Au mai trecut doi ani de "vorbe goale", de "acțiuni sterpe", de la ultima mea adnotare în acest calendar.
Asta mai ales din cauza ca, situat (voluntar/involuntar) la confluenta dintre doua limbi (ca un fel de stâncă în care lovesc din doua direcții opuse doua mari) ceea ce vorbesc în românește trece pe lângă urechile spaniole, iar ceea ce vorbesc în spaniola trece pe lângă urechile românești, la fel, adică . . . precum găsca prin apa.
Singura soluție ce îmi rămâne este . . . adresarea bilingvă.
Dar aici, în bilingvism, ma lovesc de faptul ca dintr-o suta de sunete scoase, 60/70% sunt cuvinte necunoscute vorbitorului de limba română (Ca sa înțelegi ce simt acum, în clipa de fata, asculta - și vezi - melodia aceasta)