Yurien Suilberto Espinosa Biart

Page start up on 24.10.2020_06.47 (UTC+2 / Lipanesti, Rumania)

Columna 2.

Traductor de Google .

Columna 3.

Traducción / Traducere... admin.

CUBAN CARE ESTE PE INSULA. ȚINEȚI SUNT TIN DE CĂ CUBANII CARE SUNTEM ÎN ALTE ȚĂRI NU CRITICĂ ȘI NU UITĂ RĂDĂCINILE NOASTRE. NUMAI AM AVUT OCASIA DE A CUNOAȘTE UN ALT SISTEM MULT MAI BUN DECÂT CELE PE CARE VREU SĂ NE ADOPTĂ DE LA COPII, NOI S-A DAT OCASAȚIA DE A ȘTII ÎN CARNE PROPRIE CĂ A CONVENȚIA CU MUNCĂ NU ESTE RĂU.

Am învățat că, cu un salariu, dacă poți trăi cinstit fără nevoia de a fura de la oricine sau de a cădea în ilegalitate, mulți din CUBA AU COSTAT ANI ÎN ÎNCHISORIE, AM ÎNVĂȚAT CĂ SĂ RAPORTĂM SĂ FĂCUTUL FĂCUT NU ESTE O CRIMĂ, CE ESTE DE OBȚINUT GRATUIT O CASĂ DECENTĂ ȘI PUTEREA SĂ MERGĂ LA UN RESTAURANT SAU SĂ FIE VACANȚĂ LA CANCUN NU ESTE UN LUX, ESTE FRUCTUL SACRIFICĂRII ȘI MUNCII.

NU VĂ JUDECĂM, VREM SĂ VĂ TRANSMITEM REALITATEA, BINE PUTEM FI LINIȘTI, MERGEȚI-VĂ ȘI BUCURAȚI-VĂ DE CUBA CE NU PUTEȚI TRĂI. DAR VREM SĂ FĂCĂ TUTURĂ ACESTE CUBANI, CHEIELE NOASTRE, PLAGI, HOTELURI, ETC ETC. VREM TURISTUL să fie ACEL, UN ADMIRATOR SIMPLU AL BUNĂȚII NOASTRE ȘI NU CARE SE DISPĂRTĂ ÎN NALELE NOASTRE, CÂND SUNTEM SINGURI CUBANI ÎN COZĂ ...

CUBANUL INSULA, INAMICUL NU SUNTEM NOI, INAMICUL ESTE CARE NE IMPEDE SĂ FĂM PROSPERE FĂRĂ A LĂSA PĂMÂNTUL NOSTRU.

CUBANEZULE CARE TE AFLI PE INSULĂ. ȚINE CONT CĂ NOI, CUBANEZII CARE SUNTEM ÎN ALTE ȚĂRI, NU CRITICĂM ȘI NU UITĂM RĂDĂCINILE NOASTRE. DOAR ATÂT CĂ NOI AM AVUT OCAZIA DE A CUNOAȘTE CÂTE UN ALT SISTEM MULT MAI BUN DECÂT CEL CARE A VRUT SĂ NE ÎNDOCRINEZE DE COPII. NOI AM AVUT OCAZIA DE A CUNOAȘTE ÎN CARNE PROPRIE CĂ A PROSPERA CU PROPRIA-ȚI MUNCĂ NU ESTE RĂU.

AM ÎNVĂȚAT CĂ, CU UN SALARIU, DA, SE POATE TRĂI DECENT, FĂRĂ NEVOIA DE A FURA PE CINEVA, NICI DE ACEEA DE A CĂDEA ÎN SĂVÂȘIREA DE ILEGALITĂȚI. CARE PE MULȚI DIN CUBA I-AU COSTAT ANI GREI DE ÎNCHISOARE, AM ÎNVĂȚAT CĂ A DENUNȚA CELE RĂU FĂCUTE NU ESTE UN DELICT, CI ESTE O LIBERTATE, CĂ A AVEA O MAȘINĂ, O CASĂ DECENTĂ, PUTEREA DE A MERGE LA UN RESTAURANT SAU DE A PLECA IN VACANȚĂ LA CANCUN, NU ESTE UN LUX, CI ESTE FRUCTUL PROPRIULUI SACRIFIU ȘI AL PROPRIEI MUNCI.

NOI NU VĂ JUDECĂM, VREM DOAR SĂ VĂ TRANSMITEM REALITATEA, DUPĂ CUM PUTEAM RAMÂNE TĂCUȚI, VENIND ȘI BUCURÂNDU-NE ÎN CUBA DE LUCRURI DE CARE VOI, CE TRĂIȚI ACOLO NU VĂ PUTEȚI BUCURA. DAR VREM CA DE TOATE ACESTEA SĂ NE BUCURĂM ÎMPREUNĂ TOȚI CUBANEZII, DE ALE NOASTRE INSULIȚE, PLAJE, HOTELURI, ETC ETC. VREM CA TURISTUL... CHIAR ASTA SĂ FIE, ACEL SIMPLU ADMIRATOR AL FRUMUSEȚILOR NOASTRE ȘI NU ACELA CARE BENEFICIAZĂ DE ELE SUB NASUL NOSTRU, ÎN TIMP CE NOI, CUBANEZII OBIȘNUIȚI, FACEM COADĂ LA CINE STIE CE...

CUBANEZULE DE PE INSULĂ, INAMICUL TĂU NU SUNTEM NOI, INAMICUL TĂU ESTE ACELA CARE NE IMPIEDICĂ PE TOȚI CUBANEZII SĂ FIM PROSPERI FĂRĂ CA PENTRU ASTA SĂ NE PĂRĂSIM CASA, PAMÂNTUL, ȚARA.

Segundo cuento

Segundo cuento / O a doua poveste.

O a doua poveste.

Columna 2.

Columna 3.

Traductor de Google .

Text distribuit de Yurien Suilberto Espinosa Biart la 3 aprilie 2019

Suntem mulți dintre noi care, din diferite motive, într-o zi decid să ne părăsim casa, familia, prietenii și adorăm să plecăm într-un alt ținut pentru a începe din nou.

Fără avantaje, fără dopuri, fără suport, doar cu o valiză plină de cârpe nepotrivite pentru iarnă, iluzii, un titlu înfășurat (pe care mulți dintre noi îl revalidăm cu mare efort și alții continuă să ruleze)

Un mic buzunar din banii adunați în timpul procesului de indecizie, și pentru orice eventualitate, cu blesteme bine învățate în toate limbile posibile, pentru a ști măcar când ne jigneau.

Mulți dintre noi ne-am dorit vreodată să aruncăm prosopul de mai multe ori și să-l trimitem pe ignorantul de serviciu unde merita să ia primul avion când nu aveam pe nimeni în jur să ne facă un bulion de pui pentru a trece gripa.

Mulți dintre noi am cheltuit tot ce ne-a mai rămas din salariu pe carduri, reîncărcări și orice mijloc ne-a permis să continuăm contactul cu cei care au rămas acasă sau cu alții care erau împrăștiați prin lume.

Mulți dintre noi au fost nevoiți să cântăm singuri la mulți ani, să cinăm singuri de Crăciun, să lucram la Anul Nou, astfel încât băutura să fie mai puțin amară.

Mulți dintre noi lipsesc momentele importante din viața celor dragi, nu doar viața de zi cu zi, ci acele momente memorabile.

Suntem eternii absenți la nunți, nașteri, absolviri, chiar la înmormântări.

Dragostea noastră, durerea, lacrimile, melancolia, este ca curajul în serviciul militar, se presupune.

Am devenit dependenți de facebook-instagram -whatsapp-.

Ne-am făcut prieteni noi, am întemeiat o familie sau am fost adoptați de alții.

Ne-am obișnuit cu frigul sau căldura, cu faptul că în aceste locuri nimeni nu face cozi să folosească transportul public, să meargă fără să strângă portofelul parcă ar fi viața, să folosească spitalele publice, să nu lase lumina aprinsă, pentru a deschide ferestrele înainte de a porni aerul condiționat, pentru a lăsa fructe tropicale pentru momente speciale.

Am învățat să traversăm strada unde ar trebui să fie, să conducem cum ar trebui, să urcăm și să coborâm unde ar trebui să fim, să ne așezăm în autobuz sau să mergem strâns, dar niciodată agățându-ne la ușă, în tăcere, la parcuri cu leagănele, la gunoiul din coșurile de gunoi, la radio, la accentul din The Simpsons, să purtăm multe monede în buzunar și să râdem de noi înșine crezând că am spart porcul.

Am învățat să explicăm măcelarului care este bucata de carne pe care vrem să o facem singuri o masă.

Avem un nod în gât când vedem că aici votează ceea ce este atât de necesar acolo.

Am salvat furnicile mici pentru a organiza o vacanță în casa noastră.

Nu suntem milionari pentru că câștigăm în dolari, euro sau lire sterline, nu suntem străini pentru că avem dublă naționalitate.

Suntem o mulțime de oameni care am jucat ... și am pus ceea ce a trebuit să pună, la fel de mult ca și în țara noastră, dar cu oportunitățile care nu erau în favoarea noastră. Suntem martori la schimbare, pentru că, pentru a vedea totalitatea lucrurilor, trebuie să ne distanțăm.

Suntem permanent nostalgici, care tânjim după locul în care ne-am născut și am crescut, dar cel care a fost când am plecat ... nu cel pe care nu-l mai recunoaștem.

Suntem cei cu prieteni din întreaga lume, suntem dintre cei care au înțeles că frontierele vin doar pe hărțile desenate, că avem mereu vizitatori acasă, că trimitem lucruri și cerem comenzi, aceiași care suferă de paranoia nocturnă întrebându-se dacă cei dragi sunt acasă sănătoși și sănătoși și că, deși ne simțim prost, le spunem mereu mamelor noastre că „suntem bine”.

Suntem unul dintre cei care, când sună telefonul în zori, răspundem deja aproape plângând, ceva ce ne-a scăpat.

Noi suntem cei care ne fac să râdă noii noștri prieteni, cei care le spun că trebuie să cunoască cea mai frumoasă țară din lume ...

Tuturor celor care, ca și mine, părăsim pământul nostru le spun:

Suntem adevărați războinici, nu cedați niciodată și nu aruncați prosopul !!!

PE VIATA !!!!

Copiați-l și lipiți-l și eu pe care l-am făcut

Suntem mulți cei care, din cele mai diferite motive, am decis într-o zi să ne lăsăm în părăsire casa, familia, prietenii, iubita și să plecăm într-o altă lume pentru a ne reîncepe viața de la un nou zero.

Fără avantaje, fără pile, fără sprijin, doar cu o valiză plină de îmbrăcăminte total nepotrivită vremii ce o vei întâlni, plin de iluzii, cu vreo diplomă sau cu vreun certificat de calificare făcut sul (pe care mulți dintre noi l-am revalidat cu mari eforturi), și cu altele care continuă să stea înfășurate.

Cu buzunarul ca și gol, în care stau puținii bani adunați pe timpul procesului de indecizie, și, pentru orice eventualitate, cu înjurături bine învățate în toate limbile posibile, pentru a întelege măcar când ni se aduceau jigniri.

Mulți dintre noi ne-am dorit, nu odată, să aruncăm prosopul, și să-l trimitem la origini pe ignorantul de serviciu, sau să luam primul avion atunci când nu mai aveam pe nimeni în jur care să ne facă măcar o supă de pui pentru a ne trece gripa.

Mulți dintre noi am cheltuit tot ce ne rămanea din ce brumă de bani câștigam, pe carduri de telefoane fixe, pe reîncărcări de telefoane mobile și pe orice alt mijloc care ne-ar fi permis să continuăm contactul cu cei care au rămas acasă sau cu alții care erau împrăștiați prin lume. Mulți dintre noi am fost nevoiți să ne cântăm singuri "La mulți ani", să sărbătorim singuri Crăciunul, să lucrăm de Anul Nou, astfel încât otrava să ne fie mai puțin amară.

Mulți dintre noi am pierdut momente importante din viața celor dragi, nu doar cele din viața de zi cu zi, ci chiar acele cele mai memorabile momente.

Suntem eternii absenți de pe la nunți, de pe la nașteri, de pe la incheieri de cursuri școlare, și inclusiv de la înmormântări.

Dragostea noastră, durerea, plânsul, melancolia, putem spune că este precum acea tarie necesară omului pentru a-și efectua obligatoriul serviciu militar.

Ne-am transformat în dependenți de facebook-instagram-whatsapp-.

Ne-am făcut noi prieteni, am întemeiat o familie sau am fost adoptați de familia altora.

Ne-am obișnuit cu frigul sau cu caldura, cu faptul că în aceste locuri nimeni nu face cozi ca să folosească transportul public, cu faptul că se poate merge pe drum fără să fii nevoit strângi portofelul de parcă ar fi propria ta viața, ne-am obișnuit cu accesul la spitalele publice, am scăpat de frica de a nu uita lumina aprinsă, de grija de a prefera deschiderea ferestrelor mai înainte de a prefera pornirea aerului condiționat, am scăpat de grija de a păstra fructele tropicale pentru cine știe ce speciale momente.

Am învățat să traversăm strada pe acolo pe unde este permisă traversarea, am învățat să conducem civilizat mașina, am învățat să urcăm și să coborâm pe acolo pe unde trebuie să urci sau să cobori, am învățat să luăm loc în autobuz sau chiar și să mergem înghesuiți, dar niciodată atârnați de uși, am învățat ce este liniștea, ce sunt parcurile cu leagăne pentru copii, am învățat să punem gunoiul la coșurile de gunoi, ne-am obișnuit cu radioul, cu sunetele The Simpsons -ilor, ne-am învățat să ne umplem buzunarul cu monezi și să râdem de noi înșine zicând că am spart pușculița. Am învățat să-i spunem măcelarului care este bucata de carne pe care o vrem.

Ni s-au pus noduri în gât când am vazut cum aici oamenii votează, in timp ce știam cum e la noi.

Am devenit furnicuțe econome pentru a reuși să strângem banii necesari petrecerii vacanței pe propria noastră vatră.

Noi nu suntem milionari pentru că ne câștigăm salariile în dolari, în euro sau în lire sterline, noi nu suntem străini pentru că am avea vreo dublă naționalitate.

Noi suntem acei nenumărați oameni care am riscat ... și am plusat ceea ce a trebuit să plusăm, la fel cum și la noi în țară am făcut-o, dar cu oportunități care nu ne erau deloc în favoare. Suntem martori ai schimbării, pentru că... pentru a vedea lucrurile într-a lor întregime, trebuie să-ți iei o potrivită distanță.

Suntem în permanență niște nostalgici care tânjim după locul în care ne-am născut și am crescut, dar după locul care era înainte de a pleca ... și nu după cel de acum, pe care nici nu-l mai recunoaștem.

Noi suntem cei cu prieteni în întreaga lume, suntem dintre cei care au înțeles că frontierele sunt doar niște linii desenate pe hărți, dintre cei care avem mereu musafiri în casă, dintre cei ce trimitem pachete cu lucruri și cerem celor ai noștri rămași acasă, lucruri de care ne e dor sau ne sunt necesare nouă, suntem aceia care suferă de paranoia nocturnă întrebându-se dacă cei dragi de acasă sunt bine și sănătoși, suntem dintre aceia cărora, chiar dacă nu ne este bine, raspundem mereu mamelor noastre că „suntem bine”.

Suntem dintre aceia care, când sună în zori telefonul, răspundem aproape deja plângând, întelegând că.... încă ceva ne-a scăpat.

Suntem dintre cei care aduc surâsul pe fețele noilor noștri prieteni, pe care-i invităm să vină să cunoască și ei cea mai frumoasă țară din lume ...

Tuturor celor care, ca și mine, ne-am lăsat în părăsire vatra propriei noastre case, le spun asa:

Suntem adevărați războinici, nu cedați niciodată și nu aruncați niciodată prosopul !!!

!!! ÎN VECI DE VECI !!!!

Copiază-l și lipește-l, că eu așa am făcut și eu.