă: da, știu că avem corupție în România (este și în alte state occidentale), dar niciodată nu voi de acord cu eradicarea ei prin metode abuzive, ci numai prin aplicarea legii.
Totodată, am demonstrat prin articole juridice (singură sau în co-autorat cu veritabili profesioniști) că scopul acestei decizii CJUE era mai larg, și se referea la constituirea de facto a Statelor Unite ale Europei fără a mai consulta cetățenii UE (deoarece picase la referendumurile din Franța și Olanda o astfel de propunere și pe bună dreptate), prin intermediul CJUE și ale Comisiei Europene. Nu o să uit atunci cine ce a susținut pentru că abia atunci fiecare și-a trădat susținerea sau nu pentru Constituție sau pentru interesul național (asta ca să înțelegeți de ce mă exprim mai visceral față de anumite persoane, în special față de cei cu formare profesională în Drept).
În tot acest timp s-a opus unor inițiative legislative proaste, a formulat amendamente la tot felul de legi aberante, a organizat proteste. Totul e pe net pentru cine vrea să facă o documentare pe subiect. Poate ar fi putut să facă lucrurile și mai bine, dar nici oamenii buni nu prea au vrut să se asocieze cu ei de teama unui prejudiciu de imagine.
George Simion azi era la protest, mai încolo conducea partidul, apoi formula amendamente, mâine era în altă parte, făcea live-uri, răspundea la telefoane, se prezenta la emisiuni și tot așa. A muncit mult alături de Claudiu Târziu într-o perioadă în care ușile se deschideau greu pentru AUR pentru că nu era la modă nici măcar să vorbești despre interesul național, cu atât mai puțin să-l aperi (bine că tocmai a fost învestit Trump la Casa Albă ca să devină toți, brusc, suveraniști). Efortul, constanța, loialitatea față de niște principii cu care mă identific m-au făcut să apreciez munca depusă, cu atât mai mult cu cât toți erau împotrivă (mai puțin românii simpli). Ca în piesa celebră a lui Sinatra, „My Way”.
În ultimul an a existat o schimbare a stilului la George Simion, de la genul mai degrabă de tânăr protestatar („haiduc”) la unul de actor politic, diplomat, de centru-dreapta, dobândind chiar o alură de prezidențiabil. E adevărat că este încă tânăr, că încă acumulează experiență politică (să ne gândim că AUR nu a fost niciodată la guvernare), dar am preferat și prefer în continuare să îi acord votul lui, ca lider, pentru că a demonstrat că este dedicat cauzei și din 2020 nu a dat înapoi nicio secundă.
În timp ce alții promit, el, ca lider politic, mi-a demonstrat deja prin acțiunile lui că merită încrederea mea. George Simion nu doar că este dedicat cauzei suveraniste, dar poziția lui de lider al acestei mișcări în România nu poate fi contestată dacă ești corect și te uiți la fapte.
Am scris această postare pentru că văd că iar ne uităm după promisiuni și nu cântărim după fapte, acțiuni concrete din ultimii 5 ani (suveranismul nu doar îl predici, ci trebuie să îl arăți prin ceea ce ai făcut), și pentru că nu s-a înțeles ce înseamnă suveranismul, de unde a pornit el, dar sunt mulți care încearcă să se urce pe acest val (și se vor lovi de stâncile de la mal).
Todas las reacciones:
Me gusta 163 Elena Cristina Cojan y 162 personas más
Comentar > 84
Compartir 16
"Suveraniștii români... de azi" (auriști, georgiști, șoșocari) sunt... bine intenționați, dar... rău formatați. Răspunsul meu la postarea dvs, nu încape intr-un comentariu de Facebook, așa că am să creez un articol de blog în care am să încerc să cuprind cât mai amplu. Probabil îmi va lua toată ziua și... când oi avea răspunsul meu gata pregătit, probabil nu o mai interesa pe nimeni. Dar altfel... nu e posibil. O zi bună!
"Los soberanistas rumanos de hoy... (auristas, georgistas, Șoșocari) son... bien intencionados, pero... mal formateados. Mi respuesta a tu publicación no cabe en un comentario de Facebook, así que voy a crear un artículo de blog en el que intentaré incluir lo máximo posible. Probablemente me llevará todo el día y... para cuando tenga mi respuesta lista, probablemente ya nadie estará interesado. Pero de lo contrario... no es posible. ¡Buen día!
Rumania - Wikipedia en español. > 04:11 2 ene 2025 SeroBOT discusión contribs. m 120 732 bytes +1
România - Wikipedia în limba română. > 17:57 31 dic 2024 InternetArchiveBot discusión contribs. 269 935 bytes +105
Romania - English Wikipedia. > 21:41, 21 January 2025 Vellutis talk contribs m 236,920 bytes 0
Румыния - Русская Википедия. > 17:48, 20 января 2025 Eniisi Lisika обсуждение вклад 90 632 байта +9
Rumania o Rumanía5 (en rumano: Româniaⓘ) es uno de los veintisiete Estados soberanos que forman la Unión Europea. Está ubicado en la intersección de Europa Oriental y del Sureste, y cuenta con costa en el mar Negro.
România sau România5 (în română: Româniaⓘ) este unul dintre cele douăzeci și șapte de state suverane care formează Uniunea Europeană. Este situat la intersecția Europei de Est și de Sud-Est și are o coastă la Marea Neagră.
România (în română: Româniaⓘ) este unul dintre cele douăzeci și șapte de state suverane care formează Uniunea Europeană. Este situat la intersecția Europei de Est și de Sud-Est și are coastă la Marea Neagră.
România este un stat situat în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre.[8] România este plasată geografic și în Europa de Est, Europa de Sud-Est respectiv parțial în Europa Centrală.
Un stat membru al Uniunii Europene este unul din cele 27 de state care au devenit membre ale Uniunii Europene (UE) de la întemeierea de facto a acesteia în 1957, când era cunoscută sub numele de Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Grupului de șase state fondatoare i s-au mai adăugat prin intermediul a șase aderări succesive — cea mai largă extindere întâmplându-se la 1 mai 2004, când zece state au devenit membru cu drepturi depline — alte 21 de națiuni. În prezent, UE este alcătuită din douăzeci și unu de republici, șase regate și un mare ducat.[1]
Un estado miembro de la Unión Europea es uno de los 27 estados que se han convertido en miembros de la Unión Europea (UE) desde su fundación de facto en 1957, cuando se conocía como Comunidad Europea del Carbón y del Acero (CECA). Al grupo de seis estados fundadores se sumaron otras 21 naciones a través de seis adhesiones sucesivas; la mayor expansión se produjo el 1 de mayo de 2004, cuando diez estados se convirtieron en miembros de pleno derecho. Actualmente, la UE está formada por veintiuna repúblicas, seis reinos y un gran ducado.[1]
Un estado miembro de la Unión Europea es uno de los 27 estados que se han convertido en miembros de la Unión Europea (UE) desde su fundación de facto en 1957, cuando se conocía como Comunidad Europea del Carbón y del Acero (CECA). Al grupo de seis estados fundadores se sumaron otras 21 naciones a través de seis adhesiones sucesivas; la mayor expansión se produjo el 1 de mayo de 2004, cuando diez estados se convirtieron en miembros de pleno derecho. Actualmente, la UE está formada por veintiuna repúblicas, seis reinos y un gran ducado.[1]
Los Estados miembros de la Unión Europea,3 conocidos por los medios como los Ventisiete, son los Estados soberanos que forman dicha organización.3 Su número ha aumentado desde los seis Estados fundadores a los veintisiete que actualmente integran la Unión: Alemania, Austria, Bélgica, Bulgaria, Chipre, Croacia, Dinamarca, Eslovaquia, Eslovenia, España, Estonia, Finlandia, Francia, Grecia, Hungría, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburgo, Malta, Países Bajos, Polonia, Portugal, República Checa, Rumania y Suecia.4 Este incremento se debe a que la Unión ha experimentado sucesivas ampliaciones que han extendido sus fronteras hasta abarcar en la actualidad la mayor parte del territorio continental.
Statele membre ale Uniunii Europene3, cunoscute de mass-media ca cele Douăzeci și șapte, sunt statele suverane care formează organizația.3 Numărul lor a crescut de la cele șase state fondatoare la cele douăzeci și șapte care alcătuiesc în prezent Uniune: Germania, Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Slovacia , Slovenia, Spania și Suedia.4 Această creștere se datorează faptului că Uniunea a cunoscut extinderi succesive care i-au extins granițele până când acestea acoperă în prezent cea mai mare parte a teritoriului continental.
Statele membre ale Uniunii Europene3, cunoscute de mass-media ca cele Douăzeci și șapte, sunt Statele suverane care formează aceasta organizație.3 Numărul lor a crescut de la cele șase State fondatoare la cele douăzeci și șapte care alcătuiesc în prezent Uniunea: Germania, Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Slovacia , Slovenia, Spania și Suedia.4 Această creștere se datorează faptului că Uniunea a realizatt extinderi succesive care i-au extins granițele până când acestea acoperă în prezent cea mai mare parte a teritoriului continental.
Los Estados miembros de la Unión Europea,3 conocidos por los medios como los Ventisiete, son los Estados soberanos que forman dicha organización.3 Su número ha aumentado desde los seis Estados fundadores a los veintisiete que actualmente integran la Unión: Alemania, Austria, Bélgica, Bulgaria, Chipre, Croacia, Dinamarca, Eslovaquia, Eslovenia, España, Estonia, Finlandia, Francia, Grecia, Hungría, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburgo, Malta, Países Bajos, Polonia, Portugal, República Checa, Rumania y Suecia.4 Este incremento se debe a que la Unión ha experimentado sucesivas ampliaciones que han extendido sus fronteras hasta abarcar en la actualidad la mayor parte del territorio continental.
Un stat membru al Uniunii Europene este unul din cele 27 de state care au devenit membre ale Uniunii Europene (UE) de la întemeierea de facto a acesteia în 1957, când era cunoscută sub numele de Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Grupului de șase state fondatoare i s-au mai adăugat prin intermediul a șase aderări succesive — cea mai largă extindere întâmplându-se la 1 mai 2004, când zece state au devenit membru cu drepturi depline — alte 21 de națiuni. În prezent, UE este alcătuită din douăzeci și unu de republici, șase regate și un mare ducat.[1]
Ayord 22.01.2025. Despre suveranism... in suveranism
03:27:26 hrs
·
Eu sunt suveranistă!
Pentru că mai mulți prieteni m-au întrebat de ce „suveranistă” (de parcă ar fi rămas surprinși că am fost cuprinsă de vreun virus), dar și pentru că poate nu orice partid din sfera suveranistă sau orice persoană care îmbrățișează acest curent îmi împărtășește principiile, le scriu aici, ca sa fie clar în ceea ce mă privește. De asemenea, voi susține candidați sau partide care se înscriu pe această linie.
1. Conservatorism.
Dar nu în sensul stagnării, ci al unui progres înregistrat în raport cu evoluția societății. Altfel, este un progres înregistrat artificial, neasimilat la nivelul societății, care nu va crea decât tulburări.
Conform principiului că aleile într-un parc se creează întâi de pasul omului și abia apoi se asfaltează acestea, nu invers, legislația trebuie să fie în folosul societății, să vină în urma ei pentru a reglementa situații neprevăzute.
Familia este deosebit de importantă pentru mine, atât prin cei 7 ani de acasă, care reprezintă baza pe care omul se dezvoltă ulterior prin educație la școală sau în societate, dar și pentru că reprezintă punctul de sprijin al celor care te cunosc cel mai bine.
2. Un stat cât mai puțin intervenționist.
Mai ales pe măsuri economice, dar nu numai. Sunt pro-competitivitate în condiții de concurență loială pentru că numai din astfel de poziții de adversitate se naște progresul. Sunt pentru măsuri sociale acolo unde nu toți au posibilitatea efectivă să reușească pe cont propriu. Deși cred în selecția naturală, mai cred că ține de spiritul creștinesc să întinzi o mână din preaplinul tău celui care nu este la fel de puternic ca tine, dar fără a-ți pune în pericol progresul.
În rest, consider că statul ar trebui să legifereze cât mai puțin, chiar dacă tendința este nu de a fi sistematizată legislația existentă, ci de a supra-reglementa. Acest lucru nu creează decât instabilitate pe toată linia. Am mai spus că pe cei slab pregătiți și harnici i-aș plăti să stea degeaba.
Legislație fără note de fundamentare sau expunere de motive serios făcute, cu studii în spate asupra necesității, proporționalității și efectelor? Niciodată pentru mine.
3. Echilibru. Meritocrație. Smerenie în leadership.
În zona juridică noi folosim mult conceptul de „rezonabil”. Adică apelul la bunul simț, do no harm, or at least do less harm.
Meritocrația nu înseamnă că ai citit 1000 de cărți și ai făcut 10 doctorate, dar valorile tale morale tind spre 0. Meritocrația nu înseamnă că stai să te plângi zilnic că lumea este nedreaptă cu tine. Meritocrația nu înseamnă că cineva are obligația să te pună pe un soclu. Meritocrația înseamnă că valoarea ta este determinată de ceea ce creezi, contribui și cultivi în mod autentic, ghidat de responsabilitate, nu de titluri, lamentări sau așteptări nejustificate. Abia atunci vei fi recunoscut.
Smerenie pentru cei în poziție de putere, știut fiind că o astfel de poziție corupe, te face să te simți atotputernic și atotștiutor, deși ești doar un simplu om, cu o mulțime de defecte și prejudecăți. În același timp, un lider nu impune, nu urmează, ci îi inspiră pe ceilalți spre bine.
4. Respectarea Constituției.
Nu există nicio lege care să fie respectată, oricât de dură sau de precisă ar fi, dacă oamenii nu doresc să fie respectată. Dacă plecăm de la acest principiu și de la buna-credință care trebuie să fie regulă de interpretare a normelor, atunci descoperim că problema nu este la legi, ci la oameni. Nu aș revizui Constituția României pentru că ea este perfectă, oamenii care o interpretează sunt imperfecți.
Constituția României este ca fundația Statului Român, este actul care arată cine, ce și cum în privința celorlalte reglementări ce ghidează traiul nostru în societate, inclusiv tratatele pe care România le încheie.
Nerespectarea Constituției pentru mine reprezintă o linie roșie.
5. Diplomație și interes național.
Suntem într-o societate în care fiecare națiune are propriul interes (exprimat prin Constituție și prin vot), cum fiecare persoană are propriul interes. Pentru a conviețui unii cu ceilalți trebuie să identificăm interesele comune, dar și diferențele pentru care suntem nevoiți să optăm asupra variantelor de compromis în conformitate cu valorile pe care ni le însușim. Demnitatea, însă, nu face obiectul unei negocieri. Orice încălcare a regulilor diplomatice duce la conflict, atât între popoare, cât și între oameni, dar diplomația nu înseamnă lipsa unui comportament asertiv. Nu există vreun conflict ce nu poate fi soluționat, ci doar oameni obtuzi și leneși. Adevărații lideri contribuie la soluții, nu la exacerbarea problemelor, dar pentru asta trebuie să le înțeleagă și să le accepte până la cea mai îndepărtată cauză.
Iar toate cele de mai sus mă fac să fiu cea mai româncă, cea mai europeană și cea mai democrată.
Page updated
Google Sites
Report abuse